Newsletter Infojuridic
Stiri, Noutati, Articole, Dezbateri
Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "7 Modele de Contracte - actualizate conform GDPR"
Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Citeste GRATUIT un Raport Special exclusiv "7 Modele de Contracte - actualizate conform GDPR"
Adauga mai jos adresa de email si vei primi raportul in Inbox
Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a
Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri
Cartea verde a contabilitatii
---------
*) Dispozitiile tranzitorii si de punere in aplicare a cartii a V-a sunt cuprinse in art. 102-189 din Legea nr. 71/2011.
ART. 1.164
Continutul raportului obligational
Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata.
ART. 1.165
Izvoarele obligatiilor
Obligatiile izvorasc din contract, act unilateral, gestiunea de afaceri, imbogatirea fara justa cauza, plata nedatorata, fapta ilicita, precum si din orice alt act sau fapt de care legea leaga nasterea unei obligatii.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.166
Notiune
Contractul este acordul de vointe dintre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.
ART. 1.167
Regulile aplicabile contractelor
(1) Toate contractele se supun regulilor generale din prezentul capitol.
(2) Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevazute in prezentul cod sau in legi speciale.
ART. 1.168
Regulile aplicabile contractelor nenumite
Contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile prezentului capitol, iar daca acestea nu sunt indestulatoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamana cel mai mult.
ART. 1.169
Libertatea de a contracta
Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri.
ART. 1.170
Buna-credinta
Partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la negocierea si incheierea contractului, cat si pe tot timpul executarii sale. Ele nu pot inlatura sau limita aceasta obligatie.
SECTIUNEA a 2-a
Diferite categorii de contracte
ART. 1.171
Contractul sinalagmatic si contractul unilateral
Contractul este sinalagmatic atunci cand obligatiile nascute din acesta sunt reciproce si interdependente. In caz contrar, contractul este unilateral chiar daca executarea lui presupune obligatii in sarcina ambelor parti.
ART. 1.172
Contractul cu titlu oneros si contractul cu titlu gratuit
(1) Contractul prin care fiecare parte urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate este cu titlu oneros.
(2) Contractul prin care una dintre parti urmareste sa procure celeilalte parti un beneficiu, fara a obtine in schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit.
ART. 1.173
Contractul comutativ si contractul aleatoriu
(1) Este comutativ contractul in care, la momentul incheierii sale, existenta drepturilor si obligatiilor partilor este certa, iar intinderea acestora este determinata sau determinabila.
(2) Este aleatoriu contractul care, prin natura lui sau prin vointa partilor, ofera cel putin uneia dintre parti sansa unui castig si o expune totodata la riscul unei pierderi, ce depind de un eveniment viitor si incert.
ART. 1.174
Contractul consensual, solemn sau real
(1) Contractul poate fi consensual, solemn sau real.
(2) Contractul este consensual atunci cand se formeaza prin simplul acord de vointa al partilor.
(3) Contractul este solemn atunci cand validitatea sa este supusa indeplinirii unor formalitati prevazute de lege.
(4) Contractul este real atunci cand, pentru validitatea sa, este necesara remiterea bunului.
ART. 1.175
Contractul de adeziune
Contractul este de adeziune atunci cand clauzele sale esentiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre parti, pentru aceasta sau ca urmare a instructiunilor sale, cealalta parte neavand decat sa le accepte ca atare.
ART. 1.176
Contractul-cadru
(1) Contractul-cadru este acordul prin care partile convin sa negocieze, sa incheie sau sa mentina raporturi contractuale ale caror elemente esentiale sunt determinate de acesta.
(2) Modalitatea de executare a contractului-cadru, in special termenul si volumul prestatiilor, precum si, daca este cazul, pretul acestora sunt precizate prin conventii ulterioare.
ART. 1.177
Contractul incheiat cu consumatorii
Contractul incheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si, in completare, dispozitiilor prezentului cod.
SECTIUNEA a 3-a
Incheierea contractului
§1. Dispozitii preliminare
ART. 1.178
Libertatea formei
Contractul se incheie prin simplul acord de vointe al partilor daca legea nu impune o anumita formalitate pentru incheierea sa valabila.
ART. 1.179
Conditiile esentiale pentru validitatea contractului
(1) Conditiile esentiale pentru validitatea unui contract sunt:
1. capacitatea de a contracta;
2. consimtamantul partilor;
3. un obiect determinat si licit;
4. o cauza licita si morala.
(2) In masura in care legea prevede o anumita forma a contractului, aceasta trebuie respectata, sub sanctiunea prevazuta de dispozitiile legale aplicabile.
§2. Capacitatea partilor
ART. 1.180
Capacitatea partilor
Poate contracta orice persoana care nu este declarata incapabila de lege si nici oprita sa incheie anumite contracte.
ART. 1.181
Reguli aplicabile
Regulile privitoare la capacitatea de a contracta sunt reglementate in principal in cartea I.
§3. Consimtamantul
I. Formarea contractului
ART. 1.182
Incheierea contractului
(1) Contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti sau prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta.
(2) Este suficient ca partile sa se puna de acord asupra elementelor esentiale ale contractului, chiar daca lasa unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori incredinteaza determinarea acestora unei alte persoane.
(3) In conditiile prevazute la alin. (2), daca partile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana careia i-a fost incredintata determinarea lor nu ia o decizie, instanta va dispune, la cererea oricareia dintre parti, completarea contractului, tinand seama, dupa imprejurari, de natura acestuia si de intentia partilor.
ART. 1.183
Buna-credinta in negocieri
(1) Partile au libertatea initierii, desfasurarii si ruperii negocierilor si nu pot fi tinute raspunzatoare pentru esecul acestora.
(2) Partea care se angajeaza intr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele bunei-credinte. Partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii.
(3) Este contrara exigentelor bunei-credinte, intre altele, conduita partii care initiaza sau continua negocieri fara intentia de a incheia contractul.
(4) Partea care initiaza, continua sau rupe negocierile contrar bunei-credinte raspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte parti. Pentru stabilirea acestui prejudiciu se va tine seama de cheltuielile angajate in vederea negocierilor, de renuntarea de catre cealalta parte la alte oferte si de orice imprejurari asemanatoare.
ART. 1.184
Obligatia de confidentialitate in negocierile precontractuale
Cand o informatie confidentiala este comunicata de catre o parte in cursul negocierilor, cealalta parte este tinuta sa nu o divulge si sa nu o foloseasca in interes propriu, indiferent daca se incheie sau nu contractul. Incalcarea acestei obligatii atrage raspunderea partii in culpa.
ART. 1.185
Elementele de care depinde incheierea contractului
Atunci cand, in timpul negocierilor, o parte insista sa se ajunga la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se incheie pana nu se ajunge la un acord cu privire la acestea.
ART. 1.186
Momentul si locul incheierii contractului
(1) Contractul se incheie in momentul si in locul in care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ea din motive care nu ii sunt imputabile.
(2) De asemenea, contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei savarseste un act sau un fapt concludent, fara a-l instiinta pe ofertant, daca, in temeiul ofertei, al practicilor statornicite intre parti, al uzantelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face in acest mod.
ART. 1.187
Forma ofertei si a acceptarii
Oferta si acceptarea trebuie emise in forma ceruta de lege pentru incheierea valabila a contractului.
ART. 1.188
Oferta de a contracta
(1) O propunere constituie oferta de a contracta daca aceasta contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar.
(2) Oferta poate proveni de la persoana care are initiativa incheierii contractului, care ii determina continutul sau, dupa imprejurari, care propune ultimul element esential al contractului.
(3) Dispozitiile art. 1.182-1.203 se aplica in mod corespunzator si atunci cand imprejurarile in care se incheie contractul nu permit identificarea ofertei sau a acceptarii.
ART. 1.189
Propunerea adresata unor persoane nedeterminate
(1) Propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca este precisa, nu valoreaza oferta, ci, dupa imprejurari, solicitare de oferta sau intentie de negociere.
(2) Cu toate acestea, propunerea valoreaza oferta daca aceasta rezulta astfel din lege, din uzante ori, in mod neindoielnic, din imprejurari. In aceste cazuri, revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai daca este facuta in aceeasi forma cu oferta insasi sau intr-o modalitate care permite sa fie cunoscuta in aceeasi masura cu aceasta.
ART. 1.190
Solicitarea de oferte
Solicitarea de a formula oferte, adresata uneia sau mai multor persoane determinate, nu constituie, prin ea insasi, oferta de a contracta.
ART. 1.191
Oferta irevocabila
(1) Oferta este irevocabila de indata ce autorul ei se obliga sa o mentina un anumit termen. Oferta este, de asemenea, irevocabila atunci cand poate fi considerata astfel in temeiul acordului partilor, al practicilor statornicite intre acestea, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor.
(2) Declaratia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect.
ART. 1.192
Termenul de acceptare
Termenul de acceptare curge din momentul in care oferta ajunge la destinatar.
ART. 1.193
Oferta fara termen adresata unei persoane absente
(1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane care nu este prezenta, trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa imprejurari, pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze si sa expedieze acceptarea.
(2) Revocarea ofertei nu impiedica incheierea contractului decat daca ajunge la destinatar inainte ca ofertantul sa primeasca acceptarea sau, dupa caz, inaintea savarsirii actului ori faptului care, potrivit prevederilor art. 1.186 alin. (2), determina incheierea contractului.
(3) Ofertantul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei inaintea expirarii termenului prevazut la alin. (1).
ART. 1.194
Oferta fara termen adresata unei persoane prezente
(1) Oferta fara termen de acceptare, adresata unei persoane prezente ramane fara efecte daca nu este acceptata de indata.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanta.
ART. 1.195
Caducitatea ofertei
(1) Oferta devine caduca daca:
a) acceptarea nu ajunge la ofertant in termenul stabilit sau, in lipsa, in termenul prevazut la art. 1.193 alin. (1);
b) destinatarul o refuza.
(2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci cand natura afacerii sau imprejurarile o impun.
ART. 1.196
Acceptarea ofertei
(1) Orice act sau fapt al destinatarului constituie acceptare daca indica in mod neindoielnic acordul sau cu privire la oferta, astfel cum aceasta a fost formulata, si ajunge in termen la autorul ofertei. Dispozitiile art. 1.186 raman aplicabile.
(2) Tacerea sau inactiunea destinatarului nu valoreaza acceptare decat atunci cand aceasta rezulta din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite intre acestea, din uzante sau din alte imprejurari.
ART. 1.197
Acceptarea necorespunzatoare a ofertei
(1) Raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci cand:
a) cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite;
b) nu respecta forma ceruta anume de ofertant;
c) ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca.
(2) Raspunsul destinatarului, exprimat potrivit alin. (1), poate fi considerat, dupa imprejurari, ca o contraoferta.
ART. 1.198
Acceptarea tardiva
(1) Acceptarea tardiva produce efecte numai daca autorul ofertei il instiinteaza de indata pe acceptant despre incheierea contractului.
(2) Acceptarea facuta in termen, dar ajunsa la ofertant dupa expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte daca ofertantul nu il instiinteaza despre aceasta de indata.
ART. 1.199
Retragerea ofertei sau a acceptarii
Oferta sau acceptarea poate fi retrasa daca retragerea ajunge la destinatar anterior ori concomitent cu oferta sau, dupa caz, cu acceptarea.
ART. 1.200
Comunicarea ofertei, acceptarii si revocarii
(1) Oferta, acceptarea, precum si revocarea acestora produc efecte numai din momentul in care ajung la destinatar, chiar daca acesta nu ia cunostinta de ele din motive care nu ii sunt imputabile.
(2) Comunicarea acceptarii trebuie facuta prin mijloace cel putin la fel de rapide ca cele folosite de ofertant, daca din lege, din acordul partilor, din practicile statornicite intre acestea sau din alte asemenea imprejurari nu rezulta contrariul.
ART. 1.201
Clauze externe
Daca prin lege nu se prevede altfel, partile sunt tinute de clauzele extrinseci la care contractul face trimitere.
ART. 1.202
Clauze standard
(1) Sub rezerva prevederilor art. 1.203, dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si atunci cand la incheierea contractului sunt utilizate clauze standard.
(2) Sunt clauze standard stipulatiile stabilite in prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contract fara sa fi fost negociate cu cealalta parte.
(3) Clauzele negociate prevaleaza asupra clauzelor standard.
(4) Atunci cand ambele parti folosesc clauze standard si nu ajung la o intelegere cu privire la acestea, contractul se incheie totusi pe baza clauzelor convenite si a oricaror clauze standard comune in substanta lor, cu exceptia cazului in care una dintre parti notifica celeilalte parti, fie anterior momentului incheierii contractului, fie ulterior si de indata, ca nu intentioneaza sa fie tinuta de un astfel de contract.
ART. 1.203
Clauze neuzuale
Clauzele standard care prevad in folosul celui care le propune limitarea raspunderii, dreptul de a denunta unilateral contractul, de a suspenda executarea obligatiilor sau care prevad in detrimentul celeilalte parti decaderea din drepturi ori din beneficiul termenului, limitarea dreptului de a opune exceptii, restrangerea libertatii de a contracta cu alte persoane, reinnoirea tacita a contractului, legea aplicabila, clauze compromisorii sau prin care se deroga de la normele privitoare la competenta instantelor judecatoresti nu produc efecte decat daca sunt acceptate, in mod expres, in scris, de cealalta parte.
II. Valabilitatea consimtamantului
ART. 1.204
Conditii
Consimtamantul partilor trebuie sa fie serios, liber si exprimat in cunostinta de cauza.
ART. 1.205
Lipsa discernamantului
(1) Este anulabil contractul incheiat de o persoana care, la momentul incheierii acestuia, se afla, fie si numai vremelnic, intr-o stare care o punea in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale.
(2) Contractul incheiat de o persoana pusa ulterior sub interdictie poate fi anulat daca, la momentul cand actul a fost facut, cauzele punerii sub interdictie existau si erau indeobste cunoscute.
III. Viciile consimtamantului
ART. 1.206
Cazuri
(1) Consimtamantul este viciat cand este dat din eroare, surprins prin dol sau smuls prin violenta.
(2) De asemenea, consimtamantul este viciat in caz de leziune.
ART. 1.207
Eroarea
(1) Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului.
(2) Eroarea este esentiala:
1. cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului;
2. cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat;
3. cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat.
(3) Eroarea de drept este esentiala atunci cand priveste o norma juridica determinanta, potrivit vointei partilor, pentru incheierea contractului.
(4) Eroarea care priveste simplele motive ale contractului nu este esentiala, cu exceptia cazului in care prin vointa partilor asemenea motive au fost considerate hotaratoare.
ART. 1.208
Eroarea nescuzabila
(1) Contractul nu poate fi anulat daca faptul asupra caruia a purtat eroarea putea fi, dupa imprejurari, cunoscut cu diligente rezonabile.
(2) Eroarea de drept nu poate fi invocata in cazul dispozitiilor legale accesibile si previzibile.
ART. 1.209
Eroarea asumata
Nu atrage anularea contractului eroarea care poarta asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care o invoca sau, dupa imprejurari, trebuia sa fie asumat de acesta.
ART. 1.210
Eroarea de calcul
Simpla eroare de calcul nu atrage anularea contractului, ci numai rectificarea, afara de cazul in care, concretizandu-se intr-o eroare asupra cantitatii, a fost esentiala pentru incheierea contractului. Eroarea de calcul trebuie corectata la cererea oricareia dintre parti.
ART. 1.211
Eroarea de comunicare sau de transmitere
Dispozitiile privitoare la eroare se aplica in mod corespunzator si atunci cand eroarea poarta asupra declaratiei de vointa ori cand declaratia a fost transmisa inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta.
ART. 1.212
Invocarea erorii cu buna-credinta
Partea care este victima unei erori nu se poate prevala de aceasta contrar exigentelor bunei-credinte.
ART. 1.213
Adaptarea contractului
(1) Daca o parte este indreptatita sa invoce anulabilitatea contractului pentru eroare, dar cealalta parte declara ca doreste sa execute ori executa contractul asa cum acesta fusese inteles de partea indreptatita sa invoce anulabilitatea, contractul se considera ca a fost incheiat asa cum l-a inteles aceasta din urma parte.
(2) In acest caz, dupa ce a fost informata asupra felului in care partea indreptatita sa invoce anulabilitatea a inteles contractul si inainte ca aceasta sa fi obtinut anularea, cealalta parte trebuie, in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificata ori de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecata, sa declare ca este de acord cu executarea sau sa execute fara intarziere contractul, astfel cum a fost inteles de partea aflata in eroare.
(3) Daca declaratia a fost facuta si comunicata partii aflate in eroare in termenul prevazut la alin. (2) sau contractul a fost executat, dreptul de a obtine anularea este stins si notificarea prevazuta la alin. (2) este considerata lipsita de efecte.
ART. 1.214
Dolul
(1) Consimtamantul este viciat prin dol atunci cand partea s-a aflat intr-o eroare provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori cand aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie.
(2) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin dol poate cere anularea contractului, chiar daca eroarea in care s-a aflat nu a fost esentiala.
(3) Contractul este anulabil si atunci cand dolul provine de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte parti.
(4) Dolul nu se presupune.
ART. 1.215
Dolul comis de un tert
(1) Partea care este victima dolului unui tert nu poate cere anularea decat daca cealalta parte a cunoscut sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca dolul la incheierea contractului.
(2) Independent de anularea contractului, autorul dolului raspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.
ART. 1.216
Violenta
(1) Poate cere anularea contractului partea care a contractat sub imperiul unei temeri justificate induse, fara drept, de cealalta parte sau de un tert.
(2) Exista violenta cand temerea insuflata este de asa natura incat partea amenintata putea sa creada, dupa imprejurari, ca, in lipsa consimtamantului sau, viata, persoana, onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav si iminent.
(3) Violenta poate atrage anularea contractului si atunci cand este indreptata impotriva unei persoane apropiate, precum sotul, sotia, ascendentii ori descendentii partii al carei consimtamant a fost viciat.
(4) In toate cazurile, existenta violentei se apreciaza tinand seama de varsta, starea sociala, sanatatea si caracterul celui asupra caruia s-a exercitat violenta, precum si de orice alta imprejurare ce a putut influenta starea acestuia la momentul incheierii contractului.
ART. 1.217
Amenintarea cu exercitiul unui drept
Constituie violenta si temerea insuflata prin amenintarea cu exercitiul unui drept facuta cu scopul de a obtine avantaje injuste.
ART. 1.218
Starea de necesitate
Contractul incheiat de o parte aflata in stare de necesitate nu poate fi anulat decat daca cealalta parte a profitat de aceasta imprejurare.
ART. 1.219
Temerea reverentiara
Simpla temere izvorata din respect, fara sa fi fost violenta, nu atrage anularea contractului.
ART. 1.220
Violenta savarsita de un tert
(1) Violenta atrage anularea contractului si atunci cand este exercitata de un tert, insa numai daca partea al carei consimtamant nu a fost viciat cunostea sau, dupa caz, ar fi trebuit sa cunoasca violenta savarsita de catre tert.
(2) Independent de anularea contractului, autorul violentei raspunde pentru prejudiciile ce ar rezulta.
ART. 1.221
Leziunea
(1) Exista leziune atunci cand una dintre parti, profitand de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinte a celeilalte parti, stipuleaza in favoarea sa ori a unei alte persoane o prestatie de o valoare considerabil mai mare, la data incheierii contractului, decat valoarea propriei prestatii.
(2) Existenta leziunii se apreciaza si in functie de natura si scopul contractului.
(3) Leziunea poate exista si atunci cand minorul isi asuma o obligatie excesiva prin raportare la starea sa patrimoniala, la avantajele pe care le obtine din contract ori la ansamblul circumstantelor.
ART. 1.222
Sanctiune
(1) Partea al carei consimtamant a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligatiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatita.
(2) Cu exceptia cazului prevazut de art. 1.221 alin. (3), actiunea in anulare este admisibila numai daca leziunea depaseste jumatate din valoarea pe care o avea, la momentul incheierii contractului, prestatia promisa sau executata de partea lezata. Disproportia trebuie sa subziste pana la data cererii de anulare.
(3) In toate cazurile, instanta poate sa mentina contractul daca cealalta parte ofera, in mod echitabil, o reducere a propriei creante sau, dupa caz, o majorare a propriei obligatii. Dispozitiile art. 1.213 privitoare la adaptarea contractului se aplica in mod corespunzator.
ART. 1.223
Termenul de prescriptie
(1) Dreptul la actiunea in anulare sau in reducerea obligatiilor pentru leziune se prescrie in termen de un an de la data incheierii contractului.
(2) Anulabilitatea contractului nu poate sa fie opusa pe cale de exceptie cand dreptul la actiune este prescris.
ART. 1.224
Inadmisibilitatea leziunii
Nu pot fi atacate pentru leziune contractele aleatorii, tranzactia, precum si alte contracte anume prevazute de lege.
§4. Obiectul contractului
ART. 1.225
Obiectul contractului
(1) Obiectul contractului il reprezinta operatiunea juridica, precum vanzarea, locatiunea, imprumutul si altele asemenea, convenita de parti, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor si obligatiilor contractuale.
(2) Obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(3) Obiectul este ilicit atunci cand este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri.
ART. 1.226
Obiectul obligatiei
(1) Obiectul obligatiei este prestatia la care se angajeaza debitorul.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, el trebuie sa fie determinat sau cel putin determinabil si licit.
ART. 1.227
Imposibilitatea initiala a obiectului obligatiei
Contractul este valabil chiar daca, la momentul incheierii sale, una dintre parti se afla in imposibilitate de a-si executa obligatia, afara de cazul in care prin lege se prevede altfel.
ART. 1.228
Bunurile viitoare
In lipsa unei prevederi legale contrare, contractele pot purta si asupra bunurilor viitoare.
ART. 1.229
Bunurile care nu sunt in circuitul civil
Numai bunurile care sunt in circuitul civil pot face obiectul unei prestatii contractuale.
ART. 1.230
Bunurile care apartin altuia
Daca prin lege nu se prevede altfel, bunurile unui tert pot face obiectul unei prestatii, debitorul fiind obligat sa le procure si sa le transmita creditorului sau, dupa caz, sa obtina acordul tertului. In cazul neexecutarii obligatiei, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate.
ART. 1.231
Determinarea calitatii obiectului
Atunci cand nu poate fi stabilita potrivit contractului, calitatea prestatiei sau a obiectului acesteia trebuie sa fie rezonabila sau, dupa imprejurari, cel putin de nivel mediu.
ART. 1.232
Determinarea obiectului de catre un tert
(1) Atunci cand pretul sau orice alt element al contractului urmeaza sa fie determinat de un tert, acesta trebuie sa actioneze in mod corect, diligent si echidistant.
(2) Daca tertul nu poate sau nu doreste sa actioneze ori aprecierea sa este in mod manifest nerezonabila, instanta, la cererea partii interesate, va stabili, dupa caz, pretul sau elementul nedeterminat de catre parti.
ART. 1.233
Determinarea pretului intre profesionisti
Daca un contract incheiat intre profesionisti nu stabileste pretul si nici nu indica o modalitate pentru a-l determina, se presupune ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit in domeniul respectiv pentru aceleasi prestatii realizate in conditii comparabile sau, in lipsa unui asemenea pret, un pret rezonabil.
ART. 1.234
Raportarea la un factor de referinta
Atunci cand, potrivit contractului, pretul se determina prin raportare la un factor de referinta, iar acest factor nu exista, a incetat sa mai existe ori nu mai este accesibil, el se inlocuieste, in absenta unei conventii contrare, cu factorul de referinta cel mai apropiat.
§5. Cauza
ART. 1.235
Notiune
Cauza este motivul care determina fiecare parte sa incheie contractul.
ART. 1.236
Conditii
(1) Cauza trebuie sa existe, sa fie licita si morala.
(2) Cauza este ilicita cand este contrara legii si ordinii publice.
(3) Cauza este imorala cand este contrara bunelor moravuri.
ART. 1.237
Frauda la lege
Cauza este ilicita si atunci cand contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.
ART. 1.238
Sanctiune
(1) Lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu exceptia cazului in care contractul a fost gresit calificat si poate produce alte efecte juridice.
(2) Cauza ilicita sau imorala atrage nulitatea absoluta a contractului daca este comuna ori, in caz contrar, daca cealalta parte a cunoscut-o sau, dupa imprejurari, trebuia s-o cunoasca.
ART. 1.239
Proba cauzei
(1) Contractul este valabil chiar atunci cand cauza nu este expres prevazuta.
(2) Existenta unei cauze valabile se prezuma pana la proba contrara.
§6. Forma contractului
ART. 1.240
Formele de exprimare a consimtamantului
(1) Vointa de a contracta poate fi exprimata verbal sau in scris.
(2) Vointa poate fi manifestata si printr-un comportament care, potrivit legii, conventiei partilor, practicilor statornicite intre acestea sau uzantelor, nu lasa nicio indoiala asupra intentiei de a produce efectele juridice corespunzatoare.
ART. 1.241
Forma scrisa
Inscrisul care constata incheierea contractului poate fi sub semnatura privata sau autentic, avand forta probanta prevazuta de lege.
ART. 1.242
Sanctiune
(1) Este lovit de nulitate absoluta contractul incheiat in lipsa formei pe care, in chip neindoielnic, legea o cere pentru incheierea sa valabila.
(2) Daca partile s-au invoit ca un contract sa fie incheiat intr-o anumita forma, pe care legea nu o cere, contractul se socoteste valabil chiar daca forma nu a fost respectata.
ART. 1.243
Modificarea contractului
Daca prin lege nu se prevede altfel, orice modificare a contractului este supusa conditiilor de forma cerute de lege pentru incheierea sa.
ART. 1.244
Forma ceruta pentru inscrierea in cartea funciara
In afara altor cazuri prevazute de lege, trebuie sa fie incheiate prin inscris autentic, sub sanctiunea nulitatii absolute, conventiile care stramuta sau constituie drepturi reale care urmeaza a fi inscrise in cartea funciara.
ART. 1.245
Forma contractelor electronice
Contractele care se incheie prin mijloace electronice sunt supuse conditiilor de forma prevazute de legea speciala.
SECTIUNEA a 4-a
Nulitatea contractului
§1. Dispozitii generale
ART. 1.246
Nulitatea
(1) Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune.
(2) Nulitatea poate fi absoluta sau relativa.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constatata sau declarata prin acordul partilor.
(4) Prin acordul partilor nu pot fi instituite si nici suprimate cauze de nulitate. Orice conventie sau clauza contrara este considerata nescrisa.
ART. 1.247
Nulitatea absoluta
(1) Este nul contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general.
(2) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata, pe cale de actiune sau de exceptie.
(3) Instanta este obligata sa invoce din oficiu nulitatea absoluta.
(4) Contractul lovit de nulitate absoluta nu este susceptibil de confirmare decat in cazurile prevazute de lege.
ART. 1.248
Nulitatea relativa
(1) Contractul incheiat cu incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de cel al carui interes este ocrotit prin dispozitia legala incalcata.
(3) Nulitatea relativa nu poate fi invocata din oficiu de instanta judecatoreasca.
(4) Contractul anulabil este susceptibil de confirmare.
ART. 1.249
Prescriptia
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea absoluta poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune, fie pe cale de exceptie.
(2) Nulitatea relativa poate fi invocata pe cale actiune numai in termenul de prescriptie stabilit de lege. Cu toate acestea, partea careia i se cere executarea contractului poate opune oricand nulitatea relativa a contractului, chiar si dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului la actiunea in anulare.
§2. Cauzele de nulitate
ART. 1.250
Cauzele de nulitate absoluta
Contractul este lovit de nulitate absoluta in cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand rezulta neindoielnic din lege ca interesul ocrotit este unul general.
ART. 1.251
Cauzele de nulitate relativa
Contractul este anulabil cand au fost nesocotite dispozitiile legale privitoare la capacitatea de exercitiu, cand consimtamantul uneia dintre parti a fost viciat, precum si in alte cazuri anume prevazute de lege.
ART. 1.252
Prezumtia de nulitate relativa
In cazurile in care natura nulitatii nu este determinata ori nu reiese in chip neindoielnic din lege, contractul este anulabil.
ART. 1.253
Nulitatea virtuala
In afara cazurilor in care legea prevede sanctiunea nulitatii, contractul se desfiinteaza si atunci cand sanctiunea nulitatii absolute sau, dupa caz, relative trebuie aplicata pentru ca scopul dispozitiei legale incalcate sa fie atins.
§3. Efectele nulitatii
ART. 1.254
Desfiintarea contractului si a actelor subsecvente
(1) Contractul lovit de nulitate absoluta sau anulat este considerat a nu fi fost niciodata incheiat.
(2) Desfiintarea contractului atrage, in conditiile legii, si desfiintarea actelor subsecvente incheiate in baza lui.
(3) In cazul in care contractul este desfiintat, fiecare parte trebuie sa restituie celeilalte, in natura sau prin echivalent, prestatiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639-1.647, chiar daca acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
ART. 1.255
Nulitatea partiala
(1) Clauzele contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri si care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului in intregul sau numai daca sunt, prin natura lor, esentiale sau daca, in lipsa acestora, contractul nu s-ar fi incheiat.
(2) In cazul in care contractul este mentinut in parte, clauzele nule sunt inlocuite de drept cu dispozitiile legale aplicabile.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si clauzelor care contravin unor dispozitii legale imperative si sunt considerate de lege nescrise.
ART. 1.256
Nulitatea contractului plurilateral
In cazul contractelor cu mai multe parti in care prestatia fiecarei parti este facuta in considerarea unui scop comun, nulitatea contractului in privinta uneia dintre parti nu atrage desfiintarea in intregime a contractului, afara de cazul in care participarea acesteia este esentiala pentru existenta contractului.
ART. 1.257
Daunele-interese. Reducerea prestatiilor
In caz de violenta sau dol, cel al carui consimtamant este viciat are dreptul de a pretinde, in afara de anulare, si daune-interese sau, daca prefera mentinerea contractului, de a solicita numai reducerea prestatiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi indreptatit.
ART. 1.258
Repararea prejudiciului in cazul nulitatii contractului incheiat in forma autentica
In cazul anularii sau constatarii nulitatii contractului incheiat in forma autentica pentru o cauza de nulitate a carei existenta rezulta din insusi textul contractului, partea prejudiciata poate cere obligarea notarului public la repararea prejudiciilor suferite, in conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
ART. 1.259
Refacerea contractului nul
Contractul nul poate fi refacut, in tot sau in parte, cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de lege la data refacerii lui. In toate cazurile, contractul refacut nu va produce efecte decat pentru viitor, iar nu si pentru trecut.
ART. 1.260
Conversiunea contractului nul
(1) Un contract lovit de nulitate absoluta va produce totusi efectele actului juridic pentru care sunt indeplinite conditiile de fond si de forma prevazute de lege.
(2) Cu toate acestea, dispozitiile alin. (1) nu se aplica daca intentia de a exclude aplicarea conversiunii este stipulata in contractul lovit de nulitate sau reiese, in chip neindoielnic, din scopurile urmarite de parti la data incheierii contractului.
§4. Validarea contractului
ART. 1.261
Cauzele de validare
(1) Contractul afectat de o cauza de nulitate este validat atunci cand nulitatea este acoperita.
(2) Nulitatea poate fi acoperita prin confirmare sau prin alte moduri anume prevazute de lege.
ART. 1.262
Confirmarea contractului
(1) Confirmarea unui contract anulabil rezulta din vointa, expresa sau tacita, de a renunta la dreptul de a invoca nulitatea.
(2) Vointa de a renunta trebuie sa fie certa.
ART. 1.263
Conditiile confirmarii
(1) Un contract anulabil poate fi confirmat daca in momentul confirmarii conditiile sale de validitate sunt intrunite.
(2) Persoana care poate invoca nulitatea poate confirma contractul numai cunoscand cauza de nulitate si, in caz de violenta, numai dupa incetarea acesteia.
(3) Persoana chemata de lege sa incuviinteze actele minorului poate, in numele si in interesul acestuia, cere anularea contractului facut fara incuviintarea sa ori sa confirme contractul atunci cand aceasta incuviintare era suficienta pentru incheierea valabila a acestuia.
(4) Dispozitiile alin. (3) se aplica in mod corespunzator si in cazul actelor incheiate fara autorizarea instantei de tutela.
(5) In lipsa confirmarii exprese, este suficient ca obligatia sa fie executata in mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmata de catre partea interesata.
(6) Cel care trebuie sa confirme poate sa fie pus in intarziere printr-o notificare prin care partea interesata sa ii solicite fie sa confirme contractul anulabil, fie sa exercite actiunea in anulare, in termen de 6 luni de la notificare, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere anularea contractului.
ART. 1.264
Cuprinsul actului confirmativ
Pentru a fi valabil, actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul, cauza si natura obligatiei si sa faca mentiune despre motivul actiunii in anulare, precum si despre intentia de a repara viciul pe care se intemeiaza acea actiune.
ART. 1.265
Efectele confirmarii
(1) Confirmarea isi produce efectele din momentul incheierii contractului si atrage renuntarea la mijloacele si exceptiile ce puteau fi opuse, sub rezerva insa a drepturilor dobandite si conservate de tertii de buna-credinta.
(2) Cand fiecare dintre parti poate invoca nulitatea contractului sau mai multe parti o pot invoca impotriva alteia, confirmarea facuta de una dintre acestea nu impiedica invocarea nulitatii de catre celelalte parti.
(3) Confirmarea unui contract anulabil pentru vicierea consimtamantului prin dol sau violenta nu implica prin ea insasi renuntarea la dreptul de a cere daune-interese.
SECTIUNEA a 5-a
Interpretarea contractului
ART. 1.266
Interpretarea dupa vointa concordanta a partilor
(1) Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor.
(2) La stabilirea vointei concordante se va tine seama, intre altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre acestea si de comportamentul lor ulterior incheierii contractului.
ART. 1.267
Interpretarea sistematica
Clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului.
ART. 1.268
Interpretarea clauzelor indoielnice
(1) Clauzele susceptibile de mai multe intelesuri se interpreteaza in sensul ce se potriveste cel mai bine naturii si obiectului contractului.
(2) Clauzele indoielnice se interpreteaza tinand seama, intre altele, de natura contractului, de imprejurarile in care a fost incheiat, de interpretarea data anterior de parti, de sensul atribuit in general clauzelor si expresiilor in domeniu si de uzante.
(3) Clauzele se interpreteaza in sensul in care pot produce efecte, iar nu in acela in care nu ar putea produce niciunul.
(4) Contractul nu cuprinde decat lucrul asupra caruia partile si-au propus a contracta, oricat de generali ar fi termenii folositi.
(5) Clauzele destinate sa exemplifice sau sa inlature orice indoiala asupra aplicarii contractului la un caz particular nu ii restrang aplicarea in alte cazuri care nu au fost expres prevazute.
ART. 1.269
Regulile subsidiare de interpretare
(1) Daca, dupa aplicarea regulilor de interpretare, contractul ramane neclar, acesta se interpreteaza in favoarea celui care se obliga.
(2) Stipulatiile inscrise in contractele de adeziune se interpreteaza impotriva celui care le-a propus.
SECTIUNEA a 6-a
Efectele contractului
§1. Efectele intre parti
ART. 1.270
Forta obligatorie
(1) Contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.
(2) Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul partilor ori din cauze autorizate de lege.
ART. 1.271
Impreviziunea
(1) Partile sunt tinute sa isi execute obligatiile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei.
(2) Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor;
b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste.
(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca:
a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului;
b) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului;
c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.
ART. 1.272
Continutul contractului
(1) Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornicite intre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau contractului, dupa natura lui.
(2) Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt stipulate in mod expres.
ART. 1.273
Constituirea si transferul drepturilor reale
(1) Drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointa al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra unor bunuri determinate, ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra unor bunuri de gen.
(2) Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobanditorului de la data transferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, afara de cazul in care prin lege sau prin vointa partilor se dispune altfel.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile speciale referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile raman aplicabile.
ART. 1.274
Riscul in contractul translativ de proprietate
(1) In lipsa de stipulatie contrara, cat timp bunul nu este predat, riscul contractului ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului. In cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie.
(2) Cu toate acestea, creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar fi fost executata la timp.
ART. 1.275
Transmiterea succesiva a unui bun mobil
(1) Daca cineva a transmis succesiv catre mai multe persoane proprietatea unui bun mobil corporal, cel care a dobandit cu buna-credinta posesia efectiva a bunului este titular al dreptului, chiar daca titlul sau are data ulterioara.
(2) Este de buna-credinta dobanditorul care, la data intrarii in posesie, nu a cunoscut si nici nu putea sa cunoasca obligatia asumata anterior de instrainator.
(3) Daca niciunul dintre dobanditori nu a obtinut posesia efectiva a bunului mobil corporal si creanta fiecaruia de predare a bunului este exigibila, va fi preferat cel care a sesizat cel dintai instanta de judecata.
ART. 1.276
Denuntarea unilaterala
(1) Daca dreptul de a denunta contractul este recunoscut uneia dintre parti, acesta poate fi exercitat atat timp cat executarea contractului nu a inceput.
(2) In contractele cu executare succesiva sau continua, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar si dupa inceperea executarii contractului, insa denuntarea nu produce efecte in privinta prestatiilor executate sau care se afla in curs de executare.
(3) Daca s-a stipulat o prestatie in schimbul denuntarii, aceasta produce efecte numai atunci cand prestatia este executata.
(4) Dispozitiile prezentului articol se aplica in lipsa de conventie contrara.
ART. 1.277
Contractul pe durata nedeterminata
Contractul incheiat pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauza contrara sau stipularea unei prestatii in schimbul denuntarii contractului se considera nescrisa.
ART. 1.278
Pactul de optiune
(1) Atunci cand partile convin ca una dintre ele sa ramana legata de propria declaratie de vointa, iar cealalta sa o poata accepta sau refuza, acea declaratie se considera o oferta irevocabila si produce efectele prevazute la art. 1.191.
(2) Daca partile nu au convenit un termen pentru acceptare, acesta poate fi stabilit de instanta prin ordonanta presedintiala, cu citarea partilor.
(3) Pactul de optiune trebuie sa contina toate elementele contractului pe care partile urmaresc sa il incheie, astfel incat acesta sa se poata incheia prin simpla acceptare a beneficiarului optiunii.
(4) Contractul se incheie prin exercitarea optiunii in sensul acceptarii de catre beneficiar a declaratiei de vointa a celeilalte parti, in conditiile convenite prin pact.
(5) Atat pactul de optiune, cat si declaratia de acceptare trebuie incheiate in forma prevazuta de lege pentru contractul pe care partile urmaresc sa il incheie.
ART. 1.279
Promisiunea de a contracta
(1) Promisiunea de a contracta trebuie sa contina toate acele clauze ale contractului promis, in lipsa carora partile nu ar putea executa promisiunea.
(2) In caz de neexecutare a promisiunii, beneficiarul are dreptul la daune-interese.
(3) De asemenea, daca promitentul refuza sa incheie contractul promis, instanta, la cererea partii care si-a indeplinit propriile obligatii, poate sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, atunci cand natura contractului o permite, iar cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite. Prevederile prezentului alineat nu sunt aplicabile in cazul promisiunii de a incheia un contract real, daca prin lege nu se prevede altfel.
(4) Conventia prin care partile se obliga sa negocieze in vederea incheierii sau modificarii unui contract nu constituie promisiune de a contracta.
§2. Efectele fata de terti
I. Dispozitii generale
ART. 1.280
Relativitatea efectelor contractului
Contractul produce efecte numai intre parti, daca prin lege nu se prevede altfel.
ART. 1.281
Opozabilitatea efectelor contractului
Contractul este opozabil tertilor, care nu pot aduce atingere drepturilor si obligatiilor nascute din contract. Tertii se pot prevala de efectele contractului, insa fara a avea dreptul de a cere executarea lui, cu exceptia cazurilor prevazute de lege.
ART. 1.282
Transmisiunea drepturilor si obligatiilor catre succesori
(1) La moartea unei parti, drepturile si obligatiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor sai universali sau cu titlu universal, daca din lege, din stipulatia partilor ori din natura contractului nu rezulta contrariul.
(2) Drepturile, precum si, in cazurile prevazute de lege, obligatiile contractuale in stransa legatura cu un bun se transmit, odata cu acesta, succesorilor cu titlu particular ai partilor.
II. Promisiunea faptei altuia
ART. 1.283
Efecte
(1) Cel care se angajeaza la a determina un tert sa incheie sau sa ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige sau, atunci cand s-a obligat si ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa.
(2) Cu toate acestea, promitentul nu raspunde daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului.
(3) Intentia promitentului de a se angaja personal nu se prezuma, ci trebuie sa reiasa neindoielnic din contract sau din imprejurarile in care acesta a fost incheiat.
III. Stipulatia pentru altul
ART. 1.284
Efecte
(1) Oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui tert.
(2) Prin efectul stipulatiei, beneficiarul dobandeste dreptul de a cere direct promitentului executarea prestatiei.
ART. 1.285
Conditiile privind tertul beneficiar
Beneficiarul trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil la data incheierii stipulatiei si sa existe in momentul in care promitentul trebuie sa isi execute obligatia. In caz contrar, stipulatia profita stipulantului, fara a agrava insa sarcina promitentului.
ART. 1.286
Acceptarea stipulatiei
(1) Daca tertul beneficiar nu accepta stipulatia, dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata.
(2) Stipulatia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Stipulatia poate fi acceptata si dupa decesul stipulantului sau al promitentului.
ART. 1.287
Revocarea stipulatiei
(1) Stipulantul este singurul indreptatit sa revoce stipulatia, creditorii sau mostenitorii sai neputand sa o faca. Stipulantul nu poate insa revoca stipulatia fara acordul promitentului daca acesta din urma are interesul sa o execute.
(2) Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care ajunge la promitent. Daca nu a fost desemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau mostenitorilor acestuia, fara a agrava insa sarcina promitentului.
ART. 1.288
Mijloacele de aparare ale promitentului
Promitentul poate opune beneficiarului numai apararile intemeiate pe contractul care cuprinde stipulatia.
IV. Simulatia
ART. 1.289
Efecte intre parti
(1) Contractul secret produce efecte numai intre parti si, daca din natura contractului ori din stipulatia partilor nu rezulta contrariul, intre succesorii lor universali sau cu titlu universal.
(2) Cu toate acestea, contractul secret nu produce efecte nici intre parti daca nu indeplineste conditiile de fond cerute de lege pentru incheierea sa valabila.
ART. 1.290
Efecte fata de terti
(1) Contractul secret nu poate fi invocat de parti, de catre succesorii lor universali, cu titlu universal sau cu titlu particular si nici de catre creditorii instrainatorului aparent impotriva tertilor care, intemeindu-se cu buna-credinta pe contractul public, au dobandit drepturi de la achizitorul aparent.
(2) Tertii pot invoca impotriva partilor existenta contractului secret, atunci cand acesta le vatama drepturile.
ART. 1.291
Raporturile cu creditorii
(1) Existenta contractului secret nu poate fi opusa de parti creditorilor dobanditorului aparent care, cu buna-credinta, au notat inceperea urmaririi silite in cartea funciara sau au obtinut sechestru asupra bunurilor care au facut obiectul simulatiei.
(2) Daca exista un conflict intre creditorii instrainatorului aparent si creditorii dobanditorului aparent, sunt preferati cei dintai, in cazul in care creanta lor este anterioara contractului secret.
ART. 1.292
Proba simulatiei
Dovada simulatiei poate fi facuta de terti sau de creditori cu orice mijloc de proba. Partile pot dovedi si ele simulatia cu orice mijloc de proba, atunci cand pretind ca aceasta are caracter ilicit.
ART. 1.293
Actele unilaterale
Dispozitiile referitoare la simulatie se aplica in mod corespunzator si actelor juridice unilaterale destinate unei persoane determinate, care au fost simulate prin acordul dintre autorul actului si destinatarul sau.
ART. 1.294
Actele nepatrimoniale
Dispozitiile referitoare la simulatie nu se aplica actelor juridice nepatrimoniale.
SECTIUNEA a 7-a
Reprezentarea
ART. 1.295
Temeiul reprezentarii
Puterea de a reprezenta poate rezulta fie din lege, fie dintr-un act juridic ori dintr-o hotarare judecatoreasca, dupa caz.
ART. 1.296
Efecte
Contractul incheiat de reprezentant, in limitele imputernicirii, in numele reprezentatului produce efecte direct intre reprezentat si cealalta parte.
ART. 1.297
Nearatarea calitatii de reprezentant
(1) Contractul incheiat de reprezentant in limita puterilor conferite, atunci cand tertul contractant nu cunostea si nici nu ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca reprezentantul actiona in aceasta calitate, ii obliga numai pe reprezentant si pe tert, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Cu toate acestea, daca reprezentantul, atunci cand contracteaza cu tertul in limita puterilor conferite, pe seama unei intreprinderi, pretinde ca este titularul acesteia, tertul care descopera ulterior identitatea adevaratului titular poate sa exercite si impotriva acestuia din urma drepturile pe care le are impotriva reprezentantului.
ART. 1.298
Capacitatea partilor
In cazul reprezentarii conventionale, atat reprezentatul, cat si reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care reprezentarea a fost data.
ART. 1.299
Viciile de consimtamant
Contractul este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata.
ART. 1.300
Buna-credinta
(1) Afara de cazul in care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite imprejurari se apreciaza in persoana reprezentantului.
(2) Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentantului.
ART. 1.301
Forma imputernicirii
Imputernicirea nu produce efecte decat daca este data cu respectarea formelor cerute de lege pentru incheierea valabila a contractului pe care reprezentantul urmeaza sa il incheie.
ART. 1.302
Justificarea puterii de a reprezenta
Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor incredintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa intr-un inscris, sa ii remita o copie a inscrisului, semnata pentru conformitate.
ART. 1.303
Conflictul de interese
Contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era cunoscut sau trebuia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii contractului.
ART. 1.304
Contractul cu sine insusi si dubla reprezentare
(1) Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul contractului a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda posibilitatea unui conflict de interese.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul dublei reprezentari.
ART. 1.305
Incetarea imputernicirii
Puterea de reprezentare inceteaza prin renuntarea de catre reprezentant la imputernicire sau prin revocarea acesteia de catre reprezentat.
ART. 1.306
Modificarea si revocarea imputernicirii
Modificarea si revocarea imputernicirii trebuie aduse la cunostinta tertilor prin mijloace corespunzatoare. In caz contrar, acestea nu sunt opozabile tertilor decat daca se dovedeste ca acestia le cunosteau ori puteau sa le cunoasca in momentul incheierii contractului.
ART. 1.307
Alte cauze de incetare a puterii de a reprezenta
(1) Puterea de a reprezenta inceteaza prin decesul sau incapacitatea reprezentantului ori a reprezentatului, daca din conventie ori din natura afacerii nu rezulta contrariul.
(2) Daca reprezentantul sau reprezentatul este persoana juridica, puterea de a reprezenta inceteaza la data la care persoana juridica isi inceteaza existenta.
(3) In cazul deschiderii procedurii insolventei asupra reprezentantului sau reprezentatului, puterea de a reprezenta inceteaza in conditiile prevazute de lege.
(4) Incetarea puterii de a reprezenta nu produce efecte in privinta tertilor care, in momentul incheierii contractului, nu cunosteau si nici nu trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare.
ART. 1.308
Obligatiile reprezentantului la incetarea imputernicirii
(1) La incetarea puterilor incredintate, reprezentantul este obligat sa restituie reprezentatului inscrisul care constata aceste puteri.
(2) Reprezentantul nu poate retine acest inscris drept garantie a creantelor sale asupra reprezentatului, dar poate sa ceara o copie a inscrisului, certificata de reprezentat, cu mentiunea ca puterea de reprezentare a incetat.
ART. 1.309
Lipsa sau depasirea puterii de reprezentare
(1) Contractul incheiat de persoana care actioneaza in calitate de reprezentant, insa fara a avea imputernicire sau cu depasirea puterilor conferite, nu produce efecte intre reprezentat si tert.
(2) Daca insa, prin comportamentul sau, reprezentatul l-a determinat pe tertul contractant sa creada in mod rezonabil ca reprezentantul are puterea de a-l reprezenta si ca actioneaza in limita puterilor conferite, reprezentatul nu se poate prevala fata de tertul contractant de lipsa puterii de a reprezenta.
ART. 1.310
Raspunderea reprezentantului
Cel care incheie un contract in calitate de reprezentant, neavand imputernicire ori depasind limitele puterilor care i-au fost incredintate, raspunde pentru prejudiciile cauzate tertului contractant care s-a increzut, cu buna-credinta, in incheierea valabila a contractului.
ART. 1.311
Ratificarea
(1) In cazurile prevazute la art. 1.309, cel in numele caruia s-a incheiat contractul poate sa il ratifice, respectand formele cerute de lege pentru incheierea sa valabila.
(2) Tertul contractant poate, printr-o notificare, sa acorde un termen rezonabil pentru ratificare, dupa a carui implinire contractul nu mai poate fi ratificat.
ART. 1.312
Efectele ratificarii
Ratificarea are efect retroactiv, fara a afecta insa drepturile dobandite de terti intre timp.
ART. 1.313
Transmisiunea facultatii de a ratifica
Facultatea de a ratifica se transmite mostenitorilor.
ART. 1.314
Desfiintarea contractului inaintea ratificarii
Tertul contractant si cel care a incheiat contractul in calitate de reprezentant pot conveni desfiintarea contractului cat timp acesta nu a fost ratificat.
SECTIUNEA a 8-a
Cesiunea contractului
ART. 1.315
Notiune
(1) O parte poate sa isi substituie un tert in raporturile nascute dintr-un contract numai daca prestatiile nu au fost inca integral executate, iar cealalta parte consimte la aceasta.
(2) Sunt exceptate cazurile anume prevazute de lege.
ART. 1.316
Forma cesiunii
Cesiunea contractului si acceptarea acesteia de catre contractantul cedat trebuie incheiate in forma ceruta de lege pentru validitatea contractului cedat.
ART. 1.317
Momentul cesiunii
(1) Daca o parte a consimtit in mod anticipat ca partea cealalta sa isi poata substitui un tert in raporturile nascute din contract, cesiunea produce efecte fata de acea parte din momentul in care substituirea ii este notificata ori, dupa caz, din momentul in care o accepta.
(2) In cazul in care toate elementele contractului rezulta dintr-un inscris in care este cuprinsa clauza "la ordin" sau o alta mentiune echivalenta, daca prin lege nu se prevede altfel, girarea inscrisului produce efectul substituirii giratarului in toate drepturile si obligatiile girantului.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la transferul ori publicitatea anumitor categorii de bunuri mobile raman aplicabile.
ART. 1.318
Liberarea cedentului
(1) Cedentul este liberat de obligatiile sale fata de contractantul cedat din momentul in care substituirea isi produce efectele fata de acesta.
(2) In cazul in care a declarat ca nu il libereaza pe cedent, contractantul cedat se poate indrepta impotriva acestuia atunci cand cesionarul nu isi executa obligatiile. In acest caz, contractantul cedat trebuie, sub sanctiunea pierderii dreptului de regres impotriva cedentului, sa ii notifice neexecutarea obligatiilor de catre cesionar, in termen de 15 zile de la data neexecutarii sau, dupa caz, de la data la care a cunoscut faptul neexecutarii.
ART. 1.319
Exceptiile contractantului cedat
Contractantul cedat poate opune cesionarului toate exceptiile ce rezulta din contract. Contractantul cedat nu poate invoca insa fata de cesionar vicii de consimtamant, precum si orice aparari sau exceptii nascute din raporturile sale cu cedentul decat daca si-a rezervat acest drept atunci cand a consimtit la substituire.
ART. 1.320
Obligatia de garantie
(1) Cedentul garanteaza validitatea contractului.
(2) Atunci cand cedentul garanteaza executarea contractului, acesta va fi tinut ca un fideiusor pentru obligatiile contractantului cedat.
SECTIUNEA a 9-a
Incetarea contractului
ART. 1.321
Cauzele de incetare
Contractul inceteaza, in conditiile legii, prin executare, acordul de vointa al partilor, denuntare unilaterala, expirarea termenului, indeplinirea sau, dupa caz, neindeplinirea conditiei, imposibilitate fortuita de executare, precum si din orice alte cauze prevazute de lege.
ART. 1.322
Efectele incetarii
La incetarea contractului partile sunt liberate de obligatiile asumate. Ele pot fi insa tinute la repararea prejudiciilor cauzate si, dupa caz, la restituirea, in natura sau prin echivalent, a prestatiilor primite in urma incheierii contractului.
ART. 1.323
Restituirea prestatiilor
Restituirea prestatiilor primite se face potrivit dispozitiilor art. 1.635-1.649.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.324
Notiune
Este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau.
ART. 1.325
Regimul juridic
Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale.
ART. 1.326
Actele unilaterale supuse comunicarii
(1) Actul unilateral este supus comunicarii atunci cand constituie, modifica sau stinge un drept al destinatarului si ori de cate ori informarea destinatarului este necesara potrivit naturii actului.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face in orice modalitate adecvata, dupa imprejurari.
(3) Actul unilateral produce efecte din momentul in care comunicarea ajunge la destinatar, chiar daca acesta nu a luat cunostinta de aceasta din motive care nu ii sunt imputabile.
SECTIUNEA a 2-a
Actul unilateral ca izvor de obligatii
ART. 1.327
Promisiunea unilaterala
(1) Promisiunea unilaterala facuta cu intentia de a se obliga independent de acceptare il leaga numai pe autor.
(2) Destinatarul actului poate sa refuze dreptul astfel nascut.
(3) Daca autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se considera facuta pentru o anumita durata, potrivit cu natura obligatiei si cu imprejurarile in care a fost asumata.
ART. 1.328
Promisiunea publica de recompensa
(1) Cel care promite in mod public o recompensa in schimbul executarii unei prestatii este obligat sa faca plata, chiar daca prestatia a fost executata fara a se cunoaste promisiunea.
(2) Daca prestatia a fost executata de mai multe persoane impreuna, recompensa se imparte intre ele, potrivit contributiei fiecareia la obtinerea rezultatului, iar daca aceasta nu se poate stabili, recompensa se imparte in mod egal.
(3) Atunci cand prestatia a fost executata separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintai rezultatul.
ART. 1.329
Revocarea promisiunii publice de recompensa
(1) Promisiunea poate fi revocata in aceeasi forma in care a fost facuta publica sau intr-o forma echivalenta.
(2) Revocarea nu produce efecte fata de cel care, mai inainte de publicarea ei, a executat prestatia.
(3) Daca revocarea a fost facuta fara justa cauza, autorul promisiunii datoreaza o despagubire echitabila, care nu va putea depasi recompensa promisa, celor care inainte de publicarea revocarii au facut cheltuieli in vederea executarii prestatiei. Cu toate acestea, promitentul nu datoreaza despagubiri, daca dovedeste ca rezultatul cerut nu putea fi obtinut.
(4) Dreptul la actiunea in despagubire se prescrie in termen de un an de la data publicarii revocarii.
SECTIUNEA 1
Gestiunea de afaceri
ART. 1.330
Conditii
(1) Exista gestiune de afaceri atunci cand, fara sa fie obligata, o persoana, numita gerant, gestioneaza in mod voluntar si oportun afacerile altei persoane, numita gerat, care nu cunoaste existenta gestiunii sau, cunoscand gestiunea, nu este in masura sa desemneze un mandatar ori sa se ingrijeasca in alt fel de afacerile sale.
(2) Cel care, fara sa stie, lucreaza in interesul altuia nu este tinut de obligatiile ce ii revin, potrivit legii, gerantului. El este indreptatit la restituire potrivit regulilor aplicabile imbogatirii fara justa cauza.
(3) Nu exista gestiune de afaceri atunci cand cel care administreaza afacerile unei alte persoane actioneaza cu intentia de a o gratifica.
ART. 1.331
Obligatia de instiintare
Gerantul trebuie sa il instiinteze pe gerat despre gestiunea inceputa de indata ce acest lucru este posibil.
ART. 1.332
Continuarea gestiunii
Gestiunea de afaceri il obliga pe gerant sa continue gestiunea inceputa pana cand o poate abandona fara riscul vreunei pierderi ori pana cand geratul, personal sau prin reprezentant, ori, dupa caz, mostenitorii acestuia sunt in masura sa o preia.
ART. 1.333
Continuarea gestiunii de catre mostenitorii gerantului
Mostenitorii gerantului care cunosc gestiunea sunt tinuti sa continue afacerile incepute de acesta din urma, in aceleasi conditii ca si gerantul.
ART. 1.334
Diligenta datorata de gerant
(1) Gerantul este dator sa se ingrijeasca de interesele geratului cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale.
(2) Cand gestiunea a urmarit sa il apere pe gerat de o paguba iminenta, gerantul nu raspunde decat pentru prejudiciile cauzate geratului cu intentie sau din culpa grava.
ART. 1.335
Obligatiile gerantului
La incetarea gestiunii, gerantul trebuie sa dea socoteala geratului si sa ii remita acestuia toate bunurile obtinute cu ocazia gestiunii.
ART. 1.336
Actele incheiate de gerant
(1) Gerantul care actioneaza in nume propriu este tinut fata de tertii cu care a contractat, fara a limita dreptul oricaruia dintre acestia de a se regresa impotriva geratului.
(2) Atunci cand actioneaza in numele geratului, gerantul nu este tinut fata de tertii cu care a contractat decat daca geratul nu este obligat fata de acestia.
ART. 1.337
Obligatiile geratului
(1) Atunci cand conditiile gestiunii de afaceri sunt intrunite, chiar daca rezultatul nu a fost atins, geratul trebuie sa ramburseze gerantului cheltuielile necesare, precum si, in limita sporului de valoare, cheltuielile utile facute de gerant, impreuna cu dobanzile din ziua in care au fost efectuate, si sa il despagubeasca pentru prejudiciul pe care, fara culpa sa, gerantul l-a suferit din cauza gestiunii.
(2) Geratul trebuie sa execute si obligatiile nascute din actele necesare si utile care, in numele ori in beneficiul sau, au fost incheiate de gerant.
(3) Caracterul necesar sau util al actelor si cheltuielilor se apreciaza la momentul la care gerantul le-a facut.
(4) In vederea garantarii cheltuielilor necesare, gerantul are dreptul de a cere instantei, in urma unei expertize dispuse de aceasta cu procedura prevazuta de lege pentru ordonanta presedintiala, inscrierea in cartea funciara a unei ipoteci legale, in conditiile legii.
ART. 1.338
Impotrivirea beneficiarului gestiunii
(1) Cel care incepe sau continua o gestiune, cunoscand sau trebuind sa cunoasca impotrivirea titularului afacerii, poate cere numai restituirea cheltuielilor necesare. In acest caz, instanta, la cererea titularului afacerii, poate acorda un termen pentru executarea obligatiei de restituire.
(2) Cel care ignora impotrivirea titularului este raspunzator pentru prejudiciile cauzate chiar si din cea mai usoara culpa.
ART. 1.339
Gestiunea inoportuna
Actele si cheltuielile care, fara a fi necesare sau utile, au fost efectuate pe perioada gestiunii il obliga pe gerat la restituire numai in masura in care i-au procurat vreun avantaj.
ART. 1.340
Ratificarea gestiunii
In privinta actelor juridice, gestiunea ratificata produce, de la data cand a fost inceputa, efectele unui mandat.
SECTIUNEA a 2-a
Plata nedatorata
ART. 1.341
Notiune
(1) Cel care plateste fara a datora are dreptul la restituire.
(2) Nu este supus restituirii ceea ce s-a platit cu titlu de liberalitate sau gestiune de afaceri.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca plata s-a facut cu intentia de a stinge o datorie proprie.
ART. 1.342
Plata primita cu buna-credinta de creditor
(1) Restituirea nu poate fi dispusa atunci cand, in urma platii, cel care a primit-o cu buna-credinta a lasat sa se implineasca termenul de prescriptie ori s-a lipsit, in orice mod, de titlul sau de creanta sau a renuntat la garantiile creantei.
(2) In acest caz, cel care a platit are drept de regres impotriva adevaratului debitor in temeiul subrogatiei legale in drepturile creditorului platit.
ART. 1.343
Restituirea platii anticipate
Ceea ce debitorul a platit inainte de implinirea termenului suspensiv nu se poate restitui decat atunci cand plata s-a facut prin dol sau violenta. De asemenea, este supusa restituirii si plata facuta inainte de indeplinirea conditiei suspensive.
ART. 1.344
Reguli aplicabile restituirii
Restituirea platii nedatorate se face potrivit dispozitiilor art. 1.635-1.649.
SECTIUNEA a 3-a
Imbogatirea fara justa cauza
ART. 1.345
Conditii
Cel care, in mod neimputabil, s-a imbogatit fara justa cauza in detrimentul altuia este obligat la restituire, in masura pierderii patrimoniale suferite de cealalta persoana, dar fara a fi tinut dincolo de limita propriei sale imbogatiri.
ART. 1.346
Imbogatirea justificata
Imbogatirea este justificata atunci cand rezulta:
a) din executarea unei obligatii valabile;
b) din neexercitarea de catre cel pagubit a unui drept contra celui imbogatit;
c) dintr-un act indeplinit de cel pagubit in interesul sau personal si exclusiv, pe riscul sau ori, dupa caz, cu intentia de a gratifica.
ART. 1.347
Conditiile si intinderea restituirii
(1) Restituirea nu este datorata decat daca imbogatirea subzista la data sesizarii instantei.
(2) Cel care s-a imbogatit este obligat la restituire, in conditiile prevazute la art. 1.639 si urmatoarele.
ART. 1.348
Caracterul subsidiar
Cererea de restituire nu poate fi admisa, daca cel prejudiciat are dreptul la o alta actiune pentru a obtine ceea ce ii este datorat.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.349
Raspunderea delictuala
(1) Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
(2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.
(3) In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului.
(4) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabileste prin lege speciala.
ART. 1.350
Raspunderea contractuala
(1) Orice persoana trebuie sa isi execute obligatiile pe care le-a contractat.
(2) Atunci cand, fara justificare, nu isi indeplineste aceasta indatorire, ea este raspunzatoare de prejudiciul cauzat celeilalte parti si este obligata sa repare acest prejudiciu, in conditiile legii.
(3) Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.
SECTIUNEA a 2-a
Cauze exoneratoare de raspundere
ART. 1.351
Forta majora si cazul fortuit
(1) Daca legea nu prevede altfel sau partile nu convin contrariul, raspunderea este inlaturata atunci cand prejudiciul este cauzat de forta majora sau de caz fortuit.
(2) Forta majora este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil.
(3) Cazul fortuit este un eveniment care nu poate fi prevazut si nici impiedicat de catre cel care ar fi fost chemat sa raspunda daca evenimentul nu s-ar fi produs.
(4) Daca, potrivit legii, debitorul este exonerat de raspundere contractuala pentru un caz fortuit, el este, de asemenea, exonerat si in caz de forta majora.
ART. 1.352
Fapta victimei sau a tertului
Fapta victimei insesi si fapta tertului inlatura raspunderea chiar daca nu au caracteristicile fortei majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, insa numai in cazurile in care, potrivit legii sau conventiei partilor, cazul fortuit este exonerator de raspundere.
ART. 1.353
Exercitiul drepturilor
Cel care cauzeaza un prejudiciu prin chiar exercitiul drepturilor sale nu este obligat sa il repare, cu exceptia cazului in care dreptul este exercitat abuziv.
ART. 1.354
Alte cauze de exonerare
Victima nu poate obtine repararea prejudiciului cauzat de persoana care i-a acordat ajutor in mod dezinteresat sau de lucrul, animalul ori edificiul de care s-a folosit cu titlu gratuit decat daca dovedeste intentia sau culpa grava a celui care, potrivit legii, ar fi fost chemat sa raspunda.
ART. 1.355
Clauze privind raspunderea
(1) Nu se poate exclude sau limita, prin conventii sau acte unilaterale, raspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia printr-o fapta savarsita cu intentie sau din culpa grava.
(2) Sunt valabile clauzele care exclud raspunderea pentru prejudiciile cauzate, printr-o simpla imprudenta sau neglijenta, bunurilor victimei.
(3) Raspunderea pentru prejudiciile cauzate integritatii fizice sau psihice ori sanatatii nu poate fi inlaturata ori diminuata decat in conditiile legii.
(4) Declaratia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu constituie, prin ea insasi, renuntarea victimei la dreptul de a obtine plata despagubirilor.
