Scrisoarea de garantie este angajamentul irevocabil si neconditionat prin care o persoana, denumita emitent, se obliga, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, in considerarea unui raport obligational preexistent, dar independent de acesta, sa plateasca o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar, in conformitate cu termenii angajamentului asumat.
In Noul Cod civil beneficiaza de o reglementare distincta in art. 2321.
Deci beneficiarul poate solicita plata si apoi sa clarifice aspectele cu ordonatorul.
Emitentul preia obligatia de plata pentru situatia in care cel garantat nu si-a indeplinit obligatia contractuala, fara a se face referire la fapte.
Emitentul nu are tangenta cu raportul dintre beneficiar si ordonator, doar trebuie sa se asigure ca sunt indeplinite cerintele pentru executare din scrisoare sau din cererea simpla, iar apoi are un drept de regres impotriva ordonatorului pentru a-i fi returnata suma platita.
Beneficiarul poate fi inlocuit, insa nu si emitentul.
Emitentul este de obicei o banca sau o societate de asigurari si are rolul de garant, de fidejusor, indeplinind obligatia in cazul in care debitorul-ordonator nu o indeplineste.
Din momentul in care a fost emisa garantia, emitentul este responsabil de a plati la prima cerere beneficiarului garantiei, daca si conditiile stipulate in garantie sunt corecte.
Durata de valabilitate a scrisorii de garantie este perioada de timp in care beneficiarul garantiei poate cere excutarea garantiei si care se stabileste de comun acord cu clientul in functie de contractul la care se refera garantia.
Se poate incheia la orice unitate bancara sau financiara, de asemenea si la unele societati de asigurari.
