Betia voluntara completa. Circumstanta atenuanta. Conditii

Potrivit dispozitiilor art. 49 alin. (2) C. pen., starea de betie voluntara completa poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

Betia voluntara preordinata constituie intotdeauna o circumstanta agravanta, in timp ce betia voluntara simpla poate constitui o circumstanta atenuanta, insa numai atunci cand este completa, capacitatea persoanei de a intelege si de a voi, precum si de a fi stapana pe actiunile sale fiind abolita. 

In consecinta, retinerea starii de betie voluntara a faptuitorului, ca circumstanta atenuanta, nu este justificata in cazul in care, desi la originea starii de anormalitate psiho-fizica a acestuia in momentul savarsirii faptei de viol care a avut ca urmare moartea victimei, prevazuta in art. 197 alin. (3) C. pen., s-a aflat actiunea sa constienta de consumare a bauturilor alcoolice, starea de betie voluntara nu a fost completa, ci incompleta, nefiindu-i abolita, ci numai afectata, capacitatea de intelegere, de stapanire a propriilor reactii.
 
(Sursa: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 2209 din 11 iunie 2009)

Prin sentinta penala nr. 16/F/2009 din 6 februarie 2009 a Tribunalului Bistrita-Nasaud a fost condamnat inculpatul U.I. la o pedeapsa de 20 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de viol prevazuta in art. 197 alin. (3) C. pen. si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., pe o durata de 8 ani dupa executarea pedepsei principale.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii drepturilor prevazute in art. 64 alin. (1) lit. a) si b) C. pen., pe durata si in conditiile prevazute in art. 71 C. pen.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:

In seara zilei de 30 noiembrie 2006, inculpatul U.I. a efectuat diferite lucrari gospodaresti, consumand intre timp bauturi alcoolice. In jurul orelor 2130, ajungand acasa, a luat o sticla cu tuica tare si a consumat de unul singur bautura, dupa care a iesit si s-a plimbat pe calea ferata, spre iesirea din sat, pe fondul avansatei stari de ebrietate dorind sa intretina relatii sexuale cu o femeie.

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

Vazand pe drumul din apropierea caii ferate o silueta de femeie - victima A.M., inculpatul a iesit in intampinarea acesteia si, fara sa-i adreseze vreun cuvant, a imobilizat-o cu mana la spate, a impins-o din drum peste calea ferata, unde, folosind forta, a dezbracat-o de pantaloni si, tinand-o de gura pentru a nu striga dupa ajutor, a trantit-o la pamant, intretinand, mai intai, cu aceasta un act sexual anal, iar ulterior un raport sexual complet, normal.

In timpul desfasurarii acestor violente, inculpatul a tinut-o pe victima imobilizata la sol, cu genunchiul, iar cu o mana a strans-o de gat, sugrumand-o, astfel ca, in momentul in care a terminat cel de-al doilea act sexual, aceasta a ramas la pamant, iar la scurt timp a decedat.

Inculpatul si-a dat seama la un moment dat, in timpul desfasurarii violului - cand i-a supraarcuit victimei coloana vertebrala si cand a strans-o mai tare de gat - ca aceasta a gemut de doua ori si ca si-a pierdut cunostinta, dar a crezut ca a lesinat.

Raportul de constatare medico-legala a concluzionat ca moartea victimei A.M. a fost violenta si s-a datorat unei insuficiente respiratorii acute, consecutiva unei asfixii mecanice, prin comprimarea cailor respiratorii superioare cu mana (sugrumare), examenul genital efectuat relevand  leziuni vaginale si himenale, care s-au putut produce in cursul unui raport sexual vaginal, fapt atestat si de prezenta spermatozoizilor in frotiul din secretia vaginala. Examenul anal a relevat leziuni ale mucoasei anale, care s-au putut produce in cursul unui raport sexual anal, stabilindu-se totodata ca leziunile pot data din cursul noptii de 30 noiembrie spre 1 decembrie 2006, intre orele 2300 - 0100, cel mai probabil in jurul orei 000.

Prin decizia nr. 35/A din 8 aprilie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Impotriva acestei hotarari, in termen legal, a declarat recurs inculpatul care, prin aparatorul ales, a invocat cazul de casare prevazut in art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., solicitand reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicata, in sensul reducerii cuantumului acesteia, prin retinerea in favoarea sa atat a circumstantelor atenuante prevazute in art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen. - intrucat a avut o buna conduita anterior savarsirii faptei - cat si a dispozitiilor art. 49 alin. (2) C. pen., referitoare la starea de betie completa in care a fost comisa infractiunea.

Inalta Curte de Casatie si Justitie, examinand atat motivele de recurs invocate, cat si din oficiu ambele hotarari, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (1) si art. 3857 C. proc. pen., constata ca prima instanta a retinut, in mod corect, situatia de fapt si a stabilit vinovatia inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate in cauza, dand faptei comise de acesta incadrarea juridica corespunzatoare.

De asemenea, instanta de fond a efectuat o justa individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atat sub aspectul naturii si al cuantumului acesteia, cat si ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevazute in art. 72 C. pen.

Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, in scopul prevenirii savarsirii de infractiuni.

Ca masura de constrangere, pedeapsa are pe langa scopul sau represiv si o finalitate de exemplaritate, ea concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita, cat si in ce priveste comportamentul faptuitorului.