ART. 1.356
Anunturi privitoare la raspundere
(1) Un anunt care exclude sau limiteaza raspunderea contractuala, indiferent daca este adus ori nu la cunostinta publicului, nu are niciun efect decat daca acela care il invoca face dovada ca cel prejudiciat cunostea existenta anuntului la momentul incheierii contractului.
(2) Printr-un anunt nu poate fi exclusa sau limitata raspunderea delictuala pentru prejudiciile cauzate victimei. Un asemenea anunt poate avea insa valoarea semnalarii unui pericol, fiind aplicabile, dupa imprejurari, dispozitiile art. 1.371 alin. (1).
SECTIUNEA a 3-a
Raspunderea pentru fapta proprie
ART. 1.357
Conditiile raspunderii
(1) Cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare.
(2) Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
ART. 1.358
Criterii particulare de apreciere a vinovatiei
Pentru aprecierea vinovatiei se va tine seama de imprejurarile in care s-a produs prejudiciul, straine de persoana autorului faptei, precum si, daca este cazul, de faptul ca prejudiciul a fost cauzat de un profesionist in exploatarea unei intreprinderi.
ART. 1.359
Repararea prejudiciului constand in vatamarea unui interes
Autorul faptei ilicite este obligat sa repare prejudiciul cauzat si cand acesta este urmare a atingerii aduse unui interes al altuia, daca interesul este legitim, serios si, prin felul in care se manifesta, creeaza aparenta unui drept subiectiv.
ART. 1.360
Legitima aparare
(1) Nu datoreaza despagubire cel care, fiind in legitima aparare, a cauzat agresorului un prejudiciu.
(2) Cu toate acestea, va putea fi obligat la plata unei indemnizatii adecvate si echitabile cel care a savarsit o infractiune prin depasirea limitelor legitimei aparari.
ART. 1.361
Starea de necesitate
Cel care, aflat in stare de necesitate, a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apara pe sine ori bunurile proprii de un prejudiciu sau pericol iminent este obligat sa repare prejudiciul cauzat, potrivit regulilor aplicabile imbogatirii fara justa cauza.
ART. 1.362
Obligatia tertului de reparare a prejudiciului
Daca, in cazurile prevazute la art. 1.360 alin. (2) si art. 1.361, fapta pagubitoare a fost savarsita in interesul unei terte persoane, cel prejudiciat se va indrepta impotriva acesteia in temeiul imbogatirii fara justa cauza.
ART. 1.363
Divulgarea secretului comercial
O persoana se poate exonera de raspundere pentru prejudiciul cauzat prin divulgarea secretului comercial dovedind ca divulgarea a fost impusa de imprejurari grave ce priveau sanatatea sau siguranta publica.
ART. 1.364
Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege
Indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege sau ordinul superiorului nu il exonereaza de raspundere pe cel care putea sa isi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale savarsite in asemenea imprejurari.
ART. 1.365
Efectele hotararii penale
Instanta civila nu este legata de dispozitiile legii penale si nici de hotararea definitiva de achitare sau de incetare a procesului penal in ceea ce priveste existenta prejudiciului ori a vinovatiei autorului faptei ilicite.
ART. 1.366
Raspunderea minorului si a celui pus sub interdictie judecatoreasca
(1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani sau persoana pusa sub interdictie judecatoreasca nu raspunde de prejudiciul cauzat, daca nu se dovedeste discernamantul sau la data savarsirii faptei.
(2) Minorul care a implinit varsta de 14 ani raspunde de prejudiciul cauzat, in afara de cazul in care dovedeste ca a fost lipsit de discernamant la data savarsirii faptei.
ART. 1.367
Raspunderea altor persoane lipsite de discernamant
(1) Cel care a cauzat un prejudiciu nu este raspunzator daca in momentul in care a savarsit fapta pagubitoare era intr-o stare, chiar vremelnica, de tulburare a mintii care l-a pus in neputinta de a-si da seama de urmarile faptei sale.
(2) Cu toate acestea, cel care a cauzat prejudiciul este raspunzator, daca starea vremelnica de tulburare a mintii a fost provocata de el insusi, prin betia produsa de alcool, de stupefiante sau de alte substante.
ART. 1.368
Obligatia subsidiara de indemnizare a victimei
(1) Lipsa discernamantului nu il scuteste pe autorul prejudiciului de plata unei indemnizatii catre victima ori de cate ori nu poate fi angajata raspunderea persoanei care avea, potrivit legii, indatorirea de a-l supraveghea.
(2) Indemnizatia va fi stabilita intr-un cuantum echitabil, tinandu-se seama de starea patrimoniala a partilor.
ART. 1.369
Raspunderea altor persoane
(1) Cel care l-a indemnat sau l-a determinat pe altul sa cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat in orice fel sa il pricinuiasca sau, cu buna stiinta, a tainuit bunuri ce proveneau dintr-o fapta ilicita ori a tras foloase din prejudicierea altuia raspunde solidar cu autorul faptei.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in privinta celui care, in orice fel, a impiedicat ori a intarziat chemarea in judecata a autorului faptei ilicite.
ART. 1.370
Imposibilitatea de individualizare a autorului faptei ilicite
Daca prejudiciul a fost cauzat prin actiunea simultana sau succesiva a mai multor persoane, fara sa se poata stabili ca a fost cauzat sau, dupa caz, ca nu putea fi cauzat prin fapta vreuneia dintre ele, toate aceste persoane vor raspunde solidar fata de victima.
ART. 1.371
Vinovatia comuna. Pluralitatea de cauze
(1) In cazul in care victima a contribuit cu intentie sau din culpa la cauzarea ori la marirea prejudiciului sau nu le-a evitat, in tot sau in parte, desi putea sa o faca, cel chemat sa raspunda va fi tinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica si in cazul in care la cauzarea prejudiciului au contribuit atat fapta savarsita de autor, cu intentie sau din culpa, cat si forta majora, cazul fortuit ori fapta tertului pentru care autorul nu este obligat sa raspunda.
SECTIUNEA a 4-a
Raspunderea pentru fapta altuia
ART. 1.372
Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie
(1) Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urme persoane.
(2) Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie.
(3) Cel obligat la supraveghere este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca nu a putut impiedica fapta prejudiciabila. In cazul parintilor sau, dupa caz, al tutorilor, dovada se considera a fi facuta numai daca ei probeaza ca fapta copilului constituie urmarea unei alte cauze decat modul in care si-au indeplinit indatoririle decurgand din exercitiul autoritatii parintesti.
ART. 1.373
Raspunderea comitentilor pentru prepusi
(1) Comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.
(2) Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia.
(3) Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.
ART. 1.374
Corelatia formelor de raspundere pentru fapta altei persoane
(1) Parintii nu raspund daca fac dovada ca sunt indeplinite cerintele raspunderii persoanei care avea obligatia de supraveghere a minorului.
(2) Nicio alta persoana, in afara comitentului, nu raspunde pentru fapta prejudiciabila savarsita de minorul care avea calitatea de prepus. Cu toate acestea, in cazul in care comitentul este parintele minorului care a savarsit fapta ilicita, victima are dreptul de a opta asupra temeiului raspunderii.
SECTIUNEA a 5-a
Raspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri
ART. 1.375
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale
Proprietarul unui animal sau cel care se serveste de el raspunde, independent de orice culpa, de prejudiciul cauzat de animal, chiar daca acesta a scapat de sub paza sa.
ART. 1.376
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri
(1) Oricine este obligat sa repare, independent de orice culpa, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile si in cazul coliziunii unor vehicule sau in alte cazuri similare. Cu toate acestea, in astfel de cazuri, sarcina repararii tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a carui fapta culpabila intruneste, fata de ceilalti, conditiile fortei majore.
ART. 1.377
Notiunea de paza
In intelesul dispozitiilor art. 1.375 si 1.376, are paza animalului sau a lucrului proprietarul ori cel care, in temeiul unei dispozitii legale sau al unui contract ori chiar numai in fapt, exercita in mod independent controlul si supravegherea asupra animalului sau a lucrului si se serveste de acesta in interes propriu.
ART. 1.378
Raspunderea pentru ruina edificiului
Proprietarul unui edificiu sau al unei constructii de orice fel este obligat sa repare prejudiciul cauzat prin ruina lor ori prin desprinderea unor parti din ele, daca aceasta este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie.
ART. 1.379
Alte cazuri de raspundere
(1) Cel care ocupa un imobil, chiar fara niciun titlu, raspunde pentru prejudiciul cauzat prin caderea sau aruncarea din imobil a unui lucru.
(2) Daca, in cazul prevazut la alin. (1), sunt indeplinite si conditiile raspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima are un drept de optiune in vederea repararii prejudiciului.
ART. 1.380
Cauze de exonerare
In cazurile prevazute la art. 1.375, 1.376, 1.378 si 1.379 nu exista obligatie de reparare a prejudiciului, atunci cand acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei insesi ori a unui tert sau este urmarea unui caz de forta majora.
SECTIUNEA a 6-a
Repararea prejudiciului in cazul raspunderii delictuale
ART. 1.381
Obiectul reparatiei
(1) Orice prejudiciu da dreptul la reparatie.
(2) Dreptul la reparatie se naste din ziua cauzarii prejudiciului, chiar daca acest drept nu poate fi valorificat imediat.
(3) Dreptului la reparatie ii sunt aplicabile, de la data nasterii sale, toate dispozitiile legale privind executarea, transmisiunea, transformarea si stingerea obligatiilor.
ART. 1.382
Raspunderea solidara
Cei care raspund pentru o fapta prejudiciabila sunt tinuti solidar la reparatie fata de cel prejudiciat.
ART. 1.383
Raporturile dintre debitori
Intre cei care raspund solidar, sarcina reparatiei se imparte proportional in masura in care fiecare a participat la cauzarea prejudiciului ori potrivit cu intentia sau cu gravitatea culpei fiecaruia, daca aceasta participare nu poate fi stabilita. In cazul in care nici astfel nu se poate imparti sarcina reparatiei, fiecare va contribui in mod egal la repararea prejudiciului.
ART. 1.384
Dreptul de regres
(1) Cel care raspunde pentru fapta altuia se poate intoarce impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu exceptia cazului in care acesta din urma nu este raspunzator pentru prejudiciul cauzat.
(2) Cand cel care raspunde pentru fapta altuia este statul, Ministerul Finantelor Publice se va intoarce in mod obligatoriu, pe cale judiciara, impotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, in masura in care acesta din urma este raspunzator, potrivit legii speciale, pentru producerea acelui prejudiciu.
(3) Daca prejudiciul a fost cauzat de mai multe persoane, cel care, fiind raspunzator pentru fapta uneia dintre ele, a platit despagubirea se poate intoarce si impotriva celorlalte persoane care au contribuit la cauzarea prejudiciului sau, daca va fi cazul, impotriva celor care raspund pentru acestea. In toate cazurile, regresul va fi limitat la ceea ce depaseste partea ce revine persoanei pentru care se raspunde si nu poate depasi partea din despagubire ce revine fiecareia dintre persoanele impotriva carora se exercita regresul.
(4) In toate cazurile, cel care exercita regresul nu poate recupera partea din despagubire care corespunde propriei sale contributii la cauzarea prejudiciului.
ART. 1.385
Intinderea reparatiei
(1) Prejudiciul se repara integral, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despagubiri si pentru un prejudiciu viitor daca producerea lui este neindoielnica.
(3) Despagubirea trebuie sa cuprinda pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el ar fi putut sa il realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile pe care le-a facut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Daca fapta ilicita a determinat si pierderea sansei de a obtine un avantaj sau de a evita o paguba, reparatia va fi proportionala cu probabilitatea obtinerii avantajului ori, dupa caz, a evitarii pagubei, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a victimei.
ART. 1.386
Formele reparatiei
(1) Repararea prejudiciului se face in natura, prin restabilirea situatiei anterioare, iar daca aceasta nu este cu putinta ori daca victima nu este interesata de reparatia in natura, prin plata unei despagubiri, stabilite prin acordul partilor sau, in lipsa, prin hotarare judecatoreasca.
(2) La stabilirea despagubirii se va avea in vedere, daca prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.
(3) Daca prejudiciul are un caracter de continuitate, despagubirea se acorda sub forma de prestatii periodice.
(4) In cazul prejudiciului viitor, despagubirea, indiferent de forma in care s-a acordat, va putea fi sporita, redusa sau suprimata, daca, dupa stabilirea ei, prejudiciul s-a marit, s-a micsorat ori a incetat.
ART. 1.387
Vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii
(1) In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii unei persoane, despagubirea trebuie sa cuprinda, in conditiile art. 1.388 si 1.389, dupa caz, echivalentul castigului din munca de care cel pagubit a fost lipsit sau pe care este impiedicat sa il dobandeasca, prin efectul pierderii sau reducerii capacitatii sale de munca. In afara de aceasta, despagubirea trebuie sa acopere cheltuielile de ingrijire medicala si, daca va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viata ale celui pagubit, precum si orice alte prejudicii materiale.
(2) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se acorda, tinandu-se seama si de sporirea nevoilor de viata ale celui prejudiciat, sub forma de prestatii banesti periodice. La cererea victimei, instanta va putea acorda despagubirea, pentru motive temeinice, sub forma unei sume globale.
(3) In toate cazurile, instanta va putea acorda celui pagubit o despagubire provizorie pentru acoperirea nevoilor urgente.
ART. 1.388
Stabilirea pierderii si a nerealizarii castigului din munca
(1) Despagubirea pentru pierderea sau nerealizarea castigului din munca se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din munca al celui pagubit din ultimul an inainte de pierderea sau reducerea capacitatii sale de munca ori, in lipsa, pe baza venitului lunar net pe care l-ar fi putut realiza, tinandu-se seama de calificarea profesionala pe care o avea sau ar fi avut-o la terminarea pregatirii pe care era in curs sa o primeasca.
(2) Cu toate acestea, daca cel pagubit face dovada posibilitatii obtinerii unui venit din munca mai mare in baza unui contract incheiat in ultimul an, iar acesta nu a fost pus in executare, se va tine seama in stabilirea despagubirii de aceste venituri.
(3) Daca cel pagubit nu avea o calificare profesionala si nici nu era in curs sa o primeasca, despagubirea se va stabili pe baza salariului minim net pe economie.
ART. 1.389
Vatamarea minorului
(1) Daca cel care a suferit vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii este un minor, despagubirea stabilita potrivit prevederilor art. 1.388 alin. (1) va fi datorata de la data cand, in mod normal, minorul si-ar fi terminat pregatirea profesionala pe care o primea.
(2) Pana la acea data, daca minorul avea un castig la momentul vatamarii, despagubirea se va stabili pe baza castigului de care a fost lipsit, iar daca nu avea un castig, potrivit dispozitiilor art. 1.388, care se aplica in mod corespunzator. Aceasta din urma despagubire va fi datorata de la data cand minorul a implinit varsta prevazuta de lege pentru a putea fi parte intr-un raport de munca.
ART. 1.390
Persoana indreptatita la despagubire in caz de deces
(1) Despagubirea pentru prejudiciile cauzate prin decesul unei persoane se cuvine numai celor indreptatiti, potrivit legii, la intretinere din partea celui decedat.
(2) Cu toate acestea, instanta, tinand seama de imprejurari, poate acorda despagubire si celui caruia victima, fara a fi obligata de lege, ii presta intretinere in mod curent.
(3) La stabilirea despagubirii se va tine seama de nevoile celui pagubit, precum si de veniturile pe care, in mod normal, cel decedat le-ar fi avut pe timpul pentru care s-a acordat despagubirea. Dispozitiile art. 1.387-1.389 se aplica in mod corespunzator.
ART. 1.391
Repararea prejudiciului nepatrimonial
(1) In caz de vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii, poate fi acordata si o despagubire pentru restrangerea posibilitatilor de viata familiala si sociala.
(2) Instanta judecatoreasca va putea, de asemenea, sa acorde despagubiri ascendentilor, descendentilor, fratilor, surorilor si sotului, pentru durerea incercata prin moartea victimei, precum si oricarei alte persoane care, la randul ei, ar putea dovedi existenta unui asemenea prejudiciu.
(3) Dreptul la despagubire pentru atingerile aduse drepturilor inerente personalitatii oricarui subiect de drept va putea fi cedat numai in cazul cand a fost stabilit printr-o tranzactie sau printr-o hotarare judecatoreasca definitiva.
(4) Dreptul la despagubire, recunoscut potrivit dispozitiilor prezentului articol, nu trece la mostenitori. Acestia il pot insa exercita, daca actiunea a fost pornita de defunct.
(5) Dispozitiile art. 253-256 raman aplicabile.
ART. 1.392
Cheltuieli de ingrijire a sanatatii. Cheltuieli de inmormantare
Cel care a facut cheltuieli pentru ingrijirea sanatatii victimei sau, in caz de deces al acesteia, pentru inmormantare are dreptul la inapoierea lor de la cel care raspunde pentru fapta ce a prilejuit aceste cheltuieli.
ART. 1.393
Despagubirea in raport cu ajutorul si pensia
(1) Daca in cadrul asigurarilor sociale s-a recunoscut dreptul la un ajutor sau la o pensie, reparatia este datorata numai in masura in care paguba suferita prin vatamare sau moarte depaseste ajutorul ori pensia.
(2) Cat timp ajutorul sau pensia nu a fost efectiv acordata sau, dupa caz, refuzata celui pagubit, instanta nu il poate obliga pe cel chemat sa raspunda decat la o despagubire provizorie, in conditiile dispozitiilor art. 1.387 alin. (3).
ART. 1.394
Prorogarea termenului prescriptiei
In toate cazurile in care despagubirea deriva dintr-un fapt supus de legea penala unei prescriptii mai lungi decat cea civila, termenul de prescriptie a raspunderii penale se aplica si dreptului la actiunea in raspundere civila.
ART. 1.395
Suspendarea prescriptiei
Prescriptia dreptului la actiune cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii ori prin decesul unei persoane este suspendata pana la stabilirea pensiei sau a ajutoarelor ce s-ar cuveni, in cadrul asigurarilor sociale, celui indreptatit la reparatie.
Cuprins - Document Top
ART. 1.396
Categorii de obligatii
(1) Obligatiile pot fi pure si simple, obligatii simple sau afectate de modalitati.
(2) Obligatiile pure si simple nu sunt susceptibile de modalitati.
ART. 1.397
Obligatii simple
(1) Obligatia simpla nu este afectata de termen sau conditie si poate fi executata imediat, din proprie initiativa sau la cererea creditorului.
(2) Obligatia este simpla, iar nu conditionala, daca eficacitatea sau desfiintarea ei depinde de un eveniment care, fara ca partile sa stie, avusese deja loc in momentul in care debitorul s-a obligat sub conditie.
ART. 1.398
Obligatii afectate de modalitati
Obligatiile pot fi afectate de termen sau conditie.
ART. 1.399
Obligatia conditionala
Este afectata de conditie obligatia a carei eficacitate sau desfiintare depinde de un eveniment viitor si nesigur.
ART. 1.400
Conditia suspensiva
Conditia este suspensiva atunci cand de indeplinirea sa depinde eficacitatea obligatiei.
ART. 1.401
Conditia rezolutorie
(1) Conditia este rezolutorie atunci cand indeplinirea ei determina desfiintarea obligatiei.
(2) Pana la proba contrara, conditia se prezuma a fi rezolutorie ori de cate ori scadenta obligatiilor principale preceda momentul la care conditia s-ar putea indeplini.
ART. 1.402
Conditia imposibila, ilicita sau imorala
Conditia imposibila, contrara legii sau bunelor moravuri este considerata nescrisa, iar daca este insasi cauza contractului, atrage nulitatea absoluta a acestuia.
ART. 1.403
Conditia pur potestativa
Obligatia contractata sub o conditie suspensiva ce depinde exclusiv de vointa debitorului nu produce niciun efect.
ART. 1.404
Constatarea indeplinirii conditiei
(1) Indeplinirea conditiei se apreciaza dupa criteriile stabilite de parti sau pe care acestea este probabil sa le fi avut in vedere dupa imprejurari.
(2) Cand obligatia este contractata sub conditia producerii unui eveniment intr-un anumit termen, conditia este socotita neindeplinita daca termenul s-a implinit fara ca evenimentul sa se produca. In lipsa unui termen, conditia se considera neindeplinita numai atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va produce.
(3) Atunci cand obligatia este contractata sub conditia ca un eveniment nu se va produce intr-un anumit termen, conditia se considera indeplinita daca este sigur ca evenimentul nu se va produce. In lipsa unui termen, conditia nu se considera indeplinita decat atunci cand este sigur ca evenimentul nu se va produce.
(4) Partea interesata poate cere oricand instantei sa constate indeplinirea sau neindeplinirea conditiei.
ART. 1.405
Determinarea indeplinirii sau neindeplinirii conditiei
(1) Conditia se considera indeplinita daca debitorul obligat sub aceasta conditie impiedica realizarea ei.
(2) Conditia se considera neindeplinita daca partea interesata de indeplinirea conditiei determina, cu rea-credinta, realizarea evenimentului.
ART. 1.406
Renuntarea la conditie
(1) Partea in al carei interes exclusiv a fost stipulata conditia este libera sa renunte unilateral la aceasta atat timp cat conditia nu s-a indeplinit.
(2) Renuntarea la conditie face ca obligatia sa fie simpla.
ART. 1.407
Efectele indeplinirii conditiei
(1) Conditia indeplinita este prezumata a produce efecte retroactiv, din momentul incheierii contractului, daca din vointa partilor, natura contractului ori dispozitiile legale nu rezulta contrariul.
(2) In cazul contractelor cu executare continua sau succesiva afectate de o conditie rezolutorie, indeplinirea acesteia, in lipsa unei stipulatii contrare, nu are niciun efect asupra prestatiilor deja executate.
(3) Atunci cand conditia suspensiva produce efecte retroactive, in caz de indeplinire, debitorul este obligat la executare ca si cum obligatia ar fi fost simpla. Actele incheiate de proprietarul sub conditie suspensiva sunt valabile si, in cazul indeplinirii conditiei, produc efecte de la data incheierii lor.
(4) Atunci cand conditia rezolutorie produce efecte retroactive, in caz de indeplinire, fiecare dintre parti este obligata sa restituie celeilalte prestatiile pe care le-a primit in temeiul obligatiei ca si cum aceasta nu ar fi existat niciodata. Dispozitiile privitoare la restituirea prestatiilor se aplica in mod corespunzator.
ART. 1.408
Transmiterea obligatiei conditionale
(1) Obligatia afectata de conditie este transmisibila, drepturile dobanditorului fiind insa supuse aceleiasi conditii.
(2) Obligatia afectata de conditie se poate prelua, dispozitiile art. 1.599-1.608 aplicandu-se in mod corespunzator.
ART. 1.409
Actele conservatorii
Creditorul poate, chiar inainte de indeplinirea conditiei, sa faca orice acte de conservare a dreptului sau.
ART. 1.410
Fructele culese inaintea indeplinirii conditiei
In lipsa de stipulatie sau prevedere legala contrara, fructele culese ori incasate inaintea indeplinirii conditiei se cuvin proprietarului sub conditie rezolutorie.
ART. 1.411
Obligatia afectata de termen
(1) Obligatia este afectata de termen atunci cand executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor si sigur.
(2) Termenul poate fi stabilit de parti sau de instanta ori prevazut de lege.
ART. 1.412
Categorii de termene
(1) Termenul este suspensiv atunci cand, pana la implinirea lui, este amanata scadenta obligatiei.
(2) Termenul este extinctiv atunci cand, la implinirea lui, obligatia se stinge.
ART. 1.413
Beneficiul termenului
(1) Termenul profita debitorului, afara de cazul cand din lege, din vointa partilor sau din imprejurari rezulta ca a fost stipulat in favoarea creditorului sau a ambelor parti.
(2) Cel ce are beneficiul exclusiv al termenului poate renunta oricand la acesta, fara consimtamantul celeilalte parti.
ART. 1.414
Efectul termenului suspensiv
Ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere inainte de implinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunavoie si in cunostinta de cauza inainte de implinirea termenului nu este supus restituirii.
ART. 1.415
Stabilirea judiciara a termenului
(1) Atunci cand partile convin sa amane stabilirea termenului sau lasa uneia dintre ele sarcina de a-l stabili si cand, dupa o durata rezonabila de timp, termenul nu a fost inca stabilit, instanta poate, la cererea uneia dintre parti, sa fixeze termenul tinand seama de natura obligatiei, de situatia partilor si de orice alte imprejurari.
(2) Instanta poate, de asemenea, sa fixeze termenul atunci cand, prin natura sa, obligatia presupune un termen si nu exista nicio conventie prin care acesta sa poata fi determinat.
(3) Cererea pentru stabilirea termenului se solutioneaza potrivit regulilor aplicabile ordonantei presedintiale, fiind supusa prescriptiei, care incepe sa curga de la data incheierii contractului.
ART. 1.416
Calculul termenelor
Calculul termenelor, indiferent de durata si izvorul lor, se face potrivit regulilor stabilite in titlul III din cartea a VI-a.
ART. 1.417
Decaderea din beneficiul termenului
(1) Debitorul decade din beneficiul termenului daca se afla in stare de insolvabilitate sau, dupa caz, de insolventa declarata in conditiile legii, precum si atunci cand, cu intentie sau dintr-o culpa grava, diminueaza prin fapta sa garantiile constituite in favoarea creditorului sau nu constituie garantiile promise.
(2) In sensul prevederilor alin. (1), starea de insolvabilitate rezulta din inferioritatea activului patrimonial ce poate fi supus, potrivit legii, executarii silite, fata de valoarea totala a datoriilor exigibile. Daca prin lege nu se prevede altfel, aceasta stare se constata de instanta, care, in acest scop, poate tine seama de anumite imprejurari, precum disparitia intempestiva a debitorului, neplata unor datorii devenite scadente, declansarea impotriva sa a unei proceduri de executare silita si altele asemenea.
(3) Decaderea din beneficiul termenului poate fi ceruta si atunci cand, din culpa sa, debitorul ajunge in situatia de a nu mai satisface o conditie considerata esentiala de creditor la data incheierii contractului. In acest caz, este necesar sa se fi stipulat expres caracterul esential al conditiei si posibilitatea sanctiunii decaderii, precum si sa fi existat un interes legitim pentru creditor sa considere conditia respectiva drept esentiala.
ART. 1.418
Exigibilitatea anticipata
Renuntarea la termen sau decaderea din beneficiul termenului face ca obligatia sa devina de indata exigibila.
ART. 1.419
Inopozabilitatea decaderii din termen
Decaderea din beneficiul termenului a unui debitor, chiar solidar, nu este opozabila celorlalti codebitori.
ART. 1.420
Nerealizarea evenimentului
Daca un eveniment pe care partile il considera ca fiind un termen nu se realizeaza, obligatia devine exigibila in ziua in care evenimentul ar fi trebuit in mod normal sa se produca. In acest caz, sunt aplicabile prevederile prezentului capitol.
Cuprins - Document Top
ART. 1.421
Categorii
Obligatiile pot fi divizibile sau indivizibile.
ART. 1.422
Obligatia divizibila
(1) Obligatia este divizibila intre mai multi debitori atunci cand acestia sunt obligati fata de creditor la aceeasi prestatie, dar fiecare dintre ei nu poate fi constrans la executarea obligatiei decat separat si in limita partii sale din datorie.
(2) Obligatia este divizibila intre mai multi creditori atunci cand fiecare dintre acestia nu poate sa ceara de la debitorul comun decat executarea partii sale din creanta.
ART. 1.423
Prezumtia de egalitate
Daca prin lege ori prin contract nu se dispune altfel, debitorii unei obligatii divizibile sunt tinuti fata de creditor in parti egale. Aceasta regula se aplica, in mod similar, si in privinta creditorilor.
ART. 1.424
Prezumtia de divizibilitate. Exceptii
Obligatia este divizibila de plin drept, cu exceptia cazului in care indivizibilitatea a fost stipulata in mod expres ori obiectul obligatiei nu este, prin natura sa, susceptibil de divizare materiala sau intelectuala.
ART. 1.425
Efectele obligatiei indivizibile
(1) Obligatia indivizibila nu se divide intre debitori, intre creditori si nici intre mostenitorii acestora.
(2) Fiecare dintre debitori sau dintre mostenitorii acestora poate fi constrans separat la executarea intregii obligatii si, respectiv, fiecare dintre creditori sau dintre mostenitorii acestora poate cere executarea integrala.
ART. 1.426
Solidaritatea si indivizibilitatea
(1) Solidaritatea debitorilor sau creditorilor nu atrage, prin ea insasi, indivizibilitatea obligatiilor.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu sunt legati solidar.
ART. 1.427
Divizibilitatea obligatiei intre mostenitori
Obligatia divizibila prin natura ei care nu are decat un singur debitor si un singur creditor trebuie sa fie executata intre acestia ca si cum ar fi indivizibila, insa ea ramane divizibila intre mostenitorii fiecaruia dintre ei.
ART. 1.428
Executarea in natura
Cand executarea obligatiei indivizibile are loc in natura, fiecare creditor nu poate cere si primi prestatia datorata decat in intregime.
ART. 1.429
Restituirea prestatiilor
Obligatia de restituire a prestatiilor efectuate in temeiul unei obligatii indivizibile este divizibila, afara de cazul in care indivizibilitatea obligatiei de restituire rezulta din chiar natura ei.
ART. 1.430
Daunele-interese
(1) Obligatia de a executa prin echivalent o obligatie indivizibila este divizibila.
(2) Daunele-interese suplimentare nu pot fi cerute decat debitorului vinovat de neexecutarea obligatiei. Ele se cuvin creditorilor numai in proportie cu partea din creanta ce revine fiecaruia dintre ei.
ART. 1.431
Existenta mai multor creditori
(1) Creditorii si debitorii unei obligatii indivizibile nu sunt prezumati a-si fi incredintat reciproc puterea de a actiona pentru ceilalti in privinta creantei.
(2) Novatia, remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea consimtita sau care opereaza fata de un creditor nu stinge obligatia decat pentru partea din creanta ce revine acestuia. Fata de ceilalti creditori, debitorul ramane obligat pentru tot.
(3) Debitorul care a platit celorlalti creditori este indreptatit sa primeasca de la acestia echivalentul partii din obligatie cuvenite creditorului care a consimtit la stingerea creantei sau fata de care aceasta a operat.
ART. 1.432
Existenta mai multor debitori
(1) Novatia, remiterea de datorie, compensatia ori confuziunea consimtita sau care opereaza in privinta unui debitor stinge obligatia indivizibila si ii libereaza pe ceilalti debitori, acestia ramanand insa tinuti sa plateasca celui dintai echivalentul partilor lor.
(2) Creditorul poate sa ceara oricaruia dintre debitori executarea intregii obligatii, oricare ar fi partea din obligatie ce revine acestuia. Creditorul poate, de asemenea, sa ceara ca toti debitorii sa efectueze plata in acelasi timp.
(3) Debitorul chemat in judecata pentru totalitatea obligatiei poate cere un termen pentru a-i introduce in cauza pe ceilalti debitori, cu exceptia cazului in care prestatia nu poate fi realizata decat de cel chemat in judecata, care, in acest caz, poate fi obligat sa execute singur intreaga prestatie, avand insa drept de regres impotriva celorlalti debitori.
(4) Punerea in intarziere a unuia dintre debitori, de drept sau la cererea creditorului, nu produce efecte impotriva celorlalti debitori.
(5) Indata ce cauza indivizibilitatii inceteaza, obligatia devine divizibila.
ART. 1.433
Prescriptia
(1) Suspendarea prescriptiei fata de unul dintre creditorii sau debitorii unei obligatii indivizibile produce efecte si fata de ceilalti.
(2) Tot astfel, intreruperea prescriptiei in privinta unuia dintre creditorii sau debitorii unei obligatii indivizibile produce efecte si fata de ceilalti.
SECTIUNEA 1
Obligatiile solidare intre creditori
ART. 1.434
Solidaritatea dintre creditori
(1) Obligatia solidara confera fiecarui creditor dreptul de a cere executarea intregii obligatii si de a da chitanta liberatorie pentru tot.
(2) Executarea obligatiei in beneficiul unuia dintre creditorii solidari il libereaza pe debitor in privinta celorlalti creditori solidari.
ART. 1.435
Izvorul solidaritatii
Solidaritatea dintre creditori nu exista decat daca este stipulata in mod expres.
ART. 1.436
Reprezentarea reciproca a creditorilor
(1) Creditorii solidari sunt prezumati a-si fi incredintat reciproc puterea de a actiona pentru gestionarea si satisfacerea interesului lor comun.
(2) Orice acte prin care unul dintre creditorii solidari ar consimti la reducerea ori inlaturarea drepturilor, accesoriilor sau beneficiilor creantei ori ar prejudicia in orice alt mod interesele celorlalti creditori sunt inopozabile acestora din urma.
(3) Hotararea judecatoreasca obtinuta de unul dintre creditori impotriva debitorului comun profita si celorlalti creditori.
(4) Hotararea judecatoreasca pronuntata in favoarea debitorului comun nu poate fi invocata si impotriva creditorilor care nu au fost parte in proces.
ART. 1.437
Alegerea debitorului
Debitorul poate plati, la alegerea sa, oricaruia dintre creditorii solidari, liberandu-se astfel fata de toti, insa numai atat timp cat niciunul dintre creditori nu l-a urmarit in justitie. In acest din urma caz, debitorul nu se poate libera decat platind creditorului reclamant.
ART. 1.438
Compensatia
Debitorul poate opune unui creditor solidar compensatia care a operat in raport cu un alt creditor solidar, insa numai in proportie cu partea din creanta ce revine acestuia din urma.
ART. 1.439
Confuziunea
Daca unul dintre creditorii solidari dobandeste si calitatea de debitor, confuziunea nu stinge creanta solidara decat in proportie cu partea din creanta ce ii revine acelui creditor. Ceilalti creditori solidari isi pastreaza dreptul de regres impotriva creditorului in persoana caruia a operat confuziunea, proportional cu partea din creanta ce ii revine fiecaruia dintre ei.
ART. 1.440
Remiterea de datorie
Remiterea de datorie consimtita de unul dintre creditorii solidari nu il libereaza pe debitor decat pentru partea din creanta ce ii revine acelui creditor.
ART. 1.441
Prescriptia
(1) Suspendarea prescriptiei in folosul unuia dintre creditorii solidari poate fi invocata si de catre ceilalti creditori solidari.
(2) Intreruperea prescriptiei in privinta unuia dintre creditorii solidari profita tuturor creditorilor solidari.
ART. 1.442
Divizibilitatea obligatiei intre mostenitori
Obligatia in favoarea unui creditor solidar se imparte de drept intre mostenitorii sai.
SECTIUNEA a 2-a
Obligatiile solidare intre debitori
§1. Dispozitii generale
ART. 1.443
Solidaritatea dintre debitori
Obligatia este solidara intre debitori atunci cand toti sunt obligati la aceeasi prestatie, astfel incat fiecare poate sa fie tinut separat pentru intreaga obligatie, iar executarea acesteia de catre unul dintre codebitori ii libereaza pe ceilalti fata de creditor.
ART. 1.444
Obligatiile solidare afectate de modalitati
Exista solidaritate chiar daca debitorii sunt obligati sub modalitati diferite.
ART. 1.445
Izvoarele solidaritatii
Solidaritatea dintre debitori nu se prezuma. Ea nu exista decat atunci cand este stipulata expres de parti ori este prevazuta de lege.
ART. 1.446
Prezumtie de solidaritate
Solidaritatea se prezuma intre debitorii unei obligatii contractate in exercitiul activitatii unei intreprinderi, daca prin lege nu se prevede altfel.
§2. Efectele solidaritatii in raporturile dintre creditor si debitorii solidari
I. Efectele principale in raporturile dintre creditor si debitorii solidari
ART. 1.447
Drepturile creditorului
(1) Creditorul poate cere plata oricaruia dintre debitorii solidari, fara ca acesta sa ii poata opune beneficiul de diviziune.
(2) Urmarirea pornita contra unuia dintre debitorii solidari nu il impiedica pe creditor sa se indrepte impotriva celorlalti codebitori. Debitorul urmarit poate insa cere introducerea in cauza a celorlalti codebitori.
ART. 1.448
Exceptii si aparari contra creditorului comun
(1) Debitorul solidar poate sa opuna creditorului toate mijloacele de aparare care ii sunt personale, precum si pe cele care sunt comune tuturor codebitorilor. El nu poate insa folosi mijloacele de aparare care sunt pur personale altui codebitor.
(2) Debitorul solidar care, prin fapta creditorului, este lipsit de o garantie sau de un drept pe care ar fi putut sa il valorifice prin subrogatie este liberat de datorie pana la concurenta valorii acelor garantii sau drepturi.
ART. 1.449
Prescriptia
(1) Suspendarea si intreruperea prescriptiei fata de unul dintre debitorii solidari produc efecte si fata de ceilalti codebitori.
(2) Intreruperea prescriptiei fata de un mostenitor al debitorului solidar nu produce efecte fata de ceilalti codebitori decat pentru partea acelui mostenitor, chiar daca este vorba despre o creanta ipotecara.
ART. 1.450
Compensatia
(1) Compensatia nu opereaza intre creditor si un debitor solidar decat in limita partii din datorie ce revine acestuia din urma.
(2) In acest caz, ceilalti codebitori nu sunt tinuti solidar decat pentru partea ramasa din datorie dupa ce a operat compensatia.
ART. 1.451
Remiterea de datorie
(1) Remiterea de datorie consimtita unuia dintre debitorii solidari nu ii libereaza pe ceilalti codebitori, cu exceptia cazului in care creditorul declara aceasta in mod expres sau remite de bunavoie debitorului originalul inscrisului sub semnatura privata constatator al creantei. Daca unui codebitor ii este remis originalul inscrisului autentic constatator al creantei, creditorul poate dovedi ca nu a consimtit remiterea de datorie decat in privinta acelui debitor.
(2) Daca remiterea de datorie s-a facut numai in favoarea unuia dintre codebitorii solidari, ceilalti raman tinuti solidar fata de creditor, dar cu scaderea partii din datorie pentru care a operat remiterea. Cu toate acestea, ei continua sa raspunda pentru tot atunci cand, la data remiterii de datorie, creditorul si-a rezervat in mod expres aceasta posibilitate, caz in care ceilalti codebitori isi pastreaza dreptul de regres impotriva debitorului beneficiar al remiterii de datorie.
ART. 1.452
Confuziunea
Confuziunea ii libereaza pe ceilalti codebitori solidari pentru partea aceluia care reuneste in persoana sa calitatile de creditor si debitor al obligatiei solidare.
ART. 1.453
Renuntarea la solidaritate
(1) Renuntarea la solidaritate in privinta unuia dintre codebitorii solidari nu afecteaza existenta obligatiei solidare in raport cu ceilalti. Codebitorul solidar care beneficiaza de renuntarea la solidaritate ramane tinut pentru partea sa atat fata de creditor, cat si fata de ceilalti codebitori in cazul regresului acestora din urma.
(2) Renuntarea la solidaritate trebuie sa fie expresa.
(3) De asemenea, creditorul renunta la solidaritate atunci cand:
a) fara a-si rezerva beneficiul solidaritatii in raport cu debitorul solidar care a facut plata, mentioneaza in chitanta ca plata reprezinta partea acestuia din urma din obligatia solidara. Daca plata are ca obiect numai o parte din dobanzi, renuntarea la solidaritate nu se intinde si asupra dobanzilor neplatite ori asupra capitalului decat daca plata separata a dobanzilor, astfel mentionata in chitanta, se face timp de 3 ani;
b) il cheama in judecata pe unul dintre codebitorii solidari pentru partea acestuia, iar cererea avand acest obiect este admisa.
II. Efectele secundare in raporturile dintre creditor si debitorii solidari
ART. 1.454
Imposibilitatea executarii obligatiei in natura
(1) Atunci cand executarea in natura a unei obligatii devine imposibila din fapta unuia sau mai multor debitori solidari sau dupa ce acestia au fost pusi personal in intarziere, ceilalti codebitori nu sunt liberati de obligatia de a-i plati creditorului prin echivalent, insa nu raspund de daunele-interese suplimentare care i s-ar cuveni.
(2) Creditorul nu poate cere daune-interese suplimentare decat codebitorilor solidari din a caror culpa obligatia a devenit imposibil de executat in natura, precum si celor care se aflau in intarziere atunci cand obligatia a devenit imposibil de executat.
ART. 1.455
Efectele hotararii judecatoresti
(1) Hotararea judecatoreasca pronuntata impotriva unuia dintre codebitorii solidari nu are autoritate de lucru judecat fata de ceilalti codebitori.
(2) Hotararea judecatoreasca pronuntata in favoarea unuia dintre codebitorii solidari profita si celorlalti, cu exceptia cazului in care s-a intemeiat pe o cauza ce putea fi invocata numai de acel codebitor.
§3. Efectele solidaritatii in raporturile dintre debitori
ART. 1.456
Regresul intre codebitori
(1) Debitorul solidar care a executat obligatia nu poate cere codebitorilor sai decat partea din datorie ce revine fiecaruia dintre ei, chiar daca se subroga in drepturile creditorului.
(2) Partile ce revin codebitorilor solidari sunt prezumate ca fiind egale, daca din conventie, lege sau din imprejurari nu rezulta contrariul.
ART. 1.457
Insolvabilitatea codebitorilor
(1) Pierderea ocazionata de insolvabilitatea unuia dintre codebitorii solidari se suporta de catre ceilalti codebitori in proportie cu partea din datorie ce revine fiecaruia dintre ei.
(2) Cu toate acestea, creditorul care renunta la solidaritate sau care consimte o remitere de datorie in favoarea unuia dintre codebitori suporta partea din datorie ce ar fi revenit acestuia.
ART. 1.458
Mijloacele de aparare ale debitorului urmarit
Debitorul urmarit pentru partea sa din datoria platita poate opune codebitorului solidar care a facut plata toate mijloacele de aparare comuna pe care acesta din urma nu le-a opus creditorului. Acesta poate, de asemenea, sa opuna codebitorului care a executat obligatia mijloacele de aparare care ii sunt personale, insa nu si pe acelea care sunt pur personale altui codebitor.
ART. 1.459
Solidaritatea contractata in interesul unui codebitor
Daca obligatia solidara este contractata in interesul exclusiv al unuia dintre codebitori sau rezulta din fapta unuia dintre ei, acesta este tinut singur de intreaga datorie fata de ceilalti codebitori, care, in acest caz, sunt considerati, in raport cu acesta, fideiusori.
ART. 1.460
Divizibilitatea obligatiei solidare intre mostenitori
Obligatia unui debitor solidar se imparte de drept intre mostenitorii acestuia, afara de cazul in care obligatia este indivizibila.
SECTIUNEA 1
Obligatiile alternative
ART. 1.461
Obligatia alternativa
(1) Obligatia este alternativa atunci cand are ca obiect doua prestatii principale, iar executarea uneia dintre acestea il libereaza pe debitor de intreaga obligatie.
(2) Obligatia ramane alternativa chiar daca, la momentul la care se naste, una dintre prestatii era imposibil de executat.
ART. 1.462
Alegerea prestatiei
(1) Alegerea prestatiei prin care se va stinge obligatia revine debitorului, cu exceptia cazului in care este acordata in mod expres creditorului.
(2) Daca partea careia ii apartine alegerea prestatiei nu isi exprima optiunea in termenul care ii este acordat in acest scop, alegerea prestatiei va apartine celeilalte parti.
ART. 1.463
Limitele alegerii
Debitorul nu poate executa si nici nu poate fi constrans sa execute o parte dintr-o prestatie si o parte din cealalta.
ART. 1.464
Alegerea prestatiei de catre debitor
(1) Debitorul care are alegerea prestatiei este obligat, atunci cand una dintre prestatii a devenit imposibil de executat chiar din culpa sa, sa execute cealalta prestatie.
(2) Daca, in acelasi caz, ambele prestatii devin imposibil de executat, iar imposibilitatea cu privire la una dintre prestatii este cauzata de culpa debitorului, acesta este tinut sa plateasca valoarea prestatiei care a devenit ultima imposibil de executat.
ART. 1.465
Alegerea prestatiei de catre creditor
In cazul in care alegerea prestatiei revine creditorului:
a) daca una dintre prestatii a devenit imposibil de executat, fara culpa vreuneia dintre parti, creditorul este obligat sa o primeasca pe cealalta;
b) daca creditorului ii este imputabila imposibilitatea de executare a uneia dintre prestatii, el poate fie sa pretinda executarea celeilalte prestatii, despagubindu-l pe debitor pentru prejudiciile cauzate, fie sa il libereze pe acesta de executarea obligatiei;
c) daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa una dintre prestatii, creditorul poate cere fie despagubiri pentru prestatia imposibil de executat, fie cealalta prestatie;
d) daca debitorului ii este imputabila imposibilitatea de a executa ambele prestatii, creditorul poate cere despagubiri pentru oricare dintre acestea.
ART. 1.466
Stingerea obligatiei
Obligatia se stinge daca toate prestatiile devin imposibil de executat fara culpa debitorului si inainte ca acesta sa fi fost pus in intarziere.
ART. 1.467
Pluralitatea de prestatii
Dispozitiile acestei sectiuni se aplica in mod corespunzator in cazul in care obligatia alternativa are ca obiect mai mult de doua prestatii principale.
SECTIUNEA a 2-a
Obligatiile facultative
ART. 1.468
Regim juridic
(1) Obligatia este facultativa atunci cand are ca obiect o singura prestatie principala de care debitorul se poate insa libera executand o alta prestatie determinata.
(2) Debitorul este liberat daca, fara culpa sa, prestatia principala devine imposibil de executat.
Cuprins - Document Top
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.469
Notiune
(1) Obligatia se stinge prin plata atunci cand prestatia datorata este executata de bunavoie.
(2) Plata consta in remiterea unei sume de bani sau, dupa caz, in executarea oricarei alte prestatii care constituie obiectul insusi al obligatiei.
ART. 1.470
Temeiul platii
Orice plata presupune o datorie.
ART. 1.471
Plata obligatiei naturale
Restituirea nu este admisa in privinta obligatiilor naturale care au fost executate de bunavoie.
SECTIUNEA a 2-a - Subiectele platii
ART. 1.472
Persoanele care pot face plata
Plata poate sa fie facuta de orice persoana, chiar daca este un tert in raport cu acea obligatie.
ART. 1.473
Plata facuta de un incapabil
Debitorul care a executat prestatia datorata nu poate cere restituirea invocand incapacitatea sa la data executarii.
ART. 1.474
Plata obligatiei de catre un tert
(1) Creditorul este dator sa refuze plata oferita de tert daca debitorul l-a incunostintat in prealabil ca se opune la aceasta, cu exceptia cazului in care un asemenea refuz l-ar prejudicia pe creditor.
(2) In celelalte cazuri, creditorul nu poate refuza plata facuta de un tert decat daca natura obligatiei sau conventia partilor impune ca obligatia sa fie executata numai de debitor.
(3) Plata facuta de un tert stinge obligatia daca este facuta pe seama debitorului. In acest caz, tertul nu se subroga in drepturile creditorului platit decat in cazurile si conditiile prevazute de lege.
(4) Dispozitiile prezentului capitol privind conditiile platii se aplica in mod corespunzator atunci cand plata este facuta de un tert.
ART. 1.475
Persoanele care pot primi plata
Plata trebuie facuta creditorului, reprezentantului sau, legal sau conventional, persoanei indicate de acesta ori persoanei autorizate de instanta sa o primeasca.
ART. 1.476
Plata facuta unui incapabil
Plata facuta unui creditor care este incapabil de a o primi nu libereaza pe debitor decat in masura in care profita creditorului.
ART. 1.477
Plata facuta unui tert
(1) Plata facuta unei alte persoane decat cele mentionate la art. 1.475 este totusi valabila daca:
a) este ratificata de creditor;
b) cel care a primit plata devine ulterior titularul creantei;
c) a fost facuta celui care a pretins plata in baza unei chitante liberatorii semnate de creditor.
(2) Plata facuta in alte conditii decat cele mentionate la alin. (1) stinge obligatia numai in masura in care profita creditorului.
ART. 1.478
Plata facuta unui creditor aparent
(1) Plata facuta cu buna-credinta unui creditor aparent este valabila, chiar daca ulterior se stabileste ca acesta nu era adevaratul creditor.
(2) Creditorul aparent este tinut sa restituie adevaratului creditor plata primita, potrivit regulilor stabilite pentru restituirea prestatiilor.
ART. 1.479
Plata bunurilor indisponibilizate
Plata facuta cu nesocotirea unui sechestru, a unei popriri ori a unei opozitii formulate, in conditiile legii, pentru a opri efectuarea platii de catre debitor nu ii impiedica pe creditorii care au obtinut luarea unei asemenea masuri sa ceara din nou plata. In acest caz, debitorul pastreaza dreptul de regres impotriva creditorului care a primit plata nevalabil facuta.
SECTIUNEA a 3-a - Conditiile platii
ART. 1.480
Diligenta ceruta in executarea obligatiilor
(1) Debitorul este tinut sa isi execute obligatiile cu diligenta pe care un bun proprietar o depune in administrarea bunurilor sale, afara de cazul in care prin lege sau prin contract s-ar dispune altfel.
(2) In cazul unor obligatii inerente unei activitati profesionale, diligenta se apreciaza tinand seama de natura activitatii exercitate.
ART. 1.481
Obligatiile de mijloace si obligatiile de rezultat
(1) In cazul obligatiei de rezultat, debitorul este tinut sa procure creditorului rezultatul promis.
(2) In cazul obligatiilor de mijloace, debitorul este tinut sa foloseasca toate mijloacele necesare pentru atingerea rezultatului promis.
(3) Pentru a stabili daca o obligatie este de mijloace sau de rezultat se va tine seama indeosebi de:
a) modul in care obligatia este stipulata in contract;
b) existenta si natura contraprestatiei si celelalte elemente ale contractului;
c) gradul de risc pe care il presupune atingerea rezultatului;
d) influenta pe care cealalta parte o are asupra executarii obligatiei.
ART. 1.482
Obligatia de a preda bunuri individual determinate
(1) Debitorul unui bun individual determinat este liberat prin predarea acestuia in starea in care se afla la momentul nasterii obligatiei.
(2) Daca insa, la data executarii, debitorul nu este titularul dreptului ce trebuia transmis ori cedat sau, dupa caz, nu poate dispune de acesta in mod liber, obligatia debitorului nu se stinge, dispozitiile art. 1.230 aplicandu-se in mod corespunzator.
ART. 1.483
Obligatia de a stramuta proprietatea
(1) Obligatia de a stramuta proprietatea implica si obligatiile de a preda lucrul si de a-l conserva pana la predare.
(2) In ceea ce priveste imobilele inscrise in cartea funciara, obligatia de a stramuta proprietatea o cuprinde si pe aceea de a preda inscrisurile necesare pentru efectuarea inscrierii.
ART. 1.484
Cedarea drepturilor sau actiunilor
Daca bunul a pierit, s-a pierdut sau a fost scos din circuitul civil, fara culpa debitorului, acesta este dator sa cedeze creditorului drepturile sau actiunile in despagubire pe care le are cu privire la bunul respectiv.
ART. 1.485
Obligatia de a preda un bun
Obligatia de a preda un bun individual determinat o cuprinde si pe aceea de a-l conserva pana la predare.
ART. 1.486
Obligatia de a da bunuri de gen
Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul are dreptul sa aleaga bunurile ce vor fi predate. El nu este insa liberat decat prin predarea unor bunuri de calitate cel putin medie.
ART. 1.487
Obligatia de a constitui o garantie
Cel care este tinut sa constituie o garantie, fara ca modalitatea si forma acesteia sa fie determinate, poate oferi, la alegerea sa, o garantie reala sau personala ori o alta garantie suficienta.
ART. 1.488
Obligatia de a da o suma de bani
(1) Debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea catre creditor a sumei nominale datorate.
(2) Plata se poate face prin orice mijloc folosit in mod obisnuit in locul unde aceasta trebuie efectuata.
(3) Cu toate acestea, creditorul care accepta in conditiile alin. (2) un cec ori un alt instrument de plata este prezumat ca o face numai cu conditia ca acesta sa fie onorat.
ART. 1.489
Dobanzile sumelor de bani
(1) Dobanda este cea convenita de parti sau, in lipsa, cea stabilita de lege.
(2) Dobanzile scadente produc ele insele dobanzi numai atunci cand legea sau contractul, in limitele permise de lege, o prevede ori, in lipsa, atunci cand sunt cerute in instanta. In acest din urma caz, dobanzile curg numai de la data cererii de chemare in judecata.
ART. 1.490
Plata partiala
(1) Creditorul poate refuza sa primeasca o executare partiala, chiar daca prestatia ar fi divizibila.
(2) Cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii partiale sunt in sarcina debitorului, chiar si atunci cand creditorul accepta o asemenea executare.
ART. 1.491
Plata facuta cu bunul altuia
(1) Atunci cand, in executarea obligatiei sale, debitorul preda un bun care nu ii apartine sau de care nu poate dispune, el nu poate cere creditorului restituirea bunului predat decat daca se angajeaza sa execute prestatia datorata cu un alt bun de care acesta poate dispune.
(2) Creditorul de buna-credinta poate insa restitui bunul primit si solicita, daca este cazul, daune-interese pentru repararea prejudiciului suferit.
ART. 1.492
Darea in plata
(1) Debitorul nu se poate libera executand o alta prestatie decat cea datorata, chiar daca valoarea prestatiei oferite ar fi egala sau mai mare, decat daca creditorul consimte la aceasta. In acest din urma caz, obligatia se stinge atunci cand noua prestatie este efectuata.
(2) Daca prestatia oferita in schimb consta in transferul proprietatii sau al unui alt drept, debitorul este tinut de garantia contra evictiunii si de garantia contra viciilor lucrului, potrivit regulilor aplicabile in materia vanzarii, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala si repararea prejudiciului. In aceste cazuri, garantiile oferite de terti nu renasc.
ART. 1.493
Cesiunea de creanta in locul executarii
(1) Atunci cand, in locul prestatiei initiale, este cedata o creanta, obligatia se stinge in momentul satisfacerii creantei cedate. Dispozitiile art. 1.568-1.584 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Daca, potrivit intelegerii partilor, obligatia in locul careia debitorul isi cedeaza propria creanta se stinge inca de la data cesiunii, dispozitiile art. 1.586 sunt aplicabile in mod corespunzator, cu exceptia cazului in care creditorul prefera sa ceara prestatia initiala.
ART. 1.494
Locul platii
(1) In lipsa unei stipulatii contrare ori daca locul platii nu se poate stabili potrivit naturii prestatiei sau in temeiul contractului, al practicilor statornicite intre parti ori al uzantelor:
a) obligatiile banesti trebuie executate la domiciliul sau, dupa caz, sediul creditorului de la data platii;
b) obligatia de a preda un lucru individual determinat trebuie executata in locul in care bunul se afla la data incheierii contractului;
c) celelalte obligatii se executa la domiciliul sau, dupa caz, sediul debitorului la data incheierii contractului.
(2) Partea care, dupa incheierea contractului, isi schimba domiciliul sau, dupa caz, sediul determinat, potrivit prevederilor alin. (1), ca loc al platii, suporta cheltuielile suplimentare pe care aceasta schimbare le cauzeaza.
ART. 1.495
Data platii
(1) In lipsa unui termen stipulat de parti sau determinat in temeiul contractului, al practicilor statornicite intre acestea ori al uzantelor, obligatia trebuie executata de indata.
(2) Instanta poate stabili un termen atunci cand natura prestatiei sau locul unde urmeaza sa se faca plata o impune.
ART. 1.496
Plata anticipata
(1) Debitorul este liber sa execute obligatia chiar inaintea scadentei daca partile nu au convenit contrariul ori daca aceasta nu rezulta din natura contractului sau din imprejurarile in care a fost incheiat.
(2) Cu toate acestea, creditorul poate refuza executarea anticipata daca are un interes legitim ca plata sa fie facuta la scadenta.
(3) In toate cazurile, cheltuielile suplimentare cauzate creditorului de faptul executarii anticipate a obligatiei sunt in sarcina debitorului.
ART. 1.497
Data platii prin virament bancar
Daca plata se face prin virament bancar, data platii este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a facut obiectul platii.
ART. 1.498
Cheltuielile platii
Cheltuielile platii sunt in sarcina debitorului, in lipsa de stipulatie contrara.
SECTIUNEA a 4-a - Dovada platii
ART. 1.499
Mijloace de dovada
Daca prin lege nu se prevede altfel, dovada platii se face cu orice mijloc de proba.
ART. 1.500
Chitanta liberatorie
(1) Cel care plateste are dreptul la o chitanta liberatorie, precum si, daca este cazul, la remiterea inscrisului original al creantei.
(2) Cheltuielile intocmirii chitantei sunt in sarcina debitorului, in lipsa de stipulatie contrara.
(3) In cazul in care creditorul refuza, in mod nejustificat, sa elibereze chitanta, debitorul are dreptul sa suspende plata.
ART. 1.501
Prezumtia executarii prestatiei accesorii
Chitanta in care se consemneaza primirea prestatiei principale face sa se prezume, pana la proba contrara, executarea prestatiilor accesorii.
ART. 1.502
Prezumtia executarii prestatiilor periodice
Chitanta data pentru primirea uneia dintre prestatiile periodice care fac obiectul obligatiei face sa se prezume, pana la proba contrara, executarea prestatiilor devenite scadente anterior.
ART. 1.503
Remiterea inscrisului original al creantei
(1) Remiterea voluntara a inscrisului original constatator al creantei, facuta de creditor catre debitor, unul din codebitori sau fideiusor, naste prezumtia stingerii obligatiei prin plata. Proba contrara revine celui interesat sa dovedeasca stingerea obligatiei pe alta cale.
(2) Daca inscrisul original remis voluntar este intocmit in forma autentica, creditorul are dreptul sa probeze ca remiterea s-a facut pentru un alt motiv decat stingerea obligatiei.
(3) Se prezuma, pana la proba contrara, ca intrarea persoanelor mentionate la alin. (1) in posesia inscrisului original al creantei s-a facut printr-o remitere voluntara din partea creditorului.
ART. 1.504
Plata prin virament bancar
(1) Daca plata se face prin virament bancar, ordinul de plata semnat de debitor si vizat de institutia de credit platitoare prezuma efectuarea platii, pana la proba contrara.
(2) Debitorul are oricand dreptul sa solicite institutiei de credit a creditorului o confirmare, in scris, a efectuarii platii prin virament. Aceasta confirmare face dovada platii.
ART. 1.505
Liberarea garantiilor
Daca partile nu au convenit ca garantiile vor asigura executarea unei alte obligatii, creditorul care a primit plata trebuie sa consimta la liberarea bunurilor afectate de garantiile reale constituite pentru satisfacerea creantei sale, precum si sa restituie bunurile detinute in garantie, daca este cazul.
SECTIUNEA a 5-a
Imputatia platii
ART. 1.506
Imputatia platii facuta prin acordul partilor
(1) Plata efectuata de debitorul mai multor datorii fata de acelasi creditor, care au acelasi obiect, se imputa asupra acestora conform acordului partilor.
(2) In lipsa acordului partilor, se aplica dispozitiile prezentei sectiuni.
ART. 1.507
Imputatia facuta de debitor
(1) Debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de acelasi fel are dreptul sa indice, atunci cand plateste, datoria pe care intelege sa o execute. Plata se imputa mai intai asupra cheltuielilor, apoi asupra dobanzilor si, la urma, asupra capitalului.
(2) Debitorul nu poate, fara consimtamantul creditorului, sa impute plata asupra unei datorii care nu este inca exigibila cu preferinta fata de o datorie scadenta, cu exceptia cazului in care s-a prevazut ca debitorul poate plati anticipat.
(3) In cazul platii efectuate prin virament bancar, debitorul face imputatia prin mentiunile corespunzatoare consemnate de el pe ordinul de plata.
ART. 1.508
Imputatia facuta de creditor
(1) In lipsa unei indicatii din partea debitorului, creditorul poate, intr-un termen rezonabil dupa ce a primit plata, sa indice debitorului datoria asupra careia aceasta se va imputa. Creditorul nu poate imputa plata asupra unei datorii neexigibile ori litigioase.
(2) Atunci cand creditorul remite debitorului o chitanta liberatorie, el este dator sa faca imputatia prin acea chitanta.
ART. 1.509
Imputatia legala
(1) Daca niciuna dintre parti nu face imputatia platii, vor fi aplicate, in ordine, urmatoarele reguli:
a) plata se imputa cu prioritate asupra datoriilor ajunse la scadenta;
b) se vor considera stinse, in primul rand, datoriile negarantate sau cele pentru care creditorul are cele mai putine garantii;
c) imputatia se va face mai intai asupra datoriilor mai oneroase pentru debitor;
d) daca toate datoriile sunt deopotriva scadente, precum si, in egala masura, garantate si oneroase, se vor stinge datoriile mai vechi;
e) in lipsa tuturor criteriilor mentionate la lit. a)-d), imputatia se va face proportional cu valoarea datoriilor.
(2) In toate cazurile, plata se va imputa mai intai asupra cheltuielilor de judecata si executare, apoi asupra ratelor, dobanzilor si penalitatilor, in ordinea cronologica a scadentei acestora, si, in final, asupra capitalului, daca partile nu convin altfel.
SECTIUNEA a 6-a
Punerea in intarziere a creditorului
ART. 1.510
Cazuri de punere in intarziere a creditorului
Creditorul poate fi pus in intarziere atunci cand refuza, in mod nejustificat, plata oferita in mod corespunzator sau cand refuza sa indeplineasca actele pregatitoare fara de care debitorul nu isi poate executa obligatia.
ART. 1.511
Efectele punerii in intarziere a creditorului
(1) Creditorul pus in intarziere preia riscul imposibilitatii de executare a obligatiei, iar debitorul nu este tinut sa restituie fructele culese dupa punerea in intarziere.
(2) Creditorul este tinut la repararea prejudiciilor cauzate prin intarziere si la acoperirea cheltuielilor de conservare a bunului datorat.
ART. 1.512
Drepturile debitorului
Debitorul poate consemna bunul pe cheltuiala si riscurile creditorului, liberandu-se astfel de obligatia sa.
ART. 1.513
Procedura
Procedura ofertei de plata si a consemnatiunii este prevazuta de Codul de procedura civila.
ART. 1.514
Vanzarea publica
(1) Daca natura bunului face imposibila consemnarea, daca bunul este perisabil sau daca depozitarea lui necesita costuri de intretinere ori cheltuieli considerabile, debitorul poate porni vanzarea publica a bunului si poate consemna pretul, notificand in prealabil creditorului si primind incuviintarea instantei judecatoresti.
(2) Daca bunul este cotat la bursa sau pe o alta piata reglementata, daca are un pret curent sau are o valoare prea mica fata de cheltuielile unei vanzari publice, instanta poate incuviinta vanzarea bunului fara notificarea creditorului.
ART. 1.515
Retragerea bunului consemnat
Debitorul are dreptul sa retraga bunul consemnat cat timp creditorul nu a declarat ca accepta consemnarea sau aceasta nu a fost validata de instanta. Creanta renaste cu toate garantiile si toate celelalte accesorii ale sale din momentul retragerii bunului.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.516
Drepturile creditorului
(1) Creditorul are dreptul la indeplinirea integrala, exacta si la timp a obligatiei.
(2) Atunci cand, fara justificare, debitorul nu isi executa obligatia si se afla in intarziere, creditorul poate, la alegerea sa si fara a pierde dreptul la daune-interese, daca i se cuvin:
1. sa ceara sau, dupa caz, sa treaca la executarea silita a obligatiei;
2. sa obtina, daca obligatia este contractuala, rezolutiunea sau rezilierea contractului ori, dupa caz, reducerea propriei obligatii corelative;
3. sa foloseasca, atunci cand este cazul, orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau.
ART. 1.517
Neexecutarea imputabila creditorului
O parte nu poate invoca neexecutarea obligatiilor celeilalte parti in masura in care neexecutarea este cauzata de propria sa actiune sau omisiune.
ART. 1.518
Raspunderea debitorului
(1) Daca prin lege nu se dispune altfel, debitorul raspunde personal de indeplinirea obligatiilor sale.
(2) Raspunderea debitorului poate fi limitata numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.
ART. 1.519
Raspunderea pentru fapta tertilor
Daca partile nu convin altfel, debitorul raspunde pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se foloseste pentru executarea obligatiilor contractuale.
ART. 1.520
Raspunderea tertilor
Creditorul poate urmari si bunurile care apartin tertilor, daca acestea sunt afectate pentru plata datoriilor debitorului ori au facut obiectul unor acte juridice care au fost revocate ca fiind incheiate in frauda creditorului.
