Comunicatul emis de Plenul Consiliului Superior al Magisrtaturii privind admiterea de catre Plenul CSM a cererii de aparare a independentei sistemului judiciar ca urmare a prezentarii, in mass media, a unor afirmatii facute de reprezentanti ai partidelor politice referitoare la activitatea PICCJ
Astfel, in sedinta din 18 septembrie 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat rezultatele verificarilor efectuate de Inspectia Judiciara cu privire la apararea independentei sistemului judiciar ca urmare a prezentarii, in mass media, a unor afirmatii facute de reprezentanti ai partidelor politice referitoare la activitatea PICCJ.
La data de 13.08.2012, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 317/2004, conducerea CSM a solicitat Inspectiei Judiciare efectuarea unor verificari cu privire la apararea independentei sistemului judiciar, ca urmare a prezentarii in mass media a afirmatiilor facute de doamna europarlamentar Ramona Manescu - in cadrul conferintei de presa, din data de 11.08.2012- precum si a declaratiilor publice ale unor reprezentanti ai partidelor politice referitoare la activitatea PICCJ prin care s-ar fi indus ideea ca justitia este aservita politic sau, mai mult, controlata politic.
Verificarile prealabile, efectuate de Inspectia Judiciara, au vizat analiza materialelor publicate de catre agentii de presa ori publicatii care au preluat afirmatiile doamnei Ramona Manescu si ale domnilor Victor Ponta si Mihai Voicu, precum si articolul publicat pe blog-ul personal al domnului Varujan Vosganian – „Curtea constitutionala, devansata de Parchet”.
Din verificarea situatiei cauzelor penale la care se face referire in articolele de presa, rezulta ca, prin procesul verbal, din data de 02.08.2012, PICCJ - Sectia de urmarire penala si criminalistica s-a sesizat din oficiu cu privire la savarsirea infractiunilor de neglijenta in serviciu prevazuta de art. 249 C. penal si fals intelectual prevazuta de art. 289 C. penal deoarece intr-un comunicat de presa emis de catre Curtea Constitutionala s-a mentionat ca s-au primit date contradictorii de la autoritatile publice privind numarul persoanelor aflate pe listele electorale.
La data de 03.08.2012 a fost inceputa urmarirea penala fata de M.C., chestor de politie, pentru savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu in forma calificata prevazuta de art. 249 alin. 1 si 2 C. penal, iar prin ordonanta din data de 06.08.2012 s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute in sarcina sa in infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata prevazuta de art. 248 raportat la art. 2481 C. penal. Pe parcursul urmaririi penale, desfasurate in acest dosar, la data de 08.08.2012 a fost inceputa urmarirea penala fata de C.I.N., chestor principal de politie, pentru savarsirea infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata (prevazuta de art. 248 raportat al art. 2481 C. penal).
Ulterior, din probele administrate in cauza au rezultat date si indicii temeinice cu privire la savarsirea de catre D.V.P. a infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice in forma calificata (prevazuta de art. 248 raportat al art. 2481 C. penal), cu prilejul exercitarii functiei de ministru delegat pentru administratie. La data de 09.08.2012 cauza penala a fost disjunsa cu privire la D.V.P. si, prin referatul din data de 10.08.2012, s-a solicitat Camerei Deputatilor avizul pentru inceperea urmaririi penale fata de D.V.P., fost ministru delegat pentru administratie in cadrul MAI si deputat in Parlamentul Romaniei.
La data de 30.07.2012, la PJ Constanta, a fost inregistrata plangerea penala formulata de catre Organizatia Judeteana Constanta a Partidului Democrat Liberal impotriva primarului Municipiului Constanta, M.Ş.R. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 52 alin. 1 din Lg. nr. 3/2000. Pe parcursul actelor de cercetare penala efectuate de catre organele politiei judiciara din cadrul Politiei Municipiului Constanta - Serviciul de Investigatii Criminale, au fost audiate olograf sapte persoane si nu au fost efectuate acte de urmarire penala de catre procurorul care a supravegheat activitatea de cercetare penala. La data de 10.08.2012, organele politiei judiciare au inaintat dosarul, cu propunere de neincepere a urmaririi penale, catre PJ Constanta. In aceeasi zi, cauza penala a fost repartizata procurorului care a supravegheat activitatea de cercetare penala pentru a se pronunta asupra propunerii formulate.
In ceea ce priveste cadrul legal care defineste independenta sistemului judiciar si limitele libertatii de exprimare, art. 1 pct. (4) din Constitutie consacra expres principiul separatiei puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca. Potrivit acestui principiu reprezentantilor celorlalte puteri - legislativa si executiva - nu le este permisa exprimarea unor opinii cu privire la calitatea actului de justitie si a celor care-l infaptuiesc. Un reprezentant al uneia din celelalte doua puteri, nu are dreptul sa extrapoleze nemultumirile referitoare la instrumentarea unei anumite cauze, asupra intregului sistem judiciar. In masura in care se procedeaza astfel, persoana care face aceste afirmatii aduce inevitabil, atingere principiului constitutional al separatiei puterilor in stat cu consecinta afectarii prestigiului justitiei si implicit a independentei si reputatiei magistratilor.
CSM, potrivit art. 30 din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, are dreptul si obligatia de a apara magistratii impotriva oricarui act care le-ar afecta independenta sau impartialitatea ori ar crea suspiciuni cu privire la acestea.
Principiile independentei si impartialitatii magistratilor sunt consfintite de reglementarile interne ale art. 124 alin. 3 din Constitutie, art. 3 alin. 1 din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor precum si in art. 3 alin. 2 din Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor.
Referiri privind aceste principii se regasesc si in reglementarile internationale.
- in Principiile fundamentale referitoare la independenta magistratului, adoptate la Milano in anul 1985 si confirmate de Adunarea Generala a ONU, precizeaza la art. 1 ca „independenta magistraturii trebuie garantata de catre stat si enuntata in Constitutie sau alta lege nationala, iar toate institutiile guvernamentale sau altele trebuie sa o respecte” . In cadrul acelorasi principii, la art. 2 se mentioneaza ca „sistemul juridic va decide in problemele care ii sunt inaintate impartial, pe baza faptelor si in conformitate cu legea, fara vreo restrictie, influenta incorecta, sugestie, presiune, amenintare sau interferenta, directa sau indirecta, din orice parte sau pentru orice motiv“.
- Conventia de la Havana pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor, adoptata la Congresul VIII al ONU prevede la pct. 4 ca „statele vegheaza ca procurorii sa-si indeplineasca atributiile profesionale in deplina libertate, fara a face obiectul unor intimidari, hartuiri, fara a suferi ingerinte nefondate si fara a li se angaja, in mod nejustificat, responsabilitatea civila, penala sau de alta natura”.
- Recomandarea (94) 12/13.10.1994 a Comitetului de Ministri al statelor membre privind independenta, eficienta si rolul judecatorilor dorind sa promoveze independenta sistemului judiciar a elaborat mai multe reguli cu valoare de principiu. Continutul acestui principiu consta in obligatia executivului si legislativului sa se abtina de la adoptarea oricaror masuri care ar putea submina independenta judecatorilor. Se precizeaza in document, „ca nu ar trebui sa fie permis grupurilor de presiune sa submineze independenta sistemului judiciar”.
Independenta magistratilor nu constituie doar o garantie a statului pentru infaptuirea justitiei, ci in egala masura, un drept si o obligatie a magistratilor. Independenta este privita ca „atribut al functiei, care ii permite judecatorului sa actioneze in realizarea actului juridic si, mai ales, sa decida doar in baza legii si a propriei constiinte, fara nici o subordonare sau influenta”.
