CJUE: Comisia Europeana a savarsit o eroare de drept

Potrivit Tratatului UE, la initiativa a cel putin un milion de cetateni ai Uniunii, provenind din minimum un sfert din statele membre, Comisia poate fi invitata sa prezinte legiuitorului Uniunii, in limitele atributiilor sale, o propunere de adoptare a unui act juridic in vederea aplicarii tratatelor („initiativa cetateneasca europeana”, denumita in continuare „ICE”). Inainte de a putea incepe sa stranga numarul de semnaturi cerut, organizatorii ICE trebuie sa o inregistreze la Comisie, care examineaza in special obiectul si obiectivele acesteia. Comisia poate refuza sa inregistreze initiativa, in special atunci cand obiectul acesteia din urma nu intra in mod vadit in sfera sa de competenta pentru a propune un act juridic legiuitorului Uniunii.

In conformitate cu aceste reguli, domnii Balázs-Árpád Izsák si Attila Dabis, asociati cu alte cinci persoane, au prezentat Comisiei in iunie 2013 o propunere de ICE, intitulata „Politica de coeziune pentru egalitatea regiunilor si mentinerea culturilor regionale”1. Aceasta initiativa urmareste ca politica de coeziune a Uniunii sa acorde o atentie deosebita zonelor geografice ale caror caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice difera de cele ale zonelor inconjuratoare (denumite in continuare „regiuni cu minoritate nationala”). Initiativa are astfel ca obiectiv principal sa permita regiunilor cu minoritate nationala sa aiba acces, sub forma unor masuri de sustinere, de conservare sau de dezvoltare, la avantajele care decurg din politica mentionata pentru a impiedica posibilitatea ca ele sa fie defavorizate din punct de vedere economic in raport cu regiunile inconjuratoare. In acest context, organizatorii ICE afirma, printre altele, ca punerea in aplicare a politicii de coeziune a Uniunii ameninta caracteristicile etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice regiunilor cu minoritate nationala si ca aceste caracteristici constituie un handicap demografic grav si permanent pe care Uniunea are sarcina sa il combata in cadrul politicii sale de coeziune.

Prin decizia din 25 iulie 20132, Comisia a refuzat sa inregistreze propunerea ICE pentru motivul ca aceasta nu intra in mod vadit in sfera sa de competenta pentru a propune un act juridic legiuitorului Uniunii. Prin urmare, domnii Izsák si Dabis au sesizat Tribunalul Uniunii Europene pentru anularea deciziei Comisiei. Cu toate acestea, prin Hotararea din 10 mai 2016, Tribunalul a respins actiunea formulata impotriva acestei decizii in special pentru motivul ca organizatorii nu dovedisera existenta amenintarii si a handicapului mentionate mai sus. Domnii Izsák si Dabis au introdus apoi recurs in fata Curtii de Justitie impotriva hotararii Tribunalului.

Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea aminteste ca ICE are drept scop sa incurajeze participarea cetatenilor si sa mareasca accesibilitatea Uniunii, astfel ca cetatenii trebuie sa aiba un acces usor la acest instrument.
In aceasta privinta, Curtea constata ca, in ceea ce priveste aspectul daca politica de coeziune poate constitui un temei juridic pentru luarea in considerare la scara Uniunii a intereselor regiunilor cu minoritate nationala, care se considera defavorizate sau amenintate de aceasta politica, Tribunalul a considerat ca raspunsul la aceasta problema trebuia sa includa o apreciere a faptelor si a elementelor de proba, pentru care sarcina probei revenea organizatorilor ICE. Or, Curtea arata ca, statuand astfel, Tribunalul a comis o eroare de drept in ceea ce priveste conditia inregistrarii ICE si repartizarea sarcinilor intre organizatorii unei ICE si Comisie in cadrul procesului unei asemenea inregistrari.

Astfel, aspectul daca masura propusa in contextul unei ICE tine de sfera de competenta a Comisiei constituie nu o chestiune de fapt sau de apreciere a unei probe supusa regulilor din materia sarcinii probei, ci esentialmente o chestiune de interpretare si de aplicare a dispozitiilor tratatelor.
Prin urmare, atunci cand Comisia este sesizata cu o cerere de inregistrare a unei propuneri de ICE, nu ii revine, in acest stadiu, sarcina sa verifice daca s-a facut dovada tuturor elementelor de fapt invocate si nici daca motivarea care se afla la baza propunerii si a masurilor propuse este suficienta. Ea trebuie sa se limiteze la a examina daca, din punct de vedere obiectiv, masurile avute in vedere in abstracto ar putea fi adoptate in temeiul tratatelor.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

In aceste conditii, Curtea anuleaza hotararea Tribunalului, precum si decizia contestata a Comisiei. Cu toate acestea, Curtea confirma constatarea facuta de Tribunal potrivit careia caracteristicile etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice regiunilor cu minoritate nationala nu intra sub incidenta notiunii „handicap demografic grav si permanent” si, prin urmare, nu pot fi luate in considerare in temeiul acestei notiuni in scopuri legate de politica de coeziune. Astfel, aceste caracteristici nu pot sa constituie sistematic, pentru dezvoltarea economica, un handicap in raport cu regiunile inconjuratoare.

Curtea de Justitie poate fi sesizata cu un recurs, limitat la chestiuni de drept, impotriva unei hotarari sau ordonante a Tribunalului. In principiu, recursul nu are efect suspensiv. Daca este admisibil si intemeiat, Curtea anuleaza decizia Tribunalului. Atunci cand cauza se afla in stare de judecata, Curtea poate sa solutioneze ea insasi in mod definitiv litigiul. In caz contrar, ea trimite cauza spre rejudecare Tribunalului, care este legat de decizia pe care Curtea a pronuntat-o in recurs.