SECTIUNEA a 2-a
Punerea in intarziere a debitorului
ART. 1.521
Moduri
Punerea in intarziere a debitorului poate opera de drept sau la cererea creditorului.
ART. 1.522
Punerea in intarziere de catre creditor
(1) Debitorul poate fi pus in intarziere fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligatiei, fie prin cererea de chemare in judecata.
(2) Daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin executor judecatoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicarii.
(3) Prin notificare trebuie sa se acorde debitorului un termen de executare, tinand seama de natura obligatiei si de imprejurari. Daca prin notificare nu se acorda un asemenea termen, debitorul poate sa execute obligatia intr-un termen rezonabil, calculat din ziua comunicarii notificarii.
(4) Pana la expirarea termenului prevazut la alin. (3), creditorul poate suspenda executarea propriei obligatii, poate cere daune-interese, insa nu poate exercita celelalte drepturi prevazute la art. 1.516, daca prin lege nu se prevede altfel. Creditorul poate exercita aceste drepturi daca debitorul il informeaza ca nu va executa obligatiile in termenul stabilit sau daca, la expirarea termenului, obligatia nu a fost executata.
(5) Cererea de chemare in judecata formulata de creditor, fara ca anterior debitorul sa fi fost pus in intarziere, confera debitorului dreptul de a executa obligatia intr-un termen rezonabil, calculat de la data cand cererea i-a fost comunicata. Daca obligatia este executata in acest termen, cheltuielile de judecata raman in sarcina creditorului.
ART. 1.523
Intarzierea de drept in executarea obligatiei
(1) Debitorul se afla de drept in intarziere atunci cand s-a stipulat ca simpla implinire a termenului stabilit pentru executare produce un asemenea efect.
(2) De asemenea, debitorul se afla de drept in intarziere in cazurile anume prevazute de lege, precum si atunci cand:
a) obligatia nu putea fi executata in mod util decat intr-un anumit timp, pe care debitorul l-a lasat sa treaca, sau cand nu a executat-o imediat, desi exista urgenta;
b) prin fapta sa, debitorul a facut imposibila executarea in natura a obligatiei sau cand a incalcat o obligatie de a nu face;
c) debitorul si-a manifestat in mod neindoielnic fata de creditor intentia de a nu executa obligatia sau cand, fiind vorba de o obligatie cu executare succesiva, refuza ori neglijeaza sa isi execute obligatia in mod repetat;
d) nu a fost executata obligatia de a plati o suma de bani, asumata in exercitiul activitatii unei intreprinderi;
e) obligatia se naste din savarsirea unei fapte ilicite extracontractuale.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2), daca obligatia devine scadenta dupa decesul debitorului, mostenitorii acestuia nu sunt in intarziere decat dupa trecerea a 15 zile de la data la care creditorul i-a notificat sau, dupa caz, de la data notificarii curatorului desemnat in conditiile art. 1.136.
(4) Cazurile in care debitorul se afla de drept in intarziere trebuie dovedite de creditor. Orice declaratie sau stipulatie contrara se considera nescrisa.
ART. 1.524
Oferta de executare
Debitorul nu este in intarziere daca a oferit, cand se cuvenea, prestatia datorata, chiar fara a respecta formalitatile prevazute la art. 1.510-1.515, insa creditorul a refuzat, fara temei legitim, sa o primeasca.
ART. 1.525
Efectele intarzierii debitorului
Debitorul raspunde, de la data la care se afla in intarziere, pentru orice pierdere cauzata de un caz fortuit, cu exceptia situatiei in care cazul fortuit il libereaza pe debitor de insasi executarea obligatiei.
ART. 1.526
Cazul obligatiilor solidare
(1) Notificarea prin care creditorul pune in intarziere pe unul dintre codebitorii solidari produce efecte si in privinta celorlalti.
(2) Notificarea facuta de unul dintre creditorii solidari produce, tot astfel, efecte si in privinta celorlalti creditori.
SECTIUNEA a 3-a
Executarea silita in natura
ART. 1.527
Dreptul la executarea in natura
(1) Creditorul poate cere intotdeauna ca debitorul sa fie constrans sa execute obligatia in natura, cu exceptia cazului in care o asemenea executare este imposibila.
(2) Dreptul la executare in natura cuprinde, daca este cazul, dreptul la repararea sau inlocuirea bunului, precum si orice alt mijloc pentru a remedia o executare defectuoasa.
ART. 1.528
Executarea obligatiei de a face
(1) In cazul neexecutarii unei obligatii de a face, creditorul poate, pe cheltuiala debitorului, sa execute el insusi ori sa faca sa fie executata obligatia.
(2) Cu exceptia cazului in care debitorul este de drept in intarziere, creditorul poate sa exercite acest drept numai daca il instiinteaza pe debitor fie odata cu punerea in intarziere, fie ulterior acesteia.
ART. 1.529
Executarea obligatiei de a nu face
In cazul neexecutarii obligatiei de a nu face, creditorul poate cere instantei incuviintarea sa inlature ori sa ridice ceea ce debitorul a facut cu incalcarea obligatiei, pe cheltuiala debitorului, in limita stabilita prin hotarare judecatoreasca.
Cuprins - Document Top
§1. Dispozitii generale
ART. 1.530
Dreptul la daune-interese
Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat si care este consecinta directa si necesara a neexecutarii fara justificare sau, dupa caz, culpabile a obligatiei.
§2. Prejudiciul
I. Evaluarea prejudiciului
ART. 1.531
Repararea integrala
(1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutarii.
(2) Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea intinderii prejudiciului se tine seama si de cheltuielile pe care creditorul le-a facut, intr-o limita rezonabila, pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(3) Creditorul are dreptul si la repararea prejudiciului nepatrimonial.
ART. 1.532
Caracterul cert al prejudiciului
(1) La stabilirea daunelor-interese se tine seama de prejudiciile viitoare, atunci cand acestea sunt certe.
(2) Prejudiciul ce ar fi cauzat prin pierderea unei sanse de a obtine un avantaj poate fi reparat proportional cu probabilitatea obtinerii avantajului, tinand cont de imprejurari si de situatia concreta a creditorului.
(3) Prejudiciul al carui cuantum nu poate fi stabilit cu certitudine se determina de instanta de judecata.
ART. 1.533
Previzibilitatea prejudiciului
Debitorul raspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevazut sau pe care putea sa le prevada ca urmare a neexecutarii la momentul incheierii contractului, afara de cazul in care neexecutarea este intentionata ori se datoreaza culpei grave a acestuia. Chiar si in acest din urma caz, daunele-interese nu cuprind decat ceea ce este consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei.
ART. 1.534
Prejudiciul imputabil creditorului
(1) Daca, prin actiunea sau omisiunea sa culpabila, creditorul a contribuit la producerea prejudiciului, despagubirile datorate de debitor se vor diminua in mod corespunzator. Aceasta dispozitie se aplica si atunci cand prejudiciul este cauzat in parte de un eveniment al carui risc a fost asumat de creditor.
(2) Debitorul nu datoreaza despagubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minima diligenta.
ART. 1.535
Daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti
(1) In cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic.
(2) Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta.
(3) Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit.
ART. 1.536
Daunele moratorii in cazul obligatiilor de a face
In cazul altor obligatii decat cele avand ca obiect plata unei sume de bani, executarea cu intarziere da intotdeauna dreptul la daune-interese egale cu dobanda legala, calculata de la data la care debitorul este in intarziere asupra echivalentului in bani al obligatiei, cu exceptia cazului in care s-a stipulat o clauza penala ori creditorul poate dovedi un prejudiciu mai mare cauzat de intarzierea in executarea obligatiei.
ART. 1.537
Dovada prejudiciului
Dovada neexecutarii obligatiei nu il scuteste pe creditor de proba prejudiciului, cu exceptia cazului in care prin lege sau prin conventia partilor se prevede altfel.
II. Clauza penala si arvuna
ART. 1.538
Clauza penala
(1) Clauza penala este aceea prin care partile stipuleaza ca debitorul se obliga la o anumita prestatie in cazul neexecutarii obligatiei principale.
(2) In caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silita in natura a obligatiei principale, fie clauza penala.
(3) Debitorul nu se poate libera oferind despagubirea convenita.
(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fara a fi tinut sa dovedeasca vreun prejudiciu.
(5) Dispozitiile privitoare la clauza penala sunt aplicabile conventiei prin care creditorul este indreptatit ca, in cazul rezolutiunii sau rezilierii contractului din culpa debitorului, sa pastreze plata partiala facuta de acesta din urma. Sunt exceptate dispozitiile privitoare la arvuna.
ART. 1.539
Cumulul penalitatii cu executarea in natura
Creditorul nu poate cere atat executarea in natura a obligatiei principale, cat si plata penalitatii, afara de cazul in care penalitatea a fost stipulata pentru neexecutarea obligatiilor la timp sau in locul stabilit. In acest din urma caz, creditorul poate cere atat executarea obligatiei principale, cat si a penalitatii, daca nu renunta la acest drept sau daca nu accepta, fara rezerve, executarea obligatiei.
ART. 1.540
Nulitatea clauzei penale
(1) Nulitatea obligatiei principale o atrage pe aceea a clauzei penale. Nulitatea clauzei penale nu o atrage pe aceea a obligatiei principale.
(2) Penalitatea nu poate fi ceruta atunci cand executarea obligatiei a devenit imposibila din cauze neimputabile debitorului.
ART. 1.541
Reducerea cuantumului penalitatii
(1) Instanta nu poate reduce penalitatea decat atunci cand:
a) obligatia principala a fost executata in parte si aceasta executare a profitat creditorului;
b) penalitatea este vadit excesiva fata de prejudiciul ce putea fi prevazut de parti la incheierea contractului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1) lit. b), penalitatea astfel redusa trebuie insa sa ramana superioara obligatiei principale.
(3) Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
ART. 1.542
Obligatia principala indivizibila
Atunci cand obligatia principala este indivizibila, fara a fi solidara, iar neexecutarea acesteia rezulta din fapta unuia dintre codebitori, penalitatea poate fi ceruta fie in totalitate celui care nu a executat, fie celorlalti codebitori, fiecaruia pentru partea sa. Acestia pastreaza dreptul de regres in contra celui care a provocat neexecutarea.
ART. 1.543
Obligatia principala divizibila
(1) Atunci cand obligatia principala este divizibila, penalitatea este, de asemenea, divizibila, fiind suportata numai de codebitorul care este vinovat de neexecutare si numai pentru partea de care acesta este tinut.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu se aplica atunci cand clauza penala a fost stipulata pentru a impiedica o plata partiala, iar unul dintre codebitori a impiedicat executarea obligatiei in totalitate. In acest caz, intreaga penalitate poate fi ceruta acestuia din urma, iar de la ceilalti codebitori numai proportional cu partea fiecaruia din datorie, fara a limita regresul acestora impotriva celui care nu a executat obligatia.
ART. 1.544
Arvuna confirmatorie
(1) Daca, la momentul incheierii contractului, o parte da celeilalte, cu titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, in caz de executare arvuna trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita.
(2) Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia fara justificare, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului, retinand arvuna. Atunci cand neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte poate declara rezolutiunea contractului si poate cere dublul acesteia.
(3) Creditorul obligatiei neexecutate poate insa opta pentru executare sau pentru rezolutiunea contractului si repararea prejudiciului potrivit dreptului comun.
ART. 1.545
Arvuna penalizatoare
Daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite.
ART. 1.546
Restituirea arvunei
Arvuna se restituie cand contractul inceteaza din cauze ce nu atrag raspunderea vreuneia dintre parti.
§3. Vinovatia debitorului
ART. 1.547
Vinovatia debitorului
Debitorul este tinut sa repare prejudiciul cauzat cu intentie sau din culpa.
ART. 1.548
Prezumtia de culpa
Culpa debitorului unei obligatii contractuale se prezuma prin simplul fapt al neexecutarii.
SECTIUNEA a 5-a
Rezolutiunea, rezilierea si reducerea prestatiilor
ART. 1.549
Dreptul la rezolutiune sau reziliere
(1) Daca nu cere executarea silita a obligatiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezolutiunea sau, dupa caz, rezilierea contractului, precum si la daune-interese, daca i se cuvin.
(2) Rezolutiunea poate avea loc pentru o parte a contractului, numai atunci cand executarea sa este divizibila. De asemenea, in cazul contractului plurilateral, neindeplinirea de catre una dintre parti a obligatiei nu atrage rezolutiunea contractului fata de celelalte parti, cu exceptia cazului in care prestatia neexecutata trebuia, dupa circumstante, sa fie considerata esentiala.
(3) Daca nu se prevede altfel, dispozitiile referitoare la rezolutiune se aplica si in cazul rezilierii.
ART. 1.550
Modul de operare
(1) Rezolutiunea poate fi dispusa de instanta, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral de catre partea indreptatita.
(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca partile au convenit astfel, rezolutiunea poate opera de plin drept.
ART. 1.551
Reducerea prestatiilor
(1) Creditorul nu are dreptul la rezolutiune atunci cand neexecutarea este de mica insemnatate. In cazul contractelor cu executare succesiva, creditorul are dreptul la reziliere, chiar daca neexecutarea este de mica insemnatate, insa are un caracter repetat. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.
(2) El are insa dreptul la reducerea proportionala a prestatiei sale daca, dupa imprejurari, aceasta este posibila.
(3) Daca reducerea prestatiilor nu poate avea loc, creditorul nu are dreptul decat la daune-interese.
ART. 1.552
Rezolutiunea unilaterala
(1) Rezolutiunea sau rezilierea contractului poate avea loc prin notificarea scrisa a debitorului atunci cand partile au convenit astfel, cand debitorul se afla de drept in intarziere ori cand acesta nu a executat obligatia in termenul fixat prin punerea in intarziere.
(2) Declaratia de rezolutiune sau de reziliere trebuie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea corespunzatoare acestora.
(3) In toate cazurile, declaratia de rezolutiune sau de reziliere se inscrie in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre publice, pentru a fi opozabila tertilor.
(4) Declaratia de rezolutiune este irevocabila de la data comunicarii ei catre debitor sau, dupa caz, de la data expirarii termenului prevazut la alin. (1).
ART. 1.553
Pactul comisoriu
(1) Pactul comisoriu produce efecte daca prevede, in mod expres, obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea sau rezilierea de drept a contractului.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), rezolutiunea sau rezilierea este subordonata punerii in intarziere a debitorului, afara de cazul in care s-a convenit ca ea va rezulta din simplul fapt al neexecutarii.
(3) Punerea in intarziere nu produce efecte decat daca indica in mod expres conditiile in care pactul comisoriu opereaza.
ART. 1.554
Efectele rezolutiunii si ale rezilierii
(1) Contractul desfiintat prin rezolutiune se considera ca nu a fost niciodata incheiat. Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este tinuta, in acest caz, sa restituie celeilalte parti prestatiile primite.
(2) Rezolutiunea nu produce efecte asupra clauzelor referitoare la solutionarea diferendelor ori asupra celor care sunt destinate sa produca efecte chiar in caz de rezolutiune.
(3) Contractul reziliat inceteaza doar pentru viitor.
SECTIUNEA a 6-a
Cauze justificate de neexecutare a obligatiilor contractuale
ART. 1.555
Ordinea executarii obligatiilor
(1) Daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate simultan, partile sunt tinute sa le execute in acest fel.
(2) In masura in care executarea obligatiei unei parti necesita o perioada de timp, acea parte este tinuta sa execute contractul prima, daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta altfel.
ART. 1.556
Exceptia de neexecutare
(1) Atunci cand obligatiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre parti nu executa sau nu ofera executarea obligatiei, cealalta parte poate, intr-o masura corespunzatoare, sa refuze executarea propriei obligatii, afara de cazul in care din lege, din vointa partilor sau din uzante rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai intai.
(2) Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinte.
ART. 1.557
Imposibilitatea de executare
(1) Atunci cand imposibilitatea de executare este totala si definitiva si priveste o obligatie contractuala importanta, contractul este desfiintat de plin drept si fara vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispozitiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Daca imposibilitatea de executare a obligatiei este temporara, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligatii ori poate obtine desfiintarea contractului. In acest din urma caz, regulile din materia rezolutiunii sunt aplicabile in mod corespunzator.
SECTIUNEA 1
Masurile conservatorii
ART. 1.558
Masurile conservatorii
Creditorul poate sa ia toate masurile necesare sau utile pentru conservarea drepturilor sale, precum asigurarea dovezilor, indeplinirea unor formalitati de publicitate si informare pe contul debitorului, exercitarea actiunii oblice ori luarea unor masuri asiguratorii.
ART. 1.559
Masurile asiguratorii
Principalele masuri asiguratorii sunt sechestrul si poprirea asiguratorie. Masurile asiguratorii se iau in conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila.
SECTIUNEA a 2-a
Actiunea oblica
ART. 1.560
Notiune
(1) Creditorul a carui creanta este certa si exigibila poate sa exercite drepturile si actiunile debitorului atunci cand acesta, in prejudiciul creditorului, refuza sau neglijeaza sa le exercite.
(2) Creditorul nu va putea exercita drepturile si actiunile care sunt strans legate de persoana debitorului.
(3) Cel impotriva caruia se exercita actiunea oblica poate opune creditorului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorului.
ART. 1.561
Efectele admiterii actiunii oblice
Hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii oblice profita tuturor creditorilor, fara nicio preferinta in favoarea creditorului care a exercitat actiunea.
SECTIUNEA a 3-a
Actiunea revocatorie
ART. 1.562
Notiune
(1) Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate.
ART. 1.563
Conditii privitoare la creanta
Creanta trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii.
ART. 1.564
Termen de prescriptie
Daca prin lege nu se prevede altfel, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
ART. 1.565
Efectele admiterii actiunii
(1) Actul atacat va fi declarat inopozabil atat fata de creditorul care a introdus actiunea, cat si fata de toti ceilalti creditori care, putand introduce actiunea, au intervenit in cauza. Acestia vor avea dreptul de a fi platiti din pretul bunului urmarit, cu respectarea cauzelor de preferinta existente intre ei.
(2) Tertul dobanditor poate pastra bunul platind creditorului caruia profita admiterea actiunii o suma de bani egala cu prejudiciul suferit de acesta din urma prin incheierea actului. In caz contrar, hotararea judecatoreasca de admitere a actiunii revocatorii indisponibilizeaza bunul pana la incetarea executarii silite a creantei pe care s-a intemeiat actiunea, dispozitiile privitoare la publicitatea si efectele clauzei de inalienabilitate aplicandu-se in mod corespunzator.
Cuprins - Document Top
SECTIUNEA 1
Cesiunea de creanta in general
ART. 1.566
Notiune
(1) Cesiunea de creanta este conventia prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanta impotriva unui tert.
(2) Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica:
a) transferului creantelor in cadrul unei transmisiuni universale sau cu titlu universal;
b) transferului titlurilor de valoare si altor instrumente financiare, cu exceptia dispozitiilor sectiunii a 2-a din prezentul capitol.
ART. 1.567
Felurile cesiunii
(1) Cesiunea de creanta poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit.
(2) Daca cesiunea este cu titlu gratuit, dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza in mod corespunzator cu cele din materia contractului de donatie.
(3) Daca cesiunea este cu titlu oneros, dispozitiile prezentului capitol se completeaza in mod corespunzator cu cele din materia contractului de vanzare-cumparare sau, dupa caz, cu cele care reglementeaza orice alta operatiune juridica in cadrul careia partile au convenit sa se execute prestatia constand in transmiterea unei creante.
ART. 1.568
Transferul drepturilor
(1) Cesiunea de creanta transfera cesionarului:
a) toate drepturile pe care cedentul le are in legatura cu creanta cedata;
b) drepturile de garantie si toate celelalte accesorii ale creantei cedate.
(2) Cu toate acestea, cedentul nu poate sa predea cesionarului, fara acordul constituitorului, posesia bunului luat in gaj. In cazul in care constituitorul se opune, bunul gajat ramane in custodia cedentului.
ART. 1.569
Creante care nu pot fi cedate
(1) Nu pot face obiectul unei cesiuni creantele care sunt declarate netransmisibile de lege.
(2) Creanta ce are ca obiect o alta prestatie decat plata unei sume de bani poate fi cedata numai daca cesiunea nu face ca obligatia sa fie, in mod substantial, mai oneroasa.
ART. 1.570
Clauza de inalienabilitate
(1) Cesiunea care este interzisa sau limitata prin conventia cedentului cu debitorul nu produce efecte in privinta debitorului decat daca:
a) debitorul a consimtit la cesiune;
b) interdictia nu este expres mentionata in inscrisul constatator al creantei, iar cesionarul nu a cunoscut si nu trebuia sa cunoasca existenta interdictiei la momentul cesiunii;
c) cesiunea priveste o creanta ce are ca obiect o suma de bani.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu limiteaza raspunderea cedentului fata de debitor pentru incalcarea interdictiei de a ceda creanta.
ART. 1.571
Cesiunea partiala
(1) Creanta privitoare la o suma de bani poate fi cedata in parte.
(2) Creanta ce are ca obiect o alta prestatie nu poate fi cedata in parte decat daca obligatia este divizibila, iar cesiunea nu face ca aceasta sa devina, in mod substantial, mai oneroasa pentru debitor.
ART. 1.572
Creante viitoare
(1) In caz de cesiune a unei creante viitoare, actul trebuie sa cuprinda elementele care permit identificarea creantei cedate.
(2) Creanta se considera transferata din momentul incheierii contractului de cesiune.
ART. 1.573
Forma cesiunii
(1) Creanta este cedata prin simpla conventie a cedentului si a cesionarului, fara notificarea debitorului.
(2) Consimtamantul debitorului nu este cerut decat atunci cand, dupa imprejurari, creanta este legata in mod esential de persoana creditorului.
ART. 1.574
Predarea inscrisului constatator al creantei
(1) Cedentul este obligat sa remita cesionarului titlul constatator al creantei aflat in posesia sa, precum si orice alte inscrisuri doveditoare ale dreptului transmis.
(2) In caz de cesiune partiala a creantei, cesionarul are dreptul la o copie legalizata a inscrisului constatator al creantei, precum si la mentionarea cesiunii, cu semnatura partilor, pe inscrisul original. Daca cesionarul dobandeste si restul creantei, devin aplicabile dispozitiile alin. (1).
ART. 1.575
Efectele cesiunii inainte de notificare
(1) Cesiunea de creanta produce efecte intre cedent si cesionar, iar acesta din urma poate pretinde tot ceea ce primeste cedentul de la debitor, chiar daca cesiunea nu a fost facuta opozabila debitorului.
(2) Cesionarul poate, in aceleasi imprejurari, sa faca acte de conservare cu privire la dreptul cedat.
ART. 1.576
Dobanzile scadente si neincasate
Daca nu s-a convenit altfel, dobanzile si orice alte venituri aferente creantei, devenite scadente, dar neincasate inca de cedent, se cuvin cesionarului, cu incepere de la data cesiunii.
ART. 1.577
Costuri suplimentare
Debitorul are dreptul sa fie despagubit de cedent si de cesionar pentru orice cheltuieli suplimentare cauzate de cesiune.
ART. 1.578
Comunicarea si acceptarea cesiunii
(1) Debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care:
a) accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa;
b) primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hartie sau in format electronic, in care se arata identitatea cesionarului, se identifica in mod rezonabil creanta cedata si se solicita debitorului sa plateasca cesionarului. In cazul unei cesiuni partiale, trebuie indicata si intinderea cesiunii.
(2) Inainte de acceptare sau de primirea comunicarii, debitorul nu se poate libera decat platind cedentului.
(3) Atunci cand comunicarea cesiunii este facuta de cesionar, debitorul ii poate cere acestuia sa ii prezinte dovada scrisa a cesiunii.
(4) Pana la primirea unei asemenea dovezi, debitorul poate sa suspende plata.
(5) Comunicarea cesiunii nu produce efecte daca dovada scrisa a cesiunii nu este comunicata debitorului.
ART. 1.579
Opozabilitatea cesiunii unei universalitati de creante
Cesiunea unei universalitati de creante, actuale sau viitoare, nu este opozabila tertilor decat prin inscrierea cesiunii in arhiva. Cu toate acestea, cesiunea nu este opozabila debitorilor decat din momentul comunicarii ei.
ART. 1.580
Comunicarea odata cu cererea de chemare in judecata
Atunci cand cesiunea se comunica odata cu actiunea intentata impotriva debitorului, acesta nu poate fi obligat la cheltuieli de judecata daca plateste pana la primul termen, afara de cazul in care, la momentul comunicarii cesiunii, debitorul se afla deja in intarziere.
ART. 1.581
Opozabilitatea cesiunii fata de fideiusor
Cesiunea nu este opozabila fideiusorului decat daca formalitatile prevazute pentru opozabilitatea cesiunii fata de debitor au fost indeplinite si in privinta fideiusorului insusi.
ART. 1.582
Efectele cesiunii intre cesionar si debitorul cedat
(1) Debitorul poate sa opuna cesionarului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut invoca impotriva cedentului. Astfel, el poate sa opuna plata facuta cedentului inainte ca cesiunea sa ii fi devenit opozabila, indiferent daca are sau nu cunostinta de existenta altor cesiuni, precum si orice alta cauza de stingere a obligatiilor survenita inainte de acel moment.
(2) Debitorul poate, de asemenea, sa opuna cesionarului plata pe care el insusi ori fideiusorul sau a facut-o cu buna-credinta unui creditor aparent, chiar daca au fost indeplinite formalitatile cerute pentru a face opozabila cesiunea debitorului si tertilor.
(3) In cazul in care cesiunea i-a devenit opozabila prin acceptare, debitorul cedat nu mai poate opune cesionarului compensatia pe care o putea invoca in raporturile cu cedentul.
ART. 1.583
Cesiuni succesive
(1) Atunci cand cedentul a transmis aceeasi creanta mai multor cesionari succesivi, debitorul se libereaza platind in temeiul cesiunii care i-a fost comunicata mai intai sau pe care a acceptat-o mai intai printr-un inscris cu data certa.
(2) In raporturile dintre cesionarii succesivi ai aceleiasi creante este preferat cel care si-a inscris mai intai cesiunea la arhiva, indiferent de data cesiunii sau a comunicarii acesteia catre debitor.
ART. 1.584
Efectele cesiunii partiale intre cesionarii creantei
In cazul unei cesiuni partiale, cedentul si cesionarul sunt platiti proportional cu valoarea creantei fiecaruia dintre ei. Aceasta regula se aplica in mod corespunzator cesionarilor care dobandesc impreuna aceeasi creanta.
ART. 1.585
Obligatia de garantie
(1) Daca cesiunea este cu titlu oneros, cedentul are, de drept, obligatia de garantie fata de cesionar.
(2) Astfel, cedentul garanteaza existenta creantei in raport cu data cesiunii, fara a raspunde si de solvabilitatea debitorului cedat. Daca cedentul s-a obligat expres sa garanteze pentru solvabilitatea debitorului cedat, se prezuma, in lipsa unei stipulatii contrare, ca s-a avut in vedere numai solvabilitatea de la data cesiunii.
(3) Raspunderea pentru solvabilitatea debitorului cedat se intinde pana la concurenta pretului cesiunii, la care se adauga cheltuielile suportate de cesionar in legatura cu cesiunea.
(4) De asemenea, daca cedentul cunostea, la data cesiunii, starea de insolvabilitate a debitorului cedat, sunt aplicabile, in mod corespunzator, dispozitiile legale privind raspunderea vanzatorului de rea-credinta pentru viciile ascunse ale bunului vandut.
(5) In lipsa de stipulatie contrara, cedentul cu titlu gratuit nu garanteaza nici macar existenta creantei la data cesiunii.
ART. 1.586
Raspunderea cedentului pentru evictiune
(1) In toate cazurile, cedentul raspunde daca, prin fapta sa proprie, singura ori concurenta cu fapta unei alte persoane, cesionarul nu dobandeste creanta in patrimoniul sau ori nu poate sa o faca opozabila tertilor.
(2) Intr-un asemenea caz, intinderea raspunderii cedentului se determina potrivit dispozitiilor art. 1.585 alin. (4).
SECTIUNEA a 2-a
Cesiunea unei creante constatate printr-un titlu nominativ, la ordin sau la purtator
ART. 1.587
Notiune si feluri
(1) Creantele incorporate in titluri nominative, la ordin ori la purtator nu se pot transmite prin simplul acord de vointa al partilor.
(2) Regimul titlurilor mentionate la alin. (1), precum si al altor titluri de valoare se stabileste prin lege speciala.
ART. 1.588
Modalitati de transmitere
(1) In cazul titlurilor nominative, transmisiunea se mentioneaza atat pe inscrisul respectiv, cat si in registrul tinut pentru evidenta acestora.
(2) Pentru transmiterea titlurilor la ordin este necesar girul, efectuat potrivit dispozitiilor aplicabile in materia cambiilor.
(3) Creanta incorporata intr-un titlu la purtator se transmite prin remiterea materiala a titlului. Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
ART. 1.589
Mijloace de aparare
(1) Debitorul nu poate opune detinatorului titlului alte exceptii decat cele care privesc nulitatea titlului, cele care reies neindoielnic din cuprinsul acestuia, precum si cele care pot fi invocate personal impotriva detinatorului.
(2) Cu toate acestea, detinatorul care a dobandit titlul in frauda debitorului nu se poate prevala de dispozitiile alin. (1).
ART. 1.590
Plata creantei
Debitorul care a emis titlul la purtator este tinut sa plateasca creanta constatata prin acel titlu oricarui detinator care ii remite titlul, cu exceptia cazului in care i s-a comunicat o hotarare judecatoreasca prin care este obligat sa refuze plata.
ART. 1.591
Punerea in circulatie fara voia emitentului
Debitorul care a emis titlul la purtator ramane tinut fata de orice detinator de buna-credinta, chiar daca demonstreaza ca titlul a fost pus in circulatie impotriva vointei sale.
ART. 1.592
Actiunea detinatorului deposedat in mod nelegitim
Cel care a fost deposedat in mod nelegitim de un titlu la purtator nu il poate impiedica pe debitor sa plateasca creanta celui care ii prezinta titlul decat prin comunicarea unei hotarari judecatoresti. In acest caz, instanta se va pronunta pe cale de ordonanta presedintiala.
ART. 1.593
Felurile subrogatiei
(1) Oricine plateste in locul debitorului poate fi subrogat in drepturile creditorului, fara a putea insa dobandi mai multe drepturi decat acesta.
(2) Subrogatia poate fi conventionala sau legala.
(3) Subrogatia conventionala poate fi consimtita de debitor sau de creditor. Ea trebuie sa fie expresa si, pentru a fi opusa tertilor, trebuie constatata prin inscris.
ART. 1.594
Subrogatia consimtita de creditor
(1) Subrogatia este consimtita de creditor atunci cand, primind plata de la un tert, ii transmite acestuia, la momentul platii, toate drepturile pe care le avea impotriva debitorului.
(2) Subrogatia opereaza fara consimtamantul debitorului. Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
ART. 1.595
Subrogatia consimtita de debitor
(1) Subrogatia este consimtita de debitor atunci cand acesta se imprumuta spre a-si plati datoria si, pe aceasta cale, transmite imprumutatorului drepturile creditorului fata de care avea datoria respectiva.
(2) Subrogatia este valabila numai daca actul de imprumut si chitanta de plata a datoriei au data certa, in actul de imprumut se declara ca suma a fost imprumutata spre a se plati datoria, iar in chitanta se mentioneaza ca plata a fost facuta cu banii imprumutati de noul creditor.
(3) Subrogatia consimtita de debitor are loc fara consimtamantul creditorului initial, in lipsa de stipulatie contrara.
ART. 1.596
Subrogatia legala
In afara de alte cazuri prevazute de lege, subrogatia se produce de drept:
a) in folosul creditorului, chiar chirografar, care plateste unui creditor care are un drept de preferinta, potrivit legii;
b) in folosul dobanditorului unui bun care il plateste pe titularul creantei insotite de o garantie asupra bunului respectiv;
c) in folosul celui care, fiind obligat impreuna cu altii sau pentru altii, are interes sa stinga datoria;
d) in folosul mostenitorului care plateste din bunurile sale datoriile succesiunii;
e) in alte cazuri stabilite de lege.
ART. 1.597
Efectele subrogatiei
(1) Subrogatia isi produce efectele din momentul platii pe care tertul o face in folosul creditorului.
(2) Subrogatia produce efecte impotriva debitorului principal si a celor care au garantat obligatia. Acestia pot opune noului creditor mijloacele de aparare pe care le aveau impotriva creditorului initial.
ART. 1.598
Subrogatia partiala
(1) In caz de subrogatie partiala, creditorul initial, titular al unei garantii, poate exercita drepturile sale pentru partea neplatita din creanta cu preferinta fata de noul creditor.
(2) Cu toate acestea, in cazul in care creditorul initial s-a obligat fata de noul creditor sa garanteze suma pentru care a operat subrogatia, cel din urma este preferat.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.599
Conditii
Obligatia de a plati o suma de bani ori de a executa o alta prestatie poate fi transmisa de debitor unei alte persoane:
a) fie printr-un contract incheiat intre debitorul initial si noul debitor, sub rezerva dispozitiilor art. 1.605;
b) fie printr-un contract incheiat intre creditor si noul debitor, prin care acesta din urma isi asuma obligatia.
ART. 1.600
Efecte
Prin incheierea contractului de preluare a datoriei, noul debitor il inlocuieste pe cel vechi, care, daca nu s-a stipulat altfel si sub rezerva art. 1.601, este liberat.
ART. 1.601
Insolvabilitatea noului debitor
Debitorul initial nu este liberat prin preluarea datoriei, daca se dovedeste ca noul debitor era insolvabil la data cand a preluat datoria, iar creditorul a consimtit la preluare, fara a cunoaste aceasta imprejurare.
ART. 1.602
Accesoriile creantei
(1) Creditorul se poate prevala in contra noului debitor de toate drepturile pe care le are in legatura cu datoria preluata.
(2) Preluarea datoriei nu are niciun efect asupra existentei garantiilor creantei, afara de cazul cand acestea nu pot fi despartite de persoana debitorului.
(3) Cu toate acestea, obligatia fideiusorului sau a tertului care a constituit o garantie pentru realizarea creantei se va stinge daca aceste persoane nu si-au dat acordul la preluare.
ART. 1.603
Mijloacele de aparare
(1) Daca din contract nu rezulta altfel, noul debitor poate opune creditorului toate mijloacele de aparare pe care le-ar fi putut opune debitorul initial, in afara de compensatie sau orice alta exceptie personala a acestuia din urma.
(2) Noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare intemeiate pe raportul juridic dintre noul debitor si debitorul initial, chiar daca acest raport a fost motivul determinant al preluarii.
ART. 1.604
Ineficacitatea preluarii datoriei
(1) Cand contractul de preluare este desfiintat, obligatia debitorului initial renaste, cu toate accesoriile sale, sub rezerva drepturilor dobandite de tertii de buna-credinta.
(2) Creditorul poate, de asemenea, cere daune-interese celui ce a preluat datoria, afara numai daca acesta din urma dovedeste ca nu poarta raspunderea desfiintarii contractului si a prejudiciilor suferite de creditor.
SECTIUNEA a 2-a
Preluarea datoriei prin contract incheiat cu debitorul
ART. 1.605
Acordul creditorului
Preluarea datoriei convenita cu debitorul isi va produce efectele numai daca creditorul isi da acordul.
ART. 1.606
Comunicarea preluarii
(1) Oricare dintre contractanti poate comunica creditorului contractul de preluare, cerandu-i sa isi dea acordul.
(2) Creditorului nu i se poate cere acordul cat timp nu a primit comunicarea.
(3) Cat timp creditorul nu si-a dat acordul, contractantii pot modifica sau denunta contractul.
ART. 1.607
Termenul de acceptare
(1) Contractantul care comunica preluarea datoriei creditorului ii poate stabili un termen rezonabil pentru raspuns.
(2) Daca ambii contractanti au comunicat creditorului preluarea datoriei, stabilind termene diferite, raspunsul urmeaza sa fie dat in termenul care se implineste cel din urma.
(3) Preluarea datoriei este considerata refuzata daca creditorul nu a raspuns in termen.
ART. 1.608
Obligatiile tertului
(1) Cat timp creditorul nu si-a dat acordul sau daca a refuzat preluarea, cel care a preluat datoria este obligat sa il libereze pe debitor, executand la timp obligatia.
(2) Creditorul nu dobandeste un drept propriu impotriva celui obligat sa il libereze pe debitor, cu exceptia cazului in care se face dovada ca partile contractante au voit altfel.
ART. 1.609
Notiune si feluri
(1) Novatia are loc atunci cand debitorul contracteaza fata de creditor o obligatie noua, care inlocuieste si stinge obligatia initiala.
(2) De asemenea, novatia se produce atunci cand un debitor nou il inlocuieste pe cel initial, care este liberat de creditor, stingandu-se astfel obligatia initiala. In acest caz, novatia poate opera fara consimtamantul debitorului initial.
(3) Novatia are loc si atunci cand, ca efect al unui contract nou, un alt creditor este substituit celui initial, fata de care debitorul este liberat, stingandu-se astfel obligatia veche.
ART. 1.610
Proba novatiei
Novatia nu se prezuma. Intentia de a nova trebuie sa fie neindoielnica.
ART. 1.611
Garantiile creantei novate
(1) Ipotecile care garanteaza creanta initiala nu vor insoti noua creanta decat daca aceasta s-a prevazut in mod expres.
(2) In cazul novatiei prin schimbarea debitorului, ipotecile legate de creanta initiala nu subzista asupra bunurilor debitorului initial fara consimtamantul acestuia din urma si nici nu se stramuta asupra bunurilor noului debitor fara acordul sau.
(3) Atunci cand novatia opereaza intre creditor si unul dintre debitorii solidari, ipotecile legate de vechea creanta nu pot fi transferate decat asupra bunurilor codebitorului care contracteaza noua datorie.
ART. 1.612
Mijloacele de aparare
Atunci cand novatia are loc prin schimbarea debitorului, noul debitor nu poate opune creditorului mijloacele de aparare pe care le avea impotriva debitorului initial si nici cele pe care acesta din urma le avea impotriva creditorului, cu exceptia situatiei in care, in acest ultim caz, debitorul poate invoca nulitatea absoluta a actului din care s-a nascut obligatia initiala.
ART. 1.613
Efectele novatiei asupra debitorilor solidari si fideiusorilor
(1) Novatia care opereaza intre creditor si unul dintre debitorii solidari ii libereaza pe ceilalti codebitori cu privire la creditor. Novatia care opereaza cu privire la debitorul principal ii libereaza pe fideiusori.
(2) Cu toate acestea, atunci cand creditorul a cerut acordul codebitorilor sau, dupa caz, al fideiusorilor ca acestia sa fie tinuti de noua obligatie, creanta initiala subzista in cazul in care debitorii sau fideiusorii nu isi exprima acordul.
ART. 1.614
Efectele novatiei asupra creditorilor solidari
Novatia consimtita de un creditor solidar nu este opozabila celorlalti creditori decat pentru partea din creanta ce revine acelui creditor.
Cuprins - Document Top
ART. 1.615
Moduri de stingere a obligatiilor
Obligatiile se sting prin plata, compensatie, confuziune, remitere de datorie, imposibilitate fortuita de executare, precum si prin alte moduri expres prevazute de lege.
ART. 1.616
Notiune
Datoriile reciproce se sting prin compensatie pana la concurenta celei mai mici dintre ele.
ART. 1.617
Conditii
(1) Compensatia opereaza de plin drept de indata ce exista doua datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor, si care au ca obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeasi natura.
(2) O parte poate cere lichidarea judiciara a unei datorii pentru a putea opune compensatia.
(3) Oricare dintre parti poate renunta, in mod expres ori tacit, la compensatie.
ART. 1.618
Cazuri in care compensatia este exclusa
Compensatia nu are loc atunci cand:
a) creanta rezulta dintr-un act facut cu intentia de a pagubi;
b) datoria are ca obiect restituirea bunului dat in depozit sau cu titlu de comodat;
c) are ca obiect un bun insesizabil.
ART. 1.619
Termenul de gratie
Termenul de gratie acordat pentru plata uneia dintre datorii nu impiedica realizarea compensatiei.
ART. 1.620
Imputatia
Atunci cand mai multe obligatii susceptibile de compensatie sunt datorate de acelasi debitor, regulile stabilite pentru imputatia platii se aplica in mod corespunzator.
ART. 1.621
Fideiusiunea
(1) Fideiusorul poate opune in compensatie creanta pe care debitorul principal o dobandeste impotriva creditorului obligatiei garantate.
(2) Debitorul principal nu poate, pentru a se libera fata de creditorul sau, sa opuna compensatia pentru ceea ce acesta din urma datoreaza fideiusorului.
ART. 1.622
Efectele compensatiei fata de terti
(1) Compensatia nu are loc si nici nu se poate renunta la ea in detrimentul drepturilor dobandite de un tert.
(2) Astfel, debitorul care, fiind tert poprit, dobandeste o creanta asupra creditorului popritor nu poate opune compensatia impotriva acestuia din urma.
(3) Debitorul care putea sa opuna compensatia si care a platit datoria nu se mai poate prevala, in detrimentul tertilor, de privilegiile sau de ipotecile creantei sale.
ART. 1.623
Cesiunea sau ipoteca asupra unei creante
(1) Debitorul care accepta pur si simplu cesiunea sau ipoteca asupra creantei consimtita de creditorul sau unui tert nu mai poate opune acelui tert compensatia pe care ar fi putut sa o invoce impotriva creditorului initial inainte de acceptare.
(2) Cesiunea sau ipoteca pe care debitorul nu a acceptat-o, dar care i-a devenit opozabila, nu impiedica decat compensatia datoriilor creditorului initial care sunt ulterioare momentului in care cesiunea sau ipoteca i-a devenit opozabila.
ART. 1.624
Notiune
(1) Atunci cand, in cadrul aceluiasi raport obligational, calitatile de creditor si debitor se intrunesc in aceeasi persoana, obligatia se stinge de drept prin confuziune.
(2) Confuziunea nu opereaza daca datoria si creanta se gasesc in acelasi patrimoniu, dar in mase de bunuri diferite.
ART. 1.625
Confuziunea si ipoteca
(1) Ipoteca se stinge prin confuziunea calitatilor de creditor ipotecar si de proprietar al bunului ipotecat.
(2) Ea renaste daca creditorul este evins din orice cauza independenta de el.
ART. 1.626
Fideiusiunea
Confuziunea ce opereaza prin reunirea calitatilor de creditor si debitor profita fideiusorilor. Cea care opereaza prin reunirea calitatilor de fideiusor si creditor ori de fideiusor si debitor principal nu stinge obligatia principala.
ART. 1.627
Efectele confuziunii fata de terti
Confuziunea nu aduce atingere drepturilor dobandite anterior de terti in legatura cu creanta stinsa pe aceasta cale.
ART. 1.628
Desfiintarea confuziunii
Disparitia cauzei care a determinat confuziunea face sa renasca obligatia cu efect retroactiv.
ART. 1.629
Notiune
(1) Remiterea de datorie are loc atunci cand creditorul il libereaza pe debitor de obligatia sa.
(2) Remiterea de datorie este totala, daca nu se stipuleaza contrariul.
ART. 1.630
Feluri
(1) Remiterea de datorie poate fi expresa sau tacita.
(2) Ea poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, potrivit naturii actului prin care aceasta se realizeaza.
ART. 1.631
Dovada
Dovada remiterii de datorie se face in conditiile Art. 1.499.
ART. 1.632
Garantii
Renuntarea expresa la un privilegiu sau la o ipoteca facuta de creditor nu prezuma remiterea de datorie in privinta creantei garantate.
ART. 1.633
Fideiusiunea
(1) Remiterea de datorie facuta debitorului principal libereaza pe fideiusor, ca si pe oricare alte persoane tinute pentru el.
(2) Remiterea de datorie consimtita in favoarea fideiusorului nu libereaza pe debitorul principal.
(3) Daca remiterea de datorie este convenita cu unul dintre fideiusori, ceilalti raman obligati sa garanteze pentru tot, cu includerea partii garantate de acesta, numai daca au consimtit expres la exonerarea lui.
(4) Prestatia pe care a primit-o creditorul de la un fideiusor pentru a-l exonera de obligatia de garantie se imputa asupra datoriei, profitand, in proportia valorii acelei prestatii, atat debitorului principal, cat si celorlalti fideiusori.
ART. 1.634
Notiune. Conditii
(1) Debitorul este liberat atunci cand obligatia sa nu mai poate fi executata din cauza unei forte majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse inainte ca debitorul sa fie pus in intarziere.
(2) Debitorul este, de asemenea, liberat, chiar daca se afla in intarziere, atunci cand creditorul nu ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligatiei din cauza imprejurarilor prevazute la alin. (1), afara de cazul in care debitorul a luat asupra sa riscul producerii acestora.
(3) Atunci cand imposibilitatea este temporara, executarea obligatiei se suspenda pentru un termen rezonabil, apreciat in functie de durata si urmarile evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare.
(4) Dovada imposibilitatii de executare revine debitorului.
(5) Debitorul trebuie sa notifice creditorului existenta evenimentului care provoaca imposibilitatea de executare a obligatiilor. Daca notificarea nu ajunge la creditor intr-un termen rezonabil din momentul in care debitorul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca imposibilitatea de executare, debitorul raspunde pentru prejudiciul cauzat, prin aceasta, creditorului.
(6) Daca obligatia are ca obiect bunuri de gen, debitorul nu poate invoca imposibilitatea fortuita de executare.
Cuprins - Document Top
ART. 1.635
Cauzele restituirii
(1) Restituirea prestatiilor are loc ori de cate ori cineva este tinut, in virtutea legii, sa inapoieze bunurile primite fara drept ori din eroare sau in temeiul unui act juridic desfiintat ulterior cu efect retroactiv ori ale carui obligatii au devenit imposibil de executat din cauza unui eveniment de forta majora, a unui caz fortuit ori a unui alt eveniment asimilat acestora.
(2) Ceea ce a fost prestat in temeiul unei cauze viitoare, care nu s-a infaptuit, este, de asemenea, supus restituirii, afara numai daca cel care a prestat a facut-o stiind ca infaptuirea cauzei este cu neputinta sau, dupa caz, a impiedicat cu stiinta realizarea ei.
(3) Obligatia de restituire beneficiaza de garantiile constituite pentru plata obligatiei initiale.
ART. 1.636
Persoana indreptatita la restituire
Dreptul de restituire apartine celui care a efectuat prestatia supusa restituirii sau, dupa caz, unei alte persoane indreptatite, potrivit legii.
ART. 1.637
Formele restituirii
(1) Restituirea se face in natura sau prin echivalent.
(2) Restituirea prestatiilor are loc chiar daca, potrivit legii, nu sunt datorate dauneinterese.
ART. 1.638
Restituirea pentru cauza ilicita
Prestatia primita sau executata in temeiul unei cauze ilicite sau imorale ramane intotdeauna supusa restituirii.
ART. 1.639
Restituirea in natura
Restituirea prestatiilor se face in natura, prin inapoierea bunului primit.
ART. 1.640
Restituirea prin echivalent
(1) Daca restituirea nu poate avea loc in natura din cauza imposibilitatii sau a unui impediment serios ori daca restituirea priveste prestarea unor servicii deja efectuate, restituirea se face prin echivalent.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), valoarea prestatiilor se apreciaza la momentul in care debitorul a primit ceea ce trebuie sa restituie.
ART. 1.641
Pieirea sau instrainarea bunului
In cazul pieirii totale sau instrainarii bunului supus restituirii, debitorul obligatiei de restituire este tinut sa plateasca valoarea bunului, considerata fie la momentul primirii sale, fie la acela al pierderii ori al instrainarii, in functie de cea mai mica dintre aceste valori. Daca debitorul este de rea-credinta ori obligatia de restituire provine din culpa sa, atunci restituirea se face in functie de valoarea cea mai mare.
ART. 1.642
Pieirea fortuita a bunului
Daca bunul supus restituirii a pierit fortuit, debitorul obligatiei de restituire este liberat de aceasta obligatie, insa el trebuie sa cedeze creditorului, dupa caz, fie indemnizatia incasata pentru aceasta pieire, fie, atunci cand nu a incasat-o inca, dreptul de a primi aceasta indemnizatie. Daca debitorul este de rea-credinta ori obligatia de restituire provine din culpa sa, el nu este liberat de restituire decat daca dovedeste ca bunul ar fi pierit si in cazul in care, la data pieirii, ar fi fost deja predat creditorului.
ART. 1.643
Pierderea partiala
(1) Daca bunul ce face obiectul restituirii a suferit o pierdere partiala, cum este o deteriorare sau o alta scadere de valoare, cel obligat la restituire este tinut sa il indemnizeze pe creditor, cu exceptia cazului in care pierderea rezulta din folosinta normala a bunului sau dintr-o imprejurare neimputabila debitorului.
(2) Atunci cand cauza restituirii este imputabila creditorului, bunul ce face obiectul restituirii trebuie inapoiat in starea in care se gaseste la momentul introducerii actiunii, fara despagubiri, afara de cazul cand aceasta stare este cauzata din culpa debitorului restituirii.
ART. 1.644
Cheltuielile privitoare la bun
Dreptul la rambursarea cheltuielilor facute cu bunul ce face obiectul restituirii este supus regulilor prevazute in materia accesiunii pentru posesorul de buna-credinta sau, daca cel obligat la restituire este de rea-credinta ori cauza restituirii ii este imputabila, regulilor prevazute in materia accesiunii pentru posesorul de reacredinta.
ART. 1.645
Restituirea fructelor si a contravalorii folosintei bunului
(1) Daca a fost de buna-credinta, cel obligat la restituire dobandeste fructele produse de bunul supus restituirii si suporta cheltuielile angajate cu producerea lor. El nu datoreaza nicio indemnizatie pentru folosinta bunului, cu exceptia cazului in care aceasta folosinta a fost obiectul principal al prestatiei si a cazului in care bunul era, prin natura lui, supus unei deprecieri rapide.
(2) Atunci cand cel obligat la restituire a fost de rea-credinta ori cand cauza restituirii ii este imputabila, el este tinut, dupa compensarea cheltuielilor angajate cu producerea lor, sa restituie fructele pe care le-a dobandit sau putea sa le dobandeasca si sa il indemnizeze pe creditor pentru folosinta pe care bunul i-a putut-o procura.
ART. 1.646
Cheltuielile restituirii
(1) Cheltuielile restituirii sunt suportate de parti proportional cu valoarea prestatiilor care se restituie.
(2) Cheltuielile restituirii se suporta integral de cel care este de rea-credinta ori din a carui culpa contractul a fost desfiintat.
ART. 1.647
Restituirea prestatiilor de catre incapabili
(1) Persoana care nu are capacitate de exercitiu deplina nu este tinuta la restituirea prestatiilor decat in limita folosului realizat, apreciat la data cererii de restituire. Sarcina probei acestei imbogatiri incumba celui care solicita restituirea.
(2) Ea poate fi tinuta la restituirea integrala atunci cand, cu intentie sau din culpa grava, a facut ca restituirea sa fie imposibila.
ART. 1.648
Actele de instrainare
(1) Daca bunul supus restituirii a fost instrainat, actiunea in restituire poate fi exercitata si impotriva tertului dobanditor, sub rezerva regulilor de carte funciara sau a efectului dobandirii cu buna-credinta a bunurilor mobile ori, dupa caz, a aplicarii regulilor privitoare la uzucapiune.
(2) Daca asupra bunului supus restituirii au fost constituite drepturi reale, dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator.
ART. 1.649
Situatia altor acte juridice
In afara actelor de dispozitie prevazute la art. 1.648, toate celelalte acte juridice facute in favoarea unui tert de buna-credinta sunt opozabile adevaratului proprietar sau celui care are dreptul la restituire. Contractele cu executare succesiva, sub conditia respectarii formalitatilor de publicitate prevazute de lege, vor continua sa produca efecte pe durata stipulata de parti, dar nu mai mult de un an de la data desfiintarii titlului constituitorului.
Cuprins - Document Top
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
§1. Domeniul de aplicare
ART. 1.650
Notiune
(1) Vanzarea este contractul prin care vanzatorul transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita cumparatorului proprietatea unui bun in schimbul unui pret pe care cumparatorul se obliga sa il plateasca.
(2) Poate fi, de asemenea, transmis prin vanzare un dezmembramant al dreptului de proprietate sau orice alt drept.
ART. 1.651
Aplicarea unor reguli de la vanzare
Dispozitiile prezentului capitol privind obligatiile vanzatorului se aplica, in mod corespunzator, obligatiilor instrainatorului in cazul oricarui alt contract avand ca efect transmiterea unui drept, daca din reglementarile aplicabile acelui contract sau din cele referitoare la obligatii in general nu rezulta altfel.
§2. Cine poate cumpara sau vinde
ART. 1.652
Principiul capacitatii
Pot cumpara sau vinde toti cei carora nu le este interzis prin lege.
ART. 1.653
Incapacitatea de a cumpara drepturi litigioase
(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, judecatorii, procurorii, grefierii, executorii, avocatii, notarii publici, consilierii juridici si practicienii in insolventa nu pot cumpara, direct sau prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competenta instantei judecatoresti in a carei circumscriptie isi desfasoara activitatea.
(2) Sunt exceptate de la prevederile alin. (1):
a) cumpararea drepturilor succesorale ori a cotelor-parti din dreptul de proprietate de la comostenitori sau coproprietari, dupa caz;
b) cumpararea unui drept litigios in vederea indestularii unei creante care s-a nascut inainte ca dreptul sa fi devenit litigios;
c) cumpararea care s-a facut pentru apararea drepturilor celui ce stapaneste bunul in legatura cu care exista dreptul litigios.
(3) Dreptul este litigios daca exista un proces inceput si neterminat cu privire la existenta sau intinderea sa.
ART. 1.654
Alte incapacitati de a cumpara
(1) Sunt incapabili de a cumpara, direct sau prin persoane interpuse, chiar si prin licitatie publica:
a) mandatarii, pentru bunurile pe care sunt insarcinati sa le vanda; exceptia prevazuta la art. 1.304 alin. (1) ramane aplicabila;
b) parintii, tutorele, curatorul, administratorul provizoriu, pentru bunurile persoanelor pe care le reprezinta;
c) functionarii publici, judecatorii-sindici, practicienii in insolventa, executorii, precum si alte asemenea persoane, care ar putea influenta conditiile vanzarii facute prin intermediul lor sau care are ca obiect bunurile pe care le administreaza ori a caror administrare o supravegheaza.
(2) Incalcarea interdictiilor prevazute la alin. (1) lit. a) si b) se sanctioneaza cu nulitatea relativa, iar a celei prevazute la lit. c) cu nulitatea absoluta.
ART. 1.655
Incapacitati de a vinde
(1) Persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1) nu pot, de asemenea, sa vanda bunurile proprii pentru un pret care consta intr-o suma de bani provenita din vanzarea ori exploatarea bunului sau patrimoniului pe care il administreaza ori a carui administrare o supravegheaza, dupa caz.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si contractelor in care, in schimbul unei prestatii promise de persoanele prevazute la art. 1.654 alin. (1), cealalta parte se obliga sa plateasca o suma de bani.
ART. 1.656
Inadmisibilitatea actiunii in anulare
Cei carora le este interzis sa cumpere ori sa vanda nu pot sa ceara anularea vanzarii nici in nume propriu, nici in numele persoanei ocrotite.
§3. Obiectul vanzarii
ART. 1.657
Bunurile ce pot fi vandute
Orice bun poate fi vandut in mod liber, daca vanzarea nu este interzisa ori limitata prin lege sau prin conventie ori testament.
ART. 1.658
Vanzarea unui bun viitor
(1) Daca obiectul vanzarii il constituie un bun viitor, cumparatorul dobandeste proprietatea in momentul in care bunul s-a realizat. In privinta constructiilor, sunt aplicabile dispozitiile corespunzatoare in materie de carte funciara.
(2) In cazul vanzarii unor bunuri dintr-un gen limitat care nu exista la data incheierii contractului, cumparatorul dobandeste proprietatea la momentul individualizarii de catre vanzator a bunurilor vandute. Atunci cand bunul sau, dupa caz, genul limitat nu se realizeaza, contractul nu produce niciun efect. Cu toate acestea, daca nerealizarea este determinata de culpa vanzatorului, el este tinut sa plateasca daune-interese.
(3) Cand bunul se realizeaza numai partial, cumparatorul are alegerea fie de a cere desfiintarea vanzarii, fie de a pretinde reducerea corespunzatoare a pretului. Aceeasi solutie se aplica si in cazul prevazut la alin. (2) atunci cand genul limitat s-a realizat numai partial si, din acest motiv, vanzatorul nu poate individualiza intreaga cantitate de bunuri prevazuta in contract. Daca nerealizarea partiala a bunului sau, dupa caz, a genului limitat a fost determinata de culpa vanzatorului, acesta este tinut sa plateasca daune-interese.
(4) Atunci cand cumparatorul si-a asumat riscul nerealizarii bunului sau genului limitat, dupa caz, el ramane obligat la plata pretului.
(5) In sensul prezentului articol, bunul este considerat realizat la data la care devine apt de a fi folosit potrivit destinatiei in vederea careia a fost incheiat contractul.
ART. 1.659
Vanzarea bunului pierit in intregime sau in parte
Daca in momentul vanzarii unui bun individual determinat acesta pierise in intregime, contractul nu produce niciun efect. Daca bunul pierise numai in parte, cumparatorul care nu cunostea acest fapt in momentul vanzarii poate cere fie anularea vanzarii, fie reducerea corespunzatoare a pretului.
ART. 1.660
Conditii ale pretului
(1) Pretul consta intr-o suma de bani.
(2) Acesta trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
ART. 1.661
Pretul determinabil
Vanzarea facuta pe un pret care nu a fost determinat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unei modalitati prin care pretul poate fi determinat ulterior, dar nu mai tarziu de data platii si care nu necesita un nou acord de vointa al partilor.
ART. 1.662
Determinarea pretului de catre un tert
(1) Pretul poate fi determinat si de catre una sau mai multe persoane desemnate potrivit acordului partilor.
(2) Atunci cand persoanele astfel desemnate nu determina pretul in termenul stabilit de parti sau, in lipsa, in termen de 6 luni de la incheierea contractului, la cererea partii interesate, presedintele judecatoriei de la locul incheierii contractului va desemna, de urgenta, in camera de consiliu, prin incheiere definitiva, un expert pentru determinarea pretului. Remuneratia expertului se plateste in cote egale de catre parti.
(3) Daca pretul nu a fost determinat in termen de un an de la incheierea contractului, vanzarea este nula, afara de cazul in care partile au convenit un alt mod de determinare a pretului.
ART. 1.663
Determinarea pretului in functie de greutatea lucrului vandut
Cand pretul se determina in functie de greutatea lucrului vandut, la stabilirea cuantumului sau nu se tine seama de greutatea ambalajului.
ART. 1.664
Lipsa determinarii exprese a pretului
(1) Pretul vanzarii este suficient determinat daca poate fi stabilit potrivit imprejurarilor.
(2) Cand contractul are ca obiect bunuri pe care vanzatorul le vinde in mod obisnuit, se prezuma ca partile au avut in vedere pretul practicat in mod obisnuit de vanzator.
(3) In lipsa de stipulatie contrara, vanzarea unor bunuri al caror pret este stabilit pe piete organizate este presupusa a se fi incheiat pentru pretul mediu aplicat in ziua incheierii contractului pe piata cea mai apropiata de locul incheierii contractului. Daca aceasta zi a fost nelucratoare, se tine seama de ultima zi lucratoare.
ART. 1.665
Pretul fictiv si pretul derizoriu
(1) Vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit.
(2) De asemenea, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila cand pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.
ART. 1.666
Cheltuielile vanzarii
(1) In lipsa de stipulatie contrara, cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare sunt in sarcina cumparatorului.
(2) Masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel.
(3) In absenta unei clauze contrare, cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt in sarcina cumparatorului.
ART. 1.667
Cheltuielile predarii
In lipsa uzantelor sau a unei stipulatii contrare, daca bunul trebuie transportat dintr-un loc in altul, vanzatorul trebuie sa se ocupe de expediere pe cheltuiala cumparatorului. Vanzatorul este liberat cand preda bunul transportatorului ori expeditorului. Cheltuielile de transport sunt in sarcina cumparatorului.
§4. Pactul de optiune privind contractul de vanzare si promisiunea de vanzare
ART. 1.668
Pactul de optiune privind contractul de vanzare
(1) In cazul pactului de optiune privind un contract de vanzare asupra unui bun individual determinat, intre data incheierii pactului si data exercitarii optiunii sau, dupa caz, aceea a expirarii termenului de optiune nu se poate dispune de bunul care constituie obiectul pactului.
(2) Atunci cand pactul are ca obiect drepturi tabulare, dreptul de optiune se noteaza in cartea funciara.
(3) Dreptul de optiune se radiaza din oficiu daca pana la expirarea termenului de optiune nu s-a inscris o declaratie de exercitare a optiunii, insotita de dovada comunicarii sale catre cealalta parte.
ART. 1.669
Promisiunea de vanzare si promisiunea de cumparare
(1) Cand una dintre partile care au incheiat o promisiune bilaterala de vanzare refuza, nejustificat, sa incheie contractul promis, cealalta parte poate cere pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de contract, daca toate celelalte conditii de validitate sunt indeplinite.
(2) Dreptul la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la data la care contractul trebuia incheiat.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) se aplica in mod corespunzator in cazul promisiunii unilaterale de vanzare sau de cumparare, dupa caz.
(4) In cazul promisiunii unilaterale de cumparare a unui bun individual determinat, daca, mai inainte ca promisiunea sa fi fost executata, creditorul sau instraineaza bunul ori constituie un drept real asupra acestuia, obligatia promitentului se considera stinsa.
ART. 1.670
Pretul promisiunii
In lipsa de stipulatie contrara, sumele platite in temeiul unei promisiuni de vanzare reprezinta un avans din pretul convenit.
§5. Obligatiile vanzatorului
I. Dispozitii generale
ART. 1.671
Interpretarea clauzelor vanzarii
Clauzele indoielnice in contractul de vanzare se interpreteaza in favoarea cumparatorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor incheiate cu consumatorii si contractelor de adeziune.
ART. 1.672
Obligatiile principale ale vanzatorului
Vanzatorul are urmatoarele obligatii principale:
1. sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut;
2. sa predea bunul;
3. sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului.
II. Transmiterea proprietatii sau a dreptului vandut
ART. 1.673
Obligatia de a transmite dreptul vandut
(1) Vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea bunului vandut.
(2) Odata cu proprietatea cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii ce au apartinut vanzatorului.
(3) Daca legea nu dispune altfel, dispozitiile referitoare la transmiterea proprietatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se transmite un alt drept decat dreptul de proprietate.
ART. 1.674
Transmiterea proprietatii
Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat ori pretul nu a fost platit inca.
ART. 1.675
Opozabilitatea vanzarii
In cazurile anume prevazute de lege, vanzarea nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate respective.
ART. 1.676
Stramutarea proprietatii imobilelor
In materie de vanzare de imobile, stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa dispozitiilor de carte funciara.
ART. 1.677
Radierea drepturilor stinse
Vanzatorul este obligat sa radieze din cartea funciara, pe cheltuiala sa, drepturile inscrise asupra imobilului vandut, daca acestea sunt stinse.
ART. 1.678
Vanzarea bunurilor de gen
Atunci cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen, inclusiv bunuri dintr-un gen limitat, proprietatea se transfera cumparatorului la data individualizarii acestora prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului.
ART. 1.679
Vanzarea in bloc a bunurilor
Daca insa mai multe bunuri sunt vandute in bloc si pentru un pret unic si global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul s-a incheiat, chiar daca bunurile nu au fost individualizate.
ART. 1.680
Vanzarea dupa mostra sau model
La vanzarea dupa mostra sau model, proprietatea se stramuta la momentul predarii bunului.
ART. 1.681
Vanzarea pe incercate
(1) Vanzarea este pe incercate atunci cand se incheie sub conditia suspensiva ca, in urma incercarii, bunul sa corespunda criteriilor stabilite la incheierea contractului ori, in lipsa acestora, destinatiei bunului, potrivit naturii sale.
(2) Daca durata incercarii nu a fost convenita si din uzante nu rezulta altfel, conditia se considera indeplinita in cazul in care cumparatorul nu a declarat ca bunul este nesatisfacator in termen de 30 de zile de la predarea bunului.