Ca atare, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate in asa fel incat inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si sa evite in viitor savarsirea de fapte penale.

Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca nu este justificata solicitarea recurentului inculpat de reducere a pedepsei aplicate de prima instanta, prin retinerea ca circumstante atenuante a imprejurarilor prevazute in art. 74 alin. (1) lit. a) si c) C. pen., respectiv atitudinea sa sincera, precum si conduita buna avuta inainte de savarsirea infractiunii.

Aceasta deoarece prima instanta a valorificat eficient criteriile prevazute in art. 72 C. pen., considerand justificat ca doar o pedeapsa, intr-un cuantum ridicat, va asigura realizarea scopului prevazut in art. 52 C. pen. Imprejurarile referitoare la lipsa antecedentelor penale, la faptul ca inculpatul este cunoscut in comunitate ca o persoana linistita, harnica, ca a recunoscut fapta, sunt intr-adevar circumstante personale favorabile acestuia, pe care insa instanta le-a avut in vedere la momentul dozarii sanctiunii. Nu trebuie ignorat faptul ca astfel de conduite sunt atitudini normale, firesti, ale oricarui om care respecta legea si normele de conduita si nu trebuie sa se constituie intr-un „titlu de glorie” pentru cel in favoarea caruia se retin, ramanand la aprecierea instantei (fiind o facultate a acesteia si nu o obligatie) de a le califica sau nu ca circumstante atenuante, in functie de specificul cauzei, de natura si gravitatea faptei, de consecintele produse.

In cauza, fapta dedusa judecatii este una foarte grava, care, numai din rationamente si argumente de ordin juridic, se constituie intr-o singura infractiune, practic, regasindu-se in actiunile intreprinse de inculpat elementele a doua infractiuni extrem de grave - omor si viol.

Pozitia sincera pe care inculpatul a sustinut ca a avut-o pe parcursul cercetarilor a fost, in realitate, o atitudine oscilanta - initial inculpatul nerecunoscand fapta pentru ca, ulterior, in fata probelor evidente, sa recunoasca ca este autorul infractiunii pentru care a fost trimis in judecata.

Totodata, Inalta Curte de Casatie si Justitie apreciaza ca nu este intemeiata nici solicitarea recurentului inculpat de a-i fi recunoscuta ca o circumstanta atenuanta, in conditiile art. 49 alin. (2) C. pen., starea de betie in care s-a aflat la momentul comiterii faptei.

Potrivit dispozitiei legale mai sus invocate, starea de betie voluntara completa poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.

In doctrina penala se face deosebirea intre diferite forme de betie, de care sunt legate si consecinte juridice distincte.

Se face, astfel, distinctie intre betia accidentala si betia voluntara, dupa cum cel care a ajuns in aceasta stare a voit sau nu acest lucru.

Betia voluntara este starea in care ajunge o persoana care consuma voit bauturi alcoolice ori substante al caror efect ebriant il cunoaste. In doctrina penala, betia voluntara este cunoscuta sub doua forme: betie voluntara simpla si betie voluntara preordinata. Importanta acestei distinctii consta in consecintele juridice pe care le poate avea asupra raspunderii penale.

Betia preordinata sau premeditata este intotdeauna o circumstanta agravanta a raspunderii penale, deoarece persoana si-a provocat anume aceasta stare pentru a avea mai mult curaj in savarsirea faptei ori pentru a o invoca drept scuza a savarsirii faptei.

Betia simpla poate fi dimpotriva si o circumstanta atenuanta, caci faptuitorul, in momentul cand si-a provocat aceasta stare, nu avea intentia sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Dupa gradul de intoxicatie cu alcool ori alte substante, betia poate fi: completa sau incompleta.

Betia incompleta, dupa cum arata si denumirea, se caracterizeaza prin aceea ca intoxicatia cu alcool ori alte substante ebriante este intr-o faza incipienta, manifestata, de regula, prin excitabilitate si impulsivitate. In aceasta stare, capacitatea persoanei de a intelege si de a voi nu este abolita, ci doar slabita.

Starea de betie este completa doar atunci cand procesul de intoxicare cu alcool sau alte substante este atat de avansat incat a dus la paralizarea energiei fizice si la totala intunecare a facultatilor psihice ale persoanei, aceasta nemaifiind stapana pe miscarile ei fizice si neavand capacitatea de a intelege si a voi, aflandu-se, in mod obiectiv, la limita starii de iresponsabilitate.

Inalta Curte de Casatie si Justitie constata in cauza ca inculpatul nu s-a aflat intr-o astfel de stare de betie, respectiv in stare de betie voluntara completa.

Este adevarat ca la originea starii de anormalitate psiho-fizica in care s-a aflat inculpatul in seara respectiva a stat actiunea sa constienta de consumare a bauturilor alcoolice, intr-o cantitate destul de mare, insa acest fapt i-a afectat doar si nu i-a paralizat capacitatea de intelegere, de stapanire a propriilor reactii, dovada in acest sens fiind intretinerea a doua acte sexuale - unul anal si unul normal - cu consecinte atat de grave - moartea victimei -, astfel incat nu se justifica retinerea in favoarea sa a starii de betie voluntara ca o circumstanta atenuanta, cu consecinta coborarii pedepsei sub minimul special prevazut de textul sanctionator.

Fata de considerentele expuse mai sus, Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.