Independenta nu este un privilegiu in interesul propriu al magistratilor, ci in interesul statului de drept si al celor care cauta si doresc infaptuirea justitiei. Aceasta ii este conferita magistratului in vederea protectiei drepturilor persoanelor care apeleaza la justitie pentru a li se face dreptate si consta in responsabilitatea magistratului de a convinge, nu prin forta principiului autoritatii, ci a argumentelor rationale, temeinice, constituind astfel un mijloc de a asigura si pastra increderea publicului in sistemul judiciar.
Prin afirmatiile expuse, anterior, inspectorii judiciari au apreciat ca politicienii au depasit limitele admisibile ale discursului public politic si ale libertatii de exprimare, asa cum sunt protejate de dispozitiile articolului 10 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Dreptul la libertatea de exprimare nu este unul absolut, acesta fiind susceptibil de anumite restrangeri, in ipoteza in care folosirea libertatii de exprimare este indreptata impotriva unor valori pe care statul le poate in mod legitim apara, cum ar fi autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.
Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. 1 si 6 din Constitutia Romaniei, „Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile insa, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine”.
De asemenea, dreptul la libera exprimare nu poate fi exercitat cu incalcarea principiului independentei judecatorului si supunerii lui numai legii, astfel cum este statuat prin dispozitiile art. 124 din Constitutie si art. 2 alin. (3) din Lg. nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata si modificata.
Referindu-se la restrangerea libertatii de exprimare in scopul garantarii autoritatii si impartialitatii puterii judecatoresti, CEDO, in cauza Pager si Oberschlick contra Austriei, a decis ca „activitatea justitiei nu poate fi discutata fara sa se aiba in vedere anumite limite pentru a nu submina autoritatea acesteia, comandament deosebit de important intr-un stat de drept”.
Afirmatiile cu caracter general la adresa activitatii parchetelor sunt de natura a induce ideea unei implicari a politicului in justitie si sa creeze suspiciuni in randul opiniei publice cu privire la independenta si impartialitatea procurorilor.
Aprecierile formulate in mod constant de catre persoane cu notorietate, care au pus in discutie existenta unei implicari a politicului in justitie, sunt de natura sa afecteze imaginea sistemului judiciar si, totodata, prin afirmatiile, de genul celor mentionate, se induce ideea ca procurorii sunt preocupati cu precadere de instrumentarea unor infractiuni de o gravitate redusa in detrimentul infractiunilor foarte grave.
Afirmatiile mentionate, ce reprezinta o deformare evidenta a realitatilor de fapt, au indus, in mod indirect, ideea unei functionari anormale si incorecte a sistemului judiciar in sensul ca procurorii ar fi instrumentat dosarele penale urmare solicitarilor unor persoane, intr-un alt cadru decat cel legal prevazut de legislatia penala.
Avand in vedere ca dosarele penale s-au format intr-un cadru legal - fie prin sesizare din oficiu a parchetului, in privinta dosarului penal aflat pe rolul PICCJ, fie prin formularea unei plangeri penale astfel cum este cazul dosarului penal aflat pe rolul PJ Constanta - potrivit dispozitiilor art. 221 C.p. penala – afirmatiile analizate sunt in mod evident nereale.
In urma verificarilor, inspectorii judiciari au constatat ca, in dosarul penal aflat pe rolul al PJ Constanta, audierile au fost efectuate de catre organele de cercetare penala ale politiei judiciare care, potrivit art. 202 alin. 1 C.p. penala, sunt obligate sa stranga toate probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justetei solutionari a acesteia.
Analizand rezultatul verificarilor, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a retinut ca declaratiile, de genul celor analizate, sunt de natura a aduce atingere independentei, prestigiului si credibilitatii justitiei cu consecinta subminarii autoritatii acesteia, inclusiv a sistemului judiciar in ansamblul sau si, considerand intemeiata cererea de apararea independentei sistemului judiciar, a procedat la admiterea ei.