(3) In cazul in care prin contractul de vanzare partile au prevazut ca bunul vandut urmeaza sa fie incercat, se prezuma ca s-a incheiat o vanzare pe incercate.
ART. 1.682
Vanzarea pe gustate
(1) Vanzarea sub rezerva ca bunul sa corespunda gusturilor cumparatorului se incheie numai daca acesta a facut cunoscut acordul sau in termenul convenit ori statornicit prin uzante. In cazul in care un asemenea termen nu exista, se aplica dispozitiile art. 1.681 alin. (2).
(2) Daca bunul vandut se afla la cumparator, iar acesta nu se pronunta in termenul prevazut la alin. (1), vanzarea se considera incheiata la expirarea termenului.
ART. 1.683
Vanzarea bunului altuia
(1) Daca, la data incheierii contractului asupra unui bun individual determinat, acesta se afla in proprietatea unui tert, contractul este valabil, iar vanzatorul este obligat sa asigure transmiterea dreptului de proprietate de la titularul sau catre cumparator.
(2) Obligatia vanzatorului se considera ca fiind executata fie prin dobandirea de catre acesta a bunului, fie prin ratificarea vanzarii de catre proprietar, fie prin orice alt mijloc, direct ori indirect, care procura cumparatorului proprietatea asupra bunului.
(3) Daca din lege sau din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul dobandirii bunului de catre vanzator sau al ratificarii contractului de vanzare de catre proprietar.
(4) In cazul in care vanzatorul nu asigura transmiterea dreptului de proprietate catre cumparator, acesta din urma poate cere rezolutiunea contractului, restituirea pretului, precum si, daca este cazul, daune-interese.
(5) Atunci cand un coproprietar a vandut bunul proprietate comuna si ulterior nu asigura transmiterea proprietatii intregului bun catre cumparator, acesta din urma poate cere, pe langa daune-interese, la alegerea sa, fie reducerea pretului proportional cu cota-parte pe care nu a dobandit-o, fie rezolutiunea contractului in cazul in care nu ar fi cumparat daca ar fi stiut ca nu va dobandi proprietatea intregului bun.
(6) In cazurile prevazute la alin. (4) si (5), intinderea daunelor-interese se stabileste, in mod corespunzator, potrivit art. 1.702 si 1.703. Cu toate acestea, cumparatorul care la data incheierii contractului cunostea ca bunul nu apartinea in intregime vanzatorului nu poate sa solicite rambursarea cheltuielilor referitoare la lucrarile autonome sau voluptuare.
ART. 1.684
Rezerva proprietatii
Stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului este valabila chiar daca bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate fi insa opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege, dupa natura bunului.
III. Predarea bunului
ART. 1.685
Notiune
Predarea se face prin punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a posesiei.
ART. 1.686
Intinderea obligatiei de predare
(1) Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue.
(2) Vanzatorul este, de asemenea, obligat sa predea titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau folosinta bunului.
(3) In cazul bunurilor de gen, vanzatorul nu este liberat de obligatia de predare chiar daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit in totalitate, afara numai daca lotul era anume prevazut in conventie.
ART. 1.687
Predarea bunului imobil
Predarea imobilului se face prin punerea acestuia la dispozitia cumparatorului, liber de orice bunuri ale vanzatorului.
ART. 1.688
Predarea bunului mobil
Predarea bunului mobil se poate face fie prin remiterea materiala, fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care ii permite cumparatorului preluarea in orice moment.
ART. 1.689
Locul predarii
Predarea trebuie sa se faca la locul unde bunul se afla in momentul incheierii contractului, daca nu rezulta altfel din conventia partilor ori, in lipsa acesteia, din uzante.
ART. 1.690
Starea bunului vandut
(1) Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului.
(2) Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor.
(3) Daca in urma verificarii se constata existenta unor vicii aparente, cumparatorul trebuie sa il informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii, se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia prevazuta la alin. (1).
(4) Cu toate acestea, in privinta viciilor ascunse, dispozitiile art. 1.707-1.714 raman aplicabile.
ART. 1.691
Dezacordul asupra calitatii
(1) In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru executarea obligatiei de predare, la cererea oricareia dintre parti, va desemna de indata un expert in vederea constatarii.
(2) Prin aceeasi hotarare se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.
(3) Daca pastrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli insemnate, se va putea dispune chiar vanzarea pe cheltuiala proprietarului, in conditiile stabilite de instanta.
(4) Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea ei in executare celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla intr-o localitate situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea. In caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de 3 zile de la executarea ei.
ART. 1.692
Fructele bunului vandut
Daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului vandut se cuvin cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii.
ART. 1.693
Momentul predarii
In lipsa unui termen, cumparatorul poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit. Daca insa, ca urmare a unor imprejurari cunoscute cumparatorului la momentul vanzarii, predarea bunului nu se poate face decat dupa trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa aiba loc la expirarea acelui termen.
ART. 1.694
Refuzul de a preda bunul
(1) Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit.
(2) Daca insa, la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat in mod substantial.
IV. Garantia contra evictiunii
ART. 1.695
Conditiile garantiei contra evictiunii
(1) Vanzatorul este de drept obligat sa il garanteze pe cumparator impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut.
(2) Garantia este datorata impotriva evictiunii ce rezulta din pretentiile unui tert numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior datei vanzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului pana la acea data.
(3) De asemenea, garantia este datorata impotriva evictiunii ce provine din fapte imputabile vanzatorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vanzarii.
ART. 1.696
Exceptia de garantie
Acela care este obligat sa garanteze contra evictiunii nu poate sa evinga.
ART. 1.697
Indivizibilitatea obligatiei de garantie
Obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori.
ART. 1.698
Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei
(1) Partile pot conveni sa extinda sau sa restranga obligatia de garantie. Acestea pot chiar conveni sa il exonereze pe vanzator de orice garantie contra evictiunii.
(2) Stipulatia prin care obligatia de garantie a vanzatorului este restransa sau inlaturata nu il exonereaza pe acesta de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia cazului in care cumparatorul si-a asumat riscul producerii evictiunii.
ART. 1.699
Limitele clauzei de neraspundere pentru evictiune
Chiar daca s-a convenit ca vanzatorul nu va datora nicio garantie, el raspunde totusi de evictiunea cauzata ulterior vanzarii prin faptul sau personal ori de cea provenita din cauze pe care, cunoscandu-le in momentul vanzarii, le-a ascuns cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.
ART. 1.700
Rezolutiunea contractului
(1) Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut evictiunea, el nu ar mai fi incheiat contractul.
(2) Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit.
ART. 1.701
Restituirea pretului
(1) Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime chiar daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora.
(2) Daca insa cumparatorul a obtinut un beneficiu in urma deteriorarilor cauzate bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui beneficiu.
(3) Daca lucrul vandut are, la data evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, sporul de valoare acumulat pana la data evictiunii.
ART. 1.702
Intinderea daunelor-interese
(1) Daunele-interese datorate de vanzator cuprind:
a) valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a evins;
b) cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a evins, precum si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului;
c) cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre cumparator;
d) pierderile suferite si castigurile nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii.
(2) De asemenea, vanzatorul este tinut sa ramburseze cumparatorului sau sa faca sa i se ramburseze de catre acela care evinge toate cheltuielile pentru lucrarile efectuate in legatura cu bunul vandut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt adaugate, dar, in acest din urma caz, numai daca sunt necesare sau utile.
(3) Daca vanzatorul a cunoscut cauza evictiunii la data incheierii contractului, el este dator sa ramburseze cumparatorului si cheltuielile facute pentru efectuarea si, dupa caz, ridicarea lucrarilor voluptuare.
ART. 1.703
Efectele evictiunii partiale
In cazul in care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea contractului, vanzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins si, daca este cazul, sa plateasca daune-interese. Pentru stabilirea intinderii daunelor-interese, se aplica in mod corespunzator prevederile art. 1.702.
ART. 1.704
Inlaturarea evictiunii de catre cumparator
Atunci cand cumparatorul a pastrat bunul cumparat platind tertului evingator o suma de bani sau dandu-i un alt bun, vanzatorul este liberat de urmarile garantiei, in primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanda legala calculata de la data platii, iar in al doilea caz prin plata valorii bunului dat, precum si, in ambele cazuri, a tuturor cheltuielilor aferente.
ART. 1.705
Chemarea in judecata a vanzatorului
(1) Cumparatorul chemat in judecata de un tert care pretinde ca are drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa il cheme in cauza pe vanzator. In cazul in care nu a facut-o, fiind condamnat printr-o hotarare intrata in puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca existau motive suficiente pentru a se respinge cererea.
(2) Cumparatorul care, fara a exista o hotarare judecatoreasca, a recunoscut dreptul tertului pierde dreptul de garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea.
ART. 1.706
Beneficiarii garantiei
Vanzatorul este obligat sa garanteze contra evictiunii fata de orice dobanditor subsecvent al bunului, fara a deosebi dupa cum dobandirea este cu titlu oneros ori cu titlu gratuit.
V. Garantia contra viciilor bunului vandut
ART. 1.707
Conditii
(1) Vanzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse care fac bunul vandut impropriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea masura intrebuintarea sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic.
(2) Este ascuns acel viciu care, la data predarii, nu putea fi descoperit, fara asistenta de specialitate, de catre un cumparator prudent si diligent.
(3) Garantia este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data predarii bunului.
(4) Vanzatorul nu datoreaza garantie contra viciilor pe care cumparatorul le cunostea la incheierea contractului.
(5) In vanzarile silite nu se datoreaza garantie contra viciilor ascunse.
ART. 1.708
Modificarea sau inlaturarea conventionala a garantiei
(1) Daca partile nu au convenit altfel, vanzatorul este obligat sa garanteze contra viciilor ascunse, chiar si atunci cand nu le-a cunoscut.
(2) Clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii contractului.
ART. 1.709
Denuntarea viciilor
(1) Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat sa le aduca la cunostinta vanzatorului intr-un termen rezonabil, stabilit potrivit cu imprejurarile, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a cere masura prevazuta la art. 1.710 alin. (1) lit. d).
(2) In cazul in care cumparatorul este profesionist, iar bunul vandut este mobil corporal, termenul prevazut la alin. (1) este de doua zile lucratoare.
(3) Atunci cand viciul apare in mod gradual, termenele prevazute la alin. (1) incep sa curga din ziua in care cumparatorul isi da seama de gravitatea si intinderea viciului.
(4) Vanzatorul care a tainuit viciul nu poate invoca prevederile prezentului articol.
ART. 1.710
Efectele garantiei
(1) In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul poate obtine, dupa caz:
a) inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;
b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;
c) reducerea corespunzatoare a pretului;
d) rezolutiunea vanzarii.
(2) La cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari, poate dispune o alta masura prevazuta la alin. (1) decat cea solicitata de cumparator.
ART. 1.711
Viciile care nu afecteaza toate bunurile vandute
(1) Daca numai unele dintre bunurile vandute sunt afectate de vicii si acestea pot fi separate de celelalte fara paguba pentru cumparator, iar instanta dispune rezolutiunea in conditiile art. 1.710, contractul se desfiinteaza numai in parte.
(2) Rezolutiunea contractului, in ceea ce priveste bunul principal, atrage rezolutiunea lui si in privinta bunului accesoriu.
ART. 1.712
Intinderea garantiei
(1) In situatia in care la data incheierii contractului vanzatorul cunostea viciile bunului vandut, pe langa una dintre masurile prevazute la art. 1.710, vanzatorul este obligat la plata de daune-interese, pentru repararea intregului prejudiciu cauzat, daca este cazul.
(2) Atunci cand vanzatorul nu cunostea viciile bunului vandut si s-a dispus una dintre masurile prevazute la art. 1.710 alin. (1) lit. c) si d), el este obligat sa restituie cumparatorului doar pretul si cheltuielile facute cu prilejul vanzarii, in tot sau in parte, dupa caz.
ART. 1.713
Pierderea sau deteriorarea bunului
Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forta majora, nu il impiedica pe cumparator sa obtina aplicarea masurilor prevazute la art. 1.710 alin. (1).
ART. 1.714
Garantia pentru lipsa calitatilor convenite
Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci cand bunul vandut nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.
ART. 1.715
Garantia in cazul vanzarii dupa mostra sau model
In cazul vanzarii dupa mostra sau model, vanzatorul garanteaza ca bunul are calitatile mostrei sau modelului.
VI. Garantia pentru buna functionare
ART. 1.716
Conditiile garantiei pentru buna functionare
(1) In afara de garantia contra viciilor ascunse, vanzatorul care a garantat pentru un timp determinat buna functionare a bunului vandut este obligat, in cazul oricarei defectiuni ivite inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa.
(2) Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul stabilit prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala, durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat repararea bunului.
(3) Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen rezonabil, potrivit cu imprejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa ii restituie pretul primit in schimbul inapoierii bunului.
ART. 1.717
Defectiunea imputabila cumparatorului
Garantia nu va fi datorata daca vanzatorul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit in care cumparatorul a folosit sau a pastrat bunul. Comportamentul cumparatorului se apreciaza si luandu-se in considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator.
ART. 1.718
Comunicarea defectiunii
(1) Sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie, cumparatorul trebuie sa comunice defectiunea inainte de implinirea termenului de garantie. Daca aceasta comunicare nu a putut fi facuta in termenul de garantie, din motive obiective, cumparatorul are obligatia sa comunice defectiunea intr-un termen rezonabil de la data expirarii termenului de garantie.
(2) Dispozitiile alin. (1) sunt aplicabile in mod corespunzator si in cazul in care vanzatorul a garantat ca bunul vandut va pastra un timp determinat anumite calitati.
§6. Obligatiile cumparatorului
ART. 1.719
Plata pretului si primirea bunului
Cumparatorul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa preia bunul vandut;
b) sa plateasca pretul vanzarii.
ART. 1.720
Locul si data platii pretului
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul se afla in momentul incheierii contractului si de indata ce proprietatea este transmisa.
(2) Daca la data incheierii contractului bunurile se afla in tranzit, in lipsa unei stipulatii contrare, plata pretului se face la locul care rezulta din uzante sau, in lipsa acestora, la locul destinatiei.
ART. 1.721
Dobanzi asupra pretului
In cazul in care nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau naturale, ori din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe, insa ii procura alte foloase.
ART. 1.722
Suspendarea platii pretului
(1) Cumparatorul care afla de existenta unei cauze de evictiune este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare.
(2) Cumparatorul nu poate suspenda plata pretului daca a cunoscut pericolul evictiunii in momentul incheierii contractului sau daca in contract s-a prevazut ca plata se va face chiar in caz de tulburare.
ART. 1.723
Garantarea creantei pretului
Pentru garantarea obligatiei de plata a pretului, in cazurile prevazute de lege vanzatorul beneficiaza de un privilegiu sau, dupa caz, de o ipoteca legala asupra bunului vandut.
ART. 1.724
Sanctiunea neplatii pretului
Cand cumparatorul nu a platit, vanzatorul este indreptatit sa obtina fie executarea silita a obligatiei de plata, fie rezolutiunea vanzarii, precum si, in ambele situatii, daune-interese, daca este cazul.
ART. 1.725
Punerea de drept in intarziere
(1) In cazul vanzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de drept in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu a preluat bunul.
(2) In cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cand a solicitat predarea, fara sa fi platit pretul.
ART. 1.726
Executarea directa
(1) Cand cumparatorul unui bun mobil nu isi indeplineste obligatia de preluare sau de plata, vanzatorul are facultatea de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde.
(2) Vanzarea se va face prin licitatie publica sau chiar pe pretul curent, daca lucrul are un pret la bursa sau in targ ori stabilit de lege, de catre o persoana autorizata de lege pentru asemenea acte si cu dreptul pentru vanzator la plata diferentei dintre pretul convenit la prima vanzare si cel efectiv obtinut, precum si la daune-interese.
(3) Daca vanzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui pret curent in sensul alin. (2), iar contractul nu a fost executat din culpa vanzatorului, cumparatorul are dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului, prin intermediul unei persoane autorizate.
(4) Cumparatorul are dreptul de a pretinde diferenta dintre suma ce reprezinta cheltuielile achizitionarii bunurilor si pretul convenit cu vanzatorul, precum si la dauneinterese, daca este cazul.
(5) Partea care va exercita dreptul prevazut de prezentul articol are obligatia de a incunostinta de indata cealalta parte despre aceasta.
ART. 1.727
Restituirea bunului mobil
(1) Atunci cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), daca actiunea in restituire nu a fost introdusa in conditiile stabilite de acesta, vanzatorul nu mai poate opune celorlalti creditori ai cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului. Dispozitiile art. 1.648 sau ale art. 1.649, dupa caz, raman aplicabile.
ART. 1.728
Punerea de drept in intarziere
Atunci cand vanzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca in cazul in care nu se plateste pretul la termenul convenit cumparatorul este de drept in intarziere, acesta din urma poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cat timp nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului.
ART. 1.729
Efectele rezolutiunii fata de terti
Rezolutiunea vanzarii unui imobil are efecte fata de terti in conditiile stabilite la art. 909 si 910.
§7. Dreptul de preemptiune
ART. 1.730
Notiune si domeniu
(1) In conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preemptiune, numit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un bun.
(2) Dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemptiune sunt aplicabile numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel.
(3) Titularul dreptului de preemptiune care a respins o oferta de vanzare nu isi mai poate exercita acest drept cu privire la contractul ce i-a fost propus. Oferta se considera respinsa daca nu a fost acceptata in termen de cel mult 10 zile, in cazul vanzarii de bunuri mobile, sau de cel mult 30 de zile, in cazul vanzarii de bunuri imobile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea ofertei catre preemptor.
ART. 1.731
Vanzarea catre un tert a bunurilor supuse preemptiunii
Vanzarea bunului cu privire la care exista un drept de preemptiune legal sau conventional se poate face catre un tert numai sub conditia suspensiva a neexercitarii dreptului de preemptiune de catre preemptor.
ART. 1.732
Conditiile exercitarii dreptului de preemptiune
(1) Vanzatorul este obligat sa notifice de indata preemptorului cuprinsul contractului incheiat cu un tert. Notificarea poate fi facuta si de acesta din urma.
(2) Aceasta notificare va cuprinde numele si prenumele vanzatorului, descrierea bunului, sarcinile care il greveaza, termenii si conditiile vanzarii, precum si locul unde este situat bunul.
(3) Preemptorul isi poate exercita dreptul prin comunicarea catre vanzator a acordului sau de a incheia contractul de vanzare, insotita de consemnarea pretului la dispozitia vanzatorului.
(4) Dreptul de preemptiune se exercita, in cazul vanzarii de bunuri mobile, in termen de cel mult 10 zile, iar in cazul vanzarii de bunuri imobile, in termen de cel mult 30 de zile. In ambele cazuri, termenul curge de la comunicarea catre preemptor a notificarii prevazute la alin. (1).
ART. 1.733
Efectele exercitarii preemptiunii
(1) Prin exercitarea preemptiunii, contractul de vanzare se considera incheiat intre preemptor si vanzator in conditiile cuprinse in contractul incheiat cu tertul, iar acest din urma contract se desfiinteaza retroactiv. Cu toate acestea, vanzatorul raspunde fata de tertul de buna-credinta pentru evictiunea ce rezulta din exercitarea preemptiunii.
(2) Clauzele contractului incheiat cu tertul avand drept scop sa impiedice exercitarea dreptului de preemptiune nu produc efecte fata de preemptor.
ART. 1.734
Concursul dintre preemptori
(1) In cazul in care mai multi titulari si-au exercitat preemptiunea asupra aceluiasi bun, contractul de vanzare se considera incheiat:
a) cu titularul dreptului legal de preemptiune, atunci cand se afla in concurs cu titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
b) cu titularul dreptului legal de preemptiune ales de vanzator, cand se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi legale de preemptiune;
c) daca bunul este imobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune care a fost mai intai inscris in cartea funciara, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune;
d) daca bunul este mobil, cu titularul dreptului conventional de preemptiune avand data certa cea mai veche, atunci cand acesta se afla in concurs cu alti titulari ai unor drepturi conventionale de preemptiune.
(2) Orice clauza care contravine prevederilor alin. (1) este considerata nescrisa.
ART. 1.735
Pluralitate de bunuri vandute
(1) Atunci cand preemptiunea se exercita in privinta unui bun cumparat de tert impreuna cu alte bunuri pentru un singur pret, vanzatorul poate pretinde de la preemptor numai o parte proportionala din acest pret.
(2) In cazul in care s-au vandut si alte bunuri decat acela supus preemptiunii, dar care nu puteau fi despartite de acesta fara sa il fi pagubit pe vanzator, exercitarea dreptului de preemptiune nu se poate face decat daca preemptorul consemneaza pretul stabilit pentru toate bunurile vandute.
ART. 1.736
Scadenta obligatiei de plata a pretului
Atunci cand in contractul incheiat cu tertul s-au acordat termene de plata a pretului, preemptorul nu se poate prevala de aceste termene.
ART. 1.737
Notarea dreptului de preemptiune asupra unui imobil
(1) Dreptul conventional de preemptiune in legatura cu un imobil se noteaza in cartea funciara.
(2) Daca o asemenea notare a fost facuta, acordul preemptorului nu este necesar pentru ca acela care a cumparat sub conditie suspensiva sa isi poata inscrie dreptul in cartea funciara, in temeiul contractului de vanzare incheiat cu proprietarul. Inscrierea se face sub conditia suspensiva ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea incheierii prin care s-a dispus inscrierea, preemptorul sa nu notifice biroului de carte funciara dovada consemnarii pretului la dispozitia vanzatorului.
(3) Notificarea facuta in termen biroului de carte funciara inlocuieste comunicarea prevazuta la art. 1.732 alin. (3) si are aceleasi efecte. In temeiul acestei notificari, preemptorul poate cere radierea din cartea funciara a dreptului tertului si inscrierea dreptului sau.
(4) Daca preemptorul nu a facut notificarea in termen, dreptul de preemptiune se stinge si se radiaza din oficiu din cartea funciara.
ART. 1.738
Exercitarea dreptului de preemptiune in cadrul executarii silite
In cazul in care bunul face obiectul urmaririi silite sau este scos la vanzare silita cu autorizarea judecatorului-sindic, dreptul de preemptiune se exercita in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
ART. 1.739
Caractere ale dreptului de preemptiune
Dreptul de preemptiune este indivizibil si nu se poate ceda.
ART. 1.740
Stingerea dreptului conventional de preemptiune
Dreptul conventional de preemptiune se stinge prin moartea preemptorului, cu exceptia situatiei in care a fost constituit pe un anume termen. In acest din urma caz, termenul se reduce la 5 ani de la data constituirii, daca a fost stipulat un termen mai lung.
SECTIUNEA a 2-a
Vanzarea bunurilor imobile
§1. Reguli speciale aplicabile vanzarii imobilelor
ART. 1.741
Vanzarea imobilelor fara indicarea suprafetei
Atunci cand se vinde un imobil determinat, fara indicarea suprafetei, pentru un pret total, nici cumparatorul si nici vanzatorul nu pot cere rezolutiunea ori modificarea pretului pe motiv ca suprafata este mai mica ori mai mare decat au crezut.
ART. 1.742
Vanzarea unei suprafete dintr-un teren mai mare
Atunci cand se vinde, cu un anumit pret pe unitatea de masura, o anumita suprafata dintr-un teren mai mare, a carei intindere sau amplasare nu este determinata, cumparatorul poate cere stramutarea proprietatii numai dupa masurarea si delimitarea suprafetei vandute.
ART. 1.743
Vanzarea unui imobil determinat cu indicarea suprafetei
(1) Daca, in vanzarea unui imobil cu indicarea suprafetei si a pretului pe unitatea de masura, suprafata reala este mai mica decat cea indicata in contract, cumparatorul poate cere vanzatorului sa ii dea suprafata convenita. Atunci cand cumparatorul nu cere sau vanzatorul nu poate sa transmita aceasta suprafata, cumparatorul poate obtine fie reducerea corespunzatoare a pretului, fie rezolutiunea contractului daca, din cauza diferentei de suprafata, bunul nu mai poate fi folosit in scopul pentru care a fost cumparat.
(2) Daca insa suprafata reala se dovedeste a fi mai mare decat cea stipulata, iar excedentul depaseste a douazecea parte din suprafata convenita, cumparatorul va plati suplimentul de pret corespunzator sau va putea obtine rezolutiunea contractului. Atunci cand insa excedentul nu depaseste a douazecea parte din suprafata convenita, cumparatorul nu poate obtine rezolutiunea, dar nici nu este dator sa plateasca pretul excedentului.
ART. 1.744
Termenul de exercitare a actiunii estimatorii sau in rezolutiune
Actiunea vanzatorului pentru suplimentul de pret si aceea a cumparatorului pentru reducerea pretului sau pentru rezolutiunea contractului trebuie sa fie intentate, sub sanctiunea decaderii din drept, in termen de un an de la incheierea contractului, afara de cazul in care partile au fixat o data pentru masurarea imobilului, caz in care termenul de un an curge de la acea data.
ART. 1.745
Vanzarea a doua fonduri cu precizarea intinderii fiecaruia
Cand prin acelasi contract s-au vandut doua fonduri cu precizarea intinderii fiecaruia si pentru un singur pret, daca intinderea unuia este mai mare, iar a celuilalt mai mica, se va face compensatia intre valoarea surplusului si valoarea lipsei, iar actiunea, fie pentru suplimentul de pret, fie pentru scaderea sa, nu poate fi introdusa decat potrivit regulilor prevazute la art. 1.743 si 1.744. Rezolutiunea contractului este supusa in acest caz dreptului comun.
§2. Vanzarea terenurilor forestiere
ART. 1.746
Vanzarea terenurilor forestiere
Terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea, in ordine, a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor.
SECTIUNEA a 3-a
Vanzarea mostenirii
ART. 1.747
Notiune si forma
(1) In sensul prezentei sectiuni, prin mostenire se intelege dreptul de a culege o mostenire deschisa sau o cota din aceasta.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute a contractului, vanzarea unei mosteniri se incheie in forma autentica.
ART. 1.748
Garantia
Daca nu specifica bunurile asupra carora se intind drepturile sale, vanzatorul unei mosteniri garanteaza numai calitatea sa de mostenitor, afara de cazul cand partile au inlaturat expres si aceasta garantie.
ART. 1.749
Obligatiile vanzatorului
Daca nu s-a convenit altfel, vanzatorul este obligat sa remita cumparatorului toate fructele pe care le-a cules si toate platile primite pentru creantele mostenirii pana la momentul incheierii contractului, pretul bunurilor vandute din mostenire si orice bun care inlocuieste un bun al mostenirii.
ART. 1.750
Obligatiile cumparatorului
Daca nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa ramburseze vanzatorului sumele platite de acesta din urma pentru datoriile si sarcinile mostenirii, precum si sumele pe care mostenirea i le datoreaza acestuia din urma.
ART. 1.751
Raspunderea pentru datoriile mostenirii
Vanzatorul ramane raspunzator pentru datoriile mostenirii vandute.
ART. 1.752
Bunurile de familie
(1) Inscrisurile sau portretele de familie, decoratiile sau alte asemenea bunuri, care nu au valoare patrimoniala insemnata, dar care au pentru vanzator o valoare afectiva, se prezuma a nu fi cuprinse in mostenirea vanduta.
(2) Daca aceste bunuri au valoare patrimoniala insemnata, vanzatorul care nu si le-a rezervat expres datoreaza cumparatorului pretul lor la data vanzarii.
ART. 1.753
Formalitati de publicitate
(1) Cumparatorul unei mosteniri nu dobandeste drepturile reale asupra imobilelor cuprinse in mostenire decat potrivit regulilor privitoare la cartea funciara.
(2) El nu poate opune tertelor persoane dobandirea altor drepturi cuprinse in mostenire decat daca a indeplinit formalitatile cerute de lege pentru a face opozabila dobandirea fiecaruia dintre aceste drepturi.
ART. 1.754
Alte forme de instrainare a mostenirii
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica si altor forme de instrainare, fie cu titlu oneros, fie cu titlu gratuit, a unei mosteniri. In privinta instrainarilor cu titlu gratuit se aplica in mod corespunzator si dispozitiile privitoare la donatii.
SECTIUNEA a 4-a
Alte varietati de vanzare
§1. Vanzarea cu plata pretului in rate si rezerva proprietatii
ART. 1.755
Rezerva proprietatii si riscurile
Atunci cand, intr-o vanzare cu plata pretului in rate, obligatia de plata este garantata cu rezerva dreptului de proprietate, cumparatorul dobandeste dreptul de proprietate la data achitarii ultimei rate din pret; riscul bunului este insa transferat cumparatorului de la momentul predarii acestuia.
ART. 1.756
Neplata unei singure rate din pret
In lipsa unei intelegeri contrare, neplata unei singure rate, care nu este mai mare de o optime din pret, nu da dreptul la rezolutiunea contractului, iar cumparatorul pastreaza beneficiul termenului pentru ratele succesive.
ART. 1.757
Rezolutiunea contractului
(1) Cand a obtinut rezolutiunea contractului pentru neplata pretului, vanzatorul este tinut sa restituie toate sumele primite, dar este indreptatit sa retina, pe langa alte daune-interese, o compensatie echitabila pentru folosirea bunului de catre cumparator.
(2) Atunci cand s-a convenit ca sumele incasate cu titlu de rate sa ramana, in tot sau in parte, dobandite de vanzator, instanta va putea totusi reduce aceste sume, aplicandu-se in mod corespunzator dispozitiile referitoare la reducerea de catre instanta a cuantumului clauzei penale.
(3) Prevederile alin. (2) se aplica si in cazul contractului de leasing, precum si al celui de locatiune, daca, in acest ultim caz, se convine ca la incetarea contractului proprietatea bunului sa poata fi dobandita de locatar dupa plata sumelor convenite.
§2. Vanzarea cu optiune de rascumparare
ART. 1.758
Notiune si conditii
(1) Vanzarea cu optiune de rascumparare este o vanzare afectata de conditie rezolutorie prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a rascumpara bunul sau dreptul transmis cumparatorului.
(2) Optiunea de rascumparare nu poate fi stipulata pentru un termen mai mare de 5 ani. Daca s-a stabilit un termen mai mare, acesta se reduce de drept la 5 ani.
ART. 1.759
Exercitarea optiunii
(1) Exercitarea optiunii de rascumparare de catre vanzator se poate face numai daca acesta restituie cumparatorului pretul primit si cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare si realizarea formalitatilor de publicitate.
(2) Exercitarea optiunii il obliga pe vanzator la restituirea catre cumparator a cheltuielilor pentru ridicarea si transportul bunului, a cheltuielilor necesare, precum si a celor utile, insa in acest din urma caz numai in limita sporului de valoare.
(3) In cazul in care vanzatorul nu exercita optiunea in termenul stabilit, conditia rezolutorie care afecta vanzarea este considerata a nu se fi indeplinit, iar dreptul cumparatorului se consolideaza.
ART. 1.760
Efecte
(1) Efectele vanzarii cu optiune de rascumparare se stabilesc potrivit dispozitiilor privitoare la conditia rezolutorie, care se aplica in mod corespunzator. Cu toate acestea, vanzatorul este tinut de locatiunile incheiate de cumparator inaintea exercitarii optiunii, daca au fost supuse formalitatilor de publicitate, dar nu mai mult de 3 ani din momentul exercitarii.
(2) Vanzatorul care intentioneaza sa exercite optiunea de rascumparare trebuie sa ii notifice pe cumparator, precum si pe orice subdobanditor caruia dreptul de optiune ii este opozabil si fata de care doreste sa isi exercite acest drept.
(3) In termen de o luna de la data notificarii, vanzatorul trebuie sa consemneze sumele mentionate la art. 1.759 alin. (1), la dispozitia cumparatorului sau, dupa caz, a tertului subdobanditor, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a exercita optiunea de rascumparare.
ART. 1.761
Bunul nepartajat
(1) In cazul vanzarii cu optiune de rascumparare ce are ca obiect o cota dintr-un bun, partajul trebuie cerut si in raport cu vanzatorul daca acesta nu si-a exercitat inca optiunea.
(2) Vanzatorul care nu si-a exercitat optiunea de rascumparare in cadrul partajului decade din dreptul de optiune, chiar si atunci cand bunul este atribuit, in tot sau in parte, cumparatorului.
ART. 1.762
Sanctiune
(1) In cazul in care diferenta dintre pretul rascumpararii si pretul platit pentru vanzare depaseste nivelul maxim stabilit de lege pentru dobanzi, pretul rascumpararii va fi redus la pretul platit pentru vanzare.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si vanzarilor in care vanzatorul se obliga sa rascumpere bunul vandut.
ART. 1.763
Notiune
Schimbul este contractul prin care fiecare dintre parti, denumite copermutanti, transmite sau, dupa caz, se obliga sa transmita un bun pentru a dobandi un altul.
ART. 1.764
Aplicabilitatea dispozitiilor de la vanzare
(1) Dispozitiile privitoare la vanzare se aplica, in mod corespunzator, si schimbului.
(2) Fiecare dintre parti este considerata vanzator, in ceea ce priveste bunul pe care il instraineaza, si cumparator, in ceea ce priveste bunul pe care il dobandeste.
ART. 1.765
Cheltuielile schimbului
In lipsa de stipulatie contrara, partile suporta in mod egal cheltuielile pentru incheierea contractului de schimb.
ART. 1.766
Notiune
(1) Contractul de furnizare este acela prin care o parte, denumita furnizor, se obliga sa transmita proprietatea asupra unei cantitati determinate de bunuri si sa le predea, la unul sau mai multe termene ulterioare incheierii contractului ori in mod continuu, sau sa presteze anumite servicii, la unul sau mai multe termene ulterioare ori in mod continuu, iar cealalta parte, denumita beneficiar, se obliga sa preia bunurile sau sa primeasca prestarea serviciilor si sa plateasca pretul lor.
(2) In cazul furnizarii de bunuri, ca accesoriu al obligatiei principale, furnizorul se poate obliga sa presteze beneficiarului acele servicii necesare pentru furnizarea bunurilor.
(3) Daca prin acelasi contract se convin atat vanzarea unor bunuri, cat si furnizarea unor bunuri sau servicii, atunci contractul va fi calificat in functie de obligatia caracteristica si cea accesorie.
ART. 1.767
Transmiterea dreptului de proprietate. Preluarea si predarea bunurilor
(1) Proprietatea asupra bunurilor se transfera de la furnizor la beneficiar in momentul predarii acestora. Beneficiarul are obligatia sa preia bunurile la termenele si in conditiile prevazute in contract.
(2) Preluarea bunurilor se face prin receptia de catre beneficiar, ocazie cu care se identifica si se constata cantitatea si calitatea acestora.
(3) Cand expedierea produselor este in seama furnizorului, produsele receptionate sunt socotite predate beneficiarului pe data predarii lor catre caraus.
ART. 1.768
Pretul produselor sau serviciilor
(1) Pretul datorat de beneficiar este cel prevazut in contract sau in lege.
(2) Daca in cursul executarii contractului se modifica reglementarea legala a pretului sau mecanismului de determinare a acestuia, intre parti va continua sa se aplice pretul sau mecanismul de determinare a acestuia stabilit initial in contract, daca legea nu prevede expres contrariul.
(3) Daca legea prevede expres ca pretul sau modalitatea de determinare pe care le stabileste se va aplica si contractelor in curs, fiecare dintre parti poate denunta contractul in 30 de zile de la data intrarii in vigoare a legii. Pe durata celor 30 de zile partile vor aplica pretul stabilit prin contract.
ART. 1.769
Subcontractarea
(1) Furnizorul poate subcontracta furnizarea bunurilor sau serviciilor catre o terta persoana, cu exceptia cazurilor in care contractul are un caracter strict personal sau natura contractului nu permite.
(2) Exista subcontractare ori de cate ori produsul sau serviciul care face obiectul contractului de furnizare este in fapt furnizat, in tot sau in parte, de catre un tert cu care furnizorul a subcontractat in acest scop.
ART. 1.770
Raspunderea furnizorului principal. Dreptul de regres al acestuia
In cazul subcontractarii, executarea contractului de furnizare ramane sub supravegherea furnizorului si acesta raspunde fata de beneficiar pentru calitatea produselor si a serviciilor furnizate de tertul subcontractant, avand insa drept de regres impotriva acestuia.
ART. 1.771
Aplicabilitatea dispozitiilor de la vanzare
Dispozitiile prezentului capitol se intregesc, in mod corespunzator, cu dispozitiile privitoare la contractul de vanzare, in masura in care nu este prevazuta o reglementare speciala pentru contractul de furnizare.
ART. 1.772
Notiune
(1) Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpara de la reportat cu plata imediata titluri de credit si valori mobiliare circuland in comert si se obliga, in acelasi timp, sa revanda reportatului titluri sau valori mobiliare de aceeasi specie, la o anumita scadenta, in schimbul unei sume determinate.
(2) Contractul de report se incheie prin remiterea titlurilor sau valorilor mobiliare, iar daca acestea sunt nominative, prin indeplinirea formalitatilor necesare pentru transmiterea lor.
ART. 1.773
Drepturi accesorii
In lipsa de stipulatie contrara, drepturile accesorii conferite de titlurile si valorile mobiliare date in report, precum dobanzile si dividendele ajunse la scadenta in timpul duratei reportului, se cuvin reportatorului.
ART. 1.774
Obligatia reportatorului de a exercita optiunea
(1) Reportatorul este obligat sa exercite optiunea pe seama reportatului in timpul reportului, daca titlurile acorda un asemenea drept, in conditiile legii speciale.
(2) Reportatul trebuie sa puna la dispozitia reportatorului fondurile necesare, cu cel putin 3 zile inainte de scadenta termenului de optiune. Daca reportatul nu indeplineste aceasta obligatie, reportatorul trebuie sa vanda dreptul de optiune in numele si pe seama reportatului.
ART. 1.775
Efectuarea de varsaminte asupra titlurilor
Daca in timpul reportului urmeaza a se efectua varsaminte in contul titlurilor si valorilor mobiliare care fac obiectul reportului, reportatul trebuie sa puna la dispozitia reportatorului sumele necesare, cu cel putin 3 zile inainte de scadenta varsamintelor. In caz contrar, reportatorul poate proceda la lichidarea silita a contractului.
ART. 1.776
Lichidarea reportului. Lichidarea diferentelor si reinnoirea reportului
(1) Lichidarea reportului se va face inauntrul celei de a doua zile de lucru ce urmeaza scadentei.
(2) Daca la scadenta termenului reportului partile lichideaza diferentele, facand plata, si reinnoiesc reportul asupra unor titluri sau valori mobiliare ce difera prin calitatea sau specia lor ori pe un alt pret, atunci se considera ca partile au incheiat un nou contract.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
§1. Cuprinsul contractului
ART. 1.777
Notiune
Locatiunea este contractul prin care o parte, numita locator, se obliga sa asigure celeilalte parti, numite locatar, folosinta unui bun pentru o anumita perioada, in schimbul unui pret, denumit chirie.
ART. 1.778
Felurile locatiunii
(1) Locatiunea bunurilor imobile si aceea a bunurilor mobile se numeste inchiriere, iar locatiunea bunurilor agricole poarta denumirea de arendare.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, in mod corespunzator, inchirierii locuintelor si arendarii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru aceste contracte.
(3) Locatiunea spatiilor destinate exercitarii activitatii unui profesionist este supusa prevederilor prezentei sectiuni, precum si dispozitiilor art. 1.824 si 1.828-1.831.
ART. 1.779
Bunurile ce pot face obiectul locatiunii
Toate bunurile, atat mobile cat si imobile, pot face obiectul locatiunii, daca dintr-o prevedere legala sau din natura lor nu rezulta contrariul.
ART. 1.780
Pretul locatiunii
(1) Chiria poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii.
(2) Dispozitiile privitoare la stabilirea pretului vanzarii sunt aplicabile, in mod corespunzator, si chiriei.
ART. 1.781
Incheierea contractului de locatiune
Contractul de locatiune se considera incheiat indata ce partile au convenit asupra bunului si pretului.
ART. 1.782
Locatiuni succesive
In situatia unor locatiuni succesive ale caror perioade se suprapun fie si partial, conflictul dintre locatari se rezolva:
a) in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, in favoarea locatarului care si-a notat dreptul in cartea funciara, dispozitiile art. 902 alin. (1) aplicandu-se in mod corespunzator;
b) in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, in favoarea locatarului care a indeplinit cel dintai aceste formalitati;
c) in cazul celorlalte bunuri, in favoarea locatarului care a intrat cel dintai in folosinta bunului, dispozitiile art. 1.275 aplicandu-se in mod corespunzator.
ART. 1.783
Durata maxima a locatiunii
Locatiunile nu se pot incheia pentru o perioada mai mare de 49 de ani. Daca partile stipuleaza un termen mai lung, acesta se reduce de drept la 49 de ani.
ART. 1.784
Incapacitati
(1) Dispozitiile privitoare la incapacitatile prevazute la art. 1.654 si 1.655 sunt aplicabile, in mod corespunzator, si locatiunii.
(2) De asemenea, sunt aplicabile, prin analogie, si dispozitiile art. 1.653, inclusiv atunci cand exista litigiu cu privire la dreptul de proprietate asupra bunului ce urmeaza a face obiectul locatiunii.
(3) Daca legea nu dispune altfel, locatiunile incheiate de persoanele care, potrivit legii, nu pot face decat acte de administrare nu vor depasi 5 ani.
ART. 1.785
Locatiunea fara durata determinata
Daca in contract partile nu au aratat durata locatiunii, fara a-si fi dorit sa contracteze pe o durata nedeterminata, in lipsa uzantelor, locatiunea se considera incheiata:
a) pentru un an, in cazul locuintelor nemobilate sau spatiilor pentru exercitarea activitatii unui profesionist;
b) pe durata corespunzatoare unitatii de timp pentru care s-a calculat chiria, in cazul bunurilor mobile ori in acela al camerelor sau apartamentelor mobilate;
c) pe durata locatiunii imobilului, in cazul bunurilor mobile puse la dispozitia locatarului pentru folosinta unui imobil.
§2. Obligatiile locatorului
ART. 1.786
Obligatiile principale ale locatorului
Locatorul este tinut, chiar fara vreo stipulatie expresa:
a) sa predea locatarului bunul dat in locatiune;
b) sa mentina bunul in stare corespunzatoare de folosinta pe toata durata locatiunii;
c) sa asigure locatarului linistita si utila folosinta a bunului pe tot timpul locatiunii.
ART. 1.787
Predarea bunului
Locatorul este obligat sa predea bunul impreuna cu toate accesoriile sale in stare corespunzatoare utilizarii acestuia.
ART. 1.788
Sarcina reparatiilor
(1) Locatorul este obligat sa efectueze toate reparatiile care sunt necesare pentru a mentine bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare pe toata durata locatiunii, conform destinatiei stabilite potrivit art. 1.799.
(2) Sunt in sarcina locatarului reparatiile locative, a caror necesitate rezulta din folosinta obisnuita a bunului.
(3) Daca, dupa incheierea contractului, se iveste nevoia unor reparatii care sunt in sarcina locatorului, iar acesta din urma, desi incunostintat, nu incepe sa ia de indata masurile necesare, reparatiile pot fi facute de locatar. In acest caz, locatorul este dator sa plateasca, in afara sumelor avansate de locatar, dobanzi socotite de la data efectuarii cheltuielilor.
(4) In caz de urgenta, locatarul il poate instiinta pe locator si dupa inceperea reparatiilor, dobanzile la sumele avansate neputand curge decat de la data instiintarii.
ART. 1.789
Asigurarea folosintei
Locatorul este obligat sa intreprinda tot ceea ce este necesar pentru a asigura in mod constant locatarului folosinta linistita si utila a bunului, fiind dator sa se abtina de la orice fapt care ar impiedica, diminua sau stanjeni o asemenea folosinta.
ART. 1.790
Garantia contra viciilor
(1) Locatorul garanteaza contra tuturor viciilor lucrului care impiedica sau micsoreaza folosirea lui, chiar daca nu le-a cunoscut la incheierea contractului si fara a tine seama daca ele existau dinainte ori au survenit in cursul locatiunii.
(2) Locatorul nu raspunde pentru viciile care erau aparente la data incheierii contractului si pe care locatarul nu le-a reclamat in conditiile art. 1.690 alin. (3). Locatorul poate fi obligat la despagubiri pentru prejudiciile pe care viciile aparente le cauzeaza vietii, sanatatii sau integritatii corporale a locatarului.
ART. 1.791
Efectele garantiei contra viciilor
(1) Daca locatorul nu inlatura viciile in cel mai scurt termen, locatarul are dreptul la o scadere proportionala a chiriei. In cazul in care viciile sunt atat de grave incat, daca le-ar fi cunoscut, locatarul nu ar fi luat bunul in locatiune, el poate rezilia contractul, in conditiile legii.
(2) Atunci cand aceste vicii aduc vreun prejudiciu locatarului, locatorul poate fi obligat si la daune-interese, in afara de cazul cand dovedeste ca nu le-a cunoscut si ca, potrivit imprejurarilor, nu era dator sa le cunoasca.
ART. 1.792
Garantia pentru lipsa calitatilor convenite
Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci cand bunul dat in locatiune nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.
ART. 1.793
Tulburarile de fapt
Locatorul nu este tinut sa il garanteze pe locatar de tulburarea cauzata prin fapta unui tert care nu pretinde vreun drept asupra bunului, afara numai daca tulburarile incepute inaintea predarii bunului il impiedica pe locatar sa il preia, caz in care dispozitiile art. 1.794 alin. (2) sunt aplicabile.
ART. 1.794
Tulburarile de drept
(1) Daca un tert pretinde vreun drept asupra bunului dat in locatiune, locatorul este dator sa il apere pe locatar chiar si in lipsa unei tulburari de fapt. Daca locatarul este lipsit in tot sau in parte de folosinta bunului, locatorul trebuie sa il despagubeasca pentru toate prejudiciile suferite din aceasta cauza.
(2) Indiferent de gravitatea tulburarii, daca i-a comunicat-o locatorului, fara ca acesta sa o inlature de indata, locatarul poate cere o scadere proportionala a chiriei. Daca tulburarea este atat de grava incat, daca ar fi cunoscut-o, locatarul nu ar fi contractat, el poate rezilia contractul in conditiile legii.
(3) Locatarul care, la incheierea contractului, cunostea cauza de evictiune nu are dreptul la daune-interese.
ART. 1.795
Introducerea in proces a locatorului
(1) Daca locatarul este chemat in judecata de un tert care pretinde un drept asupra bunului inchiriat, inclusiv un drept de servitute, si exista riscul pierderii, in tot sau in parte, a folosintei bunului, el are dreptul sa ceara introducerea in proces a locatorului, in conditiile Codului de procedura civila.
(2) Locatarul va fi tinut sa il despagubeasca pe locator de toate prejudiciile suferite ca urmare a necomunicarii tulburarii de catre locatar. El nu va fi insa tinut la despagubiri daca dovedeste ca locatorul nu ar fi avut castig de cauza sau ca, avand cunostinta de tulburare, nu a actionat.
§3. Obligatiile locatarului
ART. 1.796
Obligatiile principale
Locatarul are urmatoarele obligatii principale:
a) sa ia in primire bunul dat in locatiune;
b) sa plateasca chiria in cuantumul si la termenul stabilite prin contract;
c) sa foloseasca bunul cu prudenta si diligenta;
d) sa restituie bunul la incetarea, din orice cauza, a contractului de locatiune.
ART. 1.797
Data platii chiriei
(1) In lipsa de stipulatie contrara, locatarul este obligat sa plateasca chiria la termenele stabilite potrivit uzantelor.
(2) Daca nu exista uzante si in lipsa unei stipulatii contrare, chiria se plateste dupa cum urmeaza:
a) in avans pentru toata durata contractului, daca aceasta nu depaseste o luna;
b) in prima zi lucratoare a fiecarei luni, daca durata locatiunii este mai mare de o luna, dar mai mica de un an;
c) in prima zi lucratoare a fiecarui trimestru, daca durata locatiunii este de cel putin un an.
ART. 1.798
Caracterul executoriu
Contractele de locatiune incheiate prin inscris sub semnatura privata care au fost inregistrate la organele fiscale, precum si cele incheiate in forma autentica constituie titluri executorii pentru plata chiriei la termenele si in modalitatile stabilite in contract sau, in lipsa acestora, prin lege.
ART. 1.799
Obligatiile privind folosirea bunului
Locatarul este obligat sa foloseasca bunul luat in locatiune cu prudenta si diligenta, potrivit destinatiei stabilite prin contract sau, in lipsa, potrivit celei prezumate dupa anumite imprejurari, cum ar fi natura bunului, destinatia sa anterioara ori cea potrivit careia locatarul il foloseste.
ART. 1.800
Schimbarea formei ori destinatiei bunului. Folosirea abuziva
Daca locatarul modifica bunul ori ii schimba destinatia sau daca il intrebuinteaza astfel incat il prejudiciaza pe locator, acesta din urma poate cere daune-interese si, dupa caz, rezilierea contractului.
ART. 1.801
Instiintarea locatorului despre nevoia de reparatii
Locatarul este obligat, sub sanctiunea platii de daune-interese si a suportarii oricaror alte cheltuieli, sa ii notifice de indata locatorului necesitatea efectuarii reparatiilor care sunt in sarcina acestuia din urma.
ART. 1.802
Reparatiile locative
In lipsa de stipulatie contrara, reparatiile de intretinere curenta sunt in sarcina locatarului.
ART. 1.803
Lipsa de folosinta in caz de reparatii urgente
(1) Daca in timpul locatiunii bunul are nevoie de reparatii care nu pot fi amanate pana la sfarsitul locatiunii sau a caror amanare ar expune bunul pericolului de a fi distrus, locatarul va suporta restrangerea necesara a locatiunii cauzata de aceste reparatii.
(2) Daca totusi reparatiile dureaza mai mult de 10 zile, pretul locatiunii va fi scazut proportional cu timpul si cu partea bunului de care locatarul a fost lipsit.
(3) Daca reparatiile sunt de asa natura incat, in timpul executarii lor, bunul devine impropriu pentru intrebuintarea convenita, locatarul poate rezilia contractul.
ART. 1.804
Obligatia de a permite examinarea bunului
Locatarul este obligat sa permita examinarea bunului de catre locator la intervale de timp rezonabile in raport cu natura si destinatia bunului, precum si de catre cei care doresc sa il cumpere sau care, la incetarea contractului, doresc sa il ia in locatiune, fara insa ca prin aceasta sa i se cauzeze o stanjenire nejustificata a folosintei bunului.
§4. Sublocatiunea si cesiunea contractului de locatiune
ART. 1.805
Dreptul de a subcontracta si de a ceda contractul
Locatarul poate sa incheie o sublocatiune, totala sau partiala, ori chiar sa cedeze locatiunea, in tot sau in parte, unei alte persoane, daca aceasta facultate nu i-a fost interzisa in mod expres. Cu toate acestea, daca bunul este mobil, sublocatiunea ori cesiunea nu este permisa decat cu acordul scris al locatorului.
ART. 1.806
Interdictia sublocatiunii si a cesiunii
(1) Interdictia de a incheia o sublocatiune o include si pe aceea de a ceda locatiunea. Interdictia de a ceda locatiunea nu o include pe aceea de a incheia o sublocatiune.
(2) Interdictia de a incheia o sublocatiune priveste atat sublocatiunea totala, cat si pe cea partiala. Interdictia de a ceda locatiunea priveste atat cesiunea totala, cat si pe cea partiala.
ART. 1.807
Efectele sublocatiunii. Actiuni impotriva sublocatarului
(1) In caz de neplata a chiriei cuvenite in temeiul locatiunii, locatorul il poate urmari pe sublocatar pana la concurenta chiriei pe care acesta din urma o datoreaza locatarului principal. Plata anticipata a chiriei catre locatarul principal nu poate fi opusa locatorului.
(2) Locatorul isi pastreaza dreptul prevazut la alin. (1) atunci cand creanta avand ca obiect chiria datorata in temeiul sublocatiunii a fost cedata.
(3) Locatorul poate, de asemenea, sa se indrepte direct impotriva sublocatarului pentru a-l constrange la executarea celorlalte obligatii asumate prin contractul de sublocatiune.
ART. 1.808
Efectele cesiunii locatiunii
(1) Prin cesiunea contractului de locatiune de catre locatar, cesionarul dobandeste drepturile si este tinut de obligatiile locatarului izvorate din contractul de locatiune.
(2) Dispozitiile privind cesiunea contractului se aplica in mod corespunzator.
§5. Expirarea termenului si tacita relocatiune
ART. 1.809
Expirarea termenului
(1) Contractul de locatiune inceteaza de drept la expirarea termenului convenit de parti sau, dupa caz, prevazut de lege, fara a fi necesara o instiintare prealabila.
(2) In privinta obligatiei de restituire a bunului dat in locatiune, contractul incheiat pe durata determinata si constatat prin inscris autentic constituie, in conditiile legii, titlu executoriu la expirarea termenului.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si contractului incheiat pe perioada determinata prin inscris sub semnatura privata si inregistrat la organul fiscal competent.
ART. 1.810
Tacita relocatiune
(1) Daca, dupa implinirea termenului, locatarul continua sa detina bunul si sa isi indeplineasca obligatiile fara vreo impotrivire din partea locatorului, se considera incheiata o noua locatiune, in conditiile celei vechi, inclusiv in privinta garantiilor.
(2) Noua locatiune va fi insa pe durata nedeterminata, daca prin lege sau conventia partilor nu se prevede altfel.
§6. Instrainarea bunului dat in locatiune
ART. 1.811
Opozabilitatea contractului de locatiune fata de dobanditor
Daca bunul dat in locatiune este instrainat, dreptul locatarului este opozabil dobanditorului, dupa cum urmeaza:
a) in cazul imobilelor inscrise in cartea funciara, daca locatiunea a fost notata in cartea funciara;
b) in cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara, daca data certa a locatiunii este anterioara datei certe a instrainarii;
c) in cazul mobilelor supuse unor formalitati de publicitate, daca locatarul a indeplinit aceste formalitati;
d) in cazul celorlalte bunuri mobile, daca la data instrainarii bunul se afla in folosinta locatarului.
ART. 1.812
Incetarea locatiunii in caz de instrainare
(1) Daca partile convin astfel, locatiunea inceteaza in cazul instrainarii bunului dat in locatiune.
(2) Cu toate acestea, locatiunea ramane opozabila dobanditorului chiar si dupa ce locatarului i s-a notificat instrainarea, pentru un termen de doua ori mai mare decat cel care s-ar fi aplicat notificarii denuntarii contractului, conform prevederilor art. 1.816 alin. (2).
(3) Locatarul caruia i s-a comunicat incetarea contractului cu respectarea prevederilor alin. (2) nu are drept la despagubire nici impotriva locatorului, nici impotriva dobanditorului.
ART. 1.813
Raporturile dintre locatar si dobanditor
(1) In cazurile prevazute la art. 1.811, dobanditorul se subroga in toate drepturile si obligatiile locatorului care izvorasc din locatiune.
(2) Locatorul initial ramane raspunzator pentru prejudiciile cauzate locatarului anterior instrainarii.
ART. 1.814
Efectele garantiilor constituite de locatar
Cand locatarul bunului instrainat a dat garantii locatorului pentru indeplinirea obligatiilor sale, dobanditorul se subroga in drepturile izvorand din aceste garantii, in conditiile legii.
ART. 1.815
Cesiunea si plata anticipata a chiriei
Plata anticipata a chiriei sau cesiunea creantei privind chiria nu poate fi opusa dobanditorului decat daca in privinta acestora au fost indeplinite, inainte ca instrainarea sa devina opozabila locatarului, formalitatile de publicitate prin inscrierea la arhiva sau, dupa caz, in cartea funciara, in functie de obiectul locatiunii, ori daca plata anticipata sau cesiunea a fost cunoscuta de dobanditor pe alta cale.
§7. Incetarea contractului
ART. 1.816
Denuntarea contractului
(1) Daca locatiunea a fost facuta fara determinarea duratei, oricare dintre parti poate denunta contractul prin notificare.
(2) Notificarea facuta cu nerespectarea termenului de preaviz stabilit de lege sau, in lipsa, de uzante nu produce efecte decat de la implinirea acelui termen.
(3) La implinirea termenului de preaviz, obligatia de restituire a bunului devine exigibila, iar contractul de locatiune incheiat in conditiile prevazute la art. 1.809 alin. (2) sau (3), dupa caz, constituie, in conditiile legii, titlu executoriu cu privire la aceasta obligatie.
ART. 1.817
Rezilierea locatiunii
Atunci cand, fara justificare, una dintre partile contractului de locatiune nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul de a rezilia locatiunea, cu daune-interese, daca este cazul, potrivit legii
ART. 1.818
Imposibilitatea folosirii bunului
(1) Daca bunul este distrus in intregime sau nu mai poate fi folosit potrivit destinatiei stabilite, locatiunea inceteaza de drept.
(2) Daca imposibilitatea folosirii bunului este numai partiala, locatarul poate, dupa imprejurari, sa ceara fie rezilierea locatiunii, fie reducerea proportionala a chiriei.
(3) Atunci cand bunul este doar deteriorat, locatiunea continua, fiind aplicabile dispozitiile art. 1.788.
(4) In toate cazurile in care imposibilitatea totala sau partiala de folosire a bunului este fortuita, locatarul nu are drept la daune-interese.
ART. 1.819
Desfiintarea titlului locatorului
(1) Desfiintarea dreptului care permitea locatorului sa asigure folosinta bunului inchiriat determina incetarea de drept a contractului de locatiune.
(2) Cu toate acestea, locatiunea va continua sa produca efecte si dupa desfiintarea titlului locatorului pe durata stipulata de parti, fara a se depasi un an de la data desfiintarii titlului locatorului, insa numai daca locatarul a fost de buna-credinta la incheierea locatiunii.
ART. 1.820
Moartea locatorului sau a locatarului
(1) Locatiunea nu inceteaza prin moartea locatorului sau a locatarului.
(2) Cu toate acestea, in cazul locatiunii cu durata determinata, mostenitorii locatarului pot denunta contractul in termen de 60 de zile de la data la care au luat cunostinta de moartea locatarului si existenta locatiunii.
ART. 1.821
Restituirea bunului
(1) La incetarea locatiunii, locatarul este obligat sa restituie bunul luat in locatiune in starea in care l-a primit, in afara de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
(2) Pana la proba contrara, locatarul este prezumat ca a primit bunul in stare corespunzatoare de intrebuintare potrivit destinatiei stabilite.
(3) Restituirea bunurilor mobile luate in locatiune se face in locul in care au fost predate.
ART. 1.822
Raspunderea locatarului pentru bunul inchiriat
(1) Locatarul raspunde pentru degradarea bunului inchiriat in timpul folosintei sale, inclusiv cea cauzata de incendiu, daca nu dovedeste ca a survenit fortuit.
(2) El raspunde inclusiv pentru degradarea cauzata de membrii familiei sale, de sublocatarul sau, ca si de fapta altor persoane carora le-a ingaduit in orice mod folosirea, detinerea sau accesul la bun.
ART. 1.823
Imbunatatirile facute de locatar
(1) Locatorul are dreptul de a pastra lucrarile adaugate si autonome efectuate asupra bunului pe durata locatiunii si nu poate fi obligat la despagubiri decat daca locatarul a efectuat lucrarile cu acordul prealabil al locatorului.
(2) Daca lucrarile au fost efectuate fara acordul prealabil al locatorului, acesta poate alege sa ceara locatarului aducerea bunului in starea initiala, precum si plata de despagubiri pentru orice paguba ar fi cauzata bunului de catre locatar.
(3) In cazul in care nu a avut acordul prealabil al locatorului, locatarul nu poate invoca, in niciun caz, dreptul de retentie.
SECTIUNEA a 2-a
Reguli particulare in materia inchirierii locuintelor
ART. 1.824
Inchirierea facuta fara determinarea duratei
(1) Atunci cand contractul de inchiriere s-a incheiat fara determinarea duratei si nu s-a convenit altfel, chiriasul poate denunta contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic decat sfertul intervalului de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), locatorul poate denunta contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz care nu poate fi mai mic de:
a) 60 de zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este de o luna sau mai mare;
b) 15 zile, daca intervalul de timp pentru care s-a stabilit plata chiriei este mai mic de o luna.
ART. 1.825
Denuntarea inchirierii incheiate pe durata determinata
(1) Daca inchirierea este pe durata determinata, locatarul poate denunta unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz de cel putin 60 de zile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
(2) In cazul in care inchirierea este pe durata determinata, iar in contract s-a prevazut ca locatorul poate denunta unilateral contractul in vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, acestei denuntari i se aplica termenul de preaviz prevazut la art. 1.824 alin. (2).
ART. 1.826
Clauze nescrise
Este considerata nescrisa orice clauza in temeiul careia:
a) chiriasul este obligat sa incheie o asigurare cu un asigurator impus de locator;
b) se prevede raspunderea solidara sau indivizibila a chiriasilor din apartamente diferite situate in acelasi imobil, in cazul degradarii elementelor de constructii si a instalatiilor, obiectelor si dotarilor aferente partilor comune ale imobilului;
c) chiriasul se obliga sa recunoasca sau sa plateasca in avans, cu titlu de reparatii locative, sume stabilite pe baza estimarilor facute exclusiv de locator;
d) locatorul este indreptatit sa diminueze sau sa suprime, fara contraprestatie echivalenta, prestatiile la care s-a obligat prin contract.
ART. 1.827
Vicii care ameninta sanatatea ori integritatea corporala
(1) Daca imobilul inchiriat, prin structura sau prin starea sa, constituie o primejdie grava pentru sanatatea celor care lucreaza sau locuiesc in el, chiriasul, chiar daca a renuntat la acest drept, va putea rezilia contractul de inchiriere, in conditiile legii.
(2) Chiriasul are dreptul si la daune-interese daca, la data incheierii contractului, nu a cunoscut viciile bunului.
ART. 1.828
Dreptul de preferinta al chiriasului la inchiriere
(1) La incheierea unui nou contract de inchiriere a locuintei, chiriasul are, la conditii egale, drept de preferinta. El nu are insa acest drept atunci cand nu si-a executat obligatiile nascute in baza inchirierii anterioare.
(2) Dispozitiile referitoare la exercitarea dreptului de preemptiune in materia vanzarii sunt aplicabile in mod corespunzator.
ART. 1.829
Folosirea partilor si instalatiilor comune ale cladirii
(1) In cladirile cu mai multe apartamente, chiriasii au dreptul de a intrebuinta partile si instalatiile de folosinta comuna ale cladirii potrivit cu destinatia fiecareia.
(2) Chiriasii sunt obligati sa contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, incalzirea, curatarea partilor si instalatiilor de folosinta comuna, precum si la orice alte cheltuieli pe care legea le stabileste in sarcina lor.
ART. 1.830
Rezilierea contractului
(1) In cazul in care, fara justificare, una dintre partile contractului de inchiriere nu isi executa obligatiile nascute din acest contract, cealalta parte are dreptul la rezilierea contractului.
(2) De asemenea, locatorul poate cere instantei rezilierea contractului de inchiriere si in cazul in care chiriasul, membrii familiei sale sau alte persoane carora acesta din urma le-a ingaduit, in orice mod, folosirea, detinerea sau accesul in locuinta fie au un comportament care face imposibila convietuirea cu celelalte persoane care locuiesc in acelasi imobil sau in imobile aflate in vecinatate, fie impiedica folosirea normala a locuintei sau a partilor comune.
ART. 1.831
Evacuarea chiriasului
(1) Daca prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriasului se face in baza unei hotarari judecatoresti.
(2) Chiriasul este obligat la plata chiriei prevazute in contract pana la data eliberarii efective a locuintei, precum si la repararea prejudiciilor de orice natura cauzate locatorului pana la acea data.
ART. 1.832
Alte persoane care locuiesc impreuna cu chiriasul
(1) In lipsa unei interdictii stipulate in acest sens, si alte persoane pot locui impreuna cu chiriasul, caz in care vor fi tinute solidar cu acesta, pe durata folosintei exercitate, pentru oricare dintre obligatiile izvorate din contract.
(2) Incetarea, din orice cauza, a contractului de inchiriere, precum si hotararea judecatoreasca de evacuare a chiriasului sunt de drept opozabile si se executa impotriva tuturor persoanelor care locuiesc, cu titlu sau fara titlu, impreuna cu chiriasul.
ART. 1.833
Subinchirierea si cesiunea contractului de inchiriere
Chiriasul poate ceda contractul de inchiriere a locuintei sau subinchiria locuinta numai cu acordul scris al locatorului, caz in care, in lipsa unei stipulatii contrare, cesionarul, respectiv sublocatarul raspunde solidar cu chiriasul pentru obligatiile asumate fata de locator prin contractul de inchiriere.
ART. 1.834
Decesul chiriasului
(1) Contractul de inchiriere a locuintei inceteaza in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului chiriasului.
(2) Descendentii si ascendentii chiriasului au dreptul, in termenul prevazut la alin. (1), sa opteze pentru continuarea contractului de inchiriere pana la expirarea duratei acestuia, daca sunt mentionati in contract si daca au locuit impreuna cu chiriasul. Dispozitiile art. 323 alin. (3) sunt aplicabile in privinta sotului supravietuitor.
(3) Persoanele prevazute la alin. (2), care au cerut continuarea contractului, desemneaza de comun acord persoana sau persoanele care semneaza contractul de inchiriere in locul chiriasului decedat. In cazul in care acestia nu ajung la un acord in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului chiriasului, desemnarea se face de catre locator.
(4) Subinchirierea consimtita de chirias inceteaza la expirarea termenului prevazut la alin. (1), daca locatiunea nu continua in conditiile alin. (2). In acest ultim caz, persoana desemnata potrivit alin. (3) semneaza contractul de subinchiriere in locul chiriasului decedat.
ART. 1.835
Locuinte cu destinatie speciala
Regimul inchirierii prevazut de legea speciala pentru locuintele sociale, locuintele de necesitate, locuintele de serviciu, locuintele de interventie si locuintele de protocol se intregeste cu prevederile prezentului cod.
SECTIUNEA a 3-a
Reguli particulare in materia arendarii
ART. 1.836
Bunuri ce pot fi arendate
Pot fi arendate orice bunuri agricole, cum ar fi:
a) terenurile cu destinatie agricola, si anume terenuri agricole productive - arabile, viile, livezile, pepinierele viticole, pomicole, arbustii fructiferi, plantatiile de hamei si duzi, pasunile impadurite, terenurile ocupate cu constructii si instalatii agrozootehnice, amenajarile piscicole si de imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice, platformele si spatiile de depozitare care servesc nevoilor productiei agricole si terenurile neproductive care pot fi amenajate si folosite pentru productia agricola;
b) animalele, constructiile de orice fel, masinile, utilajele si alte asemenea bunuri destinate exploatarii agricole.
ART. 1.837
Arendarea facuta pe durata nedeterminata
Daca durata nu este determinata, arendarea se considera a fi facuta pentru toata perioada necesara recoltarii fructelor pe care bunul agricol urmeaza sa le produca in anul agricol in care se incheie contractul.
ART. 1.838
Conditii de forma
(1) Contractul de arendare trebuie incheiat in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Sub sanctiunea unei amenzi civile stabilite de instanta de judecata pentru fiecare zi de intarziere, arendasul trebuie sa depuna un exemplar al contractului la consiliul local in a carui raza teritoriala se afla bunurile agricole arendate, pentru a fi inregistrat intr-un registru special tinut de secretarul consiliului local.
(3) Cand bunurile arendate sunt situate in raza teritoriala a mai multor consilii locale, cate un exemplar al contractului se depune la fiecare consiliu local in a carui raza teritoriala sunt situate bunurile arendate.
(4) Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile.
(5) Toate cheltuielile legate de incheierea, inregistrarea si publicitatea contractului de arendare revin arendasului.
ART. 1.839
Schimbarea categoriei de folosinta
Arendasul poate schimba categoria de folosinta a terenului arendat numai cu acordul prealabil dat in scris de catre proprietar si cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.
ART. 1.840
Asigurarea bunurilor arendate
Arendasul este obligat, chiar in lipsa de stipulatie expresa, sa asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor calamitati naturale.
ART. 1.841
Reducerea arendei stabilite in bani in cazul pieirii recoltei
(1) Atunci cand, pe durata arendarii, intreaga recolta a unui an sau cel putin o jumatate din ea a pierit fortuit, arendasul poate cere reducerea proportionala a arendei daca aceasta a fost stabilita intr-o cantitate determinata de produse agricole, intr-o suma de bani determinata sau intr-o suma de bani determinabila in functie de valoarea unei cantitati determinate de produse agricole.
(2) Daca arendarea este facuta pe mai multi ani, reducerea nu se va stabili decat la sfarsitul arendarii, cand se va face o compensare a recoltelor tuturor anilor de folosinta.
ART. 1.842
Exceptii
(1) Arendasul nu poate obtine reducerea arendei in cazul in care pieirea recoltei a avut loc dupa ce a fost culeasa.
(2) Reducerea arendei nu va putea fi ceruta nici atunci cand cauza pagubei era cunoscuta la data incheierii contractului.
ART. 1.843
Riscul pieirii fructelor in cazul in care arenda se plateste in fructe
(1) Atunci cand arenda este stabilita intr-o cota din fructe sau intr-o suma de bani determinabila in functie de valoarea unei astfel de cote, pieirea fortuita, in tot sau in parte, a fructelor de impartit este suportata proportional si nu da niciuneia dintre parti actiune in despagubire impotriva celeilalte.
(2) Daca insa pieirea s-a produs dupa culegerea fructelor si una dintre parti intarzie in mod culpabil predarea sau receptia lor, cota cuvenita acesteia se reduce cu fructele pierdute, iar cota celeilalte parti se considera ca si cum nu ar fi survenit nicio pierdere, afara numai daca fructele ar fi pierit chiar daca predarea si receptia fructelor se faceau la timp.
ART. 1.844
Plata arendei in fructe
Atunci cand arenda se plateste in fructe, in lipsa altui termen prevazut in contract, arendasul este de drept in intarziere pentru predarea lor de la data culegerii, iar arendatorul este de drept in intarziere pentru receptie de la data la care a fost notificat in scris de catre arendas.
ART. 1.845
Caracterul executoriu
Contractele de arendare incheiate in forma autentica, precum si cele inregistrate la consiliul local constituie, in conditiile legii, titluri executorii pentru plata arendei la termenele si in modalitatile stabilite in contract.
ART. 1.846
Cesiunea arendarii
Cu acordul scris al arendatorului, arendasul poate sa cesioneze contractul de arendare sotului care participa la exploatarea bunurilor arendate sau descendentilor sai majori.
ART. 1.847
Interdictia subarendarii
(1) Nu sunt permise oficiile de arendasi.
(2) Subarendarea totala sau partiala este interzisa, sub sanctiunea nulitatii absolute.
ART. 1.848
Reinnoirea arendarii
(1) Contractul de arendare se reinnoieste de drept, pentru aceeasi durata, daca niciuna dintre parti nu a comunicat cocontractantului, in scris, refuzul sau cu cel putin 6 luni inainte de expirarea termenului, iar in cazul terenurilor cu destinatie agricola, cu cel putin un an.
(2) Daca durata contractului de arendare este de un an sau mai scurta, termenele de refuz al reinnoirii prevazute la alin. (1) se reduc la jumatate.
ART. 1.849
Dreptul de preemptiune
Arendasul are drept de preemptiune cu privire la bunurile agricole arendate, care se exercita potrivit art. 1.730-1.739.
ART. 1.850
Cazuri speciale de incetare a contractului
Contractul de arendare inceteaza prin decesul, incapacitatea sau falimentul arendasului.
Cuprins - Document Top
SECTIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de antrepriza
§1. Dispozitii generale
ART. 1.851
Notiune
(1) Prin contractul de antrepriza, antreprenorul se obliga ca, pe riscul sau, sa execute o anumita lucrare, materiala ori intelectuala, sau sa presteze un anumit serviciu pentru beneficiar, in schimbul unui pret.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni sunt aplicabile, in mod corespunzator, si antreprizei pentru lucrari de constructii, daca sunt compatibile cu regulile particulare prevazute pentru acest contract.
ART. 1.852
Contractul de subantrepriza
(1) Prin contractul de subantrepriza antreprenorul poate incredinta unuia sau mai multor subantreprenori executarea unor parti ori elemente ale lucrarii sau serviciilor, afara de cazul in care contractul de antrepriza a fost incheiat in considerarea persoanei sale.
(2) In raporturile cu beneficiarul, antreprenorul raspunde pentru fapta subantreprenorului la fel ca pentru propria sa fapta.
(3) Subantrepriza este supusa dispozitiilor prevazute pentru contractul de antrepriza.
ART. 1.853
Incapacitati
Dispozitiile art. 1.655 alin. (1) se aplica in mod corespunzator si contractului de antrepriza.
ART. 1.854
Pretul
(1) Pretul antreprizei poate consta intr-o suma de bani sau in orice alte bunuri sau prestatii.
(2) Pretul trebuie sa fie serios si determinat sau cel putin determinabil.
(3) Atunci cand contractul nu cuprinde clauze referitoare la pret, beneficiarul datoreaza pretul prevazut de lege ori calculat potrivit legii sau, in lipsa unor asemenea prevederi legale, pretul stabilit in raport cu munca depusa si cheltuielile necesare pentru executarea lucrarii ori prestarea serviciului, avandu-se in vedere si uzantele existente.
ART. 1.855
Delimitarea fata de vanzare
Contractul este de vanzare, iar nu de antrepriza, atunci cand, potrivit intentiei partilor, executarea lucrarii nu constituie scopul principal al contractului, avandu-se in vedere si valoarea bunurilor furnizate.
ART. 1.856
Actiunea directa a lucratorilor
In masura in care nu au fost platite de antreprenor, persoanele care, in baza unui contract incheiat cu acesta, au desfasurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrarii contractate au actiune directa impotriva beneficiarului, pana la concurenta sumei pe care acesta din urma o datoreaza antreprenorului la momentul introducerii actiunii.
§2. Obligatiile partilor
ART. 1.857
Procurarea, pastrarea si intrebuintarea materialelor
(1) Daca din lege sau din contract nu rezulta altfel, antreprenorul este obligat sa execute lucrarea cu materialele sale.
(2) Antreprenorul care lucreaza cu materialele sale raspunde pentru calitatea acestora, potrivit dispozitiilor de la contractul de vanzare.
(3) Antreprenorul caruia beneficiarul i-a incredintat materialele este obligat sa le pastreze si sa le intrebuinteze potrivit destinatiei lor, conform regulilor tehnice aplicabile, sa justifice modul in care acestea au fost intrebuintate si sa restituie ceea ce nu a fost folosit la executarea lucrarii.
ART. 1.858
Informarea beneficiarului
Antreprenorul este obligat sa il informeze fara intarziere pe beneficiar daca normala executare a lucrarii, trainicia ei sau folosirea potrivit cu destinatia acesteia ar fi primejduita din cauza:
a) materialelor procurate sau a celorlalte mijloace pe care, potrivit contractului, beneficiarul le-a pus la dispozitie;
b) instructiunilor necorespunzatoare date de beneficiar;
c) existentei sau ivirii unor imprejurari pentru care antreprenorul nu este tinut sa raspunda.
ART. 1.859
Neluarea masurilor necesare de catre beneficiar
(1) In cazul in care beneficiarul, desi a fost instiintat de catre antreprenor in conditiile art. 1.858, nu ia masurile necesare intr-un termen potrivit cu imprejurarile, antreprenorul poate rezilia contractul sau poate continua executarea acestuia pe riscul beneficiarului, notificandu-l in acest sens.
(2) Cu toate acestea, daca lucrarea ar fi de natura sa ameninte sanatatea sau integritatea corporala a persoanelor, antreprenorul este obligat sa ceara rezilierea contractului, sub sanctiunea de a prelua riscul si de a raspunde pentru prejudiciile cauzate inclusiv tertilor.
ART. 1.860
Pieirea lucrarii inainte de receptie
(1) Daca anterior receptiei lucrarea piere ori se deterioreaza din cauze neimputabile beneficiarului, antreprenorul care a procurat materialul este dator sa o refaca pe cheltuiala sa si cu respectarea conditiilor si termenelor initiale, tinand seama, daca este cazul, de regulile privind suspendarea fortuita a executarii obligatiei.
(2) Atunci cand materialul a fost procurat de beneficiar, acesta este tinut sa suporte cheltuielile refacerii lucrarii numai daca pieirea s-a datorat unui viciu al materialelor. In celelalte cazuri, beneficiarul este obligat sa furnizeze din nou materialele, daca pieirea sau deteriorarea nu este imputabila antreprenorului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile atunci cand pieirea sau deteriorarea are loc dupa receptia lucrarii, situatie in care antreprenorul ramane raspunzator, daca este cazul, in temeiul garantiei contra viciilor si pentru calitatile convenite.
ART. 1.861
Controlul executarii lucrarii
Beneficiarul are dreptul ca, pe propria sa cheltuiala, sa controleze lucrarea in cursul executarii ei, fara a-l stanjeni in mod nejustificat pe antreprenor, precum si sa ii comunice acestuia observatiile sale.
ART. 1.862
Receptia lucrarii
(1) De indata ce a primit comunicarea prin care antreprenorul il instiinteaza ca lucrarea este finalizata, beneficiarul are obligatia ca, intr-un termen rezonabil potrivit naturii lucrarii si uzantelor din domeniu, sa o verifice si, daca aceasta corespunde conditiilor stabilite prin contract, sa o receptioneze, precum si, atunci cand este cazul, sa o ridice.
(2) Daca, fara motive temeinice, beneficiarul nu se prezinta sau nu comunica neintarziat antreprenorului rezultatul verificarii, lucrarea se socoteste receptionata fara rezerve.
(3) Beneficiarul care a receptionat lucrarea fara rezerve nu mai are dreptul de a invoca viciile aparente ale lucrarii sau lipsa aparenta a calitatilor convenite.
ART. 1.863
Garantia contra viciilor si pentru calitatile convenite
Antreprenorul datoreaza garantie contra viciilor lucrarii si pentru calitatile convenite, potrivit dispozitiilor privind garantia contra viciilor lucrului vandut, care se aplica in mod corespunzator.
ART. 1.864
Exigibilitatea pretului
(1) Atunci cand obiectul contractului este o lucrare, beneficiarul este obligat sa ii plateasca antreprenorului pretul la data si locul receptiei intregii lucrari, daca prin lege sau contract nu se prevede altfel.
(2) In cazul in care lucrarea a pierit ori s-a deteriorat inainte de receptie, fara vina beneficiarului, antreprenorul nu are dreptul la pret atunci cand el a dat materialul sau cand pieirea ori deteriorarea a avut o alta cauza decat viciile materialului dat de beneficiar. In acest caz, contractul ramane in fiinta, fiind aplicabile dispozitiile art. 1.860.
ART. 1.865
Pretul estimat
(1) Atunci cand, cu ocazia incheierii contractului, pretul lucrarilor sau al serviciilor a facut obiectul unei estimari, antreprenorul trebuie sa justifice orice crestere a pretului.
(2) Beneficiarul nu este tinut sa plateasca aceasta crestere decat in masura in care ea rezulta din lucrari sau servicii care nu puteau fi prevazute de catre antreprenor la momentul incheierii contractului.
ART. 1.866
Pretul stabilit in functie de valoarea lucrarilor sau serviciilor
Daca pretul este stabilit in functie de valoarea lucrarilor executate, a serviciilor prestate sau a bunurilor furnizate, antreprenorul este tinut, la cererea beneficiarului, sa ii dea socoteala despre stadiul lucrarilor, despre serviciile deja prestate si despre cheltuielile deja efectuate.
ART. 1.867
Pretul forfetar
(1) Atunci cand contractul este incheiat pentru un pret global, beneficiarul trebuie sa plateasca pretul convenit si nu poate cere o diminuare a acestuia, motivand ca lucrarea sau serviciul a necesitat mai putina munca ori a costat mai putin decat s-a prevazut.
(2) Tot astfel, antreprenorul nu poate pretinde o crestere a pretului pentru motive opuse celor mentionate la alin. (1).
(3) Pretul forfetar ramane neschimbat, cu toate ca s-au adus modificari cu privire la conditiile de executare initial prevazute, daca partile nu au convenit altfel.
ART. 1.868
Vanzarea bunurilor neridicate in termen
(1) Daca antreprenorul s-a obligat sa execute o lucrare cu materialul beneficiarului sau sa presteze un serviciu cu privire la un bun pe care beneficiarul i l-a predat in acest scop, iar acesta din urma nu ridica bunul in termen de 6 luni socotit din ziua convenita pentru receptie sau, cand lucrarea ori serviciul s-a finalizat mai tarziu, de la data finalizarii, antreprenorul, dupa ce l-a instiintat in scris pe beneficiar, are dreptul sa vanda bunul cu diligenta unui mandatar cu titlu gratuit al beneficiarului.
(2) Dupa retinerea pretului lucrarii si a cheltuielilor de vanzare, antreprenorul va consemna diferenta la dispozitia beneficiarului.
(3) Dispozitiile prezentului articol nu sunt aplicabile in cazul in care beneficiarul introduce impotriva antreprenorului o actiune intemeiata pe neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a lucrarii.
ART. 1.869
Ipoteca legala
Pentru garantarea platii pretului datorat pentru lucrare, antreprenorul beneficiaza de o ipoteca legala asupra lucrarii, constituita si conservata in conditiile legii.
§3. Incetarea contractului
ART. 1.870
Decesul beneficiarului
Decesul beneficiarului nu determina incetarea contractului decat daca aceasta face imposibila sau inutila executarea sa.
ART. 1.871
Decesul antreprenorului sau incapacitatea sa de a executa contractul
(1) In cazul in care antreprenorul decedeaza sau devine, fara culpa sa, incapabil de a finaliza lucrarea sau de a presta serviciul, contractul inceteaza daca a fost incheiat in considerarea aptitudinilor personale ale antreprenorului.
(2) Beneficiarul este tinut sa receptioneze partea deja executata, daca o poate folosi.
(3) De asemenea, in cazul prevazut la alin. (1), beneficiarul este obligat sa plateasca, in proportie cu pretul convenit, valoarea lucrarilor efectuate si a cheltuielilor facute in vederea finalizarii lucrarii, insa numai in masura in care aceste lucrari si cheltuieli ii sunt de folos.
(4) Beneficiarul are dreptul, cu conditia de a plati o indemnizatie adecvata, sa ceara predarea materialelor pregatite si a planurilor pe cale de a fi puse in executare, dispozitiile legale privitoare la drepturile de proprietate intelectuala ramanand aplicabile.
ART. 1.872
Rezolutiunea sau rezilierea contractului imputabila antreprenorului
Beneficiarul are dreptul sa obtina rezilierea sau, dupa caz, rezolutiunea contractului in cazurile in care, fara justificare:
a) respectarea termenului convenit pentru receptia lucrarii a devenit vadit imposibila;
b) lucrarea sau serviciul nu se executa in modul convenit si intr-un termen stabilit de beneficiar potrivit cu imprejurarile, antreprenorul nu remediaza lipsurile constatate si nu schimba pentru viitor modul de executare a lucrarii sau serviciului;
c) nu se executa alte obligatii ce revin antreprenorului potrivit legii sau in temeiul contractului.
ART. 1.873
Rezolutiunea sau rezilierea contractului imputabila beneficiarului
Daca antreprenorul nu poate incepe sau continua executarea
contractului din cauza neindeplinirii fara justificare de catre beneficiar a propriilor obligatii, antreprenorul este indreptatit sa obtina rezolutiunea ori rezilierea contractului, cu daune-interese, daca este cazul.
SECTIUNEA a 2-a
Contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii
ART. 1.874
Notiune
Prin contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii, antreprenorul se obliga sa execute lucrari care, potrivit legii, necesita eliberarea autorizatiei de construire.
ART. 1.875
Obligatii accesorii ale beneficiarului
(1) Beneficiarul este obligat sa permita antreprenorului, in masura in care este necesara pentru executarea lucrarii, folosirea cailor de acces, a instalatiilor proprii de alimentare cu apa si a altor utilitati ce deservesc imobilul.
(2) Beneficiarul este obligat sa obtina toate autorizatiile cerute de lege pentru executarea lucrarii. In vederea executarii acestei obligatii, antreprenorul trebuie sa coopereze cu beneficiarul, furnizandu-i informatiile necesare pe care le detine sau pe care ar trebui sa le detina in considerarea specializarii sale.
ART. 1.876
Controlul executarii lucrarilor
(1) In cursul executarii contractului, beneficiarul are dreptul ca, fara a stanjeni activitatea normala a antreprenorului, sa controleze stadiul de executie, calitatea si aspectul lucrarilor efectuate si ale materialelor intrebuintate, precum si orice alte aspecte referitoare la indeplinirea de catre antreprenor a obligatiilor sale contractuale.
(2) Beneficiarul comunica antreprenorului constatarile si instructiunile sale in scris, daca nu s-a convenit altfel.
(3) La finalizarea acelei parti din lucrare ce urmeaza a fi acoperita prin executarea ulterioara a altor lucrari sau prin montarea unor elemente de constructii, antreprenorul si beneficiarul sunt obligati sa constate impreuna existenta partii finalizate si conformitatea acesteia cu dispozitiile legale si clauzele contractului. In acest scop, daca nu s-a convenit altfel, antreprenorul il convoaca pe beneficiar la locul executarii lucrarii inauntrul unui termen rezonabil, a carui intindere se stabileste, potrivit uzantelor existente, in raport cu natura lucrarii si locul situarii acesteia. In cazul in care beneficiarul nu se prezinta la termenul comunicat in scris sau pe alta cale convenita de catre parti, antreprenorul poate intocmi singur actul de constatare a lucrarii ce urmeaza a fi acoperita.
ART. 1.877
Imprejurari care impiedica executarea lucrarilor
(1) In cazul in care, in cursul executarii contractului, constata greseli sau lipsuri in lucrarile de proiectare in temeiul carora s-a incheiat contractul, antreprenorul este obligat sa comunice de indata beneficiarului si proiectantului constatarile sale, impreuna cu propunerile de remediere, in masura in care acestea intra in domeniul pregatirii sale profesionale, precum si sa ceara beneficiarului sa ia masurile corespunzatoare.
(2) Daca beneficiarul, luand si avizul proiectantului, nu comunica de indata masurile luate pentru inlaturarea greselilor sau lipsurilor semnalate ori daca masurile luate nu sunt corespunzatoare, antreprenorul poate sa suspende executarea lucrarilor, instiintandu-i de indata despre aceasta pe beneficiar si proiectant.
ART. 1.878
Receptia lucrarilor. Riscul contractului
(1) Dupa finalizarea constructiei, se va proceda, in conditiile legii, la receptia provizorie la terminarea lucrarii, urmata de receptia finala.
(2) Riscurile trec asupra beneficiarului de la data receptiei provizorii la terminarea lucrarii.
ART. 1.879
Raspunderea pentru vicii
(1) Termenele de garantie contra viciilor lucrarii sunt cele stabilite de legea speciala.
(2) Arhitectul sau inginerul este exonerat de raspunderea pentru viciile lucrarii numai daca dovedeste ca acestea nu rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor pe care le-a furnizat si, daca este cazul, din vreo lipsa de diligenta in coordonarea sau supravegherea lucrarilor.
(3) Antreprenorul este exonerat de raspundere numai daca dovedeste ca viciile rezulta din deficiente ale expertizelor sau planurilor arhitectului ori ale inginerului ales de catre beneficiar. Subantreprenorul nu este exonerat decat daca dovedeste ca viciile rezulta din deciziile antreprenorului sau din expertizele ori planurile arhitectului sau ale inginerului.
(4) Fiecare dintre partile prevazute la alin. (2) si (3) poate fi exonerata de raspundere daca dovedeste ca aceste vicii rezulta din deciziile impuse de beneficiar in alegerea solului sau a materialelor ori in alegerea subantreprenorilor, a expertilor sau a metodelor de construire. Exonerarea de raspundere nu opereaza atunci cand aceste vicii, desi puteau sa fie prevazute in cursul executarii lucrarii, nu au fost notificate beneficiarului. Prevederile art. 1.859 raman aplicabile.
ART. 1.880
Inceputul prescriptiei privind raspunderea pentru vicii
(1) Prescriptia dreptului la actiune pentru vicii aparente incepe sa curga de la data receptiei finale sau, dupa caz, a implinirii termenului acordat antreprenorului prin procesul-verbal de receptie finala, pentru inlaturarea viciilor constatate.
(2) Prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarii de proiectare incepe sa curga odata cu prescriptia dreptului la actiune pentru viciile lucrarilor executate de antreprenor, afara numai daca viciile lucrarilor de proiectare au fost descoperite mai inainte, caz in care prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii acestora.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.881
Notiune
(1) Prin contractul de societate doua sau mai multe persoane se obliga reciproc sa coopereze pentru desfasurarea unei activitati si sa contribuie la aceasta prin aporturi banesti, in bunuri, in cunostinte specifice sau prestatii, cu scopul de a imparti beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta.
(2) Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proportional cu participarea la distributia beneficiului, daca prin contract nu s-a stabilit altfel.
(3) Societatea se poate constitui cu sau fara personalitate juridica.
ART. 1.882
Conditii de validitate
(1) Poate fi asociat orice persoana fizica sau persoana juridica, afara de cazul in care prin lege se dispune altfel. Un sot nu poate deveni asociat prin aportarea de bunuri comune decat cu consimtamantul celuilalt sot, dispozitiile art. 349 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Orice societate trebuie sa aiba un obiect determinat si licit, in acord cu ordinea publica si bunele moravuri.
(3) Fiecare asociat trebuie sa contribuie la constituirea societatii prin aporturi banesti, in bunuri, in prestatii sau cunostinte specifice.
ART. 1.883
Regimul aporturilor
(1) In cazul unei societati cu personalitate juridica, aporturile intra in patrimoniul societatii, iar in cazul unei societati fara personalitate juridica, aporturile devin coproprietatea asociatilor, afara de cazul in care au convenit, in mod expres, ca vor trece in folosinta lor comuna.
(2) In cazul aportului unor bunuri imobile sau, dupa caz, al altor drepturi reale imobiliare, contractul se incheie in forma autentica.
(3) Transferul drepturilor asupra bunurilor aportate este supus formelor de publicitate prevazute de lege. Daca inscrierea dreptului in registrele de publicitate a fost facuta inainte de data inmatricularii societatii, transferul drepturilor este, in toate cazurile, afectat de conditia dobandirii personalitatii juridice.
ART. 1.884
Forma contractului
(1) Contractul de societate se incheie in forma scrisa. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
(2) Sub sanctiunea nulitatii absolute, contractul prin care se infiinteaza o societate cu personalitate juridica trebuie incheiat in forma scrisa si trebuie sa prevada asociatii, aporturile, forma juridica, obiectul, denumirea si sediul societatii.
ART. 1.885
Durata societatii
(1) Durata societatii este nedeterminata, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) Asociatii pot prelungi durata societatii, inainte de expirarea acesteia.
ART. 1.886
Raspunderea asociatilor fondatori si a primilor administratori
(1) Asociatii fondatori si primii administratori numiti prin contract raspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin nerespectarea unei conditii de forma a contractului de societate sau a unei formalitati necesare pentru constituirea societatii ori, daca este cazul, pentru dobandirea personalitatii juridice de catre aceasta.
(2) In cazul modificarii contractului, dispozitiile alin. (1) se aplica administratorilor cu drept de reprezentare a societatii aflati in functie la data modificarii, respectiv la data la care ar fi trebuit sa se indeplineasca formalitatile referitoare la aceasta modificare.
ART. 1.887
Domeniul de aplicare
(1) Prezentul capitol constituie dreptul comun in materia societatilor.
(2) Legea poate reglementa diferite tipuri de societati in considerarea formei, naturii sau obiectului de activitate.
ART. 1.888
Formele societare
Dupa forma lor, societatile pot fi:
a) simple;
b) in participatie;
c) in nume colectiv;
d) in comandita simpla;
e) cu raspundere limitata;
f) pe actiuni;
g) in comandita pe actiuni;
h) cooperative;
i) alt tip de societate anume reglementat de lege.
ART. 1.889
Dobandirea personalitatii juridice
(1) Prin contractul de societate sau printr-un act separat, asociatii pot conveni constituirea unei societati cu personalitate juridica, cu respectarea conditiilor prevazute de lege. In acest caz, raspunderea lor pentru datoriile sociale este subsidiara, nelimitata si solidara, daca prin lege nu se dispune altfel.
(2) Daca, potrivit vointei asociatilor, societatea urmeaza sa aiba personalitate juridica, indiferent de obiectul de activitate, ea poate fi constituita numai in forma si conditiile prevazute de legea speciala care ii confera personalitate juridica.
(3) Societatea dobandeste personalitate juridica prin si de la data inmatricularii in registrul comertului, daca prin lege nu se dispune altfel.
(4) Pana la data dobandirii personalitatii juridice, raporturile dintre asociati sunt guvernate de regulile aplicabile societatii simple.
SECTIUNEA a 2-a
Societatea simpla
§1. Incheierea contractului de societate
ART. 1.890
Conditii de forma
Contractul de societate nu este supus unor formalitati speciale, cu exceptia celor prevazute la art. 1.884 alin. (1) si celor care rezulta din natura bunurilor ce constituie aport.
ART. 1.891
Modificarea contractului de societate
In lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se dispune altfel, modificarea contractului de societate se face cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege pentru incheierea sa valabila.
ART. 1.892
Personalitatea juridica
(1) Societatea simpla nu are personalitate juridica.
(2) Daca asociatii doresc dobandirea personalitatii juridice, prin actul de modificare a contractului de societate vor indica, in mod expres, forma juridica a acesteia si vor pune de acord toate clauzele sale cu dispozitiile legale aplicabile societatii nou-infiintate.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) dobandirea personalitatii juridice se face fara a se dispune dizolvarea societatii simple. Asociatii si societatea nou-infiintata raspund solidar si indivizibil pentru toate datoriile societatii nascute inainte de dobandirea personalitatii juridice.
ART. 1.893
Societatile de fapt
Societatile supuse conditiei inmatricularii conform legii si ramase neinmatriculate, precum si societatile de fapt sunt asimilate societatilor simple.
§2. Efectele contractului de societate
I. Drepturile si obligatiile asociatilor intre ei
ART. 1.894
Formarea capitalului social
(1) Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi banesti sau in bunuri, dupa caz.
(2) Capitalul social subscris se divide in parti egale, numite parti de interes, care se distribuie asociatilor proportional cu aporturile fiecaruia, daca prin lege sau contractul de societate nu se prevede altfel.
(3) Asociatii se pot obliga la aport in prestatii sau in cunostinte specifice, cu titlu de aport societar. In schimbul acestui aport, asociatii participa, potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si suportarea pierderilor, precum si la luarea deciziilor in societate.
ART. 1.895
Realizarea aporturilor
(1) Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate si fata de ceilalti asociati pentru varsarea aporturilor la care s-a obligat.
(2) Drepturile conferite de partile de interes sunt suspendate pana la varsarea aporturilor la capitalul social.
ART. 1.896
Aportul in bunuri
(1) Aportul in bunuri, altele decat cele fungibile, se efectueaza prin transferul drepturilor asupra acestora si predarea efectiva a bunurilor in stare de functionare potrivit destinatiei sociale.
(2) Asociatul care aporteaza proprietatea sau un alt drept real asupra unui bun raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui vanzator fata de cumparator, iar asociatul care aporteaza folosinta raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui locator fata de locatar.
(3) Aporturile constand in bunuri fungibile sau consumptibile nu pot fi subscrise cu titlu de aport in folosinta, ci devin, in toate cazurile, proprietatea asociatilor, chiar daca in contractul de societate nu s-a stipulat aceasta in mod expres.
ART. 1.897
Aportul in bunuri incorporale
(1) Asociatul care aporteaza o creanta raspunde pentru existenta creantei la momentul aportului si incasarea acesteia la scadenta, fiind obligat sa acopere cuantumul acesteia, dobanda legala care incepe sa curga de la scadenta si orice alte daune ce ar rezulta, daca creanta nu se incaseaza in tot sau in parte.
(2) Asociatul care aporteaza actiuni sau parti sociale emise de o alta societate raspunde pentru efectuarea aportului intocmai unui vanzator fata de cumparator.
(3) Asociatul care aporteaza cambii sau alte titluri de credit care circula in comert raspunde potrivit alin. (1).
ART. 1.898
Aportul in numerar
Asociatul care a subscris ca aport o suma de bani datoreaza in caz de neexecutare suma la care s-a obligat, dobanda legala de la scadenta si orice alte daune care ar rezulta, fiind de drept pus in intarziere.
ART. 1.899
Aporturile in prestatii si cunostinte specifice
(1) Aportul in prestatii sau cunostinte specifice este datorat in mod continuu, atat timp cat asociatul care s-a obligat la acesta este membru al societatii, iar asociatul este tinut fata de societate pentru toate castigurile realizate din activitatile care fac obiectul aportului.
(2) Aporturile in prestatii sau cunostinte specifice se efectueaza prin desfasurarea de catre asociatul care s-a obligat a unor activitati concrete si prin punerea la dispozitia societatii a unor informatii, pentru realizarea obiectului acesteia, in modalitatile si conditiile stabilite prin contractul de societate.
(3) Neexecutarea aportului in prestatii sau cunostinte specifice da loc numai la o actiune in excludere cu daune-interese, daca este cazul.
ART. 1.900
Regimul partilor de interes
(1) Partile de interes sunt indivizibile.
(2) Partile de interes platite sau varsate in intregime dau drept de vot in adunarea asociatilor, daca prin contract nu s-a prevazut altfel.
(3) Cand o parte de interes devine proprietatea comuna a mai multor persoane, acestea sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor sociale aferente.
(4) Cat timp o parte de interes este proprietatea comuna a mai multor persoane, acestea raspund in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate.
ART. 1.901
Transmiterea partilor de interes
(1) Transmiterea partilor de interes se face in limitele si conditiile prevazute de lege si de contractul de societate. Transmiterea partilor de interes catre persoane din afara societatii este permisa cu consimtamantului tuturor asociatilor. Partile de interes se pot transmite si prin mostenire, daca prin contract nu se dispune altfel.
(2) Orice asociat poate rascumpara, substituindu-se in drepturile dobanditorului, partile de interes dobandite cu titlu oneros de un tert fara consimtamantul tuturor asociatilor, in termen de 60 de zile de la data la care a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca cesiunea. Daca mai multi asociati exercita concomitent acest drept, partile de interes se aloca proportional cu cota de participare la profit.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) si ori de cate ori legea impune cesiunea partilor de interes, valoarea acestora este stabilita de un expert agreat de partile cesiunii sau, in lipsa unui acord, de catre instanta.
(4) Cesiunea cu titlu gratuit a partilor de interes este asimilata unei cesiuni cu titlu oneros si da loc la aplicarea dispozitiilor alin. (2) si (3). In privinta formei, cesiunea cu titlu gratuit este supusa regimului juridic al donatiei.
ART. 1.902
Participarea la profit si pierderi
(1) Participarea la profitul societatii implica si contributia la pierderile societatii, in conditiile prevazute de contractul de societate, ale prezentului capitol sau ale legii speciale aplicabile, dupa caz.
(2) Partea fiecarui asociat la profituri si pierderi este proportionala cu aportul sau la capitalul social, daca nu s-a convenit altfel. Partea la profituri si pierderi a asociatului al carui raport consta in prestatii sau cunostinte specifice este egala cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, daca nu s-a convenit altfel.
(3) Asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi, cu conditia ca astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile si sa fie expres prevazute in contract.
(4) Cand contractul stabileste numai partea de castig, aceeasi proportie are loc si cat priveste pierderile.
(5) Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau de la participarea la pierderi este considerata nescrisa.
(6) Prin exceptie de la art. 1.881 alin. (2), asociatul al carui aport consta in prestatii sau cunostinte specifice este scutit, in masura corespunzatoare acestui aport, de a participa la pierderi, daca aceasta scutire a fost prevazuta in mod expres in contractul de societate.
ART. 1.903
Obligatia de neconcurenta
(1) Asociatul nu poate face concurenta societatii pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane si nici nu poate face pe socoteala sa ori pe socoteala altuia vreo operatiune care ar putea fi pagubitoare pentru societate.
(2) Asociatul nu poate lua parte pe cont propriu sau pe contul unei terte persoane la o activitate care ar conduce la privarea societatii de bunurile, prestatiile sau cunostintele specifice la care asociatul s-a obligat.
(3) Beneficiile rezultand din oricare dintre activitatile interzise potrivit alin. (1) si (2) se cuvin societatii, iar asociatul este tinut pentru orice daune ce ar putea rezulta.
ART. 1.904
Folosirea bunurilor sociale
(1) In lipsa de stipulatie contrara, fiecare asociat poate folosi bunurile sociale in interesul societatii, potrivit cu destinatia acestora si fara sa stanjeneasca drepturile celorlalti asociati.
(2) Asociatul care, fara consimtamantul scris al celorlalti asociati, intrebuinteaza bunurile sociale in folosul sau sau al unei alte persoane este obligat sa restituie societatii beneficiile ce au rezultat si sa acopere daunele ce ar putea rezulta.
ART. 1.905
Folosirea fondurilor comune
(1) Niciun asociat nu poate lua din fondurile comune mai mult decat i s-a fixat pentru cheltuielile facute sau pentru cele ce urmeaza sa se faca in interesul societatii.
(2) Asociatul care incalca dispozitiile alin. (1) este raspunzator de sumele luate si de toate daunele-interese ce ar putea rezulta.
(3) Prin contractul de societate se poate stipula ca asociatii pot lua din casa societatii anumite sume de bani pentru cheltuielile lor particulare.
ART. 1.906
Distributia platii datoriilor debitorului comun
In cazul in care un debitor comun plateste o parte din datoriile sale fata de societate si fata de asociat, avand aceeasi scadenta, asociatul in mainile caruia s-a facut plata va aloca suma primita stingerii creantei sale si creantei societare, proportional cu raportul dintre acestea.
ART. 1.907
Cheltuielile facute pentru societate
(1) Asociatul are dreptul la rambursarea cheltuielilor pe care le-a facut pentru societate si de a fi indemnizat pentru obligatiile sau pierderile pe care le-a asumat sau suferit actionand de buna-credinta in interesul societatii.
(2) Asociatul nu poate compensa cheltuielile si pierderile prevazute la alin. (1) cu datoriile sale fata de societate si nici paguba cauzata societatii din culpa sa cu foloasele pe care i le-a adus prin diferite operatiuni.
(3) Este interzisa compensarea intre datoria unui tert fata de societate si creanta acestuia asupra unui asociat.
ART. 1.908
Asocierea asupra drepturilor sociale si cedarea acestora
(1) Un asociat isi poate asocia o terta persoana la drepturile sale sociale fara consimtamantul celorlalti asociati, dar persoana respectiva nu va putea deveni asociat al societatii fara consimtamantul celorlalti asociati, care trebuie dat in conditiile dispozitiilor art. 1.901.
(2) Asociatul nu poate ceda, fara consimtamantul tuturor celorlalti asociati, drepturile sale sociale, sub sanctiunea aplicarii prevederilor art. 1.901 alin. (2) si (3).
(3) Asociatul nu poate garanta in niciun fel obligatiile personale sau ale vreunui tert cu drepturile sociale, fara consimtamantul tuturor asociatilor, sub sanctiunea nulitatii absolute a garantiei.
(4) Asociatul unei societati cu durata nedeterminata nu poate cere, inainte de incetarea societatii, restituirea sau contravaloarea partii care i se cuvine din bunurile comune ale societatii, afara de cazul retragerii sau excluderii sale.
ART. 1.909
Promisiunea asupra drepturilor sociale
Orice promisiune facuta de un asociat de a ceda, vinde, garanta in orice fel sau de a renunta la drepturile sale sociale ii confera beneficiarului acesteia numai dreptul la daunele ce ar rezulta din neexecutare.
ART. 1.910
Hotararile privind societatea
(1) Asociatii, chiar lipsiti de dreptul de administrare, au dreptul sa participe la luarea hotararilor colective ale adunarii asociatilor.
(2) Hotararile cu privire la societate se iau cu majoritatea voturilor asociatilor, daca prin contract sau prin lege nu se stabileste altfel.
(3) Prin exceptie de la prevederile alin. (2), hotararile privind modificarea contractului de societate sau numirea unui administrator unic se iau cu consimtamantul tuturor asociatilor.
(4) Obligatiile unui asociat nu pot fi marite fara consimtamantul acestuia.
(5) Orice clauza contrara dispozitiilor prezentului articol este considerata nescrisa.
ART. 1.911
Adoptarea hotararilor
(1) Hotararile sunt adoptate de asociatii reuniti in adunarea asociatilor. Contractul poate prevedea modul de convocare si desfasurare a acesteia, iar in lipsa, hotararea poate fi adoptata si prin consultarea scrisa a acestora.
(2) Hotararile pot, de asemenea, rezulta din consimtamantul tuturor asociatilor exprimat in actul incheiat de societate.
ART. 1.912
Contestarea hotararilor
(1) Asociatul nemultumit de o hotarare luata cu majoritate o poate contesta la instanta judecatoreasca, in termen de 15 zile de la data la care a fost luata, daca a fost prezent, si de la data comunicarii, daca a fost lipsa. Daca hotararea nu i-a fost comunicata, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de aceasta, dar nu mai tarziu de un an de la data la care a fost luata hotararea.
(2) Termenul de 15 zile prevazut la alin. (1) este termen de decadere.
II. Administrarea societatii
ART. 1.913
Numirea administratorilor
(1) Numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum si orice alt aspect legat de administrarea societatii se stabilesc prin contract sau prin acte separate.
(2) Administratorii pot fi asociati sau neasociati, persoane fizice ori persoane juridice, romane sau straine.
(3) Daca prin contract nu se dispune altfel, societatea este administrata de asociati, care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul in interesul societatii. Operatiunea facuta de oricare dintre ei este valabila si pentru partea celorlalti, chiar fara a le fi luat consimtamantul in prealabil.
(4) Oricare dintre ei se poate opune, in scris, operatiunii mai inainte ca ea sa fie incheiata.
(5) Opozitia nu produce insa efecte fata de tertii de buna-credinta.
ART. 1.914
Limitele si revocarea mandatului de administrator
(1) Administratorul, in absenta opozitiei asociatilor, poate face orice act de administrare in interesul societatii.
(2) Administratorul poate fi revocat potrivit regulilor de la contractul de mandat, daca nu se prevede altfel in contractul de societate.
(3) Clauzele care limiteaza puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile fata de tertii de buna-credinta.
ART. 1.915
Raspunderea administratorilor
(1) Administratorii raspund personal fata de societate pentru prejudiciile aduse prin incalcarea legii, a mandatului primit sau prin culpa in administrarea societatii.
(2) Daca mai multi administratori au lucrat impreuna, raspunderea este solidara. Cu toate acestea, in privinta raporturilor dintre ei, instanta poate stabili o raspundere proportionala cu culpa fiecaruia la savarsirea faptei cauzatoare de prejudicii.
ART. 1.916
Pluralitatea de administratori
Cand sunt mai multi administratori, fara ca prin imputernicire sa se determine puterile fiecaruia sau sa fie obligati sa lucreze impreuna, fiecare poate administra singur in interesul societatii, cu buna-credinta. Daca imputernicirea stipuleaza sa lucreze impreuna, niciunul dintre ei nu poate face actele de administrare fara ceilalti, chiar daca acestia ar fi in imposibilitate de a actiona.
ART. 1.917
Adoptarea deciziilor
Daca s-a stipulat ca administratorii decid cu unanimitate sau cu majoritate, dupa caz, acestia nu pot efectua acte de administrare decat impreuna, cu exceptia cazurilor de forta majora, cand absenta unei decizii ar putea cauza o paguba grava societatii.
ART. 1.918
Drepturile asociatilor care nu sunt administratori
(1) Actele de administrare a societatii si cele de dispozitie asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociatilor care nu au calitatea de administrator, sub sanctiunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta. Drepturile tertilor de buna-credinta nu sunt afectate.
(2) Daca legea nu prevede altfel, oricare dintre asociati are dreptul de a consulta registrele si situatiile financiare ale societatii, de a lua cunostinta de operatiunile acesteia si de a consulta orice document al societatii, fara a stanjeni operatiunile societatii si a afecta drepturile celorlalti asociati.
(3) Administratorii vor intocmi un raport anual cu privire la mersul societatii, care va fi comunicat asociatilor. Oricare dintre acestia poate solicita dezbaterea raportului de catre toti asociatii, caz in care administratorii sunt obligati sa convoace reunirea asociatilor la sediul social pentru acest scop.
(4) Orice clauza contractuala contrara dispozitiilor prezentului articol este considerata nescrisa.
ART. 1.919
Reprezentarea in justitie
(1) Societatea este reprezentata prin administratorii cu drept de reprezentare sau, in lipsa numirii, prin oricare dintre asociati, daca nu s-a stipulat prin contract dreptul de reprezentare numai pentru unii dintre acestia.
(2) Societatea sta in justitie sub denumirea prevazuta in contract sau cea inregistrata, in mod legal, dupa caz, daca prin lege nu se prevede altfel. Tertii de bunacredinta se pot prevala de oricare dintre acestea.
III. Obligatiile asociatilor fata de terti
ART. 1.920
Obligatiile fata de creditorii societatii
(1) In executarea obligatiilor fata de creditorii societatii, fiecare asociat raspunde cu propriile sale bunuri proportional cu aportul sau la patrimoniul social, numai in cazul in care creditorul social nu a putut fi indestulat din bunurile comune ale asociatilor.
(2) Creditorul personal al unui asociat, in masura in care nu s-a putut indestula din bunurile proprii ale acestuia, va putea cere, dupa caz, sa se inapoieze sau sa se desparta si sa se atribuie debitorului sau partea ce se cuvine acestuia din bunurile comune ale asociatilor, cu aplicarea, in mod corespunzator, a dispozitiilor art. 1.929.
ART. 1.921
Raspunderea asociatilor aparenti
(1) Orice persoana care pretinde ca este asociat sau creeaza tertilor deliberat o aparenta convingatoare in acest sens raspunde fata de tertii de bunacredinta intocmai ca un asociat.
(2) Societatea nu va raspunde fata de tertul astfel indus in eroare decat daca i-a dat motive suficiente pentru a-l considera pe pretinsul asociat drept asociat sau in cazul in care, cunoscand manoperele pretinsului asociat, nu ia masurile rezonabile pentru a impiedica inducerea tertului in eroare.
ART. 1.922
Raspunderea asociatilor oculti
Asociatii oculti raspund fata de tertii de buna-credinta ca si ceilalti asociati.
ART. 1.923
Interdictia emiterii instrumentelor financiare
(1) Societatea nu poate emite instrumente financiare, sub sanctiunea nulitatii absolute atat a actelor incheiate in acest scop, cat si a instrumentelor financiare emise, in afara de cazul in care prin lege se dispune altfel.
(2) Asociatii, chiar neadministratori, raspund solidar, in subsidiar, in raport cu societatea, pentru orice daune s-ar cauza tertilor de buna-credinta prejudiciati prin incalcarea interdictiei prevazute la alin. (1).
ART. 1.924
Obligatiile administratorilor fata de terti
Administratorii societatii vor informa tertii asupra puterilor lor inainte de incheierea actului cu acestia.
§3. Pierderea calitatii de asociat
ART. 1.925
Cazuri generale
Pierderea calitatii de asociat are loc prin cesiunea partilor in societate, executarea silita a acestora, moartea, incetarea personalitatii juridice, falimentul, punerea sub interdictie judecatoreasca, retragerea si excluderea din societate.
ART. 1.926
Retragerea din societatea cu durata nedeterminata
Asociatul unei societati cu durata nedeterminata sau al carei contract prevede dreptul de retragere se poate retrage din societate, notificand societatea cu un preaviz rezonabil, daca este de buna-credinta si retragerea sa in acel moment nu produce o paguba iminenta societatii.
ART. 1.927
Retragerea din societatea cu durata determinata
(1) Asociatul unei societati cu durata determinata sau avand un obiect care nu se poate infaptui decat intr-un anumit timp se poate retrage pentru motive temeinice, cu acordul majoritatii celorlalti asociati, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) Daca acordul nu este intrunit, asociatul se poate adresa instantei, care, hotarand asupra retragerii, va aprecia legitimitatea si temeinicia motivelor, oportunitatea retragerii in raport cu imprejurarile si buna-credinta a partilor. In toate cazurile, asociatul este tinut sa acopere daunele ce ar putea rezulta din retragerea sa.
ART. 1.928
Excluderea din societate
La cererea unui asociat, instanta judecatoreasca, pentru motive temeinice, poate hotari excluderea din societate a oricaruia dintre asociati.
ART. 1.929
Drepturile asociatului exclus
(1) Un asociat care isi pierde calitatea altfel decat prin cesiune sau executarea silita a partilor sale in societate poate obtine valoarea partilor sale de la data incetarii calitatii de asociat, iar ceilalti asociati sunt tinuti sa ii plateasca imediat ce aceasta a fost stabilita, cu dobanda legala de la data incetarii calitatii de asociat.
(2) In cazul in care partile nu convin asupra valorii partilor de interes, aceasta se va stabili de catre instanta in conditiile art. 1.901 alin. (3).
§4. Incetarea contractului de societate si dizolvarea societatii
ART. 1.930
Cazurile generale de incetare
(1) Sub rezerva unor dispozitii legale speciale, contractul inceteaza si societatea se dizolva prin:
a) realizarea obiectului societatii sau imposibilitatea neindoielnica a realizarii acestuia;
b) consimtamantul tuturor asociatilor;
c) hotararea instantei, pentru motive legitime si temeinice;
d) implinirea duratei societatii, cu exceptia cazului in care se aplica dispozitiile art. 1.931;
e) nulitatea societatii;
f) alte cauze stipulate in contractul de societate.
(2) Societatea care intra in dizolvare se lichideaza.
ART. 1.931
Prelungirea tacita a contractului de societate
Societatea este tacit prorogata atunci cand, cu toate ca durata sa a expirat, aceasta continua sa execute operatiunile sale, iar asociatii continua sa initieze operatiuni ce intra in obiectul sau si sa se comporte ca asociati. Prorogarea opereaza pe o durata de un an, continuand din an in an, de la data expirarii duratei, daca sunt indeplinite aceleasi conditii.
ART. 1.932
Nulitatea societatii
(1) Nulitatea societatii poate rezulta exclusiv din incalcarea dispozitiilor imperative ale prezentului capitol, stipulate sub sanctiunea nulitatii, sau din nesocotirea conditiilor generale de validitate a contractelor, daca legea speciala nu prevede altfel.
(2) Este considerata nescrisa orice clauza contractuala contrara unei dispozitii imperative din prezentul capitol a carei incalcare nu este sanctionata cu nulitatea societatii.
ART. 1.933
Regimul nulitatii
(1) Nulitatea se acopera si nu va fi constatata sau declarata in cazul in care cauza nulitatii a fost inlaturata inainte de a se pune concluzii in fond in fata instantei de judecata.
(2) Instanta, sesizata cu o cerere in constatarea sau declararea nulitatii, este obligata sa puna in discutia partilor posibilitatea de remediere a cauzelor de nulitate care afecteaza contractul de societate si sa fixeze un termen util pentru acoperirea nulitatii, chiar daca partile se impotrivesc.
(3) Dreptul la actiune, cu exceptia nulitatii pentru obiectul ilicit al societatii, se prescrie in termen de 3 ani de la data incheierii contractului.
ART. 1.934
Regularizarea societatii
(1) In cazul anulabilitatii societatii pentru vicierea consimtamantului sau incapacitatea unui asociat si atunci cand regularizarea este posibila, orice persoana interesata poate sa puna in intarziere pe acela care este indreptatit sa invoce nulitatea, fie pentru a se face regularizarea, fie pentru a exercita actiunea in anulare in termen de 6 luni de cand a fost pus in intarziere, sub sanctiunea decaderii. Despre punerea in intarziere va fi instiintata si societatea.
(2) Societatea sau orice asociat poate, in termenul prevazut la alin. (1), sa propuna instantei investite cu actiunea in anulare orice masuri de acoperire a nulitatii, in special prin rascumpararea drepturilor sociale care apartin reclamantului. In acest caz, instanta poate fie sa pronunte nulitatea, fie sa declare obligatorii masurile propuse, daca acestea din urma au fost in prealabil adoptate de societate in conditiile cerute pentru modificarile aduse contractului de societate. La adoptarea acestor din urma masuri nu se tine seama de votul asociatului reclamant.
(3) In caz de contestare a valorii drepturilor sociale care revin asociatului, valoarea acestora se determina cu respectarea dispozitiilor art. 1.901 alin. (3).
ART. 1.935
Efectele nulitatii
(1) Societatea inceteaza de la data ramanerii definitive a hotararii prin care a fost constatata sau, dupa caz, declarata nulitatea si intra in lichidarea patrimoniului social.
(2) Prin hotararea judecatoreasca de declarare sau constatare, dupa caz, a nulitatii societatii se vor numi si lichidatorii.
(3) Nici societatea si nici asociatii nu se pot prevala de nulitate fata de tertii de buna-credinta.
ART. 1.936
Raspunderea pentru nulitatea societatii
(1) Dreptul la actiunea in repararea prejudiciului cauzat prin declararea sau, dupa caz, constatarea nulitatii societatii se prescrie in termen de 3 ani, care incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti de declarare sau constatare a nulitatii.
(2) Disparitia cauzei de nulitate sau regularizarea societatii nu impiedica exercitarea dreptului la actiune in despagubiri pentru repararea prejudiciului suferit prin interventia nulitatii. In aceste cazuri, dreptul la actiune se prescrie in termen de 3 ani din ziua in care nulitatea a fost acoperita.
ART. 1.937
Pieirea bunurilor subscrise ca aport
(1) Cand unul dintre asociati a promis sa puna in comun proprietatea sau folosinta unui bun care a pierit ori s-a pierdut inainte ca aportul sa fi fost facut, societatea inceteaza fata de toti asociatii, afara de cazul in care societatea poate continua si fara asociatul care a subscris bunul ce a pierit ori s-a pierdut.
(2) Societatea inceteaza, de asemenea, in toate cazurile, prin pieirea bunului, daca a fost pusa in comun numai folosinta acestuia, iar proprietatea a ramas asociatului, afara de cazul in care societatea poate continua si fara asociatul care a subscris bunul ce a pierit.
ART. 1.938
Alte cazuri de incetare
In cazul in care contractul nu prevede altfel, societatea inceteaza si prin:
a) moartea ori punerea sub interdictie a uneia dintre persoanele fizice asociate;
b) incetarea calitatii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate;
c) falimentul unui asociat.
ART. 1.939
Continuarea contractului in cazul mortii unui asociat
In contractul de societate se poate stipula ca la moartea unui asociat societatea sa continue de drept cu mostenitorii acestuia.
ART. 1.940
Drepturile mostenitorilor in cadrul societatii
Daca s-a stipulat ca, in cazurile prevazute la art. 1.938, societatea va continua intre asociatii ramasi, asociatul ori, dupa caz, mostenitorul sau nu are drept decat la partea sa ori a autorului sau, dupa situatia societatii, la data cand evenimentul s-a produs. El nu participa la drepturile si nu este tinut de obligatiile ulterioare decat in masura in care acestea sunt urmarea necesara a operatiunilor facute inaintea acestui eveniment.
§5. Lichidarea societatii
ART. 1.941
Numirea si revocarea lichidatorului
(1) Lichidarea se face, daca nu s-a prevazut altfel in contractul de societate sau prin conventie ulterioara, de toti asociatii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. In caz de neintelegere, lichidatorul este numit de instanta judecatoreasca, la cererea oricaruia dintre asociati.
(2) Lichidatorul numit de asociati poate fi revocat de asociati cu unanimitate de voturi. El poate fi, de asemenea, revocat pentru motive temeinice, la cererea oricarei persoane interesate, de instanta judecatoreasca.
(3) Lichidatorul numit de instanta judecatoreasca poate fi revocat numai de catre aceasta, la cererea oricarei persoane interesate.
(4) Pot fi numiti lichidatori atat persoane fizice, cat si persoane juridice, care au statut de practicieni in insolventa.
(5) Cand sunt mai multi lichidatori, hotararile lor se iau cu majoritate absoluta.
ART. 1.942
Obligatiile si raspunderea lichidatorilor
Obligatiile si raspunderea lichidatorilor sunt reglementate de dispozitiile aplicabile administratorilor, in afara de cazul in care prin lege sau prin contractul de societate se dispune altfel.
ART. 1.943
Inventarul
(1) Administratorii trebuie sa predea lichidatorilor bunurile si documentele sociale si sa prezinte acestora bilantul ultimului exercitiu financiar.
(2) Lichidatorii trebuie sa intocmeasca inventarul bunurilor si fondurilor sociale si sa stabileasca activul si pasivul patrimoniului social. Inventarul trebuie sa fie semnat de administratori si lichidatori.
ART. 1.944
Puterile lichidatorilor
(1) Lichidatorii pot sa incheie toate actele necesare lichidarii si, daca asociatii nu au stipulat altfel, pot sa vanda, chiar in bloc, bunurile sociale, sa incheie conventii arbitrale si sa faca tranzactii.
(2) Ei reprezinta societatea in justitie, in conditiile prevazute de lege.
(3) Lichidatorii nu pot insa sa initieze noi operatiuni, sub sanctiunea de a raspunde personal si solidar pentru toate daunele ce ar putea rezulta.
ART. 1.945
Plata datoriilor sociale
Asociatii sau, dupa caz, lichidatorul sunt tinuti a plati creditorii societatii, a consemna sumele necesare pentru plata creantelor exigibile la o data ulterioara, contestate sau care nu au fost infatisate de creditori, si a inapoia cheltuielile ori avansurile facute in interesul social de unii asociati.
ART. 1.946
Restituirea aporturilor si impartirea excedentului ramas in urma lichidarii
(1) Dupa plata datoriilor sociale, activul ramas este destinat rambursarii aporturilor subscrise si varsate de asociati, iar eventualul excedent constituie profit net, care va fi repartizat intre asociati proportional cu partea fiecaruia la beneficii, daca nu s-a prevazut altfel prin contractul de societate sau prin hotarare a asociatilor, si cu aplicarea, daca este cazul, a prevederilor art. 1.912 alin. (1).
(2) Bunurile aduse in uzufruct sau in folosinta se restituie in natura.
(3) Daca bunul adus in proprietate se afla inca in masa patrimoniala, acesta va fi restituit, la cererea asociatului, in natura, cu obligatia platii unei sulte, daca este cazul.
(4) Dupa rambursarea aporturilor banesti si in bunuri, asociatul care a contribuit la patrimoniul social cu aporturi in cunostinte specifice sau prestatii are dreptul de a primi, in limita cotei sale de participare la profit, bunurile rezultate din prestatia sa, daca acestea se afla inca in patrimoniul societatii, cu obligatia platii unei sulte, daca este cazul.
(5) Daca in urma lichidarii excedentul ramas consta intr-un bun a carui atribuire catre asociati este interzisa de lege, lichidatorul va vinde bunul la licitatie publica, cu incuviintarea prealabila a instantei competente, iar suma se imparte asociatilor, potrivit alin. (1).
ART. 1.947
Suportarea pasivului
Daca activul net este neindestulator pentru inapoierea in intregime a aporturilor si pentru plata obligatiilor sociale, pierderea se suporta de asociati potrivit cu contributia acestora stabilita prin contract.
ART. 1.948
Imparteala bunurilor sociale
Imparteala in natura a bunurilor societatii se face potrivit regulilor privitoare la imparteala bunurilor proprietate comuna.
SECTIUNEA a 3-a
Asocierea in participatie
ART. 1.949
Notiune
Contractul de asociere in participatie este contractul prin care o persoana acorda uneia sau mai multor persoane o participatie la beneficiile si pierderile uneia sau mai multor operatiuni pe care le intreprinde.
ART. 1.950
Proba
Contractul se probeaza numai prin inscris.
ART. 1.951
Personalitatea juridica
Asocierea in participatie nu poate dobandi personalitate juridica si nu constituie fata de terti o persoana distincta de persoana asociatilor. Tertul nu are niciun drept fata de asociere si nu se obliga decat fata de asociatul cu care a contractat.
ART. 1.952
Regimul aporturilor
(1) Asociatii raman proprietarii bunurilor puse la dispozitia asociatiei.
(2) Ei pot conveni ca bunurile aduse in asociere, precum si cele obtinute in urma folosirii acestora sa devina proprietate comuna.
(3) Bunurile puse la dispozitia asocierii pot trece, in tot sau in parte, in proprietatea unuia dintre asociati pentru realizarea obiectului asocierii, in conditiile convenite prin contract si cu respectarea formalitatilor de publicitate prevazute de lege.
(4) Asociatii pot stipula redobandirea in natura a bunurilor prevazute la alin. (3) la incetarea asocierii.
ART. 1.953
Raporturile dintre asociati si fata de terti
(1) Asociatii, chiar actionand pe contul asocierii, contracteaza si se angajeaza in nume propriu fata de terti.
(2) Cu toate acestea, daca asociatii actioneaza in aceasta calitate fata de terti sunt tinuti solidar de actele incheiate de oricare dintre ei.
(3) Asociatii exercita toate drepturile decurgand din contractele incheiate de oricare dintre ei, dar tertul este tinut exclusiv fata de asociatul cu care a contractat, cu exceptia cazului in care acesta din urma a declarat calitatea sa la momentul incheierii actului.
(4) Orice clauza din contractul de asociere care limiteaza raspunderea asociatilor fata de terti este inopozabila acestora.
(5) Orice clauza care stabileste un nivel minim garantat de beneficii pentru unul sau unii dintre asociati este considerata nescrisa.
ART. 1.954
Forma si conditiile asocierii
Cu exceptia dispozitiilor prevazute la art. 1.949-1.953, conventia partilor determina forma contractului, intinderea si conditiile asocierii, precum si cauzele de dizolvare si lichidare a acesteia.
Cuprins - Document Top
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 1.955
Notiune
Prin contractul de transport, o parte, numita transportator, se obliga, cu titlu principal, sa transporte o persoana sau un bun dintr-un loc in altul, in schimbul unui pret pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obliga sa il plateasca, la timpul si locul convenite.
ART. 1.956
Dovada contractului
Contractul de transport se dovedeste prin documente de transport, precum scrisoare de trasura, recipisa de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimatie de calatorie sau altele asemenea, de la caz la caz.
ART. 1.957
Modalitati de transport
(1) Transportul poate fi realizat de unul sau mai multi transportatori, in acest din urma caz putand fi succesiv ori combinat.
(2) Transportul succesiv este cel efectuat de 2 sau mai multi transportatori succesivi care utilizeaza acelasi mod de transport, iar transportul combinat este cel in care acelasi transportator sau aceiasi transportatori succesivi utilizeaza moduri de transport diferite.
(3) Transportatorii care se succeda isi predau unul altuia bunurile si bagajele transportate, pana la destinatie, fara interventia expeditorului sau a calatorului.
ART. 1.958
Domeniul de aplicare
(1) Dispozitiile prezentului capitol se aplica tuturor modurilor de transport, in masura in care nu se dispune altfel prin legi speciale sau nu sunt aplicabile practici statornicite intre parti ori uzante.
(2) Cu exceptia situatiei in care este efectuat de un transportator care isi ofera serviciile publicului in cadrul activitatii sale profesionale, transportul cu titlu gratuit nu este supus dispozitiilor cuprinse in acest capitol. In acest caz, transportatorul este tinut numai de o obligatie de prudenta si diligenta.
(3) Transportatorul care isi ofera serviciile publicului trebuie sa transporte orice persoana care solicita serviciile sale si orice bun al carui transport este solicitat, daca nu are un motiv intemeiat de refuz. Pasagerul, expeditorul si destinatarul sunt obligati sa respecte instructiunile transportatorului.
ART. 1.959
Raspunderea transportatorului
(1) Transportatorul nu poate exclude sau limita raspunderea sa decat in cazurile prevazute de lege.
(2) Transportatorul raspunde pentru prejudiciile cauzate prin intarzierea ajungerii la destinatie, cu exceptia cazului fortuit si a fortei majore.
ART. 1.960
Substituirea
(1) Daca transportatorul isi substituie un alt transportator pentru executarea totala sau partiala a obligatiei sale, acesta din urma este considerat parte in contractul de transport.
(2) Plata efectuata unuia dintre transportatori este liberatorie in privinta tuturor transportatorilor care i-au substituit pe altii sau au fost substituiti.
SECTIUNEA a 2-a
Contractul de transport de bunuri
ART. 1.961
Documentul de transport
(1) La remiterea bunurilor pentru transport, expeditorul trebuie sa predea transportatorului, in afara de documentul de transport, toate documentele suplimentare vamale, sanitare, fiscale si altele asemenea, necesare efectuarii transportului, potrivit legii.
