Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!

Avocatul stagiar: Cand ii permite legea sa depuna concluzii

Potrivit art. 22 din Legea nr. 51/1995 (pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat) ^[1] , avocatul stagiar poate pune concluzii numai la judecatorie si poate asista ori reprezenta partea la organele si institutiile prevazute la art. 3 ^[2] . In completarea acestei dispozitii, alineatul 2 al art. 22 prevede ca avocatul definitiv are dreptul sa puna concluzii la toate instantele, cu exceptia Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Curtii Constitutionale, unde va putea pune concluzii daca are o vechime neintrerupta in profesie de cel putin 5 ani de la definitivare.

De asemenea, art. 290 al. 1 din Statutul profesiei de avocat ^[3] prevede ca avocatul stagiar are dreptul de a pune concluzii numai la judecatorii.

In sfarsit, art. 290 al. 2 din Statut arata ca avocatul stagiar poate efectua activitatile prevazute la art. 3 alin. (1) lit. a) si b) din Lege.

Fata de continutul art. 22 al. 1 din Lege, art. 290 al. 1 din Statut, pe de o parte si art. 290 al. 2 din Statut, pe de alta parte, ne intrebam daca nu cumva acestea contravin unul altuia. Credem ca, chiar daca aparent raspunsul este afirmativ, prioritate in aplicare are reglementarea data prin lege, aceasta fiind adoptata anterior statutului si avand o forta legislativa superioara, prin aceea ca este adoptata de autoritatea legiuitoare a tarii, in comparatie cu Stautul, care este adoptat de U.N.B.R., care este o persoana juridica de interes public (art. 57 al. 1 din Lege) ^[4] .

Credem ca rezolvarea problemei sta in interpretarea corecta a sintagmei a pune concluzii.

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Instantele (tribunale, curti de apel, instanta suprema ori cea de contencios constitutional) care permit aparitia avocatilor stagiari in fata lor daca litigul se afla in stare de amanare ori se discuta probleme care exclud si preced fondul cauzei echivaleaza punerea concluziilor cu concluziile pe fondul cauzei. Asadar, in aceasta opinie, avocatul stagiar poate face orice act inaintea instantelor superioare judecatoriei, cu exceptia formularii de concluzii legate de fondul cauzei respective. Cu alte cuvinte, termenul concluzii s-ar referi doar la dezbaterile finale, in care se solicita instantei pronuntarea hotararii judecatoresti in sensul dorit de justitiabilul reprezentat de avocatul stagiar.

Astfel, amintim, exempli gratia:

- art. 39 din Statut prevede ca Avocaţii fosti judecatori nu pot pune concluzii la instanţele unde au funcţionat, timp de 2 ani de la incetarea funcţiei deţinute;

- art. 45 al. 3 C. pr. civ. stipuleaza faptul ca Procurorul poate pune concluzii in orice proces civil, in oricare faza a acestuia, daca apreciaza ca este necesar pentru apararea ordinii de drept, a drepturilor si libertatilor cetatenilor^[6] ;

- art. 48 C. pr. civ.: Actele de procedura, apararile si concluziile unuia dintre reclamanti sau parati nu pot folosi nici pagubi celorlalti;

- art. 8 C. pr. pen.: Partilor care nu vorbesc limba in care se desfasoara procesul penal li se asigura posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului si dreptul de a vorbi in instanta si a pune concluzii, prin traducator;

- art. 301 C. pr. pen.: In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii;

- art. 328 al. 2 C. pr. pen.: Instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, poate incuviinta plecarea martorilor dupa ascultarea lor.

Pentru toate aceste motive, apreciem ca avocatul stagiar nu poate sa se prezinte in fata instantelor superioare ierarhic judecatoriei.

Sursa juridice.ro
Pentru a citi articolul integral va rugam click aici

^[1] Publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, cu modificari si completari ulterioare, denumita in continuare Lege.

^[2] Organele si institutiile prevazute in cuprinsul textului art. 3 sunt: organele de urmarire penala, autoritatile cu atributii jurisdicţionale, notarii publici si executorii judecatoresti, organele administraţiei publice si instituţiile, alte persoane juridice (in condiţiile legii), alte autoritaţi publice, instituţii si orice persoana romana sau straina. Prin enumerarea acestor entitati, legiuitorul a inteles sa legifereze dreptul avocatului (stagiar) de a aparea in fata oricarei autoritati, institutii sau persoana, fara limitari, cu exceptia anumitor instante judecatoresti.

^[3] Adoptat de Consiliul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania (denumita in continuare U.N.B.R.) la data de 25.09.2004 si publicat in Monitorul Oficial, partea I, nr. 45 din 13 ianuarie 2005, denumit in continuare Statut.

^[4] Pentru o interpretare asemanatoare in raportul dintre dispozitiile Legii si cele ale Statutului a se vedea si F. Radu, C. Radu, Conditiile in care avocatul poate depune marturie cu privire la fapte care i-au fost incredintate in baza contractului de asistenta juridica, in Dreptul, nr. 12/2006, p. 84.

^[5] In ce priveste caracterizarea generala a organizarii si functionarii profesiei de avocat, a se vedea : I. Deleanu, Tratat de drept procesual civil, vol. I, Eitura C.H. Beck, Bucuresti, 2005, p. 563 576; F. Magureanu, Drept procesual civil, Eitura All Beck, Bucuresti, 2002, p. 83108 ; V. M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Editura National, Bucuresti, p. 80 112; C. I. Stoica, J. H. Webster, Avocatul roman in sistemul de drept european. Profesia de avocat in Romania, realitaţi si perspective in cadrul procesului de integrare europeana, Editura All, Bucuresti, 1997 ; I. Deleanu, Cu privire la exercitarea profesiei de avocat in afara barourilor constitutite in baza Legii nr. 51/1995, in Dreptul, nr. 1/2005, p. 25 34; C. L. Popescu, Continuitatea si unicitatea ordinului profesional al avocatilor din Romania, publicat pe www.unbr.ro; F. A. Baias, Principiile profesiei de avocat in lumina dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, in Dreptul nr. 10-11/1995, p. 28 36 ; pentru o analiza efectuata pe baza vechilor reglementari in materie, anterioare anului 1990, a se vedea: I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, teoria generala, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977, p. 311- 317, precum si autorii acolo citaţi ; in sfarsit, a se vedea si Codul deontologic al avocatilor din Uniunea Europeana, adoptat in Sesiunea Plenara a Consiliului Barourilor din Uniunea Europeana din 28.10.1998 si modificat in Sesiunile Plenare din 28 noiembrie 1998 si din 06 decembrie 2002.

^[6] Pentru ample detalii privind participarea procurorului in cauzele de natura civila, a se vedea I. Deleanu, op. cit., p. 555-562; F. Magureanu, op. cit., p. 108-136; G. Boroi, D. Radescu, Codul de procedura civila, comentat si adnotat, Editura All, Bucuresti, 1994, p. 112116 ; V. M. Ciobanu, op. cit. p. 348 360.

Avocat Florin RADU
Baroul Hunedoara

Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri