Expertiza. Termenul in care trebuie solicitata expertiza contrarie.

Expertiza. Termenul in care trebuie solicitata expertiza contrarie.
(I.C.C.J., Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 2197 din 28 februarie 2006.)

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Administrarea dovezilor Expertiza. Termenul in care trebuie solicitata expertiza contrarie. 
 
Index alfabetic:

- Drept procesual civil.
- Expertiza.
- Termenul in care trebuie solicitata expertiza contrarie.
- C.pr.civ.: art 212 alin.2

 
Potrivit art. 212 alin. 2 C. proc. civ., expertiza contrarie trebuie ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii. Aceste norme care reglementeaza conditiile in care trebuie sa se invoce regularitatea raportului de expertiza au caracter dispozitiv.

Drept urmare, fata de prevederile art. 108 alin. 3 C. proc. civ., neinvocarea nulitatii raportului de expertiza la prima zi de infatisare dupa depunere si inainte de a se fi pus concluzii in fond, atrage sanctiunea decaderii.
 

La 1 septembrie 2003, N.E. a solicitat, in contradictoriu cu Primarul municipiului Rosiorii de Vede, anularea Dispozitiei nr. 327 din 28 iulie 2003 emisa de primar.
In motivarea cererii s-a aratat ca autorului contestatoarei i-a fost expropriat un imobil situat in Rosiorii de Vede str. R. nr. 55, compus din „pravalie si teren”. Constructia nu mai exista, fiind demolata in anul 1977, pe teren fiind construite in prezent blocuri cu spatii comerciale la parter.

La 10 septembrie 2003 pe rolul aceleiasi instante a fost inregistrata cererea prin care N.E. a solicitat anularea dispozitiei nr. 342 din 7 august 2003 emisa de Primarul municipiului Rosiorii de Vede.
           
Din motivarea contestatiei rezulta ca notificarea asupra careia s-a pronuntat primarul a vizat imobilul ce a apartinut tatalui reclamantei, situat  in Rosiorii de Vede, str. R. nr. 64.
La termenul din 27 octombrie 2003, in raport de dispozitiile art. 164 C. proc. civ., instanta a dispus conexarea celor doua pricini.

Prin sentinta civila nr. 589 din 17 august 2004, Tribunalul Teleorman –sectia civila a admis in parte actiunea, a modificat dispozitiile nr. 327 din 28 iulie 2003 si nr. 342 din 7 august 2003 in sensul ca a stabilit masuri reparatorii in echivalent sub forma de titluri de valoare nominala. A mentinut celelalte dispozitii.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca autorul reclamantei a fost proprietarul unor spatii comerciale care au fost expropriate prin Decretul nr. 91/1976, fiind demolate in vederea construirii unor blocuri.

Apelurile declarate impotriva acestei sentinte de reclamanta, Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman si Ministerul Finantelor Publice au fost respinse ca nefondate prin decizia civila nr. 558 din 31 martie 2005 a Curtii de Apel Bucuresti - sectia a IV-a civila.

In considerentele hotararii sale, instanta de apel a aratat ca din analiza raportului de expertiza rezulta ca partile au fost convocate, prin scrisori recomandate. Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman nu s-a prezentat la nici un termen de judecata si nici nu a facut obiectiuni la raportul de expertiza. Prin urmare, sustinerile privitoare la incalcarea art. 208 alin. 1 C. proc. civ. nu au fost gasite intemeiate.

Conexarea cauzelor s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 164 C. proc. civ.
Desi reclamanta a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, cand au avut loc dezbaterile in fond, reclamanta prin avocat a apreciat cauza in stare de judecata, renuntand astfel la obiectiunile formulate.

Impotriva acestei hotarari au declarat recurs atat reclamanta cat si parata Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman, in nume propriu si ca reprezentanta a Ministerului Finantelor Publice, sustinand, in esenta, ca:

- hotararea este lipsita de temei legal deoarece instanta a incalcat normele de drept procesual civil prin privarea reclamantei de dreptul de a administra o proba incuviintata;
- instanta a incuviintat obiectiunile facute de reclamanta la raportul de expertiza si dupa 10 termene, in care expertul a ignorat adresele instantei nedepunand raspunsul la obiectiuni a dat cuvantul in fond,
- instanta a apreciat ca singura solutie este judecarea cauzei; instanta de apel, la randul ei, a respins in mod nejustificat solicitarea de desemnare a unui alt expert, astfel incat reclamanta a fost pusa in situatia de a nu-si putea administra dovezile incuviintate.
- instanta de apel a facut o confuzie regretabila intre obiectivele expertizei si obiectiunile la expertiza, iar hotararea nu face nici un fel de referire la celelalte aspecte care atrag nulitatea raportului de expertiza, cum ar fi neconvocarea partilor..

Recursul declarat de D.G.F.P a judetului Teleorman, in nume propriu si in numele Ministerului Finantelor Publice, a fost structurat pe urmatoarele critici:

- Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman nu are calitate procesuala pasiva, atat in nume propriu cat si ca reprezentanta a Ministerului Finantelor Publice.
- raportul juridic izvorat din aplicarea Legii nr. 10/2001 ia nastere intre persoana detinatoare a imobilului si persoana indreptatita la restituire sau la masuri reparatorii in echivalent;
- fata de prevederile art. 29 si 33 din Legea nr. 10/2001, Directia Generala a Finantelor Publice nu are calitate procesuala, singura obligatie stabilita de lege in sarcina organelor teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice fiind emiterea avizului la solicitarea organului de conducere al institutiei publice implicate in privatizare;
- exceptand situatia prevazuta de art. 31 din Legea nr. 10/2001, nicaieri in cuprinsul acesteia nu este prevazut faptul ca Ministerul Finantelor Publice trebuie obligat prin decizia/dispozitia emisa de unitatea care solutioneaza notificarea;
- recurenta nu a fost citata la efectuarea expertizei, raportul de expertiza nu i-a fost comunicat, astfel incat instanta de apel a facut aplicarea gresita a art. 208 alin. 1 C. proc. civ;
- expertul dovedeste convocarea partilor prin anexarea la raport a dovezii de primire a convocarii. Or, in cauza, rezulta ca partile au fost convocate la efectuarea expertizei, numai din preambulul raportului.

Pentru aceste motive, instanta de apel a incalcat dreptul procedural de dezbatere in contradictoriu a probelor administrate.

Instanta de apel a facut o aplicare gresita a art. 164 alin. 1 C. proc. civ. Aceasta deoarece, obiectul si cauza celor doua contestatii erau diferite.

Analizand hotararea atacata, prin prisma motivelor de recurs si in raport de probele administrate in prima instanta, Curtea a apreciat ca recursurile nu sunt intemeiate, pentru urmatoarele considerente:

1. Recursul reclamantei, intemeiat in drept pe dispozitiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este structurat pe modul gresit in care au procedat instantele in legatura cu administrarea probei privind  raportul de expertiza, retinandu-se gresit ca reclamanta ar fi renuntat la obtinerea raspunsul la obiectiuni.

Critica nu poate fi primita.

In practicaua sentintei s-a retinut ca avocatul reclamantei a aratat ca valoarea imobilelor indicata de expert este derizorie si, desi expertul nu a raspuns la obiectiuni, apreciaza cauza in stare de judecata.

Incheierea instantei este un inscris autentic care se bucura de o prezumtie de validitate, pana la inscrierea in fals. Or reclamanta, care a beneficiat de asistenta juridica calificata in toate etapele procesuale, nu a inteles sa invoce incidenta prevederilor art. 180 C. proc. civ.

In aceste conditii, in mod corect instanta de apel a inlaturat criticile facute direct in apel la raportul de expertiza, astfel incat nu sunt intrunite cerintele impuse de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.;

2. „Calitatea” pe care o are in cauza Directia Generala a Finantelor Publice este aceea de reprezentanta a Ministerului Finantelor Publice.

Faptul ca este asa, o recunoaste implicit si recurenta, de vreme ce in lipsa acestei calitati, si cu atat mai mult a calitatii procesuale, asa cum pretinde, nu ar fi putut face critici nici asupra calitatii procesuale a Ministerului Finantelor Publice, nici asupra fondului.

De altfel, prin sentinta atacata nu s-a stabilit nici o obligatie in sarcina Directiei Generale a Finantelor Publice Teleorman ori a Ministerului Finantelor Publice. Ca atare, recursul exercitat este si lipsit de interes.

Motivul de recurs intemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat.

Potrivit art. 212 alin. 2 C. proc. civ., expertiza contrarie trebuie ceruta motivat la primul termen dupa depunerea lucrarii. Aceasta inseamna ca normele care reglementeaza conditiile in care trebuie sa se invoce nrregularitatea raportului de expertiza au caracter dispozitiv. Drept urmare, fata de prevederile art. 108 alin. 3 C. proc. civ., neinvocarea nulitatii raportului la prima zi de infatisare dupa depunere si inainte de a se fi pus concluzii in fond, atrage sanctiunea decaderii.

Or, la termenul din 1 aprilie 2004, cand se puteau face obiectiuni, atat  Directia Generala a Finantelor Publice Teleorman cat si Ministerul Finantelor Publice au fost reprezentati prin consilieri juridici. Asadar, nu se mai poate invoca direct in caile de atac nelegalitatea convocarii la efectuarea expertizei.

Prima instanta a facut si aplicarea corecta a dispozitiilor art. 164 C. proc. civ., pentru buna administrare a justitiei si evitarea pronuntarii unor hotarari contradictorii in legatura cu situatii identice, impunandu-se conexarea.

Codul nu impune pentru aceasta masura identitatea de obiect, ca in situatia litispendentei, conform art. 163, ci este suficient ca „obiectul si cauza sa aiba intre dansele o stransa legatura”.

In speta, legatura era determinata de identitatea de parti si de cauza intrucat ambele imobile pentru care s-au solicitat masuri reparatorii au apartinut autorului reclamantei, fiind expropriate pentru utilitate publica.

Fata de cele ce preced, ambele recursuri au fost respinse.

Sursa: Scj.ro