Taxa de timbru - Care este interpretarea art. 20 alin. 4 din Legea nr. 146/1997?

Taxa de timbru - Efectul nedeterminarii cuantumului unui capat de cerere si netimbrarea acestuia asupra actiunii - considerata ca un tot unitar -  in interpretarea art. 20 alin. 4 din Legea nr. 146/1997
 
In speta s-a facut aplicarea articolului 20 (2) si (4) din Legea nr. 146/1997 fata de referirile la elementele care determina o valoare mai mare raportata la obiectul litigiului in unitatea lui si de particularitatea fiecarui capat de cerere, retinandu-se corect ca primul capat de cerere era determinat si timbrat legal, ceea ce nu indreptatea instanta de fond sa anuleze in totalitate actiunea ca netimbrata.
 
Prin sentinta nr. 1808 din 13 februarie 2007 a fost  anulata ca insuficient timbrata actiunea formulata de D.Gh. indreptata impotriva SC GP D.A. prin care s-a solicitat obligarea paratei la restituirea sumei de 126.344,55 lei imprumutata de reclamant si la actualizarea  acestei sume cu indicele de inflatie.

In pronuntarea solutiei s-au avut in vedere dispozitiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, 112 pct.3 si 7203 Cod procedura civila. In esenta, s-a retinut ca nu a fost determinata suma pentru capatul doi de actiune prin care s-a solicitat actualizarea conform indicelui de inflatie a sumei imprumutata, in vederea  timbrarii cererii. Prima instanta a inlaturat prevederile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 146/1997 pe considerentul ca nu se afla in situatia majorarii catimii pe parcursul judecarii litigiului.

Sentinta tribunalului a fost desfiintata de Curtea de Apel Bucuresti – care prin decizia nr. 311 din 13 iunie 2007 a admis apelul  reclamantului si ca urmare a trimis cauza pentru rejudecare.

Pentru a decide astfel, Curtea de apel a retinut ca instanta de fond a ramas  in pronuntare la primul termen si ca la  acel termen se cunostea cuantumul pretentiei cuprinse in capatul doi de cerere situatie in care instanta trebuia sa respecte dispozitiile  art. 20 (2) din Legea nr. 146/1997 si sa incunostiinteze partea despre obligatia de  plata a diferentei de taxa. Curtea a  mai retinut si nerespectarea in cauza a  prevederilor art. 20 (3) (4) din legea mai sus mentionata.

Impotriva solutiei pronuntata in apel  a declarat recurs parata SC GP D.A. prin care in temeiul motivelor prevazute de art. 304 alin. 1 pct.7,8,9 Cod procedura civila a solicitat admiterea recursului,  modificarea deciziei in sensul respingerii apelului reclamantei si mentinerea sentintei primei instante.

Fara sa argumenteze fiecare motiv de recurs, recurenta a sustinut ca in cauza nu erau aplicabile prevederile art. 20 alin. 4 din Legea nr. 146/1997, ca prima instanta i-a pus in vedere  reclamantului la primirea actiunii cat si prin incheierea din 9 ianuarie 2007 sa  precizeze cuantumul sumei solicitate si sa timbreze la valoare. A mai sustinut ca apelantul a fost asistat de aparator ales care avea obligatia sa se  conformeze dispozitiei instantei de fond si sa achite taxa de timbru. In sprijinul gresitei aplicari a legii s-au mai invocat prevederile art. 7203 Cod procedura civila care statueaza obligatia  reclamantului de a determina obiectul si valoarea  cererii precum si  modalitatea de calcul. In fine, recurenta a sustinut ca motivarea instantei de apel este straina de natura pricinii intrucat a retinut ca reclamantul ar fi solicitat acordarea unui termen pentru achitarea diferentei de taxa dupa ce si-a precizat cuantumul pretentiilor, desi din actele dosarului rezulta ca reclamantul nu  a formulat o astfel de cerere.

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Recursul este nefondat.

S-a constatat ca instanta de apel a facut o corecta aplicare  a art. 20(2) din Legea nr. 146/1997 retinand din text referirile la „elementele care determina o valoare” mai mare raportata la obiectul litigiului in unitatea lui precum si in particularitatea  fiecarui capat de cerere. Din acest punct de vedere s-a retinut corect ca primul capat de cerere era determinat si timbrat legal, ceea ce nu indreptatea instanta sa anuleze in totalitate actiunea ca insuficient timbrata.

Sustinerea ca textul nu ar fi aplicabil pentru ca nu este  o modificare ulterioara a cererii nu va fi retinuta pentru motivul ca recurenta da o interpretare restrictiva art. 20 (4) din Legea nr. 146/1997. In concret precizarea de actiune viza tocmai o modificare ulterioara daca avem in vedere ca raportarea la obiectul cererii poate privi obiectul litigiului in unitatea  lui si „precizare” al capatului doi de  actiune daca acesta este privit distinct.

Asadar, dispozitiile legale au  fost corect interpretate si tot corect  s-au retinut posibilitatile de solutionare redate ca alternative in considerentele deciziei de desfiintare.

Sursa: scj.ro (Inalta Curte de Casatie si Justitie Sectia comerciala decizia nr. 196 din 25 ianuarie 2008)