Avocatul general al CJUE, despre o lege nationala care sa permita anularea retroactiva a contractelor de credit

In anul 2007, doamna Anica Milivojević, cetatean croat, a incheiat cu Raiffeisenbank, al carei sediu social se afla in Austria, un contract de imprumut unic in valoare de 47 000 de euro. Imprumutul a fost contractat cu ajutorul unui intermediar rezident in Croatia. Pentru a garanta rambursarea imprumutului, doamna Milivojević a dat si o declaratie de garantie in fata notarului, in temeiul careia s-a inregistrat o ipoteca asupra imobilelor sale in Registrul croat al proprietatilor. In anul 2015, doamna Milivojević a introdus o actiune impotriva Raiffeisenbank, prin care a solicitat constatarea nulitatii contractului de imprumut unic si a celorlalte acte juridice conexe.

Općinski Sud u Rijeci (Tribunalul Municipal din Rijeka, Croatia) a inchis dezbaterile asupra litigiului in iulie 2017, insa le-a redeschis in august 2017 ca urmare a intrarii in vigoare a unei legi nationale din 14 iulie 2017 care ar putea fi aplicabila in litigiul principal. La acea data, contractul era in vigoare de sapte ani. Guvernul Croatiei a declarat, intr-un aviz din 25 mai 2017, ca ceea ce reprezenta la acea data proiectul de Lege din 14 iulie 2017 trebuia sa poata avea efecte retroactive, avand in vedere ca obiectivul masurii nu putea fi atins in alt mod. Legea prevede nulitatea contractelor de imprumut si a altor acte juridice care se intemeiaza pe contractele de imprumut incheiate intre un debitor croat si un creditor strain care nu detine autorizatiile obligatorii sau aprobarile autoritatilor competente din Croatia in legatura cu contracte incheiate intre 2000 si 2010. Potrivit prevederilor din proiectul de lege, contractele in discutie sunt cele incheiate in perioada 2000-2010. Ulterior acestei perioade, Croatia a aderat la Uniunea Europeana, ceea ce a oferit institutiilor de credit straine posibilitatea de a presta temporar servicii financiare fara sa aiba nevoie de o autorizatie din partea Bancii Nationale a Croatiei. Općinski Sud u Rijeci arata ca din avizul Guvernului Republicii Croatia nu rezulta ca sunt protejate drepturile doamnei Milivojević (precum dreptul consumatorilor de a primi informatii sau dreptul de a fi protejat impotriva tratamentului neloial) in cauza care ar putea fi recunoscute in dreptul Uniunii Europene drept exceptie de la libera prestare a serviciilor.

Općinski Sud u Rijeci arata ca, prin constatarea nulitatii contractelor de imprumut si a celorlalte acte juridice conexe, Raiffeisenbank va fi impiedicata sa presteze in viitor servicii financiare. Prin urmare, acesta solicita Curtii de Justitie sa se stabileasca daca acest aspect este contrar liberei prestari a serviciilor pe piata interna a Uniunii si, dupa caz, liberei circulatii a capitalurilor. In concluziile de astazi, avocatul general Evgeni Tanchev arata, in primul rand, ca argumentul Croatiei in sensul ca dreptul Uniunii nu este aplicabil contractului in discutie avand in vedere ca data incheierii acestuia este anterioara datei aderarii Croatiei la Uniunea Europeana nu poate fi acceptat intrucat contractul produce in continuare efecte juridice. In plus, in tratatul de aderare a Croatiei la Uniunea Europeana nu exista nicio derogare de la jurisprudenta consacrata a Curtii potrivit careia dreptul Uniunii se aplica de la data aderarii unui nou stat membru pentru efectele viitoare ale situatiilor aparute inainte de acea data. In al doilea rand, avocatul general considera ca Legea din 14 iulie 2017 este discriminatorie fata de creditori stabiliti in afara Croatiei care doresc sa furnizeze servicii de credit in statul membru respectiv, intrucat legea nu se aplica creditorilor neautorizati stabiliti in Croatia. Definitia notiunii „creditor neautorizat” prevazuta de legea nationala priveste doar persoane juridice al carei sediu social este situat in afara Croatiei. In plus, avocatul general observa ca creditorii neautorizati cu sediul in afara Croatiei sunt tratati mai putin favorabil decat creditorii neautorizati cu sediul in Croatia, intrucat retroactivitatea stabilita de lege nu se aplica nulitatii anumitor contracte incheiate de creditori neautorizati stabiliti in Croatia, iar nulitatea se poate aplica numai contractelor de credit pentru consum. In continuare, avocatul general examineaza daca legea nationala poate fi justificata pentru motive de ordine publica, de siguranta publica sau de sanatate publica, care sunt relevante pentru restrictiile discriminatorii in mod direct privind libera prestare a serviciilor.

Potrivit avocatului general, trimiterea facuta de Croatia la protectia ordinii publice si a drepturilor unui numar mare de cetateni croati care au incheiat astfel de contracte este insuficienta pentru a furniza o justificare pentru aceste motive. In plus, o lege discriminatorie care prevede nulitatea tuturor contractelor de credit care prezinta un element strain si care se aplica retroactiv contractelor incheiate in urma cu pana la 17 ani (si care si-au produs in continuare efectele multi ani, in pofida lipsei unei autorizatii din partea Bancii Nationale a Croatiei) ar putea fi justificata doar prin prezentarea unor dovezi cu privire la existenta unei probleme urgente care necesita masuri extreme.

Avocatul general concluzioneaza ca o lege discriminatorie si generala precum cea in discutie depaseste in mod vadit limitele a ceea ce era necesar pentru atingerea unui obiectiv legitim pe care l-ar fi putut urmari, in conditiile in care lipsa unei autorizatii a persistat multi ani, iar nulitatea isi produce efectele de la incheierea contractului. Dovada necesara pentru a ajunge la o concluzie contrara nu a fost prezentata.

Avocatul general adauga faptul ca masuri precum Directiva 93/13 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii si Directiva 2008/48 privind contractele de credit pentru consumatori acorda protectie in temeiul dreptului Uniunii consumatorilor de servicii de credit care au fost tratati inechitabil.

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Prin urmare, avocatul general concluzioneaza ca, in imprejurarile acestui litigiu, dreptul Uniunii se opune legislatiei unui stat membru care prevede nulitatea contractelor de credit, cu efect retroactiv de la data incheierii acestora, si nulitatea altor acte juridice care reprezinta consecinta acestor contracte de credit atunci cand acestea sunt incheiate intre un creditor stabilit intr-un alt stat membru decat cel al beneficiarului serviciilor, chiar daca creditorul nu detinea autorizatiile necesare din partea autoritatilor competente din statul membru respectiv la momentul incheierii contractului. 

Atentie! Concluziile avocatului general nu sunt obligatorii pentru Curtea de Justitie. Misiunea avocatilor generali este de a propune Curtii, in deplina independenta, o solutie juridica in cauza care le este atribuita. Judecatorii Curtii urmeaza sa delibereze in aceasta cauza. Hotararea va fi pronuntata la o data ulterioara.