(2) Documentul de transport este semnat de expeditor si trebuie sa cuprinda, intre altele, mentiuni privind identitatea expeditorului, a transportatorului si a destinatarului si, dupa caz, a persoanei care trebuie sa plateasca transportul. Documentul de transport mentioneaza, de asemenea, locul si data luarii in primire a bunului, punctul de plecare si cel de destinatie, pretul si termenul transportului, natura, cantitatea, volumul sau masa si starea aparenta a bunului la predarea spre transport, caracterul periculos al bunului, daca este cazul, precum si documentele suplimentare care au fost predate si insotesc transportul. Partile pot conveni sa introduca si alte mentiuni in documentul de transport. Dispozitiile legii speciale raman aplicabile.
(3) Expeditorul raspunde fata de transportator pentru prejudiciile cauzate de un viciu propriu al bunului sau de orice omisiune, insuficienta ori inexactitate a mentiunilor din documentul de transport sau, daca este cazul, din documentele suplimentare. Transportatorul ramane raspunzator fata de terti pentru prejudiciile rezultate dintr-o astfel de cauza, avand drept de regres impotriva expeditorului.
ART. 1.962
Pluralitatea de exemplare. Recipisa de primire
(1) Documentul de transport se intocmeste in cel putin 3 exemplare, cate unul pentru transportator si expeditor si altul care insoteste bunul transportat pana la destinatie.
(2) In lipsa documentului de transport, transportatorul trebuie sa elibereze expeditorului, la cererea acestuia, o recipisa de primire a bunului spre transport, dispozitiile art. 1.961 alin. (2) aplicandu-se in mod corespunzator. Aceasta prevedere nu se aplica in cazul transportului rutier de marfuri.
(3) Documentul de transport sau, in lipsa acestuia, recipisa de primire dovedeste pana la proba contrara luarea in primire a bunului spre transport, natura, cantitatea si starea aparenta a acestuia.
ART. 1.963
Documente de transport individuale
In cazul in care expeditorul preda pentru transport mai multe colete, transportatorul are dreptul sa ii solicite acestuia cate un document de transport pentru fiecare colet in parte, daca prin lege nu se prevede altfel.
ART. 1.964
Documente de transport negociabile
(1) Documentul de transport nu este negociabil, cu exceptia cazului in care partile sau legea speciala dispun astfel.
(2) In cazul in care este negociabil, documentul de transport la ordin se transmite prin gir, iar cel la purtator prin remitere.
ART. 1.965
Transmiterea documentelor de transport la ordin sau la purtator
(1) Atunci cand documentul de transport este la ordin sau la purtator, proprietatea bunurilor transportate se transfera prin efectul transmiterii acestui document.
(2) Forma si efectele girurilor, anularea si inlocuirea documentului de transport sunt supuse dispozitiilor privitoare la cambie si biletul la ordin.
(3) Ultimul giratar al unui sir neintrerupt de giruri care este posesor al titlului este considerat proprietar. Debitorul care isi indeplineste obligatia rezultand din titlu este eliberat, numai daca nu a exista frauda sau culpa grava din partea sa.
ART. 1.966
Ambalajul
(1) Expeditorul are obligatia sa ambaleze bunurile corespunzator naturii acestora si modului de transport.
(2) Expeditorul raspunde fata de transportator pentru prejudiciile cauzate acestuia de ambalajul necorespunzator sau de ambalarea defectuoasa a bunurilor predate spre transport. Transportatorul ramane raspunzator fata de terti pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres contra expeditorului.
ART. 1.967
Predarea bunurilor transportatorului
Expeditorul trebuie sa predea bunurile la locul si in conditiile convenite prin clauzele contractului sau, in lipsa acestora, potrivit practicilor statornicite intre parti ori uzantelor, sa completeze si sa predea documentul de transport, fiind raspunzator pentru prejudiciile cauzate prin intarziere.
ART. 1.968
Obligatia de a transporta bunurile
Transportatorul are obligatia de a transporta bunurile predate pentru transport pana la destinatie.
ART. 1.969
Termenul de transport
Transportul trebuie efectuat in termenul stabilit de parti. Daca termenul in care trebuie facut transportul nu a fost determinat de parti, se tine seama de practicile statornicite intre parti, de uzantele aplicate la locul de plecare, iar in lipsa acestora, se stabileste potrivit imprejurarilor.
ART. 1.970
Suspendarea transportului si contraordinul
(1) Expeditorul poate suspenda transportul si cere restituirea bunurilor sau predarea lor altei persoane decat aceleia mentionate in documentul de transport ori dispune cum va crede de cuviinta, fiind obligat sa plateasca transportatorului cheltuielile si contravaloarea daunelor care sunt consecinta imediata a acestui contraordin. Dispozitiile art. 1.971 sunt aplicabile.
(2) Pentru a exercita dreptul de contraordin trebuie prezentat documentul de transport semnat de transportator sau recipisa de primire, daca un asemenea document a fost eliberat; modificarile ce decurg din contraordin trebuie inscrise in documentul de transport sau pe recipisa sub o noua semnatura a transportatorului.
(3) Dreptul la contraordin inceteaza din momentul in care destinatarul a cerut predarea bunurilor, cu respectarea dispozitiilor art. 1.976.
(4) Transportatorul raspunde pentru prejudiciile produse prin executarea contraordinelor date cu incalcarea dispozitiilor prezentului articol.
ART. 1.971
Impiedicarea executarii transportului. Consecinte
(1) In caz de impiedicare la transport, transportatorul are dreptul sa ii ceara instructiuni expeditorului sau, in lipsa unui raspuns din partea acestuia, sa transporte bunul la destinatie, modificand itinerarul. In acest din urma caz, daca nu a fost o fapta ce ii este imputabila, transportatorul are drept la pretul transportului, la taxele accesorii si la cheltuieli, pe ruta efectiv parcursa, precum si la modificarea, in mod corespunzator, a termenului de executare a transportului.
(2) Daca nu exista o alta ruta de transport sau daca, din alte motive, continuarea transportului nu este posibila, transportatorul va proceda potrivit instructiunilor date de expeditor prin documentul de transport pentru cazul impiedicarii la transport, iar in lipsa acestora sau daca instructiunile nu pot fi executate, impiedicarea va fi adusa fara intarziere la cunostinta expeditorului, cerandu-i-se instructiuni.
(3) Expeditorul instiintat de ivirea impiedicarii poate denunta contractul platind transportatorului numai cheltuielile facute de acesta si pretul transportului in proportie cu parcursul efectuat.
ART. 1.972
Modificari aduse de transportator
(1) Daca in termen de 5 zile de la trimiterea instiintarii prevazute la art. 1.971 alin. (2) expeditorul nu da, in conditiile legii speciale, instructiuni ce pot fi executate si nici nu ii comunica denuntarea contractului, transportatorul poate sa pastreze bunul in depozit sau il poate depozita la un tert. In cazul in care depozitarea nu este posibila ori bunul se poate altera sau deteriora ori valoarea acestuia nu poate acoperi pretul transportului, taxele accesorii si cheltuielile, transportatorul va valorifica bunul, potrivit dispozitiilor legii.
(2) Cand bunul a fost vandut, pretul, dupa scaderea drepturilor banesti ale transportatorului, trebuie sa fie pus la dispozitia expeditorului, iar daca pretul este mai mic decat drepturile banesti ale transportatorului, expeditorul trebuie sa plateasca diferenta.
(3) In cazul in care impiedicarea la transport a incetat inainte de sosirea instructiunilor expeditorului, bunul se transmite la destinatie, fara a se mai astepta aceste instructiuni, expeditorul fiind instiintat despre aceasta fara intarziere.
ART. 1.973
Dreptul de dispozitie ulterioara
(1) Expeditorul are dreptul, prin dispozitie ulterioara scrisa, sa retraga inainte de plecare bunul ce urma sa fie transportat, sa il opreasca in cursul transportului, sa amane predarea lui catre destinatar ori sa dispuna inapoierea lui la locul de plecare, sa schimbe persoana destinatarului ori locul de destinatie sau sa dispuna o alta modificare a conditiilor de executare a transportului.
(2) Expeditorul care a dat o dispozitie ulterioara este obligat sa plateasca transportatorului, dupa caz, pretul partii efectuate din transport, taxele datorate si cheltuielile pricinuite prin executarea dispozitiei ulterioare, precum si sa il despagubeasca de orice paguba suferita.
(3) Expeditorul nu poate da dispozitie ulterioara care sa aiba ca efect divizarea transportului, in afara de cazul cand legea dispune altfel.
ART. 1.974
Trecerea dreptului la destinatar
Dreptul expeditorului de a modifica contractul de transport se stinge de indata ce destinatarul si-a manifestat vointa de a-si valorifica drepturile ce rezulta pentru el din contractul de transport potrivit art. 1.977 sau de indata ce expeditorul a predat destinatarului duplicatul de pe documentul de transport. Din acel moment, dreptul de a modifica contractul de transport prin dispozitie ulterioara trece asupra destinatarului.
ART. 1.975
Dreptul de refuz al transportatorului
(1) Transportatorul, conformandu-se dispozitiilor legii speciale, poate refuza executarea dispozitiei ulterioare, instiintandu-l fara intarziere pe cel de la care ea emana, daca executarea dispozitiei ar fi de natura sa tulbure in mod grav bunul mers al exploatarii ori daca, in cazul schimbarii locului de destinatie, sporul de taxe si cheltuieli nu ar fi garantat de valoarea bunului sau in alt fel. Dispozitiile art. 1.978 sunt aplicabile.
(2) Transportatorul are obligatia de instiintare si in cazul in care, la primirea dispozitiei, executarea acesteia nu mai este posibila.
ART. 1.976
Obligatia de predare si de informare
(1) Transportatorul este obligat sa puna bunurile transportate la dispozitia destinatarului sau posesorului documentului de transport la ordin ori la purtator, in locul si termenele indicate in contract sau, in lipsa, potrivit practicilor statornicite intre parti ori uzantelor. Posesorul documentului de transport la ordin sau la purtator este obligat sa il remita transportatorului la preluarea bunurilor transportate.
(2) Predarea bunurilor transportate se face la domiciliul sau sediul destinatarului, daca din contract, din practicile statornicite intre parti ori conform uzantelor nu rezulta contrariul.
(3) Transportatorul il instiinteaza pe destinatar cu privire la sosirea bunurilor si la termenul pentru preluarea acestora, daca predarea nu se face la domiciliul sau sediul acestuia, potrivit alin. (2).
ART. 1.977
Data dobandirii drepturilor si obligatiilor de catre destinatar
Fara a aduce atingere drepturilor expeditorului, destinatarul dobandeste drepturile si obligatiile decurgand din contractul de transport prin acceptarea acestuia sau a bunurilor transportate.
ART. 1.978
Pretul si alte cheltuieli
(1) Pretul transportului si al serviciilor accesorii prestate de transportator sunt datorate de expeditor si se platesc la predarea bunurilor pentru transport, daca nu se prevede altfel prin contract sau legea speciala, dupa caz.
(2) Daca bunurile nu sunt de aceeasi natura cu cele descrise in documentul de transport sau valoarea lor este superioara, transportatorul are dreptul la pretul pe care l-ar fi cerut daca ar fi cunoscut aceste imprejurari, dispozitiile legii speciale fiind aplicabile.
(3) Daca pretul se plateste la destinatie, transportatorul va preda bunurile contra platii acestuia de catre destinatar.
(4) Pretul serviciilor accesorii si al cheltuielilor efectuate pe parcursul transportului este datorat de destinatar, daca prin contract sau legea speciala nu se prevede altfel.
ART. 1.979
Constatarea starii bunului
(1) La primirea bunurilor transportate, destinatarul are dreptul sa ceara sa se constate, pe cheltuiala sa, identitatea, cantitatea si starea bunurilor transportate.
(2) Daca se va stabili existenta unor vicii, cheltuielile facute sunt in sarcina transportatorului.
(3) In lipsa conventiei contrare, viciile vor fi verificate potrivit dispozitiilor alin. (4) si (8).
(4) In caz de neintelegere asupra calitatii sau starii unei marfi, instanta, la cererea uneia dintre parti, poate dispune, cu procedura prevazuta de lege pentru ordonanta presedintiala, constatarea starii acesteia de unul sau mai multi experti numiti din oficiu.
(5) Prin aceeasi hotarare se poate dispune sechestrarea marfii sau depunerea ei intr-un depozit public sau, in lipsa, intr-un alt loc ce se va determina.
(6) Daca pastrarea marfii ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli insemnate, se va putea dispune chiar vanzarea ei pe cheltuiala celui caruia ii apartine, in conditiile care se vor determina prin hotarare.
(7) Hotararea de vanzare va trebui comunicata, inainte de punerea ei in executare, celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla in localitate; in caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de 3 zile de la executarea ei.
(8) Partea care nu s-a prevalat de dispozitiile alin. (4)-(7) trebuie, in caz de contestatie, sa stabileasca atat identitatea marfii, cat si viciile ei.
ART. 1.980
Plata sumelor datorate transportatorului
(1) Destinatarul nu poate intra in posesia bunurilor transportate decat daca plateste transportatorului sumele datorate potrivit contractului si eventualele rambursuri cu care transportul a fost grevat, in conditiile prevazute la art. 1.978 alin. (3).
(2) In caz de neintelegere asupra sumei datorate, destinatarul poate prelua bunurile transportate daca plateste transportatorului suma pe care sustine ca o datoreaza acestuia din urma si consemneaza diferenta reclamata de transportator la o institutie de credit.
ART. 1.981
Imposibilitatea predarii bunurilor
(1) Daca destinatarul nu este gasit, refuza sau neglijeaza preluarea bunurilor ori daca exista neintelegeri privind preluarea bunurilor intre mai multi destinatari sau din orice motiv, fara culpa sa, transportatorul nu poate preda bunurile transportate, acesta va solicita imediat instructiuni expeditorului, care este obligat sa i le transmita in maximum 15 zile, sub sanctiunea returnarii bunurilor catre expeditor, pe cheltuiala acestuia, sau a vanzarii lor de catre transportator, dupa caz.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1), daca exista urgenta sau bunurile sunt perisabile, transportatorul va retransmite expeditorului bunurile, pe cheltuiala acestuia, sau le va vinde, potrivit art. 1.726, fara sa mai solicite instructiuni expeditorului.
(3) La sfarsitul perioadei de depozitare sau la expirarea termenului pentru primirea instructiunilor expeditorului, obligatiile transportatorului sunt cele de la depozitul gratuit, cu obligatia pentru expeditor de a-i rambursa integral cheltuielile de conservare si depozitare a bunurilor.
(4) Transportatorul va fi despagubit de destinatar sau expeditor, dupa caz, pentru pagubele cauzate de intarzierea destinatarului in preluarea bunurilor transportate.
ART. 1.982
Garantarea creantelor transportatorului
(1) Pentru garantarea creantelor sale izvorate din contractul de transport, transportatorul se bucura, cu privire la bunul transportat, de drepturile unui creditor gajist cat timp detine acel bun.
(2) Transportatorul poate exercita drepturile prevazute la alin. (1) si dupa predarea catre destinatar a bunului transportat, dar numai timp de 24 de ore de la predare si doar daca destinatarul mai detine bunul.
ART. 1.983
Predarea bunurilor fara incasarea sumelor datorate
(1) Transportatorul care preda bunurile transportate fara a incasa de la destinatar sumele ce i se datoreaza lui, transportatorilor anteriori sau expeditorului ori fara a pretinde destinatarului consemnarea sumei asupra careia exista neintelegeri pierde dreptul de regres si raspunde fata de expeditor si transportatorii anteriori pentru toate sumele ce li se cuveneau.
(2) In toate cazurile insa, transportatorul are actiune impotriva destinatarului, chiar daca acesta a ridicat bunurile transportate.
ART. 1.984
Raspunderea transportatorului
Transportatorul raspunde pentru prejudiciul cauzat prin pierderea totala ori partiala a bunurilor, prin alterarea ori deteriorarea acestora, survenita pe parcursul transportului, sub rezerva aplicarii dispozitiilor art. 1.959, precum si prin intarzierea livrarii bunurilor.
ART. 1.985
Repararea prejudiciului
(1) In caz de pierdere a bunurilor, transportatorul trebuie sa acopere valoarea reala a bunurilor pierdute sau a partilor pierdute din bunurile transportate.
(2) In caz de alterare sau deteriorare a bunurilor, transportatorul va acoperi scaderea lor de valoare.
(3) Pentru aplicarea alin. (1) si (2) se va avea in vedere valoarea bunurilor la locul si momentul predarii.
ART. 1.986
Restituirea pretului si a cheltuielilor
In cazul prevazut la art. 1.985, transportatorul trebuie sa restituie, de asemenea, pretul transportului, al serviciilor accesorii si cheltuielile transportului, proportional, dupa caz, cu valoarea bunurilor pierdute sau cu diminuarea valorii cauzate de alterarea ori deteriorarea acestora.
ART. 1.987
Calcularea cuantumului despagubirii
In cazul in care valoarea bunului a fost declarata la predare, despagubirea se calculeaza in raport cu acea valoare. Cu toate acestea, daca valoarea reala a bunului de la locul si momentul predarii este mai mica, despagubirea se calculeaza in raport cu aceasta din urma valoare.
ART. 1.988
Cazuri speciale
(1) Transportatorul nu este tinut sa transporte documente, sume de bani in numerar, titluri de valoare, bijuterii sau alte bunuri de mare valoare.
(2) Daca accepta transportul unor bunuri dintre cele prevazute la alin. (1), transportatorul trebuie sa acopere, in caz de pierdere, deteriorare sau alterare, numai valoarea declarata a acestora. In situatia in care s-a declarat o natura diferita a bunurilor ori o valoare mai mare, transportatorul este exonerat de orice raspundere.
ART. 1.989
Limitarea raspunderii
In toate cazurile, despagubirea nu poate depasi cuantumul stabilit prin legea speciala.
ART. 1.990
Agravarea raspunderii
Daca transportatorul a actionat cu intentie sau culpa grava, acesta datoreaza despagubiri, fara limitarile sau exonerarea de raspundere prevazute la art. 1.987-1.989.
ART. 1.991
Inlaturarea raspunderii
(1) Transportatorul nu raspunde daca pierderea totala ori partiala sau, dupa caz, alterarea ori deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unor fapte in legatura cu incarcarea sau descarcarea bunului, daca aceasta operatiune s-a efectuat de catre expeditor sau destinatar;
b) lipsei ori defectuozitatii ambalajului, daca dupa aspectul exterior nu putea fi observata la primirea bunului pentru transport;
c) expedierii sub o denumire necorespunzatoare, inexacta ori incompleta a unor bunuri excluse de la transport sau admise la transport numai sub anumite conditii, precum si a nerespectarii de catre expeditor a masurilor de siguranta prevazute pentru acestea din urma;
d) unor evenimente naturale inerente transportului in vehicule deschise, daca, potrivit dispozitiilor legii speciale sau contractului, bunul trebuie transportat astfel;
e) naturii bunului transportat, daca aceasta il expune pierderii sau stricaciunii prin sfaramare, spargere, ruginire, alterare interioara spontana si altele asemenea;
f) pierderii de greutate, oricare ar fi distanta parcursa, daca si in masura in care bunul transportat este dintre acelea care prin natura lor sufera, obisnuit, prin simplul fapt al transportului, o asemenea pierdere;
g) pericolului inerent al transportului de animale vii;
h) faptului ca prepusul expeditorului, care insoteste bunul in cursul transportului, nu a luat masurile necesare pentru a asigura conservarea bunului;
i) oricarei alte imprejurari prevazute prin lege speciala.
(2) Daca se constata ca pierderea sau deteriorarea ori alterarea a putut surveni din una dintre cauzele prevazute la alin. (1), se prezuma ca paguba a fost produsa din acea cauza.
(3) Transportatorul este, de asemenea, exonerat de raspundere, daca dovedeste ca pierderea totala sau partiala ori alterarea sau deteriorarea s-a produs din cauza:
a) unei alte fapte decat cele prevazute la alin. (1), savarsita cu intentie ori din culpa de catre expeditor sau destinatar, ori a instructiunilor date de catre unul dintre acestia;
b) fortei majore sau faptei unui tert pentru care transportatorul nu este tinut sa raspunda.
ART. 1.992
Raspunderea pentru neefectuarea transportului sau pentru intarziere
Transportatorul raspunde si pentru paguba cauzata prin neefectuarea transportului sau prin depasirea termenului de transport.
ART. 1.993
Raspunderea pentru rambursuri si formalitati vamale
Raspunderea transportatorului pentru incasarea rambursurilor cu care expeditorul a grevat transportul si pentru indeplinirea operatiunilor vamale este reglementata de dispozitiile privitoare la mandat.
ART. 1.994
Cazuri de decadere
(1) In cazul in care cel indreptatit primeste bunurile fara a face rezerve, nu se mai pot formula impotriva transportatorului pretentiile izvorate din pierderea partiala sau alterarea ori deteriorarea bunurilor transportate ori din nerespectarea termenului de transport.
(2) In cazul in care pierderea partiala sau alterarea ori deteriorarea nu putea fi descoperita la primirea bunului, cel indreptatit poate pretinde transportatorului dauneinterese, chiar daca bunul transportat a fost primit fara rezerve. Daunele-interese pot fi cerute numai daca cel indreptatit a adus la cunostinta transportatorului pieirea sau alterarea ori deteriorarea de indata ce a descoperit-o, insa nu mai tarziu de 5 zile de la primirea bunului, iar pentru bunurile perisabile sau animalele vii, nu mai tarziu de 6 ore de la primirea acestora.
(3) In caz de intentie sau culpa grava a transportatorului, dispozitiile de mai sus privitoare la stingerea pretentiilor celui indreptatit, precum si cele privitoare la termenul de instiintare nu sunt aplicabile.
ART. 1.995
Clauze de exonerare sau inlaturare a raspunderii
(1) Clauza prin care se inlatura sau restrange raspunderea stabilita prin lege in sarcina transportatorului se considera nescrisa.
(2) Cu toate acestea, expeditorul isi poate asuma riscul transportului in cazul pagubelor cauzate de ambalaj sau in cazul transporturilor speciale care maresc riscul pierderii sau stricaciunii bunurilor.
ART. 1.996
Bunurile periculoase
(1) Expeditorul care preda pentru transport bunuri periculoase, fara sa informeze transportatorul in prealabil, il va despagubi pe acesta pentru orice pagube cauzate de natura periculoasa a transportului.
(2) In cazul de la alin. (1), expeditorul va acoperi cheltuielile si riscurile decurgand din depozitul unor astfel de bunuri.
ART. 1.997
Raspunderea expeditorului
(1) Expeditorul va despagubi transportatorul pentru orice pagube cauzate de natura sau viciul bunurilor predate pentru transport.
(2) Transportatorul ramane insa raspunzator fata de terti pentru pagubele cauzate astfel, cu drept de regres impotriva expeditorului.
ART. 1.998
Transportatorul care se obliga sa transporte pe liniile altuia
Daca nu s-a convenit altfel, transportatorul care se angajeaza sa transporte bunurile atat pe liniile sale de exploatare, cat si pe cele ale altui transportator raspunde pentru transportul efectuat pe celelalte linii numai ca expeditor comisionar.
ART. 1.999
Raspunderea in transportul succesiv sau combinat
Daca prin lege nu se prevede altfel, in cazul transportului succesiv sau combinat, actiunea in raspundere se poate exercita impotriva transportatorului care a incheiat contractul de transport sau impotriva ultimului transportator.
ART. 2.000
Raporturile dintre transportatorii succesivi
(1) In raporturile dintre ei, fiecare transportator contribuie la despagubiri proportional cu partea ce i se cuvine din pretul transportului. Daca insa paguba este produsa cu intentie sau din culpa grava a unuia dintre transportatori, intreaga despagubire incumba acestuia.
(2) Atunci cand unul dintre transportatori dovedeste ca faptul pagubitor nu s-a produs pe durata transportului sau, acesta nu este tinut sa contribuie la despagubire.
(3) Se prezuma ca bunurile au fost predate in stare buna de la un transportator la altul daca acestia nu solicita mentionarea in documentul de transport a starii in care au fost preluate bunurile.
ART. 2.001
Reprezentarea in transportul succesiv sau combinat
(1) In transportul succesiv sau combinat, cel din urma transportator ii reprezinta pe ceilalti in ceea ce priveste incasarea sumelor ce li se cuvin in temeiul contractului de transport, precum si cu privire la exercitarea drepturilor prevazute la art. 1.995.
(2) Transportatorul care nu isi indeplineste obligatiile prevazute la alin. (1) raspunde fata de transportatorii precedenti pentru sumele ce li se cuvin acestora.
SECTIUNEA a 3-a
Contractul de transport de persoane si bagaje
ART. 2.002
Continutul obligatiei de a transporta
(1) Obligatia de transport al persoanelor cuprinde, in afara operatiunilor de transport, si operatiunile de imbarcare si debarcare.
(2) Transportatorul este tinut sa aduca la timp calatorul, nevatamat si in siguranta, la locul de destinatie.
(3) Transportatorul poate refuza sau accepta transportul in anumite conditii, in cazurile prevazute de legea speciala.
(4) Transportatorul este obligat sa aiba asigurare de raspundere civila, incheiata in conditiile legii.
ART. 2.003
Obligatii ale partilor
(1) In temeiul contractului de transport, transportatorul este obligat fata de calator:
a) sa puna la dispozitia acestuia un loc corespunzator legitimatiei sale de calatorie;
b) sa transporte copiii care calatoresc impreuna cu acesta, fara plata sau cu tarif redus, in conditiile legii speciale;
c) sa transporte fara o alta plata bagajele acestuia, in cantitatea si conditiile prevazute prin dispozitiile legii speciale.
(2) In timpul transportului, calatorul este obligat sa se supuna masurilor luate potrivit dispozitiilor legale de catre prepusii transportatorului.
ART. 2.004
Raspunderea pentru persoana calatorului
(1) Transportatorul raspunde pentru moartea sau vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii calatorului.
(2) El raspunde, de asemenea, pentru daunele directe si imediate rezultand din neexecutarea transportului, din executarea lui in alte conditii decat cele stabilite sau din intarzierea executarii acestuia.
(3) In cazul in care, dupa imprejurari, din cauza intarzierii executarii transportului, contractul nu mai prezinta interes pentru calator, acesta il poate denunta, solicitand rambursarea pretului.
(4) Transportatorul nu raspunde daca dovedeste ca paguba a fost cauzata de calator, cu intentie sau din culpa grava. De asemenea, transportatorul nu raspunde nici atunci cand dovedeste ca paguba a fost cauzata de starea de sanatate a calatorului, fapta unui tert pentru care nu este tinut sa raspunda sau forta majora. Cu toate acestea, transportatorul ramane raspunzator pentru paguba cauzata de mijlocul de transport folosit sau de starea sa de sanatate ori a angajatilor lui.
(5) Este considerata nescrisa orice clauza prin care se inlatura sau se restrange raspunderea transportatorului pentru prejudiciile prevazute in prezentul articol.
ART. 2.005
Raspunderea pentru bagaje si alte bunuri
(1) Transportatorul raspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului, daca nu se dovedeste ca prejudiciul a fost cauzat de viciul acestora, culpa calatorului sau forta majora.
(2) Pentru bagajele de mana sau alte bunuri pe care calatorul le tine cu sine, transportatorul raspunde numai daca se dovedeste intentia sau culpa acestuia din urma cu privire la pierderea sau deteriorarea lor.
(3) Transportatorul raspunde pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale calatorului in limita valorii declarate sau, daca valoarea nu a fost declarata, in raport cu natura, continutul obisnuit al acestora si alte asemenea elemente, dupa imprejurari.
(4) In masura in care nu se prevede altfel prin prezentul articol, dispozitiile sectiunii a 2-a din prezentul capitol se aplica in mod corespunzator transportului bagajelor si al altor bunuri pe care calatorul le tine cu sine, fara a deosebi dupa cum acestea au fost sau nu au fost predate transportatorului.
ART. 2.006
Raspunderea in cadrul transportului succesiv sau combinat
(1) In cadrul transportului succesiv sau combinat, transportatorul pe al carui parcurs al transportului a intervenit decesul, vatamarea integritatii corporale ori a sanatatii calatorului, pierderea sau deteriorarea bagajelor ori a altor bunuri ale calatorului raspunde pentru prejudiciul astfel cauzat. Cu toate acestea, transportatorul nu raspunde daca prin contractul de transport s-a stipulat in mod expres ca unul dintre transportatori raspunde integral.
(2) Pentru pierderea sau deteriorarea bagajelor sau a altor bunuri ale calatorului ce au fost predate, fiecare dintre transportatori este tinut sa contribuie la despagubire, potrivit art. 2.000, care se aplica in mod corespunzator.
(3) Raspunderea pentru intarzierea sau intreruperea transportului intervine numai daca, la terminarea intregului parcurs, intarzierea subzista.
ART. 2.007
Cedarea drepturilor din contractul de transport
In lipsa de stipulatie contrara sau daca prin lege nu se prevede altfel, calatorul poate ceda drepturile sale ce izvorasc din contractul de transport inainte de inceperea transportului, fara a fi obligat sa il instiinteze pe transportator.
ART. 2.008
Inlaturarea raspunderii
Dispozitiile art. 1.991 alin. (3) se aplica si transportului de persoane.
SECTIUNEA 1
Dispozitii comune
ART. 2.009
Notiune
Mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant.
ART. 2.010
Mandatul cu titlu gratuit sau cu titlu oneros
(1) Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros.
(2) Daca mandatul este cu titlu oneros, iar remuneratia mandatarului nu este determinata prin contract, aceasta se va stabili potrivit legii, uzantelor ori, in lipsa, dupa valoarea serviciilor prestate.
(3) Dreptul la actiunea pentru stabilirea cuantumului remuneratiei se prescrie odata cu dreptul la actiunea pentru plata acesteia.
ART. 2.011
Felurile mandatului
Mandatul este cu sau fara reprezentare.
ART. 2.012
Puterea de reprezentare
(1) Daca din imprejurari nu rezulta altfel, mandatarul il reprezinta pe mandant la incheierea actelor pentru care a fost imputernicit.
(2) Imputernicirea pentru reprezentare sau, daca este cazul, inscrisul care o constata se numeste procura.
(3) Dispozitiile referitoare la reprezentarea in contracte se aplica in mod corespunzator.
SECTIUNEA a 2-a
Mandatul cu reprezentare
§1. Forma si intinderea mandatului
ART. 2.013
Forma mandatului
(1) Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.
(2) Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului insusi. Prevederea nu se aplica atunci cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel.
ART. 2.014
Cazul special de acceptare tacita
(1) In absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care acesta si-a oferit serviciile fie in mod public, fie direct mandantului.
(2) In aplicarea dispozitiilor alin. (1) se va tine seama, intre altele, de prevederile legale, de practicile statornicite intre parti si de uzante.
ART. 2.015
Durata mandatului
Daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in 3 ani de la incheierea lui.
ART. 2.016
Intinderea mandatului
(1) Mandatul general il autorizeaza pe mandatar sa efectueze numai acte de conservare si de administrare.
(2) Pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni in justitie, precum si pentru a incheia orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernicit in mod expres.
(3) Mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate in mod expres.
§2. Obligatiile mandatarului
ART. 2.017
Executarea mandatului
(1) Mandatarul nu poate sa depaseasca limitele stabilite prin mandat.
(2) Cu toate acestea, el se poate abate de la instructiunile primite, daca ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant si se poate prezuma ca acesta ar fi aprobat abaterea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica. In acest caz, mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la schimbarile aduse executarii mandatului.
ART. 2.018
Diligenta mandatarului
(1) Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul este tinut sa execute mandatul cu diligenta unui bun proprietar. Daca insa mandatul este cu titlu gratuit, mandatarul este obligat sa il indeplineasca cu diligenta pe care o manifesta in propriile afaceri.
(2) Mandatarul este obligat sa il instiinteze pe mandant despre imprejurarile care au aparut ulterior incheierii mandatului si care pot determina revocarea sau modificarea acestuia.
ART. 2.019
Obligatia de a da socoteala
(1) Orice mandatar este tinut sa dea socoteala despre gestiunea sa si sa remita mandantului tot ceea ce a primit in temeiul imputernicirii sale, chiar daca ceea ce a primit nu ar fi fost datorat mandantului.
(2) In perioada in care bunurile primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori in numele lui se afla in detinerea mandatarului, acesta este obligat sa le conserve.
ART. 2.020
Dobanzile la sumele datorate
Mandatarul datoreaza dobanzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau incepand din ziua intrebuintarii, iar pentru cele cu care a ramas dator, din ziua in care a fost pus in intarziere.
ART. 2.021
Raspunderea pentru obligatiile tertilor
In lipsa unei conventii contrare, mandatarul care si-a indeplinit mandatul nu raspunde fata de mandant cu privire la executarea obligatiilor asumate de persoanele cu care a contractat, cu exceptia cazului in care insolvabilitatea lor i-a fost sau ar fi trebuit sa ii fi fost cunoscuta la data incheierii contractului cu acele persoane.
ART. 2.022
Pluralitatea de mandatari
(1) In absenta unei stipulatii contrare, mandatul conferit mai multor persoane pentru a lucra impreuna nu are efect daca nu a fost acceptat de catre toate aceste persoane.
(2) Cand mai multe persoane au acceptat acelasi mandat, actele lor il obliga pe mandant chiar daca au fost incheiate numai de una dintre ele, afara de cazul cand s-a stipulat ca vor lucra impreuna.
(3) In lipsa de stipulatie contrara, mandatarii raspund solidar fata de mandant daca s-au obligat sa lucreze impreuna.
ART. 2.023
Substituirea facuta de mandatar
(1) Mandatarul este tinut sa indeplineasca personal mandatul, cu exceptia cazului in care mandantul l-a autorizat in mod expres sa isi substituie o alta persoana in executarea in tot sau in parte a mandatului.
(2) Chiar in absenta unei autorizari exprese, mandatarul isi poate substitui un tert daca:
a) imprejurari neprevazute il impiedica sa aduca la indeplinire mandatul;
b) ii este imposibil sa il instiinteze in prealabil pe mandant asupra acestor imprejurari;
c) se poate prezuma ca mandantul ar fi aprobat substituirea daca ar fi cunoscut imprejurarile ce o justifica.
(3) In cazurile prevazute la alin. (2), mandatarul este obligat sa il instiinteze de indata pe mandant cu privire la substituire.
(4) Daca substituirea nu a fost autorizata de mandant, mandatarul raspunde pentru actele persoanei pe care si-a substituit-o ca si cum le-ar fi indeplinit el insusi.
(5) Daca substituirea a fost autorizata, mandatarul nu raspunde decat pentru diligenta cu care a ales persoana care l-a substituit si i-a dat instructiunile privind executarea mandatului.
(6) In toate cazurile, mandantul are actiune directa impotriva persoanei pe care mandatarul si-a substituit-o.
ART. 2.024
Masuri de conservare a bunurilor mandantului
(1) Mandatarul va exercita drepturile mandantului fata de terti, daca bunurile primite pentru mandant prezinta semne de deteriorare sau au ajuns cu intarziere.
(2) In caz de urgenta, mandatarul poate proceda la vanzarea bunurilor cu diligenta unui bun proprietar.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1) si (2) mandatarul trebuie sa il anunte de indata pe mandant.
§3. Obligatiile mandantului
ART. 2.025
Sumele necesare executarii mandatului
(1) In lipsa unei conventii contrare, mandantul este obligat sa puna la dispozitia mandatarului mijloacele necesare executarii mandatului.
(2) Mandantul va restitui mandatarului cheltuielile rezonabile avansate de acesta din urma pentru executarea mandatului, impreuna cu dobanzile legale aferente, calculate de la data efectuarii cheltuielilor.
ART. 2.026
Despagubirea mandatarului
Mandantul este obligat sa repare prejudiciul suferit de catre mandatar in executarea mandatului, daca acest prejudiciu nu provine din culpa mandatarului.
ART. 2.027
Remuneratia mandatarului
Daca mandatul este cu titlu oneros, mandantul este obligat sa plateasca mandatarului remuneratia, chiar si in cazul in care, fara culpa mandatarului, mandatul nu a putut fi executat.
ART. 2.028
Pluralitatea de mandanti
Cand mandatul a fost dat aceluiasi mandatar de mai multe persoane pentru o afacere comuna, fiecare dintre ele raspunde solidar fata de mandatar de toate efectele mandatului.
ART. 2.029
Dreptul de retentie al mandatarului
Pentru garantarea tuturor creantelor sale impotriva mandantului izvorate din mandat, mandatarul are un drept de retentie asupra bunurilor primite cu ocazia executarii mandatului de la mandant ori pe seama acestuia.
§4. Incetarea mandatului
ART. 2.030
Modurile de incetare
Pe langa cauzele generale de incetare a contractelor, mandatul inceteaza prin oricare dintre urmatoarele moduri:
a) revocarea sa de catre mandant;
b) renuntarea mandatarului;
c) moartea, incapacitatea sau falimentul mandantului ori a mandatarului.
Cu toate acestea, atunci cand are ca obiect incheierea unor acte succesive in cadrul unei activitati cu caracter de continuitate, mandatul nu inceteaza daca aceasta activitate este in curs de desfasurare, cu respectarea dreptului de revocare sau renuntare al partilor ori al mostenitorilor acestora.
ART. 2.031
Conditiile revocarii
(1) Mandantul poate oricand revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma in care contractul de mandat a fost incheiat si chiar daca a fost declarat irevocabil.
(2) Imputernicirea data unui nou mandatar pentru aceeasi afacere revoca mandatul initial.
(3) Mandatul dat in conditiile prevazute la art. 2.028 nu poate fi revocat decat cu acordul tuturor mandantilor.
ART. 2.032
Efectele revocarii
(1) Mandantul care revoca mandatul ramane tinut sa isi execute obligatiile fata de mandatar. El este, de asemenea, obligat sa repare prejudiciile suferite de mandatar din cauza revocarii nejustificate ori intempestive.
(2) Atunci cand partile au declarat mandatul irevocabil, revocarea se considera a fi nejustificata daca nu este determinata de culpa mandatarului sau de un caz fortuit ori de forta majora.
ART. 2.033
Publicitatea revocarii procurii autentice notariale
(1) Daca procura a fost data in forma autentica notariala, in vederea informarii tertilor, notarul public caruia i se solicita sa autentifice revocarea unei asemenea procuri este obligat sa transmita, de indata, revocarea catre Registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii.
(2) Notarul public care autentifica actul pentru incheierea caruia a fost data procura are obligatia sa verifice la Registrul national notarial daca acea procura a fost revocata.
(3) Dispozitiile alin. (1) si (2) sunt aplicabile si in cazul autentificarilor realizate de misiunile diplomatice si oficiile consulare ale Romaniei.
ART. 2.034
Renuntarea mandatarului
(1) Mandatarul poate renunta oricand la mandat, notificand mandantului renuntarea sa.
(2) Daca mandatul este cu titlu oneros, mandatarul poate pretinde remuneratia pentru actele pe care le-a incheiat pe seama mandantului pana la data renuntarii.
(3) Mandatarul este obligat sa il despagubeasca pe mandant pentru prejudiciile suferite prin efectul renuntarii, cu exceptia cazului cand continuarea executarii mandatului i-ar fi cauzat mandatarului insusi o paguba insemnata, care nu putea fi prevazuta la data acceptarii mandatului.
ART. 2.035
Moartea, incapacitatea sau falimentul uneia dintre parti
(1) In caz de deces, incapacitate sau faliment al uneia dintre parti, mostenitorii ori reprezentantii acesteia au obligatia de a informa de indata cealalta parte.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), mandatarul sau mostenitorii ori reprezentantii sai sunt obligati sa continue executarea mandatului daca intarzierea acesteia risca sa puna in pericol interesele mandantului ori ale mostenitorilor sai.
ART. 2.036
Necunoasterea cauzei de incetare a mandatului
Tot ceea ce mandatarul a facut, in numele mandantului, inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului este socotit ca valabil facut in executarea acestuia.
ART. 2.037
Mentinerea unor obligatii ale mandatarului
La incetarea in orice mod a mandatului, mandatarul este tinut sa isi execute obligatiile prevazute la art. 2.019 si 2.020.
ART. 2.038
Incetarea mandatului in caz de pluralitate de mandatari
In lipsa unei conventii contrare, mandatul dat mai multor mandatari obligati sa lucreze impreuna inceteaza chiar si atunci cand cauza incetarii il priveste numai pe unul dintre ei.
SECTIUNEA a 3-a
Mandatul fara reprezentare
§1. Dispozitii generale
ART. 2.039
Notiune
(1) Mandatul fara reprezentare este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numita mandant, si isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat.
(2) Dispozitiile prezentei sectiuni se completeaza, in mod corespunzator, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.
ART. 2.040
Efectele fata de terti
(1) Tertii nu au niciun raport juridic cu mandantul.
(2) Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta nascute din executarea mandatului, daca si-a executat propriile sale obligatii fata de mandatar.
ART. 2.041
Bunurile dobandite de mandatar
(1) Mandantul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre mandatarul care a actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti prin efectul posesiei de buna-credinta.
(2) Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita mandantului. In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobandite.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica prin asemanare si bunurilor mobile supuse unor formalitati de publicitate.
ART. 2.042
Creditorii mandatarului
Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe seama mandantului, daca mandatul fara reprezentare are data certa si aceasta este anterioara luarii oricarei masuri asiguratorii sau de executare.
§2. Contractul de comision
ART. 2.043
Notiune
Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului si in numele comisionarului, care actioneaza cu titlu profesional, in schimbul unei remuneratii numita comision.
ART. 2.044
Proba contractului
(1) Contractul de comision se incheie in forma scrisa, autentica sau sub semnatura privata.
(2) Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
ART. 2.045
Obligatiile tertului contractant
Tertul contractant este tinut direct fata de comisionar pentru obligatiile sale.
ART. 2.046
Cedarea actiunilor
(1) In caz de neexecutare a obligatiilor de catre tert, comitentul poate exercita actiunile decurgand din contractul cu tertul, subrogandu-se, la cerere, in drepturile comisionarului.
(2) In acest scop, la cererea comitentului, comisionarul are obligatia sa ii cedeze acestuia de indata actiunile contra tertului, printr-un act de cesiune sub semnatura privata, fara nicio contraprestatie din partea comitentului.
(3) Comisionarul raspunde pentru daunele cauzate comitentului, prin refuzul sau intarzierea cedarii actiunilor impotriva tertului.
ART. 2.047
Vanzarea pe credit
(1) Comisionarul care vinde pe credit, fara autorizarea comitentului, raspunde personal, fiind tinut, la cererea comitentului, sa plateasca de indata creditele acordate impreuna cu dobanzile si alte foloase ce ar rezulta.
(2) In acest caz, comisionarul este obligat sa il instiinteze de indata pe comitent, aratandu-i persoana cumparatorului si termenul acordat; in caz contrar, se presupune ca operatiunile s-au facut pe bani gata, proba contrara nefiind admisa.
ART. 2.048
Instructiunile comitentului
(1) Comisionarul are obligatia sa respecte intocmai instructiunile exprese primite de la comitent.
(2) Cu toate acestea, comisionarul se poate indeparta de la instructiunile primite de la comitent numai daca sunt intrunite cumulativ urmatoarele conditii:
a) nu este suficient timp pentru a se obtine autorizarea sa prealabila in raport cu natura afacerii;
b) se poate considera in mod rezonabil ca acesta, cunoscand imprejurarile schimbate, si-ar fi dat autorizarea; si
c) indepartarea de la instructiuni nu schimba fundamental natura si scopul sau conditiile economice ale imputernicirii primite.
(3) In cazul prevazut la alin. (2) comisionarul are obligatia sa il instiinteze pe comitent de indata ce este posibil.
(4) In afara cazului prevazut la alin. (2), orice operatiune a comisionarului, cu incalcarea sau depasirea puterilor primite, ramane in sarcina sa, daca nu este ratificata de comitent; de asemenea, comisionarul poate fi obligat si la plata de dauneinterese.
ART. 2.049
Comisionul
(1) Comitentul nu poate refuza plata comisionului atunci cand tertul executa intocmai contractul incheiat de comisionar cu respectarea imputernicirii primite.
(2) Daca nu s-a stipulat altfel, comisionul se datoreaza chiar daca tertul nu executa obligatia sa ori invoca exceptia de neexecutare a contractului.
(3) Daca imputernicirea pentru vanzarea unui imobil s-a dat exclusiv unui comisionar, comisionul ramane datorat de proprietar chiar daca vanzarea s-a facut direct de catre acesta sau prin intermediul unui tert.
(4) Daca partile nu au stabilit cuantumul comisionului, acesta se determina potrivit prevederilor art. 2.010 alin. (2).
ART. 2.050
Vanzarea de titluri de credit si alte bunuri cotate
(1) In lipsa de stipulatie contrara, cand imputernicirea priveste vanzarea sau cumpararea unor titluri de credit circuland in comert sau a altor marfuri cotate pe piete reglementate, comisionarul poate sa procure comitentului la pretul cerut, ca vanzator, bunurile pe care era imputernicit sa le cumpere sau sa retina pentru sine la pretul curent, in calitate de cumparator, bunurile pe care trebuia sa le vanda in contul comitentului.
(2) Comisionarul care se comporta el insusi ca vanzator sau cumparator are dreptul la comision.
(3) Daca in cazurile mai sus mentionate comisionarul, dupa indeplinirea insarcinarii sale, nu face cunoscuta comitentului persoana cu care a contractat, comitentul are dreptul sa considere ca vanzarea sau cumpararea s-a facut in contul sau si sa ceara de la comisionar executarea contractului.
ART. 2.051
Revocarea comisionului
(1) Comitentul poate revoca imputernicirea data comisionarului pana in momentul in care acesta a incheiat actul cu tertul.
(2) In acest caz, comisionarul are dreptul la o parte din comision, care se determina tinand cont de diligentele depuse si de cheltuielile efectuate cu privire la indeplinirea imputernicirii pana in momentul revocarii.
ART. 2.052
Raspunderea comisionarului
(1) Comisionarul nu raspunde fata de comitent in cazul in care tertul nu isi executa obligatiile decurgand din act.
(2) Cu toate acestea, el isi poate lua expres obligatia de a garanta pe comitent de executarea obligatiilor tertului. In acest caz, in lipsa de stipulatie contrara, comitentul va plati comisionarului un comision special "pentru garantie" sau "pentru credit" ori un alt asemenea comision stabilit prin conventia lor sau, in lipsa, de catre instanta, care va tine cont de imprejurari si de valoarea obligatiei garantate.
ART. 2.053
Dreptul de retentie apartinand comisionarului
(1) Pentru creantele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retentie asupra bunurilor acestuia, aflate in detentia sa.
(2) Comisionarul va avea preferinta fata de vanzatorul neplatit.
§3. Contractul de consignatie
ART. 2.054
Notiune
(1) Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision care are ca obiect vanzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat consignatarului in acest scop.
(2) Contractul de consignatie este guvernat de regulile prezentei sectiuni, de legea speciala, precum si de dispozitiile privitoare la contractul de comision si de mandat, in masura in care acestea din urma nu contravin prezentei sectiuni.
ART. 2.055
Proba
Contractul de consignatie se incheie in forma scrisa. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
ART. 2.056
Pretul vanzarii
(1) Pretul la care bunul urmeaza sa fie vandut este cel stabilit de partile contractului de consignatie sau, in lipsa, pretul curent al marfurilor de pe piata relevanta, de la momentul vanzarii.
(2) Consignantul poate modifica unilateral pretul de vanzare stabilit, iar consignatarul va fi tinut de aceasta modificare de la momentul la care i-a fost adusa la cunostinta in scris.
(3) In lipsa de dispozitii contrare ale contractului sau ale instructiunilor scrise ale consignantului, vanzarea se va face numai cu plata in numerar, prin virament sau cec barat si numai la preturile curente ale marfurilor, potrivit alin. (1).
ART. 2.057
Remiterea, inspectarea, controlul si reluarea bunurilor
(1) Consignantul va remite bunurile consignatarului pentru executarea contractului, pastrand dreptul de a inspecta si controla starea acestora pe toata durata contractului.
(2) Consignantul dispune de bunurile incredintate consignatarului, pe toata durata contractului. El le poate relua oricand, chiar in cazul in care contractul a fost incheiat pe durata determinata.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), consignantul va da consignatarului un termen rezonabil de preaviz pentru pregatirea predarii bunurilor.
(4) In cazul deschiderii procedurii insolventei in privinta consignantului, bunurile intra in averea acestuia, iar in cazul deschiderii procedurii insolventei in privinta consignatarului, bunurile nu intra in averea acestuia si vor fi restituite imediat consignantului.
ART. 2.058
Remuneratia consignatarului
(1) Contractul de consignatie este prezumat cu titlu oneros, iar remuneratia la care are dreptul consignatarul se stabileste prin contract sau, in lipsa, ca diferenta dintre pretul de vanzare stabilit de consignant si pretul efectiv al vanzarii.
(2) Daca vanzarea s-a facut la pretul curent, remuneratia se va stabili de catre instanta, potrivit cu dificultatea vanzarii, diligentele consignatarului si remuneratiile practicate pe piata relevanta pentru operatiuni similare.
ART. 2.059
Cheltuielile de conservare, vanzare a bunurilor si executare a contractului
(1) Consignantul va acoperi consignatarului cheltuielile de conservare si vanzare a bunurilor, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) In cazul in care consignantul reia bunurile sau dispune luarea acestora din posesia consignatarului, precum si in cazul in care contractul de consignatie nu se poate executa, fara vreo culpa din partea consignatarului, acesta are dreptul sa ii fie acoperite toate cheltuielile facute pentru executarea contractului.
(3) Consignantul va fi tinut de plata cheltuielilor de intretinere si de depozitare a bunurilor, ori de cate ori va ignora obligatia sa de a relua bunurile.
(4) Daca potrivit imprejurarilor bunurile nu pot fi reluate imediat de consignant in caz de incetare a contractului prin renuntarea consignatarului, acesta ramane tinut de obligatiile sale de pastrare a bunurilor, asigurare si intretinere a acestora pana cand acestea sunt reluate de consignant. Acesta are obligatia sa intreprinda toate diligentele necesare reluarii bunurilor imediat dupa incetarea contractului, sub sanctiunea acoperirii cheltuielilor de conservare, depozitare si intretinere.
ART. 2.060
Primirea, pastrarea si asigurarea bunurilor
(1) Consignatarul va primi si va pastra bunurile ca un bun proprietar si le va remite cumparatorului sau consignantului, dupa caz, in starea in care le-a primit spre vanzare.
(2) Consignatarul va asigura bunurile la valoarea stabilita de partile contractului de consignatie sau, in lipsa, la valoarea de circulatie de la data primirii lor in consignatie. El va fi tinut fata de consignant pentru deteriorarea sau pieirea bunurilor din cauze de forta majora ori fapta unui tert, daca acestea nu au fost asigurate la primirea lor in consignatie ori asigurarea a expirat si nu a fost reinnoita ori societatea de asigurari nu a fost agreata de consignant. Consignatarul este obligat sa plateasca cu regularitate primele de asigurare.
(3) Consignantul va putea asigura bunurile pe cheltuiala consignatarului, daca acesta omite sa o faca.
(4) Asigurarile sunt contractate de drept in favoarea consignantului, cu conditia ca acesta sa notifice asiguratorului contractul de consignatie inainte de plata despagubirilor.
ART. 2.061
Vanzarea pe credit
(1) In cazul in care consignatarul primeste autorizarea sa vanda pe credit, in conditiile in care partile nu convin altfel, atunci el poate acorda cumparatorului un termen pentru plata pretului de maximum 90 de zile si exclusiv pe baza de cambii acceptate sau bilete la ordin.
(2) Daca nu se prevede altfel prin contract, consignatarul este solidar raspunzator cu cumparatorul fata de consignant pentru plata pretului marfurilor vandute pe credit.
ART. 2.062
Dreptul de retentie
(1) In lipsa de stipulatie contrara, consignatarul nu are un drept de retentie asupra bunurilor primite in consignatie si a sumelor cuvenite consignantului, pentru creantele sale asupra acestuia.
(2) Obligatiile consignatarului privind intretinerea bunurilor raman valabile in caz de exercitare a dreptului de retentie, dar cheltuielile de depozitare incumba consignantului, daca exercitarea dreptului de retentie a fost intemeiata.
ART. 2.063
Incetarea contractului
Contractul de consignatie inceteaza prin revocarea sa de catre consignant, renuntarea consignatarului, din cauzele indicate in contract, moartea, dizolvarea, falimentul, interdictia sau radierea consignantului ori a consignatarului.
§4. Contractul de expeditie
ART. 2.064
Notiune
Contractul de expeditie este o varietate a contractului de comision prin care expeditorul se obliga sa incheie, in nume propriu si in contul comitentului, un contract de transport si sa indeplineasca operatiunile accesorii.
ART. 2.065
Revocarea
Pana la incheierea contractului de transport, comitentul poate revoca ordinul de expeditie, platind expeditorului cheltuielile si o compensatie pentru diligentele desfasurate pana la comunicarea revocarii ordinului de expeditie.
ART. 2.066
Contraordinul
Din momentul incheierii contractului de transport, expeditorul este obligat sa exercite, la cererea comitentului, dreptul la contraordin aplicabil contractului de transport.
ART. 2.067
Obligatiile expeditorului
(1) In alegerea traseului, mijloacelor si modalitatilor de transport al marfii expeditorul va respecta instructiunile comitentului, iar daca nu exista asemenea instructiuni, va actiona in interesul comitentului.
(2) In cazul in care expeditorul isi asuma si obligatia de predare a bunurilor la locul de destinatie, se prezuma ca aceasta obligatie nu este asumata fata de destinatar.
(3) Expeditorul nu are obligatia de a asigura bunurile decat daca aceasta a fost stipulata in contract sau rezulta din uzante.
(4) Premiile, bonificatiile si reducerile tarifelor, obtinute de expeditor, apartin de drept comitentului, daca nu se prevede altfel in contract.
ART. 2.068
Raspunderea expeditorului
(1) Expeditorul raspunde de intarzierea transportului, de pieirea, pierderea, sustragerea sau stricaciunea bunurilor in caz de neglijenta in executarea expedierii, in special in ceea ce priveste preluarea si pastrarea bunurilor, alegerea transportatorului ori a expeditorilor intermediari.
(2) Atunci cand, fara motive temeinice, se abate de la modul de transport indicat de comitent, expeditorul raspunde de intarzierea transportului, pieirea, pierderea, sustragerea sau stricaciunea bunurilor, cauzata de cazul fortuit, daca el nu dovedeste ca aceasta s-ar fi produs chiar daca s-ar fi conformat instructiunilor primite.
ART. 2.069
Drepturile expeditorului
(1) Expeditorul are dreptul la comisionul prevazut in contract sau, in lipsa, stabilit potrivit tarifelor profesionale ori uzantelor sau, daca acestea nu exista, de catre instanta in functie de dificultatea operatiunii si de diligentele expeditorului.
(2) Contravaloarea prestatiilor accesorii si cheltuielile se ramburseaza de comitent pe baza facturilor sau altor inscrisuri care dovedesc efectuarea acestora, daca partile nu au convenit anticipat o suma globala pentru comision, prestatii accesorii si cheltuieli care se efectueaza.
ART. 2.070
Expeditorul transportator
Expeditorul care ia asupra sa obligatia executarii transportului, cu mijloace proprii sau ale altuia, in tot sau in parte, are drepturile si obligatiile transportatorului.
ART. 2.071
Termenul de prescriptie
Dreptul la actiune izvorand din contractul de expeditie se prescrie in termen de un an socotit din ziua predarii bunurilor la locul de destinatie sau din ziua in care ar fi trebuit sa se faca predarea lor, cu exceptia dreptului la actiunea referitoare la transporturile care incep sau se termina in afara Europei, care se prescrie in termen de 18 luni.
ART. 2.072
Notiune
(1) Prin contractul de agentie comitentul il imputerniceste in mod statornic pe agent fie sa negocieze, fie atat sa negocieze, cat si sa incheie contracte, in numele si pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii, in una sau in mai multe regiuni determinate.
(2) Agentul este un intermediar independent care actioneaza cu titlu profesional. El nu poate fi in acelasi timp prepusul comitentului.
ART. 2.073
Domeniul de aplicare
(1) Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica activitatii persoanelor care:
a) actioneaza ca intermediar in cadrul burselor de valori si al pietelor reglementate de marfuri si instrumente financiare derivate;
b) au calitatea de agent sau broker de asigurari si reasigurari;
c) presteaza un serviciu neremunerat in calitate de agent.
(2) Nu constituie agent, in intelesul prezentului capitol, persoana care:
a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice, avand drept de reprezentare a acesteia;
b) este asociat ori actionar si este imputernicita in mod legal sa ii reprezinte pe ceilalti asociati sau actionari;
c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau administrator-sechestru in raport cu comitentul.
ART. 2.074
Exclusivitatea
(1) Agentul nu poate negocia sau incheia pe seama sa, fara consimtamantul comitentului, in regiunea determinata prin contractul de agentie, contracte privind bunuri si servicii similare celor care fac obiectul contractului de agentie.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, agentul poate reprezenta mai multi comitenti, iar comitentul poate sa contracteze cu mai multi agenti, in aceeasi regiune si pentru acelasi tip de contracte.
(3) Agentul poate reprezenta mai multi comitenti concurenti, pentru aceeasi regiune si pentru acelasi tip de contracte, numai daca se stipuleaza expres in acest sens.
ART. 2.075
Clauza de neconcurenta
(1) In sensul prezentului capitol, prin clauza de neconcurenta se intelege acea stipulatie contractuala al carei efect consta in restrangerea activitatii profesionale a agentului pe perioada contractului de agentie sau ulterior incetarii sale.
(2) Clauza de neconcurenta trebuie redactata in scris, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(3) Clauza de neconcurenta se aplica doar pentru regiunea geografica sau pentru grupul de persoane si regiunea geografica la care se refera contractul de agentie si doar pentru bunurile si serviciile in legatura cu care agentul este imputernicit sa negocieze si sa incheie contracte. Orice extindere a sferei clauzei de neconcurenta este considerata nescrisa.
(4) Restrangerea activitatii prin clauza de neconcurenta nu se poate intinde pe o perioada mai mare de 2 ani de la data incetarii contractului de agentie. Daca s-a stabilit un termen mai lung de 2 ani, acesta se va reduce de drept la termenul maxim din prezentul alineat.
ART. 2.076
Vanzarea pe credit
In lipsa de stipulatie contrara, agentul nu poate vinde pe credit si nu poate acorda reduceri sau amanari de plata pentru creantele comitentului.
ART. 2.077
Reclamatiile privind bunurile
(1) Agentul poate primi reclamatii privind viciile bunurilor vandute sau serviciilor prestate de comitent, fiind obligat sa il instiinteze de indata pe acesta.
(2) La randul sau, agentul poate lua orice masuri asiguratorii in interesul comitentului, precum si orice alte masuri necesare pentru conservarea drepturilor acestuia din urma.
ART. 2.078
Forma contractului
(1) Contractul de agentie se incheie in forma scrisa, autentica sau sub semnatura privata. Daca prin lege nu se prevede altfel, forma scrisa este necesara numai pentru dovada contractului.
(2) Oricare parte are dreptul sa obtina de la cealalta parte, la cerere, un document scris semnat, cuprinzand continutul contractului de agentie, inclusiv modificarile acestuia. Partile nu pot renunta la acest drept.
ART. 2.079
Obligatiile agentului
(1) Agentul trebuie sa indeplineasca, personal sau prin prepusii sai, obligatiile ce decurg din imputernicirea care ii este data, cu buna-credinta si loialitate.
(2) In mod special, agentul este obligat:
a) sa ii procure si sa ii comunice comitentului informatiile care l-ar putea interesa pe acesta privitoare la regiunile stabilite in contract, precum si sa comunice toate celelalte informatii necesare de care dispune;
b) sa depuna diligentele necesare pentru negocierea si, daca este cazul, incheierea contractelor pentru care este imputernicit, in conditii cat mai avantajoase pentru comitent;
c) sa respecte instructiunile rezonabile primite de la comitent;
d) sa tina in registrele sale evidente separate pentru contractele care il privesc pe fiecare comitent;
e) sa depoziteze bunurile sau esantioanele intr-o modalitate care sa asigure identificarea lor.
(3) Substituirea agentului in tot sau in parte este supusa regulilor aplicabile in materia contractului de mandat.
(4) Agentul care se afla in imposibilitate de a continua executarea obligatiilor ce ii revin trebuie sa il instiinteze de indata pe comitent, sub sanctiunea platii de dauneinterese.
ART. 2.080
Obligatiile comitentului
(1) In raporturile sale cu agentul, comitentul trebuie sa actioneze cu loialitate si cu buna-credinta.
(2) In mod special, comitentul este obligat:
a) sa puna la dispozitie agentului, in timp util si intr-o cantitate corespunzatoare, mostre, cataloage, tarife si orice alta documentatie, necesare agentului pentru executarea imputernicirii sale;
b) sa furnizeze agentului informatiile necesare executarii contractului de agentie;
c) sa il instiinteze pe agent, intr-un termen rezonabil, atunci cand anticipeaza ca volumul contractelor va fi semnificativ mai mic decat acela la care agentul s-ar fi putut astepta in mod normal;
d) sa plateasca agentului remuneratia in conditiile si la termenele stabilite in contract sau prevazute de lege.
(3) De asemenea, comitentul trebuie sa il informeze pe agent intr-un termen rezonabil cu privire la acceptarea, refuzul ori neexecutarea unui contract negociat sau, dupa caz, incheiat de agent.
ART. 2.081
Renuntarea comitentului la incheierea contractelor negociate
----------
Titlul art. 2.081 a fost modificat de art. VII din ORDONANTA DE URGENTA nr. 79 din 28 septembrie 2011, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, prin inlocuirea sintagmei "contracte sau acte de comert", cu termenul "contracte".
In cazul in care agentul a fost imputernicit doar sa negocieze, iar comitentul nu comunica in termen rezonabil acordul sau pentru incheierea contractului negociat de agent conform imputernicirii primite, se considera ca a renuntat la incheierea acestuia.
ART. 2.082
Remuneratia agentului
(1) Agentul are dreptul la o remuneratie pentru toate contractele incheiate ca efect al interventiei sale.
(2) Remuneratia poate fi exprimata in cuantum fix sau variabil, prin raportare la numarul contractelor, ori la valoarea acestora, cand se numeste comision.
----------
Alin. (2) al art. 2.082 a fost modificat de art. VII din ORDONANTA DE URGENTA nr. 79 din 28 septembrie 2011, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, prin inlocuirea sintagmei "contracte sau acte de comert", cu termenul "contracte".
(3) In lipsa unei stipulatii exprese sau a unei prevederi legale, agentul are dreptul la o remuneratie stabilita potrivit uzantelor aplicabile fie in locul in care agentul isi desfasoara activitatea, fie in legatura cu bunurile care fac obiectul contractului de agentie.
(4) Daca nu exista astfel de uzante, agentul este indreptatit sa primeasca o remuneratie rezonabila, in functie de toate aspectele referitoare la contractele incheiate.
(5) Dispozitiile art. 2.083-2.087 sunt aplicabile numai in masura in care agentul este remunerat total sau partial cu un comision.
ART. 2.083
Conditiile comisionului
Agentul este indreptatit la comision pentru contractele incheiate pe durata contractului de agentie, daca acestea sunt incheiate:
a) ca urmare a interventiei sale;
b) fara interventia agentului, dar cu un client procurat anterior de acesta pentru contracte similare;
----------
Lit. b) a art. 2.083 a fost modificata de art. VII din ORDONANTA DE URGENTA nr. 79 din 28 septembrie 2011, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 696 din 30 septembrie 2011, prin inlocuirea sintagmei "contracte sau acte de comert", cu termenul "contracte".
c) cu un client dintr-o regiune sau grup de persoane determinate, pentru care agentul a primit imputernicire exclusiva.
ART. 2.084
Remunerarea dupa incetarea contractului
(1) Agentul este indreptatit la comision pentru un contract incheiat ulterior incetarii contractului de agentie, daca:
a) acesta a fost incheiat in principal datorita interventiei agentului pe durata contractului de agentie si incheierea a avut loc intr-un termen rezonabil de la incetarea contractului de agentie;
b) comanda emisa de tert a fost primita de comitent sau de agent anterior incetarii contractului de agentie, in cazurile prevazute de dispozitiile art. 2.083.
(2) Agentul nu are dreptul la comisionul prevazut la art. 2.083, daca acesta este datorat agentului precedent potrivit alin. (1), cu exceptia cazului in care rezulta din circumstante ca este echitabil ca agentii sa imparta acel comision.
ART. 2.085
Dreptul la comision
(1) Daca partile nu convin altfel, dreptul la comision se naste la data la care este indeplinita una dintre conditiile urmatoare:
a) comitentul si-a executat obligatiile contractuale fata de terta persoana;
b) comitentul ar fi trebuit sa isi execute obligatiile contractuale potrivit conventiei sale cu tertul;
c) tertul si-a executat obligatiile contractuale.
(2) Comisionul se plateste cel mai tarziu in ultima zi a lunii care urmeaza trimestrului pentru care se datoreaza.
ART. 2.086
Dreptul la comision in cazul contractelor neexecutate
(1) Comisionul se datoreaza si pentru contractele incheiate, dar la a caror executare partile acestora au renuntat, daca agentul si-a indeplinit obligatiile.
(2) Atunci cand contractul incheiat nu se executa de catre parti ca urmare a unor circumstante imputabile agentului, dreptul la comision se stinge sau comisionul se reduce proportional cu neexecutarea, dupa caz.
(3) In caz de executare partiala din partea tertului, agentul este indreptatit doar la plata unei parti din comisionul stipulat, proportional cu executarea contractului incheiat intre comitent si tert.
(4) In ipotezele prevazute la alin. (2) si (3) comisioanele primite vor fi rambursate, dupa caz, in tot sau in parte.
ART. 2.087
Calculul valorii comisionului
(1) La sfarsitul fiecarui trimestru comitentul trebuie sa trimita agentului copiile de pe facturile care au fost expediate tertilor, precum si descrierea calculului valorii comisionului.
(2) La cererea agentului, comitentul ii va comunica de indata informatiile necesare calcularii comisionului, inclusiv extrasele relevante din registrele sale contabile.
(3) Clauza prin care se deroga de la prevederile alin. (1) si (2) in defavoarea agentului se considera nescrisa.
ART. 2.088
Durata contractului
Contractul de agentie incheiat pe durata determinata, care continua sa fie executat de parti dupa expirarea termenului, se considera prelungit pe durata nedeterminata.
ART. 2.089
Denuntarea unilaterala
(1) Contractul de agentie pe durata nedeterminata poate fi denuntat unilateral de oricare dintre parti, cu un preaviz obligatoriu.
(2) Dispozitiile alin.(1) sunt aplicabile si contractului de agentie pe durata determinata care prevede o clauza expresa privind posibilitatea denuntarii unilaterale anticipate.
(3) In primul an de contract termenul de preaviz trebuie sa aiba o durata de cel putin o luna.
(4) In cazul in care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se mareste cu cate o luna pentru fiecare an suplimentar inceput, fara ca durata termenului de preaviz sa depaseasca 6 luni.
(5) Daca partile convin termene de preaviz mai lungi decat cele prevazute la alin. (3) si (4), prin contractul de agentie nu se pot stabili in sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decat cele stabilite in sarcina comitentului.
(6) Daca partile nu convin altfel, termenul de preaviz expira la sfarsitul unei luni calendaristice.
(7) Dispozitiile alin. (1)-(6) se aplica in mod corespunzator si contractului pe durata determinata care este prelungit pe durata nedeterminata potrivit dispozitiilor art. 2.088. In acest caz, la calculul termenului de preaviz se va tine seama de intreaga perioada a contractului, cuprinzand atat durata determinata, cat si perioada in care acesta se considera incheiat pe durata nedeterminata.
ART. 2.090
Denuntarea unilaterala in cazuri speciale
(1) In toate cazurile, contractul de agentie poate fi denuntat fara preaviz de oricare dintre parti, cu repararea prejudiciilor astfel cauzate celeilalte parti, atunci cand circumstante exceptionale, altele decat forta majora ori cazul fortuit, fac imposibila continuarea colaborarii dintre comitent si agent.
(2) In ipoteza prevazuta la alin. (1) contractul inceteaza la data primirii notificarii scrise prin care acesta a fost denuntat.
ART. 2.091
Indemnizatiile in caz de incetare a contractului
(1) La incetarea contractului de agentie agentul are dreptul sa primeasca de la comitent o indemnizatie, in masura in care:
a) i-a procurat noi clienti comitentului sau a sporit semnificativ volumul operatiunilor cu clientii existenti, iar comitentul obtine inca foloase substantiale din operatiunile cu acesti clienti; si
b) plata acestei indemnizatii este echitabila, avand in vedere circumstantele concrete, in special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit sa le primeasca in urma operatiunilor incheiate de comitent cu clientii prevazuti la lit. a), precum si posibila restrangere a activitatii profesionale a agentului din cauza existentei in contractul de agentie a unei clauze de neconcurenta.
(2) Valoarea indemnizatiei nu poate depasi o suma echivalenta cuantumului unei remuneratii anuale, calculata pe baza mediei anuale a remuneratiilor incasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract. Daca durata contractului nu insumeaza 5 ani, remuneratia anuala este calculata pe baza mediei remuneratiilor incasate in cursul perioadei respective.
(3) Acordarea indemnizatiei prevazute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despagubiri, in conditiile legii.
(4) In cazul in care contractul de agentie inceteaza ca urmare a decesului agentului, dispozitiile alin. (1)-(3) se aplica in mod corespunzator.
(5) Dreptul la indemnizatia prevazuta la alin. (1) sau, dupa caz, la alin. (4) se stinge daca agentul ori, dupa caz, mostenitorul acestuia nu il pune in intarziere pe comitent, cu privire la pretentiile sale, intr-un termen de un an de la data incetarii contractului de agentie.
ART. 2.092
Exceptii
Agentul nu are dreptul la indemnizatia prevazuta la art. 2.091 in urmatoarele situatii:
a) comitentul reziliaza contractul din cauza incalcarii de catre agent a obligatiilor sale;
b) agentul denunta unilateral contractul, cu exceptia cazului in care aceasta denuntare este motivata de circumstante precum varsta, infirmitatea ori boala agentului, in considerarea carora, in mod rezonabil, nu i se poate cere acestuia continuarea activitatilor;
c) in cazul cesiunii contractului de agentie prin inlocuirea agentului cu un tert;
d) daca nu se convine altfel de catre partile contractului de agentie, in cazul novatiei acestui contract prin inlocuirea agentului cu un tert.
ART. 2.093
Ineficacitatea clauzei de neconcurenta
(1) Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta atunci cand contractul de agentie inceteaza in urmatoarele situatii:
a) fara a fi aplicabile prevederile art. 2.090, comitentul denunta unilateral contractul de agentie cu nerespectarea termenului de preaviz, legal sau conventional, si fara a exista un motiv grav pentru care nu respecta preavizul, pe care comitentul sa il fi comunicat de indata agentului;
b) contractul de agentie este reziliat ca urmare a culpei comitentului.
(2) La cererea agentului instanta poate, tinand seama si de interesele legitime ale comitentului, sa inlature sau sa limiteze efectele clauzei de neconcurenta, atunci cand consecintele prejudiciabile ale acesteia pentru agent sunt grave si vadit inechitabile.
ART. 2.094
Dispozitiile imperative
Nu se poate deroga in defavoarea intereselor agentului de la prevederile art. 2.079, 2.080, 2.084, 2.085, art. 2.086 alin. (1), (2) si (4), art. 2.091 si 2.092. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
ART. 2.095
Alte dispozitii aplicabile
(1) Dispozitiile prezentului capitol se completeaza cu prevederile referitoare la contractul de comision, in masura in care acestea din urma sunt compatibile.
(2) Daca agentul are si puterea de a-l reprezenta pe comitent la incheierea contractelor, dispozitiile prezentului capitol se completeaza in mod corespunzator cu cele privind contractul de mandat cu reprezentare.
ART. 2.096
Notiune
(1) Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obliga fata de client sa il puna in legatura cu un tert, in vederea incheierii unui contract.
(2) Intermediarul nu este prepusul partilor intermediate si este independent fata de acestea in executarea obligatiilor sale.
ART. 2.097
Remunerarea intermediarului
(1) Intermediarul are dreptul la o remuneratie din partea clientului numai in cazul in care contractul intermediat se incheie ca urmare a intermedierii sale.
(2) In lipsa conventiei partilor sau a unor prevederi legale speciale, intermediarul are dreptul la o remuneratie in conformitate cu practicile anterioare statornicite intre parti sau cu uzantele existente intre profesionisti pentru astfel de contracte.
ART. 2.098
Restituirea cheltuielilor
Intermediarul este indreptatit la restituirea cheltuielilor efectuate pentru intermediere, daca se stipuleaza expres in contract.
ART. 2.099
Remuneratia in cazul pluralitatii de intermediari
(1) In cazul in care intermedierea a fost realizata de mai multi intermediari, fiecare are dreptul la o cota egala din remuneratia stabilita global, daca prin contract nu s-a stipulat altfel.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica atat in cazul in care pluralitatea de intermediari rezulta din contracte de intermediere separate, cat si in cazul in care rezulta din acelasi contract de intermediere.
ART. 2.100
Obligatia de informare
Intermediarul este obligat sa comunice tertului toate informatiile cu privire la avantajele si oportunitatea incheierii contractului intermediat, cu conditia sa nu prejudicieze in mod culpabil interesele clientului.
ART. 2.101
Comunicarea incheierii contractului intermediat
(1) Clientul are obligatia sa comunice intermediarului daca s-a incheiat contractul intermediat, in termen de cel mult 15 zile de la data incheierii acestuia, sub sanctiunea dublarii remuneratiei, daca prin contract nu se prevede altfel.
(2) De asemenea, in cazul in care remuneratia se stabileste in functie de valoarea contractului intermediat sau alte elemente esentiale ale acestuia, clientul este obligat sa le comunice in conditiile indicate la alin. (1).
ART. 2.102
Reprezentarea partilor intermediate
Intermediarul poate reprezenta partile intermediate la incheierea contractului intermediat sau a altor acte de executare a acestuia numai daca a fost imputernicit expres in acest sens.
SECTIUNEA 1
Reguli comune privind contractul de depozit
§1. Dispozitii generale
ART. 2.103
Notiune
(1) Depozitul este contractul prin care depozitarul primeste de la deponent un bun mobil, cu obligatia de a-l pastra pentru o perioada de timp si de a-l restitui in natura.
(2) Remiterea bunului este o conditie pentru incheierea valabila a contractului de depozit, cu exceptia cazului cand depozitarul detine deja bunul cu alt titlu.
ART. 2.104
Proba
Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie incheiat in scris.
ART. 2.105
Delimitarea
(1) Cand sunt remise fonduri banesti sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, acestea devin proprietatea celui care le primeste si nu trebuie sa fie restituite in individualitatea lor.
(2) In aceasta situatie se aplica, in mod corespunzator, regulile de la imprumutul de consumatie, cu exceptia cazului in care intentia principala a partilor a fost aceea ca bunurile sa fie pastrate in interesul celui care le preda. Existenta acestei intentii se prezuma atunci cand partile au convenit ca restituirea se poate cere anterior expirarii termenului pentru care bunurile au fost primite.
ART. 2.106
Remuneratia depozitarului
(1) Depozitul este cu titlu gratuit, daca din conventia partilor sau din uzante ori din alte imprejurari, precum profesia depozitarului, nu rezulta ca trebuie sa fie platita o remuneratie.
(2) Cand cuantumul remuneratiei nu este stabilit prin contract, instanta judecatoreasca il va stabili in raport cu valoarea serviciilor prestate.
§2. Obligatiile depozitarului
ART. 2.107
Diligenta depozitarului
(1) Daca nu s-a convenit altfel, depozitarul raspunde numai in cazul in care nu a depus diligenta dovedita pentru pastrarea propriilor sale bunuri.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, atunci cand depozitarul este remunerat sau este un profesionist ori i s-a permis sa se foloseasca de bunul depozitat, el are obligatia de a pastra bunul cu prudenta si diligenta.
ART. 2.108
Folosirea bunului
Depozitarul nu se poate servi de bunul incredintat lui fara invoirea expresa sau prezumata a deponentului.
ART. 2.109
Raspunderea depozitarului incapabil
Daca depozitarul este minor sau pus sub interdictie, deponentul poate cere restituirea bunului remis atat timp cat acesta se afla in mainile depozitarului incapabil. In cazul in care restituirea in natura nu mai este posibila, deponentul are dreptul de a cere sa i se plateasca o suma de bani egala cu valoarea bunului, dar numai pana la concurenta sumei cu care s-a imbogatit depozitarul.
ART. 2.110
Dovada proprietatii
Daca nu se prevede altfel prin lege, depozitarul nu poate solicita deponentului sa faca dovada ca este proprietar al bunului depozitat. Aceasta dovada nu poate fi ceruta nici persoanei desemnate de catre deponent in vederea restituirii bunului.
ART. 2.111
Modul de executare
Depozitarul este obligat sa schimbe locul si felul pastrarii stabilite prin contract, daca aceasta schimbare este necesara pentru a feri bunul de pieire, pierdere, sustragere sau stricaciune si este atat de urgenta incat consimtamantul deponentului nu ar putea fi asteptat.
ART. 2.112
Incredintarea bunului
Depozitarul nu poate incredinta altuia pastrarea bunului, fara consimtamantul deponentului, cu exceptia cazului in care este silit de imprejurari sa procedeze astfel.
ART. 2.113
Incredintarea bunului catre subdepozitar
(1) Depozitarul indreptatit sa incredinteze unei alte persoane pastrarea bunului raspunde numai pentru alegerea acesteia sau pentru instructiunile pe care i le-a dat, cu conditia sa fi adus de indata la cunostinta deponentului locul depozitului si numele persoanei care a primit bunul.
(2) In caz contrar, depozitarul raspunde pentru fapta subdepozitarului ca pentru fapta sa proprie.
(3) In toate cazurile, subdepozitarul raspunde fata de deponent pentru fapta sa.
ART. 2.114
Raspunderea
Depozitarul care, fara a avea acest drept, a schimbat locul sau felul pastrarii ori s-a folosit de bunul depozitat sau l-a incredintat unei terte persoane raspunde si pentru caz fortuit, cu exceptia situatiei in care dovedeste ca bunul ar fi pierit chiar si daca nu si-ar fi depasit drepturile.
ART. 2.115
Denuntarea depozitului
(1) Deponentul poate sa solicite oricand restituirea bunului depozitat, chiar inauntrul termenului convenit. El este insa obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut in considerarea acestui termen.
(2) Atunci cand depozitarul a emis un inscris care face dovada depozitului ori care confera detinatorului sau dreptul de a retrage bunul depozitat, depozitarul poate cere sa ii fie inapoiat acel inscris.
(3) Depozitarul il poate constrange pe deponent sa reia bunul, daca exista motive grave pentru aceasta, chiar inaintea expirarii termenului convenit.
(4) In cazul in care nu s-a convenit un termen, depozitarul poate restitui oricand bunul, dar poate fi obligat la plata de despagubiri, daca restituirea este intempestiva sau are loc inoportun.
ART. 2.116
Restituirea bunului
(1) Daca nu s-a convenit altfel, restituirea bunului primit trebuie sa se faca la locul unde acesta trebuia pastrat, iar cheltuielile ocazionate de restituire sunt in sarcina deponentului. Totusi, atunci cand depozitarul, fara sa se fi aflat in ipoteza avuta in vedere la art. 2.111, a schimbat unilateral locul pastrarii bunului, deponentul poate cere depozitarului fie sa aduca bunul in acel loc in vederea restituirii, fie sa suporte diferenta dintre cheltuielile prilejuite de restituire si acelea care s-ar fi facut in lipsa acestei schimbari.
(2) Bunul se restituie in starea in care acesta se afla la momentul restituirii. Deteriorarea ce nu a fost pricinuita de fapta depozitarului ramane in sarcina deponentului.
(3) In caz de neexecutare culpabila a obligatiei de restituire, daca bunul nu poate fi recuperat in natura de catre deponent, depozitarul are obligatia de a plati despagubiri, al caror cuantum se determina prin raportare la valoarea de inlocuire a bunului, iar nu la valoarea pe care acesta a avut-o la data la care a fost incheiat contractul.
ART. 2.117
Restituirea catre mostenitorul deponentului
(1) In caz de deces al deponentului, bunul se restituie mostenitorului, la cererea acestuia, chiar daca prin contract fusese desemnata o alta persoana in acest scop. Atunci cand exista mai multi mostenitori, restituirea facuta unuia sau unora dintre acestia nu le confera alte drepturi decat cele rezultate din aplicarea prevederilor legale referitoare la mostenire.
(2) Aceste reguli se aplica in mod corespunzator atunci cand deponentul este persoana juridica.
ART. 2.118
Restituirea fructelor si plata dobanzilor
(1) Depozitarul este obligat sa restituie fructele bunului, daca le-a perceput.
(2) Depozitarul nu datoreaza dobanda pentru fondurile banesti depozitate decat din ziua in care a fost pus in intarziere sa le restituie.
ART. 2.119
Pluralitatea de deponenti sau de depozitari
(1) Cand exista mai multi deponenti, iar obligatia este indivizibila sau solidara intre acestia, depozitarul este liberat prin restituirea bunului oricaruia dintre ei, daca nu s-a stabilit altfel prin contractul de depozit.
(2) Daca sunt mai multi depozitari, obligatia de restituire revine aceluia sau acelora in detinerea carora se afla bunul, cu notificarea catre ceilalti depozitari a efectuarii restituirii.
ART. 2.120
Cazurile de nerestituire a bunului
(1) Depozitarul este aparat de obligatia de a restitui bunul, daca acesta i-a fost cerut de catre proprietar sau de o alta persoana indreptatita ori daca a fost rechizitionat de autoritatea publica sau daca i-a fost in alt mod ridicat potrivit legii ori a pierit prin caz fortuit.
(2) Atunci cand in locul bunului care i-a fost ridicat sau care a pierit depozitarul a primit o suma de bani sau un alt bun, el este obligat sa le predea deponentului.
(3) Daca depozitarul descopera ca bunul depozitat fusese furat ori pierdut, precum si pe adevaratul proprietar al bunului, el trebuie sa il informeze pe acesta din urma despre depozitul ce i s-a facut si sa il someze sa isi exercite drepturile intr-un termen determinat si indestulator, fara incalcarea dispozitiilor penale aplicabile. Numai dupa expirarea acelui termen depozitarul se poate libera prin restituirea lucrului catre deponent. In aceasta perioada, depozitarul este indreptatit sa primeasca aceeasi remuneratie ca si in cursul depozitului. Chiar si atunci cand contractul de depozit fusese incheiat cu titlu gratuit, deponentul datoreaza, pentru aceasta perioada, remuneratie, al carei cuantum se stabileste potrivit art. 2.106 alin. (2).
(4) In toate cazurile, depozitarul este tinut, sub sanctiunea obligarii la plata de despagubiri, sa denunte deponentului procesul care i-a fost intentat de revendicant, intervenirea rechizitiei sau a altei masuri de ridicare ori faptul care il impiedica sa restituie bunul.
ART. 2.121
Obligatia mostenitorului depozitarului
Daca mostenitorul depozitarului a vandut cu buna-credinta bunul, fara sa fi stiut ca este depozitat, el este tinut sa inapoieze numai pretul primit sau sa cedeze deponentului actiunea sa impotriva cumparatorului, daca pretul nu i-a fost platit.
§3. Obligatiile deponentului
ART. 2.122
Cheltuielile si despagubirile
(1) Deponentul este obligat sa ramburseze depozitarului cheltuielile pe care acesta le-a facut pentru pastrarea bunului.
(2) Deponentul trebuie, de asemenea, sa il despagubeasca pe depozitar pentru toate pierderile suferite ca urmare a depozitarii bunului, cu exceptia cazului in care depozitarul a primit bunul cunoscand sau trebuind sa cunoasca natura sa periculoasa.
ART. 2.123
Plata remuneratiei
(1) Daca nu s-a convenit altfel, plata remuneratiei catre depozitar se face la data restituirii bunului.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, daca restituirea are loc inainte de termen, depozitarul nu are dreptul decat la partea din remuneratie convenita, corespunzatoare timpului cat a pastrat bunul.
SECTIUNEA a 2-a
Depozitul necesar
ART. 2.124
Notiune
(1) Daca bunul a fost incredintat unei persoane sub constrangerea unei intamplari neprevazute, care facea cu neputinta alegerea persoanei depozitarului si intocmirea unui inscris constatator al contractului, depozitul este necesar.
(2) Depozitul necesar poate fi dovedit prin orice mijloc de proba, oricare ar fi valoarea lui.
ART. 2.125
Obligatia de acceptare
Depozitarul nu poate refuza primirea bunului decat in cazul in care are un motiv serios pentru aceasta.
ART. 2.126
Regim juridic
(1) Cu exceptia dispozitiilor cuprinse in prezenta sectiune, depozitul necesar este guvernat de regulile comune privind contractul de depozit.
(2) Depozitarul raspunde, in caz de pieire a lucrului, conform regulilor aplicabile depozitului neremunerat.
SECTIUNEA a 3-a
Depozitul hotelier
ART. 2.127
Raspunderea pentru bunurile aduse in hotel
(1) Persoana care ofera publicului servicii de cazare, denumita hotelier, este raspunzatoare, potrivit regulilor privitoare la raspunderea depozitarului, pentru prejudiciul cauzat prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client in hotel.
(2) Sunt considerate ca fiind aduse in hotel:
a) bunurile aflate in hotel pe perioada cazarii clientului;
b) bunurile aflate in afara hotelului, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pe perioada cazarii clientului;
c) bunurile aflate in hotel sau in afara acestuia, pentru care hotelierul, un membru al familiei sale ori un prepus al hotelierului isi asuma obligatia de supraveghere pentru un interval de timp rezonabil, anterior sau ulterior cazarii clientului.
(3) Hotelierul raspunde si pentru vehiculele clientilor lasate in garajul sau in parcarea hotelului, precum si pentru bunurile care, in mod obisnuit, se gasesc in acestea.
(4) In lipsa de stipulatie contrara, dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica in cazul animalelor de companie.
ART. 2.128
Raspunderea limitata
Raspunderea hotelierului este limitata pana la concurenta unei valori de o suta de ori mai mare decat pretul pentru o zi afisat pentru camera oferita spre inchiriere clientului.
ART. 2.129
Raspunderea nelimitata
Raspunderea hotelierului este nelimitata:
a) daca prejudiciul este cauzat din culpa hotelierului sau a unei persoane pentru care acesta raspunde;
b) daca bunurile au fost incredintate spre pastrare hotelierului;
c) daca hotelierul a refuzat primirea in depozit a bunurilor clientului pe care, potrivit legii, era obligat sa le primeasca.
ART. 2.130
Lipsa raspunderii
Hotelierul nu raspunde atunci cand deteriorarea, distrugerea ori furtul bunurilor clientului este cauzata:
a) de client, de persoana care il insoteste sau care se afla sub supravegherea sa ori de vizitatorii sai;
b) de un caz de forta majora;
c) de natura bunului.
ART. 2.131
Obligatii ale hotelierului
(1) Hotelierul este obligat sa primeasca in depozit documente, bani sau alte obiecte de valoare apartinand clientilor sai.
(2) Hotelierul nu poate refuza depozitul acestor bunuri decat in cazul in care, tinand seama de importanta si conditiile de exploatare ale hotelului, acestea sunt excesiv de valoroase ori sunt incomode sau periculoase.
(3) Hotelierul poate sa examineze bunurile care ii sunt predate spre depozitare si sa ceara depozitarea acestora intr-un loc inchis sau sigilat.
ART. 2.132
Cazul special
Hotelierul care pune la dispozitia clientilor sai, in camerele de hotel, o casa de valori nu este presupus a fi primit in depozit bunurile care vor fi depuse de clientii sai in casa de valori. In acest caz, sunt aplicabile dispozitiile art. 2.128.
ART. 2.133
Dovada
Dovada introducerii bunurilor in hotel poate fi facuta prin martori, indiferent de valoarea acestor bunuri.
ART. 2.134
Decaderea din dreptul la repararea prejudiciului
(1) Clientul este decazut din dreptul la repararea prejudiciului suferit prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor pe care le-a adus el insusi ori care au fost aduse pentru el in hotel daca:
a) in cel mult 24 de ore de la data la care a cunoscut prejudiciul nu a instiintat administratia hotelului;
b) nu a exercitat dreptul la actiunea in repararea prejudiciului in termen de 6 luni de la data producerii acestuia.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile in privinta bunurilor prevazute la art. 2.129 lit. b) si c).
ART. 2.135
Dreptul de retentie
In cazul neplatii de catre client a pretului camerei si a serviciilor hoteliere prestate, hotelierul are un drept de retentie asupra bunurilor aduse de client, cu exceptia documentelor si a efectelor personale fara valoare comerciala.
ART. 2.136
Valorificarea bunurilor
Hotelierul poate cere valorificarea bunurilor asupra carora si-a exercitat dreptul de retentie, potrivit regulilor prevazute de Codul de procedura civila in materia urmaririi silite mobiliare.
ART. 2.137
Localuri asimilate hotelurilor
Dispozitiile prezentei sectiuni se aplica in mod corespunzator si bunurilor aduse in sanatorii, spitale, pensiuni, vagoane de dormit si altele asemanatoare.
SECTIUNEA a 4-a
Sechestrul conventional
ART. 2.138
Notiune
Sechestrul conventional este depozitul prin care doua sau mai multe persoane incredinteaza unui tert, denumit administrator-sechestru, unul sau mai multe bunuri mobile ori imobile in privinta carora exista o contestatie sau incertitudine juridica, cu obligatia pentru acesta de a le pastra si a le restitui celui recunoscut ca titular al dreptului.
ART. 2.139
Obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru
Obligatiile, drepturile si puterile administratorului-sechestru sunt determinate prin conventia partilor, iar in lipsa se aplica regulile prezentei sectiuni.
ART. 2.140
Conservarea si instrainarea obiectului sechestrului
(1) Administratorul-sechestru este tinut sa pazeasca si sa conserve obiectul sechestrului cu diligenta unui depozitar.
(2) Daca natura bunului o cere, administratorul-sechestru este tinut sa indeplineasca acte de administrare, regulile din materia mandatului fiind aplicabile in mod corespunzator.
(3) Cu autorizarea instantei judecatoresti, administratorul-sechestru poate sa instraineze bunul, in cazul in care acesta nu poate fi conservat sau daca, pentru un alt motiv, masura instrainarii este vadit necesara.
ART. 2.141
Liberarea administratorului-sechestru
(1) Administratorul-sechestru trebuie sa predea bunul celui desemnat de instanta judecatoreasca sau, dupa caz, celui indicat prin acordul tuturor partilor care l-au numit.
(2) Pana la finalizarea contestatiei sau pana la incetarea starii de incertitudine juridica, administratorul-sechestru nu va putea fi liberat decat prin acordul tuturor partilor care l-au numit sau, pentru motive temeinice, prin hotarare judecatoreasca.
ART. 2.142
Remuneratia, cheltuielile si despagubirile
(1) Daca nu s-a convenit altfel, administratorul-sechestru are dreptul la o remuneratie.
(2) Chiar si in cazul sechestrului cu titlu gratuit, administratorul-sechestru are dreptul la restituirea tuturor cheltuielilor facute pentru conservarea si administrarea bunului sechestrat, precum si la plata despagubirilor pentru pierderile suferite in legatura cu acesta.
ART. 2.143
Sechestrul judiciar
Sechestrul poate fi dispus de instanta de judecata, cu aplicarea prevederilor Codului de procedura civila si, dupa caz, a dispozitiilor prezentei sectiuni.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 2.144
Felurile imprumutului
Imprumutul este de doua feluri: imprumutul de folosinta, numit si comodat, si imprumutul de consumatie.
ART. 2.145
Promisiunea de imprumut
Atunci cand bunul se afla in detinerea beneficiarului, iar promitentul refuza sa incheie contractul, instanta, la cererea celeilalte parti, poate sa pronunte o hotarare care sa tina loc de contract, daca cerintele legii pentru validitatea acestuia sunt indeplinite.
SECTIUNEA a 2-a
Imprumutul de folosinta
ART. 2.146
Notiune
Imprumutul de folosinta este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte parti, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligatia de a-l restitui dupa un anumit timp.
ART. 2.147
Calitatea de comodant
Daca nu i s-a interzis prin lege sau contract, orice persoana care are dreptul de a folosi bunul poate fi comodant.
ART. 2.148
Obligatia comodatarului
(1) Comodatarul este tinut sa pazeasca si sa conserve bunul imprumutat cu prudenta si diligenta unui bun proprietar.
(2) Comodatarul nu poate folosi bunul imprumutat decat in conformitate cu destinatia acestuia determinata prin contract ori, in lipsa, dupa natura bunului. El nu poate permite unui tert sa il foloseasca decat cu aprobarea prealabila a comodantului.
ART. 2.149
Pieirea sau deteriorarea bunului
(1) Comodatarul nu raspunde pentru pierderea ori deteriorarea bunului rezultata numai din folosinta in scopul careia bunul i-a fost imprumutat.
(2) Daca insa comodatarul foloseste bunul cu alta destinatie decat aceea pentru care i-a fost imprumutat sau daca prelungeste folosinta dupa scadenta restituirii, comodatarul raspunde de pieirea sau deteriorarea bunului, chiar daca aceasta se datoreaza unei forte majore, afara de cazul cand dovedeste ca bunul ar fi pierit ori s-ar fi deteriorat oricum din cauza acelei forte majore.
ART. 2.150
Posibilitatea salvarii bunului
Comodatarul raspunde pentru pieirea bunului imprumutat cand aceasta este cauzata de forta majora de care comodatarul l-ar fi putut feri intrebuintand un bun propriu sau cand, neputand salva decat unul dintre cele doua bunuri, l-a preferat pe al sau.
ART. 2.151
Cheltuielile facute cu bunul
(1) Comodatarul suporta cheltuielile pe care le-a facut pentru a folosi bunul.
(2) Cu toate acestea, comodatarul are dreptul sa ii fie rambursate cheltuielile pentru lucrarile necesare asupra bunului care nu puteau fi prevazute la incheierea contractului, atunci cand comodantul, instiintat in prealabil, nu s-a opus efectuarii lor ori cand, din cauza urgentei lucrarilor, acesta nu a putut fi instiintat in timp util.
ART. 2.152
Raspunderea comodantului pentru vicii ascunse
Comodantul care, la data incheierii contractului, cunostea viciile ascunse ale bunului imprumutat si care nu l-a prevenit pe comodatar despre acestea este tinut sa repare prejudiciul suferit din aceasta cauza de comodatar.
ART. 2.153
Dreptul de retentie
In niciun caz, comodatarul nu poate invoca dreptul de retentie pentru obligatiile ce s-ar naste in sarcina comodantului.
ART. 2.154
Pluralitatea de comodatari
Daca mai multe persoane au imprumutat impreuna acelasi bun, ele raspund solidar fata de comodant.
ART. 2.155
Restituirea bunului
(1) Comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la implinirea termenului convenit sau, in lipsa de termen, dupa ce s-a folosit de bun potrivit conventiei.
(2) Daca termenul nu este convenit si fie contractul nu prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul, fie intrebuintarea are un caracter permanent, comodatarul este obligat sa inapoieze bunul la cererea comodantului.
ART. 2.156
Restituirea anticipata
Comodantul poate cere restituirea bunului inainte de momentul prevazut la art. 2.155 alin. (1) atunci cand are el insusi o nevoie urgenta si neprevazuta de bun, atunci cand comodatarul decedeaza sau atunci cand acesta isi incalca obligatiile.
ART. 2.157
Titlul executoriu
(1) In ceea ce priveste obligatia de restituire, contractul de comodat incheiat in forma autentica sau printr-un inscris sub semnatura privata cu data certa constituie titlu executoriu, in conditiile legii, in cazul incetarii prin decesul comodatarului sau prin expirarea termenului.
(2) Daca nu s-a stipulat un termen pentru restituire, contractul de comodat constituie titlu executoriu numai in cazul in care nu se prevede intrebuintarea pentru care s-a imprumutat bunul ori intrebuintarea prevazuta are un caracter permanent.
SECTIUNEA a 3-a
Imprumutul de consumatie
§1. Dispozitii comune
ART. 2.158
Notiune. Capacitate
(1) Imprumutul de consumatie este contractul prin care imprumutatorul remite imprumutatului o suma de bani sau alte asemenea bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor, iar imprumutatul se obliga sa restituie dupa o anumita perioada de timp aceeasi suma de bani sau cantitate de bunuri de aceeasi natura si calitate.
(2) Atunci cand o persoana acorda un imprumut fara a o face cu titlu profesional, nu ii sunt aplicabile dispozitiile legale privind institutiile de credit si institutiile financiare nebancare.
ART. 2.159
Natura imprumutului
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, imprumutul se prezuma a fi cu titlu gratuit.
(2) Pana la proba contrara, imprumutul care are ca obiect o suma de bani se prezuma a fi cu titlu oneros.
ART. 2.160
Transferul proprietatii si al riscurilor
Prin incheierea valabila a contractului, imprumutatul devine proprietarul bunului si suporta riscul pieirii acestuia.
ART. 2.161
Termenul de restituire stabilit de parti
Termenul de restituire se prezuma a fi stipulat in favoarea ambelor parti, iar daca imprumutul este cu titlu gratuit, numai in favoarea imprumutatului.
ART. 2.162
Termenul de restituire stabilit de instanta
(1) Daca nu a fost convenit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanta, tinandu-se seama de scopul imprumutului, de natura obligatiei si a bunurilor imprumutate, de situatia partilor si de orice alta imprejurare relevanta.
(2) Daca insa s-a stipulat ca imprumutatul va plati numai cand va avea resursele necesare, instanta, constatand ca imprumutatul le detine sau le putea obtine intre timp, nu va putea acorda un termen de restituire mai mare de 3 luni.
(3) Cererea pentru stabilirea termenului de restituire se solutioneaza potrivit procedurii prevazute de lege pentru ordonanta presedintiala.
ART. 2.163
Prescriptia
In cazul prevazut la art. 2.162 alin. (1), cererea este supusa prescriptiei, care incepe sa curga de la data incheierii contractului.
ART. 2.164
Restituirea imprumutului
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, imprumutatul este tinut sa restituie aceeasi cantitate si calitate de bunuri pe care a primit-o, oricare ar fi cresterea sau scaderea pretului acestora.
(2) In cazul in care imprumutul poarta asupra unei sume de bani, imprumutatul nu este tinut sa inapoieze decat suma nominala primita, oricare ar fi variatia valorii acesteia, daca partile nu au convenit altfel.
(3) Daca nu este posibil sa se restituie bunuri de aceeasi natura, calitate si in aceeasi cantitate, imprumutatul este obligat sa plateasca valoarea lor la data si locul unde restituirea trebuia sa fie facuta.
ART. 2.165
Titlul executoriu
Dispozitiile art. 2.157 alin. (1) se aplica in mod corespunzator si imprumutului de consumatie.
ART. 2.166
Raspunderea pentru vicii
(1) Imprumutatorul este tinut, intocmai ca si comodantul, sa repare prejudiciul cauzat de viciile bunului imprumutat.
(2) In cazul imprumutului cu titlu oneros, imprumutatorul este raspunzator de prejudiciul suferit de imprumutat din cauza viciilor bunurilor imprumutate, aplicandu-se in mod corespunzator regulile referitoare la garantia vanzatorului.
§2. Imprumutul cu dobanda
ART. 2.167
Domeniul de aplicare
Dispozitiile referitoare la imprumutul cu dobanda sunt aplicabile, in mod corespunzator, ori de cate ori, in temeiul unui contract, se naste si o obligatie de plata, cu termen, a unei sume de bani ori a altor bunuri de gen, in masura in care nu exista reguli particulare privind validitatea si executarea acelei obligatii.
ART. 2.168
Modalitati ale dobanzii
Dobanda se poate stabili in bani ori in alte prestatii sub orice titlu sau denumire la care imprumutatul se obliga ca echivalent al folosintei capitalului.
ART. 2.169
Curgerea dobanzii
Suma de bani imprumutata este purtatoare de dobanda din ziua in care a fost remisa imprumutatului.
ART. 2.170
Plata anticipata a dobanzii
Plata anticipata a dobanzii nu se poate efectua decat pe cel mult 6 luni. Daca rata dobanzii este determinabila, eventualele surplusuri sau deficite sunt supuse compensarii de la o rata la alta, pe toata durata imprumutului, cu exceptia ultimei rate care ramane intotdeauna castigata in intregime de imprumutator.
ART. 2.171
Notiune
(1) Contractul de cont curent este acela prin care partile, denumite curentisti, se obliga sa inscrie intr-un cont creantele decurgand din remiteri reciproce, considerandu-le neexigibile si indisponibile pana la inchiderea contului.
(2) Soldul creditor al contului la incheierea sa constituie o creanta exigibila. Daca plata acestuia nu este ceruta, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont si contractul este considerat reinnoit pe durata nedeterminata.
ART. 2.172
Creditele excluse
(1) Creantele care nu pot face obiectul compensatiei nu pot face obiectul unui cont curent si nu se vor inscrie in acesta sau, daca sunt inscrise, inscrierea se considera nescrisa.
(2) In cazul contractului incheiat intre profesionisti, se vor inscrie in cont exclusiv creantele derivand din exercitiul activitatii profesionale, daca nu se prevede expres contrariul.
ART. 2.173
Efectele principale
Prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transfera primitorului, prin inregistrarea acestora in cont. Obligatiile nascute din remiterile anterioare se noveaza si creantele reciproce se compenseaza pana la concurenta debitului si creditului, sub rezerva platii soldului creditor. Dobanzile curg pentru fiecare suma de la data inscrierii in cont pana la incheierea contului si se socotesc pe zile, daca partile nu convin altfel.
ART. 2.174
Drepturile la plata comisioanelor si la restituirea cheltuielilor
Drepturile la plata comisioanelor si la restituirea cheltuielilor pentru operatiunile inscrise in cont sunt la randul lor incluse in cont, daca nu se prevede expres contrariul.
ART. 2.175
Actiunile si exceptiile referitoare la acte si operatiunile trecute in cont
(1) Inscrierea unei creante in cont curent nu impiedica exercitiul actiunilor si exceptiilor referitoare la validitatea actelor sau operatiunilor care au dat loc remiterilor.
(2) Daca un act sau o operatiune este nula, anulata, reziliata sau rezolvita, inscrierea remiterilor efectuate in temeiul acestora este stornata.
ART. 2.176
Garantiile creantelor inscrise in cont
(1) Garantiile reale sau personale aferente creantelor inscrise in cont raman in fiinta si vor fi exercitate asupra soldului creditor la incheierea contului, in limita creditului garantat.
(2) Daca o creanta garantata de un fideiusor sau de un coobligat a fost inscrisa in cont, acesta ramane obligat conform contractului de fideiusiune pentru cuantumul datoriei garantate, fata de curentistul care, la inchiderea contului, are un sold creditor.
ART. 2.177
Inscrierea unui titlu de credit
Inscrierea in cont a unui titlu de credit este prezumata facuta sub rezerva incasarii, daca nu se prevede expres contrariul.
ART. 2.178
Inscrierea unei creante sub rezerva incasarii
(1) In caz de cesiune de creanta inscrisa in cont, inscrierea este facuta pe riscul cesionarului, daca din vointa partilor nu rezulta altfel sau daca nu este facuta cu rezerva expresa privind incasarea acesteia.
(2) Daca creanta nu a fost platita, curentistul cesionar poate fie sa restituie creanta cedentului, stornand partida din cont, fie sa isi valorifice drepturile impotriva debitorului. Curentistul cedent poate storna creanta in tot sau in parte, chiar si dupa executarea infructuoasa a debitorului, in proportia creantei ramase neacoperita prin executare.
ART. 2.179
Incheierea contului
(1) Incheierea contului curent si lichidarea soldului se fac la scadenta prevazuta in contract sau la momentul incetarii contractului de cont curent. Partile pot decide termene intermediare de incheiere a contului, iar in acest caz soldul creditor se inscrie ca prima partida in noul cont.
(2) Soldul creditor constituie o creanta lichida si exigibila la care se va calcula dobanda conventionala de la data incheierii contului, daca nu este trecuta intr-un cont nou. Daca soldul nu este trecut intr-un cont nou, se va calcula, in lipsa de stipulatie contrara, dobanda legala, de la data incheierii contului.
ART. 2.180
Aprobarea contului
(1) Extrasul sau raportul de cont trimis de un curentist celuilalt se prezuma aprobat, daca nu este contestat de acesta din urma in termenul prevazut in contract sau, in lipsa unui termen, intr-un termen rezonabil dupa practicile dintre parti sau potrivit uzantelor locului. In lipsa unor astfel de practici sau uzante, se va tine seama de natura operatiunilor si situatia partilor.
(2) Aprobarea contului nu exclude dreptul de a contesta ulterior contul pentru erori de inregistrare sau de calcul, pentru omisiuni sau dubla inregistrare, in termen de o luna de la data aprobarii extrasului sau raportului de cont ori de la incheierea contului, sub sanctiunea decaderii. Contestarea contului se face prin scrisoare recomandata trimisa celeilalte parti in termenul de o luna.
ART. 2.181
Executarea si poprirea
(1) Numai soldul creditor rezultat la incheierea contului curent poate fi supus executarii sau popririi pornite contra unuia dintre curentisti.
(2) Creditorii oricaruia dintre curentisti pot solicita instantei sa dispuna, pe cale de ordonanta presedintiala, incheierea inainte de termen a contului curent, pentru executarea sau poprirea soldului rezultat in favoarea curentistului debitor.
ART. 2.182
Termenul de prescriptie
Dreptul la actiune pentru rectificarea erorilor de calcul, facute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor, a inscrierilor duble si altora asemenea se va prescrie in termen de un an de la data comunicarii extrasului de cont curent.
ART. 2.183
Incetarea contractului de cont curent
(1) Contractul de cont curent inceteaza de drept la expirarea termenului convenit expres de parti in cuprinsul contractului sau ulterior, prin conventie separata incheiata in forma scrisa.
(2) In cazul contractului incheiat pe durata nedeterminata, fiecare parte poate declara incetarea acestuia la incheierea contului, instiintand-o pe cealalta parte cu 15 zile inainte. Daca partile nu au convenit altfel, contractul de cont curent pe durata nedeterminata se considera ca are ca termen intermediar de incheiere a contului ultima zi a fiecarei luni.
(3) In caz de incapacitate, insolventa sau moarte, oricare dintre curentisti, reprezentantul incapabilului sau mostenitorul poate denunta contractul instiintand cealalta parte cu 15 zile inainte.
Cuprins - Document Top
SECTIUNEA 1
Contul bancar curent
ART. 2.184
Dreptul de a dispune de soldul creditor
In cazul in care depozitul bancar, creditul sau orice alta operatiune bancara se realizeaza prin contul curent, titularul contului poate sa dispuna in orice moment de soldul creditor al contului, cu respectarea termenului de preaviz, daca acesta a fost convenit de parti.
ART. 2.185
Compensarea reciproca a soldurilor
In cazul in care intre institutia de credit si client exista mai multe raporturi juridice sau mai multe conturi, chiar si in monede diferite, soldurile active si pasive se compenseaza reciproc, afara de cazul in care partile au convenit altfel.
ART. 2.186
Cotitularii unui cont curent
In cazul in care un cont curent are mai multi titulari si s-a convenit ca fiecare dintre acestia are dreptul sa dispuna singur efectuarea de operatiuni in cont, cotitularii sunt considerati creditori sau debitori in solidar pentru soldul contului.
ART. 2.187
Contul curent indiviz
(1) In cazul in care titularul contului decedeaza, pana la efectuarea partajului, mostenitorii sunt considerati titulari coindivizari ai contului, pentru efectuarea operatiunilor in cont fiind necesar consimtamantul tuturor coindivizarilor.
(2) Creditorul personal al unuia dintre comostenitori nu poate urmari silit prin poprire soldul creditor al contului indiviz. El poate doar sa ceara partajul.
(3) Comostenitorii sunt tinuti divizibil fata de institutia de credit pentru soldul debitor al contului, daca prin lege sau prin conventie nu se stabileste altfel.
(4) Dispozitiile prezentului articol sunt aplicabile in mod corespunzator si in alte cazuri de indiviziune intre titularii contului curent, daca prin lege nu se prevede altfel.
ART. 2.188
Denuntarea unilaterala
In cazul in care contractul de cont bancar curent este incheiat pe durata nedeterminata, oricare dintre parti poate sa denunte contractul de cont curent, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile, daca din contract sau din uzante nu rezulta un alt termen, sub sanctiunea de daune-interese.
ART. 2.189
Executarea imputernicirilor primite
(1) Institutia de credit este tinuta, potrivit dispozitiilor prevazute in materia contractului de mandat, pentru executarea imputernicirilor primite de la client.
(2) Daca imputernicirea primita trebuie executata pe o piata unde nu exista sucursale ale institutiei de credit, aceasta poate sa imputerniceasca la randul ei o filiala a sa, o institutie de credit corespondenta sau o alta institutie de credit ori o alta entitate agreata de titularul de cont si institutia de credit.
ART. 2.190
Termenul de prescriptie
(1) Dreptul la actiunea in restituirea soldului creditor rezultat la inchiderea contului curent se prescrie in termen de 5 ani de la data inchiderii contului curent.
(2) In cazul in care contul curent a fost inchis din initiativa institutiei de credit, termenul de prescriptie se calculeaza de la data la care titularul sau, dupa caz, fiecare cotitular al contului a fost notificat in acest sens prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunostinta institutiei de credit.
SECTIUNEA a 2-a
Depozitul bancar
ART. 2.191
Depozitul de fonduri
(1) Prin constituirea unui depozit de fonduri la o institutie de credit, aceasta dobandeste proprietatea asupra sumelor de bani depuse si este obligata sa restituie aceeasi cantitate monetara, de aceeasi specie, la termenul convenit sau, dupa caz, oricand, la cererea deponentului, cu respectarea termenului de preaviz stabilit de parti ori, in lipsa, de uzante.
(2) In lipsa de stipulatie contrara, depunerile si retragerile se efectueaza la sediul unitatii operative a institutiei de credit unde a fost constituit depozitul.
(3) Institutia de credit este obligata sa asigure, in mod gratuit, informarea clientului cu privire la operatiunile efectuate in conturile sale. In cazul in care clientul nu solicita altfel, aceasta informare se realizeaza lunar, in conditiile si in modalitatile convenite de parti. Dispozitiile art. 2.180 sunt aplicabile in mod corespunzator.
ART. 2.192
Depozitul de titluri
(1) Prin constituirea unui depozit de titluri, institutia de credit este imputernicita cu administrarea acestora. In lipsa de dispozitii speciale, prevederile art. 792-857 sunt aplicabile in mod corespunzator.
(2) Institutia de credit are dreptul la rambursarea cheltuielilor efectuate pentru operatiunile necesare, precum si la o remuneratie, in masura stabilita prin conventie sau prin uzante.
(3) Este considerata nescrisa orice clauza prin care institutia de credit este exonerata de raspundere pentru neexecutarea obligatiilor care ii revin in administrarea titlurilor cu prudenta si diligenta.
SECTIUNEA a 3-a
Facilitatea de credit
ART. 2.193
Notiune
Facilitatea de credit este contractul prin care o institutie de credit, o institutie financiara nebancara sau orice alta entitate autorizata prin lege speciala, denumita finantator, se obliga sa tina la dispozitia clientului o suma de bani pentru o perioada de timp determinata sau nedeterminata.
ART. 2.194
Utilizarea creditului
Daca partile nu au stipulat altfel, clientul poate sa utilizeze creditul in mai multe transe, potrivit uzantelor, si poate, prin rambursari succesive, sa reinnoiasca suma disponibila.
ART. 2.195
Denuntarea unilaterala
(1) In lipsa unei clauze contrare, finantatorul nu poate sa denunte contractul inainte de implinirea termenului decat pentru motive temeinice, daca acestea privesc beneficiarul facilitatii de credit.
(2) Denuntarea unilaterala stinge de indata dreptul clientului de a utiliza creditul, iar finantatorul trebuie sa acorde un termen de cel putin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate si a accesoriilor acestora.
(3) Daca facilitatea de credit s-a incheiat pe durata nedeterminata, fiecare dintre parti poate sa denunte contractul, cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile, daca din contract sau din uzante nu rezulta altfel.
SECTIUNEA a 4-a
Inchirierea casetelor de valori
ART. 2.196
Obligatia prestatorului
In executarea contractului de inchiriere a casetei de valori, institutia de credit sau o alta entitate care presteaza in conditiile legii astfel de servicii, denumita prestator, raspunde fata de client pentru asigurarea unei incaperi adecvate si sigure, precum si pentru integritatea casetei.
ART. 2.197
Deschiderea casetei de valori
(1) In cazul in care caseta este inchiriata mai multor persoane, oricare dintre acestea poate cere deschiderea casetei, daca nu s-a stipulat altfel prin contract.
(2) In caz de deces al clientului sau al unuia dintre clientii care foloseau aceeasi caseta, prestatorul, odata ce a fost instiintat, nu poate sa consimta la deschiderea casetei decat cu acordul tuturor celor indreptatiti sau, in lipsa, in conditiile stabilite de instanta de judecata.
(3) Dispozitiile alin. (2) se aplica in mod corespunzator si in cazul incetarii sau reorganizarii persoanei juridice. In acest caz poate solicita deschiderea casetei de valori administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.
ART. 2.198
Deschiderea fortata a casetei de valori
(1) La implinirea termenului prevazut in contract, dupa expirarea unei perioade de 3 luni de la notificarea adresata clientului, prestatorul poate cere instantei de judecata, pe cale de ordonanta presedintiala, autorizarea de a deschide caseta de valori. Notificarea clientului se poate face prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunostinta institutiei de credit.
(2) Deschiderea casetei de valori se face in prezenta unui notar public si, dupa caz, cu respectarea masurilor de prudenta stabilite de instanta.
(3) Instanta de judecata poate, de asemenea, sa dispuna masuri de conservare a obiectelor descoperite, precum si vanzarea acestora in masura necesara acoperirii chiriei si cheltuielilor efectuate de prestator, precum si, daca este cazul, a prejudiciului cauzat acestuia.
SECTIUNEA 1
Dispozitii comune
ART. 2.199
Notiune
(1) Prin contractul de asigurare, contractantul asigurarii sau asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta din urma se obliga ca, in cazul producerii riscului asigurat, sa plateasca o indemnizatie, dupa caz, asiguratului, beneficiarului asigurarii sau tertului pagubit.
(2) Contractantul asigurarii este persoana care incheie contractul pentru asigurarea unui risc privind o alta persoana ori pentru bunuri sau activitati ale acesteia si se obliga fata de asigurator sa plateasca prima de asigurare.
ART. 2.200
Forma si dovada
(1) Pentru a putea fi dovedit, contractul de asigurare trebuie sa fie incheiat in scris. Contractul nu poate fi probat cu martori, chiar atunci cand exista un inceput de dovada scrisa. Daca documentele de asigurare au disparut prin forta majora sau caz fortuit si nu exista posibilitatea obtinerii unui duplicat, existenta si continutul lor pot fi dovedite prin orice mijloc de proba.
(2) Incheierea contractului de asigurare se constata prin polita de asigurare sau certificatul de asigurare emis si semnat de asigurator ori prin nota de acoperire emisa si semnata de brokerul de asigurare.
(3) Documentele care atesta incheierea unei asigurari pot fi semnate si certificate prin mijloace electronice.
ART. 2.201
Polita de asigurare
(1) Polita de asigurare trebuie sa indice cel putin:
a) numele sau denumirea, domiciliul ori sediul partilor contractante, precum si numele beneficiarului asigurarii, daca acesta nu este parte la contract;
b) obiectul asigurarii;
c) riscurile ce se asigura;
d) momentul inceperii si cel al incetarii raspunderii asiguratorului;
e) primele de asigurare;
f) sumele asigurate.
(2) Alte elemente pe care trebuie sa le cuprinda polita de asigurare se stabilesc prin norme adoptate de organul de stat in a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.
ART. 2.202
Categoriile de polite de asigurare
Polita de asigurare poate fi, dupa caz, nominativa, la ordin sau la purtator.
ART. 2.203
Informatiile privind riscul
(1) Persoana care contracteaza asigurarea este obligata sa raspunda in scris la intrebarile formulate de asigurator, precum si sa declare, la data incheierii contractului, orice informatii sau imprejurari pe care le cunoaste si care, de asemenea, sunt esentiale pentru evaluarea riscului.
(2) Daca imprejurarile esentiale privind riscul se modifica in cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice in scris asiguratorului modificarea survenita. Aceeasi obligatie ii revine si contractantului asigurarii care a luat cunostinta de modificarea survenita.
ART. 2.204
Declaratiile inexacte sau reticenta privind riscul
(1) In afara de cauzele generale de nulitate, contractul de asigurare este nul in caz de declaratie inexacta sau de reticenta facuta cu rea-credinta de catre asigurat ori contractantul asigurarii cu privire la imprejurari care, daca ar fi fost cunoscute de catre asigurator, l-ar fi determinat pe acesta sa nu isi dea consimtamantul ori sa nu il dea in aceleasi conditii, chiar daca declaratia sau reticenta nu a avut influenta asupra producerii riscului asigurat. Primele platite raman dobandite asiguratorului, care, de asemenea, poate cere si plata primelor cuvenite pana la momentul la care a luat cunostinta de cauza de nulitate.
(2) Declaratia inexacta sau reticenta din partea asiguratului ori a contractantului asigurarii a carui rea-credinta nu a putut fi stabilita nu atrage nulitatea asigurarii. In cazul in care constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc anterior producerii riscului asigurat, asiguratorul are dreptul fie de a mentine contractul solicitand majorarea primei, fie de a rezilia contractul la implinirea unui termen de 10 zile calculate de la notificarea primita de asigurat, restituindu-i acestuia din urma partea din primele platite aferenta perioadei in cadrul careia asigurarea nu mai functioneaza. Atunci cand constatarea declaratiei inexacte sau a reticentei are loc ulterior producerii riscului asigurat, indemnizatia se reduce in raport cu proportia dintre nivelul primelor platite si nivelul primelor ce ar fi trebuit sa fie platite.
ART. 2.205
Lipsa riscului asigurat
(1) Contractul de asigurare se desfiinteaza de drept in cazul in care, inainte ca obligatia asiguratorului sa inceapa a produce efecte, riscul asigurat s-a produs ori producerea acestuia a devenit imposibila, precum si daca, dupa ce obligatia mentionata a inceput sa produca efecte, intervenirea riscului asigurat a devenit imposibila. Atunci cand asiguratul sau contractantul asigurarii a platit, fie si partial, prima de asigurare, acesta este indreptatit sa o recupereze proportional cu perioada neexpirata a contractului de asigurare.
(2) Diferenta dintre prima platita si cea calculata conform alin. (1) se restituie asiguratului sau contractantului asigurarii numai in cazurile in care nu s-au platit ori nu se datoreaza despagubiri pentru evenimente produse in perioada de valabilitate a asigurarii.
ART. 2.206
Plata primelor de asigurare
(1) Asiguratul este obligat sa plateasca primele de asigurare la termenele stabilite in contract.
(2) Partile pot conveni ca plata primelor de asigurare sa se faca integral ori in rate. Daca nu s-a convenit altfel, plata se face la sediul asiguratorului sau al imputernicitilor acestuia.
(3) Dovada platii primelor de asigurare revine asiguratului.
(4) Daca nu s-a convenit altfel, asiguratorul poate rezilia contractul in cazul in care sumele datorate de asigurat, cu titlu de prima, nu sunt platite la scadenta.
(5) Asiguratorul este obligat sa il informeze pe asigurat in privinta consecintelor neplatii primelor la termenul de plata pentru cazul prevazut la alin. (4) si sa prevada aceste consecinte in contractul de asigurare.
(6) Asiguratorul are dreptul de a compensa primele ce i se datoreaza pana la sfarsitul anului de asigurare, in temeiul oricarui contract, cu orice indemnizatie cuvenita asiguratului sau beneficiarului.
ART. 2.207
Comunicarea producerii riscului asigurat
(1) Asiguratul este obligat sa comunice asiguratorului producerea riscului asigurat, in termenul prevazut in contractul de asigurare.
(2) In caz de neindeplinire a obligatiei prevazute la alin. (1), asiguratorul are dreptul sa refuze plata indemnizatiei, daca din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat si intinderea pagubei.
(3) Comunicarea producerii riscului asigurat se poate face si catre brokerul de asigurare care, in acest caz, are obligatia de a face la randul sau comunicarea catre asigurator, in termenul prevazut in contractul de asigurare.
ART. 2.208
Plata indemnizatiei de asigurare
(1) In cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul trebuie sa plateasca indemnizatia de asigurare in conditiile prevazute in contract. Atunci cand exista neintelegere asupra cuantumului indemnizatiei de asigurare, partea necontestata din aceasta se va plati de asigurator anterior solutionarii neintelegerii prin buna invoiala sau de catre instanta judecatoreasca.
(2) In cazurile stabilite prin contractul de asigurare, in asigurarile de bunuri si de raspundere civila, asiguratorul nu datoreaza indemnizatie daca riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat, de beneficiarul asigurarii ori de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucreaza in aceasta calitate.
(3) In cazul in care partile convin, dispozitiile alin. (2) se aplica si atunci cand riscul asigurat a fost produs de catre:
a) persoanele fizice majore care, in mod statornic, locuiesc si gospodaresc impreuna cu asiguratul sau beneficiarul asigurarii;
b) prepusii asiguratului sau ai beneficiarului asigurarii.
ART. 2.209
Denuntarea unilaterala a contractului
Denuntarea contractului de asigurare de catre una dintre parti se poate efectua numai cu respectarea unui termen de preaviz de cel putin 20 de zile calculate de la data primirii notificarii de catre cealalta parte.
ART. 2.210
Subrogarea asiguratorului
(1) In limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane.
(2) Asiguratul raspunde pentru prejudiciile aduse asiguratorului prin acte care ar impiedica realizarea dreptului prevazut la alin. (1).
(3) Asiguratorul poate renunta, in tot sau in parte, la exercitarea dreptului conferit de alin. (1).
ART. 2.211
Opozabilitatea contractului
Asiguratorul poate opune titularului sau detinatorului documentului de asigurare ori tertului sau beneficiarului asigurarii care invoca drepturi ce decurg din acest document toate apararile intemeiate pe contractul incheiat initial.
ART. 2.212
Cesiunea asigurarii
(1) Asiguratorul poate cesiona contractul de asigurare numai cu acordul scris al asiguratului.
(2) Dispozitiile alin. (1) nu sunt aplicabile cesiunilor de portofolii intre asiguratori, in conditiile reglementarilor speciale.
ART. 2.213
Domeniul de aplicare
Asigurarile obligatorii se reglementeaza prin legi speciale.
SECTIUNEA a 2-a
Asigurarea de bunuri
ART. 2.214
Notiune
In cazul asigurarii de bunuri, asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa plateasca o despagubire asiguratului, beneficiarului asigurarii sau altor persoane indreptatite.
ART. 2.215
Interesul asigurarii
Asiguratul trebuie sa aiba un interes cu privire la bunul asigurat.
ART. 2.216
Prevenirea producerii riscului asigurat
(1) Asiguratul este obligat sa intretina bunul asigurat in conditii corespunzatoare, in scopul prevenirii producerii riscului asigurat.
(2) Asiguratorul are dreptul sa verifice modul in care bunul asigurat este intretinut, in conditiile stabilite prin contract.
(3) In cazurile prevazute in contract, la producerea riscului, asiguratul este obligat sa ia pe seama asiguratorului si in cadrul sumei asigurate, potrivit cu imprejurarile, masuri pentru limitarea pagubelor.
ART. 2.217
Despagubirea
(1) Despagubirea se stabileste in functie de starea bunului din momentul producerii riscului asigurat. Ea nu poate depasi valoarea bunului din acel moment, cuantumul pagubei si nici suma asigurata.
(2) Partile pot stipula o clauza conform careia asiguratul ramane propriul sau asigurator pentru o fransiza, in privinta careia asiguratorul nu este obligat sa plateasca despagubire.
ART. 2.218
Asigurarea partiala
In cazul in care contractul de asigurare s-a incheiat pentru o suma asigurata care este inferioara valorii bunului si daca partile nu au stipulat altfel, despagubirea cuvenita se reduce corespunzator raportului dintre suma prevazuta in contract si valoarea bunului.
ART. 2.219
Asigurarea multipla
(1) Asiguratul trebuie sa declare existenta tuturor asigurarilor referitoare la acelasi bun, aceasta obligatie revenindu-i atat la data incheierii contractelor de asigurare, cat si pe parcursul executarii acestora.
(2) Atunci cand exista mai multe asigurari incheiate pentru acelasi bun, fiecare asigurator este obligat la plata proportional cu suma asigurata si pana la concurenta acesteia, fara ca asiguratul sa poata incasa o despagubire mai mare decat prejudiciul efectiv, consecinta directa a riscului.
ART. 2.220
Instrainarea bunului asigurat
(1) Daca nu s-a convenit altfel, instrainarea bunului asigurat nu determina incetarea contractului de asigurare, care va produce efecte intre asigurator si dobanditor.
(2) Asiguratul care nu comunica asiguratorului instrainarea survenita si dobanditorului existenta contractului de asigurare ramane obligat sa plateasca primele care devin scadente ulterior datei instrainarii.
SECTIUNEA a 3-a
Asigurarile de credite si garantii si asigurarile de pierderi financiare
ART. 2.221
Asigurarile de credite si garantii
(1) Asigurarile de credite si garantii pot avea ca obiect acoperirea riscurilor de insolvabilitate generala, de credit de export, de vanzare cu plata pretului in rate, de credit ipotecar, de credit agricol, de garantii directe sau indirecte, precum si altele asemenea, conform normelor adoptate de organul de stat in a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.
(2) Daca s-a convenit ca printr-un contract de asigurare directa de credite si garantii sa se acopere riscul ca un debitor al asiguratului sa nu plateasca un credit care i s-a acordat, asiguratorul nu poate conditiona plata indemnizatiei de asigurare de declansarea de catre asigurat impotriva acelui debitor a procedurilor de reparare a prejudiciului, inclusiv prin executare silita.
ART. 2.222
Asigurarile de pierderi financiare
Daca nu s-a convenit altfel prin contractul de asigurare, indemnizatia pentru asigurarea impotriva riscului de pierderi financiare trebuie sa acopere paguba efectiva si beneficiul nerealizat, incluzandu-se si cheltuielile generale, precum si cele decurgand direct sau indirect din producerea riscului asigurat
SECTIUNEA a 4-a
Asigurarea de raspundere civila
ART. 2.223
Notiune
(1) In cazul asigurarii de raspundere civila, asiguratorul se obliga sa plateasca o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde potrivit legii fata de tertele persoane prejudiciate si pentru cheltuielile facute de asigurat in procesul civil.
(2) Prin contractul de asigurare partile pot conveni sa cuprinda in asigurare si raspunderea civila a altor persoane decat contractantul asigurarii.
ART. 2.224
Drepturile tertelor persoane pagubite
(1) Drepturile tertelor persoane pagubite se exercita impotriva celor raspunzatori de producerea pagubei.
(2) Asiguratorul poate fi chemat in judecata de persoanele pagubite in limitele obligatiilor ce ii revin acestuia din contractul de asigurare.
ART. 2.225
Stabilirea despagubirii
Daca nu se prevede altfel prin lege, despagubirea se stabileste prin conventie incheiata intre asigurat, terta persoana prejudiciata si asigurator sau, in caz de neintelegere, prin hotarare judecatoreasca.
ART. 2.226
Plata despagubirii
(1) Asiguratorul plateste despagubirea direct tertei persoane prejudiciate, in masura in care aceasta nu a fost despagubita de catre asigurat.
(2) Creditorii asiguratului nu pot urmari despagubirea prevazuta la alin. (1).
(3) Despagubirea se plateste asiguratului numai in cazul in care acesta dovedeste ca a despagubit-o pe terta persoana prejudiciata.
SECTIUNEA a 5-a
Asigurarea de persoane
ART. 2.227
Notiune
Prin contractul de asigurare de persoane, asiguratorul se obliga sa plateasca indemnizatia de asigurare in caz de deces, de ajungere la o anumita varsta, de invaliditate permanenta totala sau partiala ori in alte asemenea cazuri, conform normelor adoptate de organul de stat in a carui competenta, potrivit legii, intra supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.
ART. 2.228
Riscul privind o alta persoana
Asigurarea in vederea unui risc privind o alta persoana decat aceea care a incheiat contractul de asigurare este valabila numai daca a fost consimtita in scris de acea persoana.
ART. 2.229
Renuntarea la contract
(1) Asiguratul care a incheiat un contract de asigurare de viata individual poate sa renunte la contract fara preaviz in termen de cel mult 20 de zile de la data semnarii contractului de catre asigurator. Renuntarea produce efect retroactiv.
(2) Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile contractelor care au o durata de 6 luni sau mai mica.
ART. 2.230
Beneficiarul indemnizatiei
Indemnizatia de asigurare se plateste asiguratului sau beneficiarului desemnat de acesta. In cazul decesului asiguratului, daca nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizatia de asigurare intra in masa succesorala, revenind mostenitorilor asiguratului.
ART. 2.231
Desemnarea beneficiarului
(1) Desemnarea beneficiarului se poate face fie la incheierea contractului de asigurare, fie in cursul executarii acestuia, prin declaratia scrisa comunicata asiguratorului de catre asigurat sau, cu acordul asiguratului, de catre contractantul asigurarii ori prin testamentul intocmit de asigurat.
(2) Inlocuirea sau revocarea beneficiarului asigurarii se poate face oricand in cursul executarii contractului, in modurile prevazute la alin. (1).
ART. 2.232
Pluralitatea de beneficiari
Atunci cand sunt mai multi beneficiari desemnati, indemnizatia de asigurare se imparte in mod egal intre acestia, daca nu s-a stipulat altfel.
ART. 2.233
Producerea cu intentie a riscului asigurat
(1) Asiguratorul nu datoreaza indemnizatia de asigurare daca:
a) riscul asigurat a fost produs prin sinuciderea asiguratului in termen de 2 ani de la incheierea contractului de asigurare;
b) riscul asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat.
(2) Atunci cand un beneficiar al asigurarii a produs intentionat riscul asigurat, indemnizatia de asigurare se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau, in lipsa acestora, asiguratului.
(3) In cazul in care riscul asigurat consta in decesul asiguratului, iar un beneficiar al asigurarii l-a produs intentionat, indemnizatia de asigurare se plateste celorlalti beneficiari desemnati sau, in lipsa acestora, mostenitorilor asiguratului.
ART. 2.234
Rezerva de prime
(1) In asigurarile la care se constituie rezerve de prime, asiguratul poate sa inceteze plata primelor cu dreptul de a mentine contractul la o suma asigurata redusa sau de a-l denunta, solicitand restituirea rezervei constituite, conform contractului de asigurare.
(2) Orice alta plata, indiferent de forma sub care este facuta de asigurator, diferita de indemnizatia de asigurare sau de suma reprezentand restituirea rezervei in conditiile alin. (1), nu poate fi efectuata mai devreme de 6 luni de la data incheierii contractului de asigurare.
ART. 2.235
Repunerea in vigoare a asigurarii
Asiguratul sau contractantul asigurarii, cu acordul asiguratului, poate sa ceara repunerea in vigoare a asigurarii la care se constituie rezerva tehnica, in cazurile prevazute in contractul de asigurare.
ART. 2.236
Dreptul la indemnizatie
(1) Indemnizatia de asigurare este datorata independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului din asigurarile sociale, de repararea prejudiciului de cei raspunzatori de producerea sa, precum si de sumele primite de la alti asiguratori in temeiul altor contracte de asigurare.
(2) Creditorii asiguratului nu au dreptul sa urmareasca indemnizatia de asigurare cuvenita beneficiarilor asigurarii sau mostenitorilor asiguratului, dupa caz.
ART. 2.237
Prescriptia
Drepturile asiguratilor asupra sumelor rezultand din rezervele tehnice care se constituie la asigurarile de viata pentru obligatii de plata scadente in viitor nu sunt supuse prescriptiei.
ART. 2.238
Obligatia de informare
Asiguratorii si imputernicitii lor au obligatia de a pune la dispozitia asiguratilor sau contractantilor asigurarii informatii in legatura cu contractele de asigurare atat inaintea incheierii, cat si pe durata executarii acestora. Aceste informatii trebuie sa fie prezentate in scris, in limba romana, sa fie redactate intr-o forma clara si sa cuprinda cel putin urmatoarele elemente:
a) clauzele optionale sau suplimentare si beneficiile rezultate din valorificarea rezervelor tehnice;
b) momentul inceperii si cel al incetarii contractului, inclusiv modalitatile de incetare a acestuia;
c) modalitatile si termenele de plata a primelor de asigurare;
d) elementele de calcul al indemnizatiilor de asigurare, cu indicarea sumelor de rascumparare, a sumelor asigurate reduse, precum si a nivelului pana la care acestea sunt garantate;
e) modalitatea de plata a indemnizatiilor de asigurare;
f) legea aplicabila contractului de asigurare;
g) alte elemente stabilite prin norme adoptate de organul de stat in a carui competenta intra, potrivit legii, supravegherea activitatii din domeniul asigurarilor.
SECTIUNEA a 6-a
Coasigurarea, reasigurarea si retrocesiunea
ART. 2.239
Coasigurarea
(1) Coasigurarea este operatiunea prin care 2 sau mai multi asiguratori acopera acelasi risc, fiecare asumandu-si o cota-parte din acesta.
(2) Fiecare coasigurator raspunde fata de asigurat numai in limita sumei pentru care s-a angajat prin contract.
ART. 2.240
Reasigurarea
(1) Reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurator, in calitate de reasigurat, de catre un alt asigurator, in calitate de reasigurator.
(2) Prin reasigurare:
a) reasiguratorul primeste prime de reasigurare, in schimbul carora contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii;
b) reasiguratul cedeaza prime de reasigurare, in schimbul carora reasiguratorul contribuie, potrivit obligatiilor preluate, la suportarea indemnizatiilor pe care reasiguratul le plateste la producerea riscului care a facut obiectul reasigurarii.
(3) Reasigurarea nu stinge obligatiile asiguratorului si nu stabileste niciun raport juridic intre asigurat si reasigurator.
ART. 2.241
Retrocesiunea
Prin operatiunea de retrocesiune reasiguratorul poate ceda, la randul sau, o parte din riscul acceptat.
ART. 2.242
Notiune
(1) Prin contractul de renta viagera o parte, numita debirentier, se obliga sa efectueze in folosul unei anumite persoane, numita credirentier, prestatii periodice, constand in sume de bani sau alte bunuri fungibile.
(2) Renta viagera se constituie pe durata vietii credirentierului daca partile nu au stipulat constituirea acesteia pe durata vietii debirentierului sau a unei terte persoane determinate.
ART. 2.243
Modurile de constituire
(1) Renta viagera poate fi constituita cu titlu oneros, in schimbul unui capital de orice natura, sau cu titlu gratuit si este supusa, sub rezerva dispozitiilor capitolului de fata, regulilor proprii ale actului juridic de constituire.
(2) Atunci cand renta viagera este stipulata in favoarea unui tert, chiar daca acesta o primeste cu titlu gratuit, contractul nu este supus formei prevazute pentru donatie.
ART. 2.244
Constituirea pe durata vietii mai multor persoane
Renta viagera poate fi constituita pe durata vietii mai multor persoane, urmand ca, in acest caz, in lipsa de stipulatie contrara, obligatia de plata a rentei sa inceteze la data la care decedeaza ultima dintre aceste persoane.
ART. 2.245
Constituirea in favoarea mai multor persoane
Daca nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila in privinta credirentierilor.
ART. 2.246
Constituirea pe durata vietii unui tert deja decedat
Este lovit de nulitate absoluta contractul care stipuleaza o renta constituita pe durata vietii unui tert care era decedat in ziua incheierii contractului.
ART. 2.247
Constituirea pe durata vietii unei persoane afectate de o boala letala
Nu produce, de asemenea, niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o renta pe durata vietii unei persoane care, la data incheierii contractului, suferea de o boala din cauza careia a murit in interval de cel mult 30 de zile de la aceasta data.
ART. 2.248
Plata ratelor de renta
(1) In lipsa de stipulatie contrara, ratele de renta se platesc trimestrial in avans si indexate in functie de rata inflatiei.
(2) Atunci cand credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit in avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente perioadei in care creditorul nu a mai fost in viata.
ART. 2.249
Garantia legala
(1) Pentru garantarea obligatiei de plata a rentei constituite cu titlu oneros, prevederile art. 1.723 se aplica in mod corespunzator.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), in vederea inscrierii ipotecii legale nu este necesara declararea valorii creantei garantate.
ART. 2.250
Executarea silita a ratelor
(1) In caz de neindeplinire a obligatiei de plata a ratelor scadente, credirentierul poate cere sechestrul si vanzarea bunurilor debirentierului, pana la concurenta unei sume suficiente spre a asigura plata rentei pentru viitor.
(2) Aceasta suma se stabileste, in conditiile legii, pe baza unei expertize intocmite in conformitate cu metodologia de calcul aplicabila in cazul asigurarilor de viata, tinandu-se seama, printre altele, de ratele deja incasate de credirentier, de varsta si de starea acestuia. Cheltuielile expertizei sunt suportate de debirentier.
(3) Dupa ce a fost obtinuta in urma vanzarii bunurilor debirentierului, suma se consemneaza la o institutie de credit si va fi platita credirentierului cu respectarea cuantumului si scadentelor convenite prin contractul de renta viagera.
(4) Daca debirentierul intra in lichidare, credirentierul isi poate realiza dreptul la renta inscriind in tabloul creditorilor o creanta al carei cuantum se determina potrivit alin. (2).
ART. 2.251
Rezolutiunea contractului la cererea credirentierului
(1) Creditorul unei rente viagere constituite cu titlu oneros poate cere rezolutiunea contractului daca debirentierul nu depune garantia promisa in vederea executarii obligatiei sale ori o diminueaza.
(2) Credirentierul are dreptul la rezolutiune pentru neexecutarea fara justificare a obligatiei de plata a rentei de catre debirentier.
(3) In lipsa unei stipulatii contrare, rezolutiunea nu confera debirentierului dreptul de a obtine restituirea ratelor de renta deja platite.
ART. 2.252
Irevocabilitatea contractului
(1) Debirentierul nu se poate libera de plata rentei oferind restituirea capitalului si renuntand la restituirea ratelor platite.
(2) Debirentierul este tinut la plata rentei pana la decesul persoanei pe durata vietii careia a fost constituita renta, oricat de impovaratoare ar putea deveni prestarea acesteia.
ART. 2.253
Insesizabilitatea rentei
Numai renta viagera cu titlu gratuit poate fi declarata insesizabila prin contract. Chiar si in acest caz, stipulatia nu isi produce efectele decat in limita valorii rentei care este necesara credirentierului pentru asigurarea intretinerii. Dispozitiile art. 2.257 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
ART. 2.254
Notiune
(1) Prin contractul de intretinere o parte se obliga sa efectueze in folosul celeilalte parti sau al unui anumit tert prestatiile necesare intretinerii si ingrijirii pentru o anumita durata.
(2) Daca prin contract nu s-a prevazut durata intretinerii ori s-a prevazut numai caracterul viager al acesteia, atunci intretinerea se datoreaza pentru toata durata vietii creditorului intretinerii.
ART. 2.255
Forma contractului
Contractul de intretinere se incheie in forma autentica, sub sanctiunea nulitatii absolute.
ART. 2.256
Aplicarea regulilor de la renta viagera
(1) Dispozitiile art. 2.243-2.247, art. 2.249, art. 2.251 alin. (1) si art. 2.252 se aplica in mod corespunzator si contractului de intretinere.
(2) In lipsa unei stipulatii contrare, obligatia de intretinere este indivizibila atat in privinta creditorilor, cat si in privinta debitorilor.
ART. 2.257
Intinderea obligatiei de intretinere
(1) Debitorul intretinerii datoreaza creditorului prestatii stabilite in mod echitabil tinandu-se seama de valoarea capitalului si de conditia sociala anterioara a creditorului.
(2) Debitorul este obligat in special sa asigure creditorului hrana, imbracaminte, incaltaminte, menaj, precum si folosinta unei locuinte corespunzatoare. Intretinerea cuprinde, de asemenea, ingrijirile si cheltuielile necesare in caz de boala.
(3) In cazul in care intretinerea are caracter viager sau atunci cand creditorul decedeaza in cursul duratei contractului, debitorul are obligatia sa il inmormanteze.
(4) Intretinerea continua a fi datorata in aceeasi masura chiar daca, in cursul executarii contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau partial ori si-a diminuat valoarea, dintr-o cauza pentru care creditorul intretinerii nu este tinut sa raspunda.
(5) Clauza prin care creditorul intretinerii se obliga la prestarea unor servicii este considerata nescrisa.
ART. 2.258
Caracterul incesibil si insesizabil al intretinerii
Drepturile creditorului intretinerii nu pot fi cedate sau supuse urmaririi.
ART. 2.259
Protectia creditorilor partilor
Caracterul personal al contractului de intretinere nu poate fi invocat de parti pentru a se opune actiunii in revocarea contractului sau actiunii oblice introduse pentru executarea sa.
ART. 2.260
Cazul special de revocare
(1) Contractul de intretinere este revocabil in folosul persoanelor carora creditorul intretinerii le datoreaza alimente in temeiul legii daca, prin efectul contractului, el s-a lipsit de mijloacele necesare indeplinirii obligatiei de a asigura alimentele.
(2) Revocarea poate fi ceruta chiar daca nu exista frauda din partea debitorului intretinerii si indiferent de momentul incheierii contractului de intretinere.
(3) In loc sa dispuna revocarea contractului, instanta de judecata poate, chiar si din oficiu, insa numai cu acordul debitorului intretinerii, sa il oblige pe acesta sa asigure alimente persoanelor fata de care creditorul are o astfel de obligatie legala, fara ca in acest mod sa fie diminuate prestatiile datorate creditorului intretinerii.
ART. 2.261
Inlocuirea intretinerii prin renta
(1) Daca prestarea sau primirea in natura a intretinerii nu mai poate continua din motive obiective sau daca debitorul intretinerii decedeaza si nu intervine o intelegere intre parti, instanta judecatoreasca poate sa inlocuiasca, la cererea oricareia dintre parti, fie si numai temporar, intretinerea in natura cu o suma de bani corespunzatoare.
(2) Atunci cand prestarea sau primirea in natura a intretinerii nu mai poate continua din culpa uneia dintre parti, instanta va majora sau, dupa caz, diminua cuantumul sumei de bani care inlocuieste prestatia de intretinere.
ART. 2.262
Regulile aplicabile in cazul inlocuirii intretinerii prin renta
(1) In toate cazurile in care intretinerea a fost inlocuita potrivit prevederilor art. 2.261 devin aplicabile dispozitiile care reglementeaza contractul de renta viagera.
(2) Cu toate acestea, daca prin contractul de intretinere nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei ramane indivizibila intre debitori.
ART. 2.263
Incetarea contractului de intretinere
(1) Contractul de intretinere incheiat pe durata determinata inceteaza la expirarea acestei durate, cu exceptia cazului in care creditorul intretinerii decedeaza mai devreme.
(2) Atunci cand comportamentul celeilalte parti face imposibila executarea contractului in conditii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezolutiunea.
(3) In cazul prevazut la alin. (2), precum si atunci cand se intemeiaza pe neexecutarea fara justificare a obligatiei de intretinere, rezolutiunea nu poate fi pronuntata decat de instanta, dispozitiile art. 1.552 nefiind aplicabile. Orice clauza contrara este considerata nescrisa.
(4) Daca rezolutiunea a fost ceruta pentru unul dintre motivele prevazute la alin. (2) sau (3), oferta de intretinere facuta de debitorul parat dupa introducerea actiunii nu poate impiedica rezolutiunea contractului.
(5) In cazul in care rezolutiunea se pronunta pentru unul dintre motivele prevazute la alin. (2) sau (3), debitorul in culpa nu poate obtine restituirea prestatiilor de intretinere deja executate.
(6) Dreptul la actiunea in rezolutiune se transmite mostenitorilor.
(7) Rezolutiunea contractului de intretinere nu se poate cere pentru motivele prevazute la art. 2.261 alin. (1).
ART. 2.264
Lipsa dreptului la actiune
(1) Pentru plata unei datorii nascute dintr-un contract de joc sau de pariu nu exista drept la actiune.
(2) Cel care pierde nu poate sa ceara restituirea platii facute de bunavoie. Cu toate acestea, se poate cere restituirea in caz de frauda sau daca acela care a platit era lipsit de capacitate de exercitiu ori avea capacitate de exercitiu restransa.
(3) Datoriile nascute din contractul de joc sau de pariu nu pot constitui obiect de tranzactie, recunoastere de datorie, compensatie, novatie, remitere de datorie cu sarcina ori alte asemenea acte juridice.
ART. 2.265
Competitiile sportive
(1) Dispozitiile art. 2.264 nu se aplica pariurilor facute intre persoanele care iau ele insele parte la curse, la jocuri de indemanare sau la orice fel de jocuri sportive.
(2) Cu toate acestea, daca suma pariului este excesiva, instanta poate sa respinga actiunea sau, dupa caz, sa reduca suma.
(3) In cazurile prevazute la alin. (1), intermediarii legal autorizati sa adune mize de la persoane care nu iau parte la joc nu pot invoca dispozitiile art. 2.264 alin. (1) si (3).
ART. 2.266
Jocurile si pariurile autorizate
Jocurile si pariurile dau loc la actiune in justitie numai cand au fost permise de autoritatea competenta.
ART. 2.267
Notiune
(1) Tranzactia este contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta.
(2) Prin tranzactie se pot naste, modifica sau stinge raporturi juridice diferite de cele ce fac obiectul litigiului dintre parti.
ART. 2.268
Domeniul de aplicare
(1) Nu se poate tranzactiona asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii.
(2) Se poate insa tranzactiona asupra actiunii civile derivand din savarsirea unei infractiuni.
ART. 2.269
Indivizibilitatea tranzactiei
Tranzactia este indivizibila in ceea ce priveste obiectul sau. In lipsa unei stipulatii contrare, ea nu poate fi desfiintata in parte.
ART. 2.270
Intinderea tranzactiei
(1) Tranzactia se margineste numai la obiectul ei; renuntarea facuta la toate drepturile, actiunile si pretentiile nu se intinde decat asupra cauzei cu privire la care s-a facut tranzactia.
(2) Tranzactia nu priveste decat cauza cu privire la care a fost incheiata, fie ca partile si-au manifestat intentia prin expresii generale sau speciale, fie ca intentia lor rezulta in mod necesar din ceea ce s-a prevazut in cuprinsul tranzactiei.
ART. 2.271
Capacitatea de exercitiu
Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care formeaza obiectul contractului. Cei care nu au aceasta capacitate pot tranzactiona numai in conditiile prevazute de lege.
ART. 2.272
Conditiile de forma
Pentru a putea fi dovedita, tranzactia trebuie sa fie incheiata in scris.
ART. 2.273
Cauzele de nulitate
(1) Tranzactia poate fi afectata de aceleasi cauze de nulitate ca orice alt contract.
(2) Cu toate acestea, ea nu poate fi anulata pentru eroare de drept referitoare la chestiunile ce constituie obiectul neintelegerii partilor si nici pentru leziune.
ART. 2.274
Tranzactia asupra unui act nul
(1) Este nula tranzactia incheiata pentru executarea unui act juridic lovit de nulitate absoluta, in afara de cazul in care partile au tranzactionat expres asupra nulitatii.
(2) In cazul in care tranzactia s-a incheiat pentru executarea unui act anulabil, anularea tranzactiei poate fi ceruta doar de partea care la data incheierii tranzactiei nu cunostea cauza de anulabilitate.
ART. 2.275
Inscrisurile false
Este, de asemenea, nula tranzactia incheiata pe baza unor inscrisuri dovedite ulterior ca fiind false.
ART. 2.276
Inscrisurile necunoscute
(1) Descoperirea ulterioara de inscrisuri necunoscute partilor si care ar fi putut influenta continutul tranzactiei nu reprezinta o cauza de nulitate a acesteia, cu exceptia cazului in care inscrisurile au fost ascunse de catre una dintre parti sau, cu stiinta ei, de catre un tert.
(2) Tranzactia este nula daca din inscrisurile descoperite rezulta ca partile sau numai una dintre ele nu aveau niciun drept asupra caruia sa poata tranzactiona.
ART. 2.277
Tranzactia asupra unui proces terminat
Tranzactia asupra unui proces este anulabila la cererea partii care nu a cunoscut ca litigiul fusese solutionat printr-o hotarare judecatoreasca intrata in puterea lucrului judecat.
ART. 2.278
Tranzactia constatata prin hotarare judecatoreasca
(1) Tranzactia care, punand capat unui proces inceput, este constatata printr-o hotarare judecatoreasca poate fi desfiintata prin actiune in nulitate sau actiune in rezolutiune ori reziliere, precum orice alt contract. Ea poate fi, de asemenea, atacata cu actiune revocatorie sau cu actiunea in declararea simulatiei.
(2) Hotararea prin care s-a desfiintat tranzactia in cazurile prevazute la alin. (1) face ca hotararea judecatoreasca prin care tranzactia fusese constatata sa fie lipsita de orice efect.
Cuprins - Document Top
ART. 2.279
Tipurile de garantii personale
Garantiile personale sunt fideiusiunea, garantiile autonome, precum si alte garantii anume prevazute de lege.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 2.280
Notiune
Fideiusiunea este contractul prin care o parte, fideiusorul, se obliga fata de cealalta parte, care are intr-un alt raport obligational calitatea de creditor, sa execute, cu titlu gratuit sau in schimbul unei remuneratii, obligatia debitorului daca acesta din urma nu o executa.
ART. 2.281
Fideiusiunea obligatorie
Fideiusiunea poate fi impusa de lege sau dispusa de instanta judecatoreasca.
ART. 2.282
Forma fideiusiunii
Fideiusiunea nu se prezuma, ea trebuie asumata in mod expres printr-un inscris, autentic sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute.
ART. 2.283
Consimtamantul debitorului principal
Fideiusiunea poate fi contractata fara stiinta si chiar impotriva vointei debitorului principal.
ART. 2.284
Beneficiarul fideiusiunii
Fideiusiunea se poate constitui pentru a garanta obligatia unui alt fideiusor.
ART. 2.285
Conditiile pentru a deveni fideiusor
(1) Debitorul care este obligat sa constituie o fideiusiune trebuie sa prezinte o persoana capabila de a se obliga, care are si mentine in Romania bunuri suficiente pentru a satisface creanta si care domiciliaza in Romania. Daca vreuna dintre aceste conditii nu este indeplinita, debitorul trebuie sa prezinte un alt fideiusor.
(2) Aceste reguli nu se aplica atunci cand creditorul a cerut ca fideiusor o anumita persoana.
ART. 2.286
Substituirea fideiusiunii legale sau judiciare
Debitorul care este tinut sa constituie o fideiusiune legala sau judiciara poate oferi in locul acesteia o alta garantie, considerata suficienta.
ART. 2.287
Litigiile cu privire la caracterul suficient al fideiusiunii
Litigiile cu privire la caracterul suficient al bunurilor fideiusorului sau al garantiei oferite in locul fideiusiunii sunt solutionate de instanta, pe cale de ordonanta presedintiala.
ART. 2.288
Obligatia principala
(1) Fideiusiunea nu poate exista decat pentru o obligatie valabila.
(2) Se pot insa garanta prin fideiusiune obligatii naturale, precum si cele de care debitorul principal se poate libera invocand incapacitatea sa, daca fideiusorul cunostea aceste imprejurari.
(3) De asemenea, fideiusiunea poate fi constituita pentru o datorie viitoare sau conditionala.
ART. 2.289
Limitele fideiusiunii
(1) Fideiusiunea nu poate fi extinsa peste limitele in care a fost contractata.
(2) Fideiusiunea care depaseste ceea ce este datorat de debitorul principal sau care este contractata in conditii mai oneroase nu este valabila decat in limita obligatiei principale.
ART. 2.290
Intinderea fideiusiunii
(1) In lipsa unei stipulatii contrare, fideiusiunea unei obligatii principale se intinde la toate accesoriile acesteia, chiar si la cheltuielile ulterioare notificarii facute fideiusorului si la cheltuielile aferente cererii de chemare in judecata a acestuia.
(2) Fideiusorul datoreaza cheltuielile de judecata si de executare silita avansate de creditor in cadrul procedurilor indreptate impotriva debitorului principal numai in cazul in care creditorul l-a instiintat din timp.
ART. 2.291
Fideiusiunea partiala
Fideiusiunea poate fi contractata pentru o parte din obligatia principala sau in conditii mai putin oneroase.
ART. 2.292
Fideiusiunea asimilata
In cazul in care o parte se angajeaza fata de o alta parte sa acorde un imprumut unui tert, creditorul acestui angajament este considerat fideiusor al obligatiei de restituire a imprumutului.
SECTIUNEA a 2-a
Efectele fideiusiunii
§1. Efectele fideiusiunii intre creditor si fideiusor
ART. 2.293
Obligatia fideiusorului
Fideiusorul nu este tinut sa indeplineasca obligatia debitorului decat daca acesta nu o executa.
ART. 2.294
Beneficiul de discutiune
(1) Fideiusorul conventional sau legal are facultatea de a cere creditorului sa urmareasca mai intai bunurile debitorului principal, daca nu a renuntat la acest beneficiu in mod expres.
(2) Fideiusorul judiciar nu poate cere urmarirea bunurilor debitorului principal sau ale vreunui alt fideiusor.
ART. 2.295
Invocarea beneficiului de discutiune
(1) Fideiusorul care se prevaleaza de beneficiul de discutiune trebuie sa il invoce inainte de judecarea fondului procesului, sa indice creditorului bunurile urmaribile ale debitorului principal si sa avanseze acestuia sumele necesare urmaririi bunurilor.
(2) Creditorul care intarzie urmarirea raspunde fata de fideiusor, pana la concurenta valorii bunurilor indicate, pentru insolvabilitatea debitorului principal survenita dupa indicarea de catre fideiusor a bunurilor urmaribile ale debitorului principal.
ART. 2.296
Exceptiile invocate de fideiusor
Fideiusorul, chiar solidar, poate opune creditorilor toate mijloacele de aparare pe care le putea opune debitorul principal, afara de cele care ii sunt strict personale acestuia din urma sau care sunt excluse prin angajamentul asumat de fideiusor.
ART. 2.297
Pluralitatea de fideiusori
Atunci cand mai multe persoane s-au constituit fideiusori ai aceluiasi debitor pentru aceeasi datorie, fiecare dintre ele este obligata la intreaga datorie si va putea fi urmarita ca atare, insa cel urmarit poate invoca beneficiul de diviziune, daca nu a renuntat in mod expres la acesta.
ART. 2.298
Beneficiul de diviziune
(1) Prin efectul beneficiului de diviziune, fiecare fideiusor poate cere creditorului sa isi divida mai intai actiunea si sa o reduca la partea fiecaruia.
(2) Daca vreunul dintre fideiusori era insolvabil atunci cand unul dintre ei a obtinut diviziunea, acesta din urma ramane obligat proportional pentru aceasta insolvabilitate. El nu raspunde insa pentru insolvabilitatea survenita dupa diviziune.
ART. 2.299
Divizarea actiunii de catre creditor
Daca insa creditorul insusi a divizat actiunea sa, el nu mai poate reveni asupra diviziunii, chiar daca inainte de data la care a facut aceasta diviziune ar fi existat fideiusori insolvabili.
ART. 2.300
Fideiusiunea solidara
Atunci cand se obliga impreuna cu debitorul principal cu titlu de fideiusor solidar sau de codebitor solidar, fideiusorul nu mai poate invoca beneficiile de discutiune si de diviziune.
ART. 2.301
Prorogarea termenului si decaderea din termen
Fideiusorul nu este liberat prin simpla prelungire a termenului acordat de creditor debitorului principal. Tot astfel, decaderea din termen a debitorului principal produce efecte cu privire la fideiusor.
ART. 2.302
Informarea fideiusorului
Creditorul este tinut sa ofere fideiusorului, la cererea acestuia, orice informatie utila asupra continutului si modalitatilor obligatiei principale si asupra stadiului executarii acesteia.
ART. 2.303
Renuntarea anticipata
Fideiusorul nu poate renunta anticipat la dreptul de informare si la beneficiul exceptiei subrogatiei.
ART. 2.304
Fideiusiunea data unui fideiusor
Cel care a dat fideiusiune fideiusorului debitorului principal nu este obligat fata de creditor decat in cazul cand debitorul principal si toti fideiusorii sai sunt insolvabili ori sunt liberati prin efectul unor exceptii personale debitorului principal sau fideiusorilor sai.
§2. Efectele fideiusiunii intre debitor si fideiusor
ART. 2.305
Subrogarea fideiusorului
Fideiusorul care a platit datoria este de drept subrogat in toate drepturile pe care creditorul le avea impotriva debitorului.
ART. 2.306
Intinderea dreptului de regres
(1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului poate cere acestuia ceea ce a platit, si anume capitalul, dobanzile si cheltuielile, precum si daunele-interese pentru repararea oricarui prejudiciu pe care acesta l-a suferit din cauza fideiusiunii. El poate, de asemenea, sa ceara dobanzi pentru orice suma pe care a trebuit sa o plateasca creditorului, chiar daca datoria principala nu producea dobanzi.
(2) Fideiusorul care s-a obligat fara consimtamantul debitorului nu poate recupera de la acesta decat ceea ce debitorul ar fi fost tinut sa plateasca, inclusiv dauneinterese, daca fideiusiunea nu ar fi avut loc, afara de cheltuielile subsecvente notificarii platii, care sunt in sarcina debitorului.
ART. 2.307
Regresul contra debitorului incapabil
Atunci cand debitorul principal se libereaza de obligatie invocand incapacitatea sa, fideiusorul are regres impotriva debitorului principal numai in limita imbogatirii acestuia.
ART. 2.308
Regresul contra mai multor debitori principali
Cand pentru aceeasi datorie sunt mai multi debitori principali care s-au obligat solidar, fideiusorul care a garantat pentru toti are impotriva oricaruia dintre ei actiune in restituire pentru tot ceea ce a platit.
ART. 2.309
Limitele regresului
Daca s-a obligat impotriva vointei debitorului principal, fideiusorul care a platit nu are decat drepturile prevazute la art. 2.305.
ART. 2.310
Pierderea dreptului de regres
(1) Fideiusorul care a platit o datorie nu are actiune impotriva debitorului principal care a platit ulterior aceeasi datorie fara ca fideiusorul sa il fi instiintat cu privire la plata facuta.
(2) Fideiusorul care a platit fara a-l instiinta pe debitorul principal nu are actiune impotriva acestuia daca, la momentul platii, debitorul avea mijloacele pentru a declara stinsa datoria. In aceleasi imprejurari, fideiusorul nu are actiune impotriva debitorului decat pentru sumele pe care acesta ar fi fost chemat sa le plateasca, in masura in care putea opune creditorului mijloace de aparare pentru a obtine reducerea datoriei.
(3) In toate cazurile, fideiusorul pastreaza dreptul de a cere creditorului restituirea, in tot sau in parte, a platii facute.
ART. 2.311
Instiintarea fideiusorului
(1) Debitorul care cunoaste existenta fideiusiunii este obligat sa il instiinteze de indata pe fideiusor cand plateste creditorului.
(2) Daca o asemenea instiintare nu a fost facuta, fideiusorul care plateste creditorului fara sa stie ca acesta a fost platit are actiune in restituire si impotriva debitorului.
ART. 2.312
Regresul anticipat
(1) Fideiusorul care s-a obligat cu acordul debitorului se poate indrepta impotriva acestuia, chiar inainte de a plati, atunci cand este urmarit in justitie pentru plata, cand debitorul este insolvabil ori cand s-a obligat a-l libera de garantie intr-un anumit termen care a expirat.
(2) Aceasta regula se aplica si atunci cand datoria a ajuns la termen, chiar daca creditorul, fara consimtamantul fideiusorului, i-a acordat debitorului un nou termen de plata sau cand, din cauza pierderilor suferite de debitor ori a unei culpe a acestuia, fideiusorul suporta riscuri semnificativ mai mari decat in momentul in care s-a obligat.
§3. Efectele fideiusiunii intre mai multi fideiusori
ART. 2.313
Regresul contra celorlalti fideiusori
(1) Cand mai multe persoane au dat fideiusiune aceluiasi debitor si pentru aceeasi datorie, fideiusorul care a platit datoria are regres impotriva celorlalti fideiusori pentru partea fiecaruia.
(2) Aceasta actiune nu poate fi introdusa decat in cazurile in care fideiusorul putea, inainte de a plati, sa se indrepte impotriva debitorului.
(3) Daca unul dintre fideiusori este insolvabil, partea ce revine acestuia se divide proportional intre ceilalti fideiusori si cel care a platit.
SECTIUNEA a 3-a
Incetarea fideiusiunii
ART. 2.314
Confuziunea
Confuziunea calitatilor de debitor principal si fideiusor, cand devin mostenitori unul fata de celalalt, nu stinge actiunea creditorului nici impotriva debitorului principal, nici impotriva aceluia care a dat fideiusiune pentru fideiusor.
ART. 2.315
Liberarea fideiusorului prin fapta creditorului
Daca, urmare a faptei creditorului, subrogatia nu ar profita fideiusorului, acesta din urma este liberat in limita sumei pe care nu ar putea sa o recupereze de la debitor.
ART. 2.316
Liberarea fideiusorului pentru obligatiile viitoare sau nedeterminate
(1) Atunci cand este data in vederea acoperirii datoriilor viitoare ori nedeterminate sau pentru o perioada nedeterminata, fideiusiunea poate inceta dupa 3 ani, prin notificarea facuta debitorului, creditorului si celorlalti fideiusori, daca, intre timp, creanta nu a devenit exigibila.
(2) Aceasta regula nu se aplica in cazul fideiusiunii judiciare.
ART. 2.317
Stingerea obligatiei principale prin darea in plata
Atunci cand creditorul a primit de bunavoie un imobil sau un bun drept plata a datoriei principale, fideiusorul ramane liberat chiar si atunci cand creditorul este ulterior evins de acel bun.
ART. 2.318
Urmarirea debitorului principal
(1) Fideiusorul ramane tinut si dupa implinirea termenului obligatiei principale, in cazul in care creditorul a introdus actiune impotriva debitorului principal in termen de 6 luni de la scadenta si a continuat-o cu diligenta.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica si in cazul in care fideiusorul a limitat in mod expres fideiusiunea la termenul obligatiei principale. In acest caz, fideiusorul este tinut doar daca actiunea impotriva debitorului principal este introdusa in termen de doua luni de la scadenta.
ART. 2.319
Decesul fideiusorului
Fideiusiunea inceteaza prin decesul fideiusorului, chiar daca exista stipulatie contrara.
ART. 2.320
Cazul special
(1) Fideiusiunea constituita in considerarea unei anumite functii detinute de debitorul principal se stinge la incetarea acestei functii.
(2) Cu toate acestea, fideiusorul ramane tinut pentru toate datoriile existente la incetarea fideiusiunii, chiar daca acestea sunt supuse unei conditii sau unui termen.
ART. 2.321
Scrisoarea de garantie
(1) Scrisoarea de garantie este angajamentul irevocabil si neconditionat prin care o persoana, denumita emitent, se obliga, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, in considerarea unui raport obligational preexistent, dar independent de acesta, sa plateasca o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar, in conformitate cu termenii angajamentului asumat.
(2) Angajamentul astfel asumat se executa la prima si simpla cerere a beneficiarului, daca prin textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel.
(3) Emitentul nu poate opune beneficiarului exceptiile intemeiate pe raportul obligational preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garantie si nu poate fi tinut sa plateasca in caz de abuz sau de frauda vadita.
(4) Emitentul care a efectuat plata are drept de regres impotriva ordonatorului scrisorii de garantie.
(5) In lipsa unei conventii contrare, scrisoarea de garantie nu este transmisibila odata cu transmiterea drepturilor si/sau obligatiilor din raportul obligational preexistent.
(6) Beneficiarul poate transmite dreptul de a solicita plata in cadrul scrisorii de garantie, daca in textul acesteia s-a prevazut in mod expres.
(7) Daca in textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel, aceasta produce efecte de la data emiterii ei si isi inceteaza de drept valabilitatea la expirarea termenului stipulat, independent de remiterea originalului scrisorii de garantie.
ART. 2.322
Scrisoarea de confort
(1) Scrisoarea de confort este acel angajament irevocabil si autonom prin care emitentul isi asuma o obligatie de a face sau de a nu face, in scopul sustinerii unei alte persoane, denumita debitor, in vederea executarii obligatiilor acesteia fata de un creditor al sau. Emitentul nu va putea opune creditorului nicio aparare sau exceptie derivand din raportul obligational dintre creditor si debitor.
(2) In cazul in care debitorul nu isi executa obligatia, emitentul scrisorii de confort poate fi obligat numai la plata de daune-interese fata de creditor si numai daca acesta din urma face dovada ca emitentul scrisorii de confort nu si-a indeplinit obligatia asumata prin scrisoarea de confort.
(3) Emitentul scrisorii de confort care a cazut in pretentii fata de creditor are drept de regres impotriva debitorului.
Cuprins - Document Top
ART. 2.323
Domeniul de aplicare
Prezentul titlu reglementeaza privilegiile, precum si garantiile reale destinate sa asigure indeplinirea unei obligatii patrimoniale.
ART. 2.324
Garantia comuna a creditorilor
(1) Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai.
(2) Nu pot face obiectul garantiei prevazute la alin. (1) bunurile insesizabile.
(3) Creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu o anumita diviziune a patrimoniului, autorizata de lege, trebuie sa urmareasca mai intai bunurile care fac obiectul acelei mase patrimoniale. Daca acestea nu sunt suficiente pentru satisfacerea creantelor, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale debitorului.
(4) Bunurile care fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectate exercitiului unei profesii autorizate de lege pot fi urmarite numai de creditorii ale caror creante s-au nascut in legatura cu profesia respectiva. Acesti creditori nu vor putea urmari celelalte bunuri ale debitorului.
ART. 2.325
Limitarea drepturilor creditorului
Debitorul si creditorul pot conveni sa limiteze dreptul creditorului de a urmari bunurile care nu ii sunt ipotecate.
ART. 2.326
Egalitatea creditorilor
(1) Pretul bunurilor debitorului se imparte intre creditori proportional cu valoarea creantei fiecaruia, afara de cazul in care exista intre ei cauze de preferinta ori conventii cu privire la ordinea indestularii lor.
(2) Creditorii care au acelasi rang au deopotriva drept la plata, proportional cu valoarea creantei fiecaruia dintre ei.
ART. 2.327
Cauzele de preferinta
Cauzele de preferinta sunt privilegiile, ipotecile si gajul.
ART. 2.328
Preferinta acordata statului
Preferinta acordata statului si unitatilor administrativ-teritoriale pentru creantele lor se reglementeaza prin legi speciale. O asemenea preferinta nu poate afecta drepturile dobandite anterior de catre terti.
ART. 2.329
Clauzele de insesizabilitate
(1) Conditiile cerute pentru validitatea clauzelor de inalienabilitate se aplica in mod corespunzator clauzelor prin care se stipuleaza insesizabilitatea unui bun.
(2) Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt insesizabile.
(3) Pentru a fi opozabile tertilor, clauzele de insesizabilitate trebuie inscrise in registrele de publicitate mobiliara sau, dupa caz, imobiliara.
ART. 2.330
Stramutarea garantiei
(1) Daca bunul grevat a pierit ori a fost deteriorat, indemnizatia de asigurare sau, dupa caz, suma datorata cu titlu de despagubire este afectata la plata creantelor privilegiate sau ipotecare, dupa rangul lor.
(2) Sunt afectate platii acelorasi creante sumele datorate in temeiul exproprierii pentru cauza de utilitate publica sau cu titlu de despagubire pentru ingradiri ale dreptului de proprietate stabilite prin lege.
ART. 2.331
Procedura stramutarii garantiei
(1) Sumele datorate cu titlu de indemnizatie de asigurare sau despagubirea se consemneaza intr-un cont bancar distinct purtator de dobanzi pe numele asiguratului, al celui prejudiciat sau, dupa caz, al expropriatului si la dispozitia creditorilor care si-au inscris garantia in registrele de publicitate.
(2) Debitorul nu poate dispune de aceste sume pana la stingerea tuturor creantelor garantate decat cu acordul tuturor creditorilor ipotecari ori privilegiati. El are insa dreptul sa perceapa dobanzile.
(3) In lipsa acordului partilor, creditorii isi pot satisface creantele numai potrivit dispozitiilor legale privitoare la executarea ipotecilor.
ART. 2.332
Optiunea asiguratorului
(1) Prin contractul de asigurare, asiguratorul poate sa isi rezerve dreptul de a repara, reface sau inlocui bunul asigurat.
(2) Asiguratorul va notifica intentia de a exercita acest drept creditorilor care si-au inscris garantia in registrele de publicitate, in termen de 30 de zile de la data la care a cunoscut producerea evenimentului asigurat.
(3) Titularii creantelor garantate pot cere plata indemnizatiei de asigurare in termen de 30 de zile de la data primirii notificarii.
SECTIUNEA 1
Dispozitii comune
ART. 2.333
Notiune
(1) Privilegiul este preferinta acordata de lege unui creditor in considerarea creantei sale.
(2) Privilegiul este indivizibil.
ART. 2.334
Opozabilitatea privilegiilor
Privilegiile sunt opozabile tertilor fara sa fie necesara inscrierea lor in registrele de publicitate, daca prin lege nu se prevede altfel.
ART. 2.335
Prioritatea creantelor privilegiate fata de celelalte creante
Creditorul privilegiat este preferat celorlalti creditori, chiar daca drepturile acestora s-au nascut ori au fost inscrise mai inainte.
ART. 2.336
Rangul privilegiilor intre ele
(1) Rangul privilegiilor se stabileste prin lege.
(2) Privilegiile reglementate in prezentul capitol sunt preferate privilegiilor create, fara indicarea rangului, prin legi speciale.
ART. 2.337
Stingerea privilegiilor
Daca prin lege nu se prevede altfel, privilegiile se sting odata cu obligatia garantata.
SECTIUNEA a 2-a
Privilegiile generale si privilegiile speciale
ART. 2.338
Privilegiile generale
Privilegiile asupra tuturor bunurilor mobile si imobile ale debitorului se stabilesc si se exercita in conditiile prevazute de Codul de procedura civila.
ART. 2.339
Privilegiile speciale
(1) Creantele privilegiate asupra anumitor bunuri mobile sunt urmatoarele:
a) creanta vanzatorului neplatit pentru pretul bunului mobil vandut unei persoane fizice este privilegiata cu privire la bunul vandut, cu exceptia cazului in care cumparatorul dobandeste bunul pentru serviciul sau exploatarea unei intreprinderi;
b) creanta celui care exercita un drept de retentie este privilegiata cu privire la bunul asupra caruia se exercita dreptul de retentie, atat timp cat acest drept subzista.
(2) In caz de concurs, privilegiile se exercita in ordinea prevazuta la alin. (1). Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
ART. 2.340
Stingerea privilegiului special
Daca prin lege nu se prevede altfel, privilegiul special se stinge prin instrainarea, transformarea sau pieirea bunului. Dispozitiile art. 2.337 raman aplicabile.
ART. 2.341
Stramutarea privilegiului vanzatorului
Atunci cand cumparatorul vinde la randul sau bunul, privilegiul mentionat la art. 2.339 alin. (1) lit. a) se exercita asupra bunului revandut, chiar daca pretul celei de-a doua vanzari este inca neplatit de cel de-al doilea cumparator, cu preferinta fata de privilegiul de care s-ar bucura primul cumparator.
SECTIUNEA a 3-a
Concursul privilegiilor intre ele si concursul dintre privilegii si ipoteci
ART. 2.342
Concursul cauzelor de preferinta
(1) In caz de concurs intre privilegii sau intre acestea si ipoteci, creantele se satisfac in ordinea urmatoare:
1. creantele privilegiate asupra unor bunuri mobile, prevazute la art. 2.339;
2. creantele garantate cu ipoteca sau gaj.
(2) Creditorul care beneficiaza de un privilegiu special este preferat titularului unei ipoteci mobiliare perfecte daca isi inscrie privilegiul la arhiva inainte ca ipoteca sa fi devenit perfecta. Tot astfel, creditorul privilegiat este preferat titularului unei ipoteci imobiliare daca isi inscrie privilegiul in cartea funciara mai inainte ca ipoteca sa fi fost inscrisa.
Cuprins - Document Top
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
§1. Dispozitii comune
ART. 2.343
Notiune
Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executarii unei obligatii.
ART. 2.344
Caracterele juridice
Ipoteca este, prin natura ei, accesorie si indivizibila. Ea subzista cat timp exista obligatia pe care o garanteaza si poarta in intregime asupra tuturor bunurilor grevate, asupra fiecaruia dintre ele si asupra fiecarei parti din acestea, chiar si in cazurile in care proprietatea este divizibila sau obligatiile sunt divizibile.
ART. 2.345
Drepturile creditorului ipotecar
(1) Dreptul de ipoteca se mentine asupra bunurilor grevate in orice mana ar trece.
(2) Creditorul ipotecar are dreptul de a-si satisface creanta, in conditiile legii, inaintea creditorilor chirografari, precum si inaintea creditorilor de rang inferior.
ART. 2.346
Opozabilitatea ipotecii
Daca prin lege nu se prevede altfel, ipoteca nu este opozabila tertilor decat din ziua inscrierii sale in registrele de publicitate.
ART. 2.347
Operatiunile asimilate
(1) Contractele care au ca efect conservarea sau constituirea unui drept asupra unui bun pentru a asigura executarea unei obligatii, oricare ar fi numarul, natura sau denumirea lor, nu sunt opozabile tertilor care au dobandit drepturi cu privire la acel bun decat daca sunt inscrise in registrele de publicitate, potrivit regulilor stabilite pentru ipoteci.
(2) Sunt asimilate astfel ipotecilor clauzele de rezerva a proprietatii, pactele de rascumparare ori cesiunile de creanta incheiate in scop de garantie.
(3) Dispozitiile prezentului capitol privind ordinea de preferinta si executarea ipotecilor se aplica in mod corespunzator contractelor prevazute la alin. (1).
ART. 2.348
Exceptiile
Dispozitiile prezentului capitol nu se aplica cesiunii drepturilor succesorale si cesiunii drepturilor de proprietate intelectuala.
ART. 2.349
Izvoarele ipotecii
(1) Ipoteca poate fi instituita numai in conditiile legii si cu respectarea formalitatilor prevazute de lege.
(2) Ipoteca poate fi conventionala sau legala.
§2. Obiectul si intinderea ipotecii
ART. 2.350
Obiectul ipotecii
(1) Ipoteca poate avea ca obiect bunuri mobile sau imobile, corporale sau incorporale.
(2) Ea poate greva bunuri determinate ori determinabile sau universalitati de bunuri.
ART. 2.351
Bunurile inalienabile sau insesizabile
(1) Bunurile inalienabile sau insesizabile nu pot fi ipotecate.
(2) Ipotecarea bunurilor inalienabile sau insesizabile va fi valabila ca ipoteca asupra unui bun viitor, in situatiile in care bunul in cauza este afectat de o inalienabilitate sau insesizabilitate conventionala.
ART. 2.352
Ipoteca nudei proprietati
Ipoteca nudei proprietati se extinde asupra proprietatii depline la stingerea dezmembramintelor.
ART. 2.353
Ipoteca unei cote-parti indivize
(1) Daca in urma partajului sau a unui alt act constitutiv ori translativ de drepturi constituitorul pastreaza vreun drept asupra unei parti materiale din bun, ipoteca ce fusese constituita asupra unei cote-parti indivize din dreptul asupra bunului se stramuta de drept asupra partii respective din bun, insa numai in limita valorii coteiparti indivize.
(2) In caz contrar, ipoteca se stramuta de drept asupra sumelor cuvenite constituitorului. Dispozitiile art. 2.331 se aplica in mod corespunzator.
ART. 2.354
Intinderea creantei ipotecare
Ipoteca garanteaza cu acelasi rang capitalul, dobanzile, comisioanele, penalitatile si cheltuielile rezonabile facute cu recuperarea sau conservarea bunului.
ART. 2.355
Extinderea ipotecii prin accesiune
(1) Ipoteca se extinde asupra bunurilor care se unesc prin accesiune cu bunul grevat.
(2) Ipoteca mobiliara se mentine asupra bunului rezultat din transformarea bunului grevat si se stramuta asupra celui creat prin contopirea sau unirea bunului grevat cu alte bunuri. Cel care dobandeste prin accesiune bunul astfel creat este tinut de ipoteca.
ART. 2.356
Bunurile mobile accesorii unui imobil
(1) Bunurile mobile care, fara a-si pierde individualitatea, devin accesorii ale unui imobil pot fi ipotecate fie odata cu imobilul, fie separat.
(2) Ipoteca mobiliara continua sa greveze bunul chiar si dupa ce acesta devine accesoriul unui imobil. Ipoteca mobiliara se stinge insa cu privire la materialele de constructie sau alte asemenea bunuri incorporate intr-o constructie sau intr-o alta amelioratiune a unui teren.
ART. 2.357
Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri
(1) Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri se intinde asupra tuturor bunurilor cuprinse in aceasta.
(2) Ipoteca se mentine asupra universalitatii de bunuri, chiar si atunci cand bunurile cuprinse in aceasta au pierit, daca debitorul le inlocuieste intr-un interval rezonabil, tinand cont de cantitatea si natura bunurilor.
ART. 2.358
Cesiunea ipotecii
(1) Dreptul de ipoteca sau rangul acesteia poate fi cedat separat de creanta pe care o garanteaza numai atunci cand suma pentru care este constituita ipoteca este determinata in actul constitutiv.
(2) In cazul prevazut la alin. (1), cesiunea se face prin act incheiat in forma scrisa intre creditorul ipotecar cedent si creditorul cesionar, cu instiintarea debitorului.
(3) Dispozitiile in materie de carte funciara sau, dupa caz, cele care privesc opozabilitatea fata de terti a ipotecii mobiliare raman aplicabile.
ART. 2.359
Garantiile asupra navelor si aeronavelor
Garantiile reale asupra navelor si aeronavelor se reglementeaza prin legi speciale.
§3. Efectele ipotecii fata de terti
ART. 2.360
Dreptul de urmarire al creditorului ipotecar
Creditorul ipotecar poate urmari bunul ipotecat in orice mana ar trece, fara a tine seama de drepturile reale constituite sau inscrise dupa inscrierea ipotecii sale.
ART. 2.361
Efectele ipotecii fata de dobanditorul bunului
(1) Cel care dobandeste un bun ipotecat raspunde cu acel bun pentru toate datoriile ipotecare. Dobanditorul bunului ipotecat se bucura si, dupa caz, este tinut de toate termenele de plata de care beneficiaza sau este tinut si debitorul obligatiei ipotecare.
(2) Daca dobanditorul bunului ipotecat nu stinge creanta ipotecara, creditorul poate incepe urmarirea silita asupra bunului, in conditiile legii.
ART. 2.362
Drepturile reale anterioare ale tertului dobanditor
Atunci cand creditorul ipotecar urmareste si vinde bunul dobandit de un tert de la cel care a constituit ipoteca, drepturile reale principale pe care tertul le avea asupra bunului anterior dobandirii proprietatii renasc cu rangul lor originar de drept sau, dupa caz, prin reinscriere in cartea funciara.
ART. 2.363
Regresul dobanditorului care a platit datoria
Tertul dobanditor care a platit datoria ipotecara sau care a suportat executarea se poate intoarce impotriva celui de la care a primit bunul pentru a fi despagubit, in conditiile dreptului comun.
ART. 2.364
Conservarea actiunii personale
Dispozitiile prezentei sectiuni nu exclud dreptul creditorului ipotecar de a-l urmari pe cel tinut personal pentru plata creantei ori de a urmari produsele bunului ipotecat atunci cand legea o permite.
§4. Ipotecile conventionale
ART. 2.365
Dreptul de a ipoteca
Ipoteca conventionala poate fi constituita numai de titularul dreptului ce urmeaza a fi ipotecat si care are capacitatea de a dispune de acesta.
ART. 2.366
Constituitorul ipotecii
Ipoteca conventionala poate fi constituita de debitorul obligatiei garantate sau de un tert.
ART. 2.367
Ipoteca unui drept anulabil sau conditional
Cel ce are asupra bunului un drept anulabil ori afectat de o conditie nu poate consimti decat o ipoteca supusa aceleiasi nulitati sau conditii.
ART. 2.368
Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri
Ipoteca conventionala asupra unei universalitati de bunuri mobile sau imobile, prezente ori viitoare, corporale sau incorporale nu poate fi consimtita decat cu privire la bunurile afectate activitatii unei intreprinderi.
ART. 2.369
Obligatiile garantate
Ipoteca conventionala poate garanta indeplinirea obligatiilor de orice fel.
ART. 2.370
Obligatiile viitoare sau eventuale
Atunci cand garanteaza indeplinirea unei obligatii viitoare, ipoteca dobandeste rang din momentul inscrierii in registrele de publicitate.
ART. 2.371
Garantia constituita in avans
(1) In cazul in care este constituita pentru a garanta plata unei sume de bani, ipoteca este valabila, chiar daca, la momentul constituirii, debitorul nu a primit sau a primit doar in parte prestatia in considerarea careia a constituit ipoteca.
(2) Daca insa creditorul refuza sa dea sumele pe care s-a angajat sa le puna la dispozitie si in considerarea carora ipoteca a fost constituita, debitorul poate obtine reducerea sau desfiintarea ipotecii, pe cheltuiala creditorului, platindu-i acestuia sumele atunci datorate. Creditorul datoreaza insa daune-interese.
ART. 2.372
Continutul contractului de ipoteca
(1) Ipoteca conventionala nu este valabila decat daca suma pentru care este constituita se poate determina in mod rezonabil in temeiul actului de ipoteca.
(2) Sub sanctiunea nulitatii, contractul de ipoteca trebuie sa identifice constituitorul si creditorul ipotecar, sa arate cauza obligatiei garantate si sa faca o descriere suficient de precisa a bunului ipotecat.
(3) Stipulatia potrivit careia ipoteca poarta asupra tuturor bunurilor debitorului sau asupra tuturor bunurilor prezente si viitoare ale acestuia nu constituie o descriere suficient de precisa in sensul alin. (2).
ART. 2.373
Drepturile constituitorului
Cel care a constituit ipoteca este liber sa foloseasca, sa administreze si sa dispuna de bunul grevat, insa cu indatorirea de a nu vatama drepturile creditorului ipotecar.
ART. 2.374
Indatoririle celui care a constituit ipoteca
Constituitorul nu poate distruge ori deteriora bunul grevat si nici nu ii poate diminua in mod substantial valoarea decat daca aceasta distrugere, deteriorare ori diminuare a valorii survine in cursul unei utilizari normale a bunului sau in caz de necesitate.
ART. 2.375
Daunele-interese
Creditorul poate cere, in limita creantei sale ipotecare, dauneinterese pentru prejudiciile suferite prin distrugerea, deteriorarea ori diminuarea valorii bunului grevat, chiar si atunci cand creanta sa nu este lichida ori exigibila. Dauneleinterese platite astfel creditorului se imputa asupra creantei ipotecare.
ART. 2.376
Clauza de inalienabilitate
Actele de dispozitie asupra bunului ipotecat sunt valabile chiar daca dobanditorul bunului cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice transferul sau declara ca acest transfer este echivalent cu neindeplinirea obligatiei garantate.
SECTIUNEA a 2-a
Ipoteca imobiliara
§1. Constituirea ipotecii imobiliare
ART. 2.377
Inscrierea in cartea funciara
(1) Ipoteca asupra unui bun imobil se constituie prin inscriere in cartea funciara.
(2) Ipoteca asupra unei universalitati de bunuri nu greveaza bunurile imobile cuprinse in aceasta decat din momentul inscrierii ipotecii in cartea funciara cu privire la fiecare dintre imobile.
ART. 2.378
Forma contractului
(1) Contractul de ipoteca se incheie in forma autentica de catre notarul public, sub sanctiunea nulitatii absolute.
(2) Ipoteca asupra bunurilor unei persoane juridice poate fi consimtita in virtutea puterilor conferite in urma deliberarilor sau a imputernicirilor intocmite sub semnatura privata, in conformitate cu regulile din actul constitutiv privitoare la reprezentare.
ART. 2.379
Obiectul ipotecii imobiliare
(1) Se pot ipoteca:
a) imobilele cu accesoriile lor;
b) uzufructul acestor imobile si accesoriile;
c) cotele-parti din dreptul asupra imobilelor;
d) dreptul de superficie.
(2) Ipoteca ce poarta asupra chiriilor sau arenzilor prezente si viitoare produse de un imobil, precum si asupra indemnizatiilor platite in temeiul unor contracte de asigurare cu privire la plata acestor chirii sau arenzi se supune regulilor publicitatii imobiliare.
ART. 2.380
Ipoteca asupra unei constructii viitoare
Ipoteca asupra unor constructii viitoare nu poate fi intabulata, ci numai inscrisa provizoriu in cartea funciara, in conditiile legii.
ART. 2.381
Inscrierea ipotecii
Ipoteca se poate inscrie fie numai asupra unui imobil in intregul sau, fie numai asupra cotei-parti din dreptul asupra imobilului.
ART. 2.382
Extinderea ipotecii asupra amelioratiunilor
Ipoteca se intinde, fara nicio alta formalitate, asupra constructiilor, imbunatatirilor si accesoriilor imobilului, chiar daca acestea sunt ulterioare constituirii ipotecii.
ART. 2.383
Extinderea ipotecii asupra fructelor imobilului
(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor naturale si industriale ale imobilului ipotecat produse dupa notarea inceperii urmaririi silite sau, dupa caz, dupa notarea deschiderii procedurii insolventei.
(2) Dreptul de ipoteca se extinde de la aceeasi data si asupra chiriilor si arenzilor imobilului dat in locatiune. Acest drept este opozabil locatarilor numai din momentul comunicarii notarii inceperii urmaririi silite, respectiv al comunicarii notarii deschiderii procedurii insolventei, in afara de cazul in care acestea au fost cunoscute pe alta cale.
(3) Actele incheiate de proprietar cu privire la veniturile neajunse la scadenta sau urmarirea acestora de alti creditori nu sunt opozabile creditorului ipotecar dupa notarea inceperii urmaririi silite, cu exceptia cazului in care aceste acte au fost notate in cartea funciara inainte de notarea inceperii urmaririi silite.
§2. Drepturile si obligatiile partilor
ART. 2.384
Clauzele de inalienabilitate
(1) Actele de dispozitie asupra imobilului ipotecat sunt valabile chiar daca cel care a dobandit bunul cunoaste stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice asemenea acte sau declara ca incheierea lor este echivalenta cu neindeplinirea obligatiei.
(2) Clauzele care impun debitorului plata anticipata si imediata la cerere a obligatiei garantate sau plata vreunei alte obligatii prin faptul constituirii unei alte garantii asupra aceluiasi bun se considera nescrise.
ART. 2.385
Antihreza
Clauza prin care creditorul ipotecar este autorizat ca, pana la data inceperii executarii, sa posede imobilul ipotecat sau sa isi insuseasca fructele ori veniturile acestuia se considera nescrisa.
§3. Ipotecile legale
ART. 2.386
Creantele care beneficiaza de ipoteca legala
In afara altor cazuri prevazute de lege, beneficiaza de ipoteca legala:
1. vanzatorul, asupra bunului imobil vandut, pentru pretul datorat; aceasta dispozitie se aplica si in cazul schimbului cu sulta sau al darii in plata cu sulta in folosul celui care instraineaza, pentru plata sultei datorate;
2. promitentul achizitor pentru neexecutarea promisiunii de a contracta avand ca obiect un imobil inscris in cartea funciara, asupra imobilului respectiv, pentru restituirea sumelor platite in contul acestuia;
3. cel care a imprumutat o suma de bani pentru dobandirea unui imobil, asupra imobilului astfel dobandit, pentru restituirea imprumutului;
4. cel care a instrainat un imobil in schimbul intretinerii, asupra imobilului instrainat, pentru plata rentei in bani corespunzatoare intretinerii neexecutate; dreptul de proprietate al debitorului intretinerii nu se va inscrie in cartea funciara decat odata cu aceasta ipoteca, dispozitiile art. 2.249 aplicandu-se in mod corespunzator;
5. coproprietarii, pentru plata sultelor sau a pretului datorat de coproprietarul adjudecatar al imobilului ori pentru garantarea creantei rezultand din evictiune, asupra imobilelor ce au revenit coproprietarului tinut de o atare obligatie;
6. arhitectii si antreprenorii care au convenit cu proprietarul sa edifice, sa reconstruiasca sau sa repare un imobil, asupra imobilului, pentru garantarea sumelor datorate acestora, insa numai in limita sporului de valoare realizat;
7. legatarii cu titlu particular, asupra imobilelor din mostenire cuvenite celui obligat la executarea legatului, pentru plata acestuia.
SECTIUNEA a 3-a
Ipoteca mobiliara
§1. Dispozitii generale
I. Constituirea ipotecii
ART. 2.387
Constituirea si eficacitatea ipotecii
Ipoteca mobiliara se constituie prin incheierea contractului de ipoteca, insa ea produce efecte de la data la care obligatia garantata ia nastere, iar constituitorul dobandeste drepturi asupra bunurilor mobile ipotecate.
ART. 2.388
Forma contractului de ipoteca
Contractul prin care se constituie o ipoteca mobiliara se incheie in forma autentica sau sub semnatura privata, sub sanctiunea nulitatii absolute.
ART. 2.389
Obiectul ipotecii mobiliare
Se pot ipoteca:
a) creante banesti nascute din contractul de vanzare, contractul de locatiune sau orice alt act incheiat cu privire la un bun, cele rezultate dintr-un contract de asigurare, cele nascute in considerarea asumarii unei obligatii sau a constituirii unei garantii, a folosirii unei carti de credit ori de debit ori a castigarii unui premiu la o loterie sau alte jocuri de noroc organizate in conditiile legii;
b) creante constatate prin titluri nominative, la ordin sau la purtator;
c) conturi bancare;
d) actiuni si parti sociale, valori mobiliare si alte instrumente financiare;
e) drepturi de proprietate intelectuala si orice alte bunuri incorporale;
f) petrolul, gazul natural si celelalte resurse minerale care urmeaza a fi extrase;
g) efectivele de animale;
h) recoltele care urmeaza a fi culese;
i) padurile care urmeaza a fi taiate;
j) bunurile corporale care fac obiectul unui contract de locatiune, care sunt detinute in vederea vanzarii, inchirierii ori furnizarii in temeiul unui contract de prestari de servicii, care sunt furnizate in temeiul unui contract de prestari de servicii, precum si materia prima si materialele destinate a fi consumate sau prelucrate in exploatarea unei intreprinderi, produsele in curs de fabricatie si produsele finite;
k) echipamentele, instalatiile si orice alte bunuri destinate sa serveasca in mod durabil exploatarii unei intreprinderi;
l) orice alte bunuri mobile, corporale sau incorporale.
ART. 2.390
Ipoteca instrumentelor financiare
(1) Ipoteca asupra instrumentelor financiare se constituie conform regulilor pietei pe care acestea sunt tranzactionate.
(2) Ipoteca asupra actiunilor sau partilor sociale ale unei societati comerciale se constituie potrivit regulilor stabilite prin lege speciala.
ART. 2.391
Descrierea bunului ipotecat
(1) Contractul de ipoteca trebuie sa cuprinda o descriere suficient de precisa a bunului grevat.
(2) Descrierea este suficient de precisa, chiar daca bunul nu este individualizat, in masura in care permite in mod rezonabil identificarea acestuia.
(3) Descrierea se poate face prin intocmirea unei liste a bunurilor mobile ipotecate, prin determinarea categoriei din care acestea fac parte, prin indicarea cantitatii, prin stabilirea unei formule de determinare si prin orice alta modalitate care permite in mod rezonabil identificarea bunului mobil ipotecat.
(4) Atunci cand ipoteca poarta asupra unei universalitati, contractul trebuie sa descrie natura si continutul acesteia.
(5) Stipulatia potrivit careia ipoteca greveaza toate bunurile mobile sau toate bunurile mobile prezente si viitoare ale constituitorului nu constituie o descriere suficient de precisa in sensul alin. (1).
(6) Daca ipoteca poarta asupra unui cont bancar, acesta trebuie individualizat in mod distinct in contractul de ipoteca.
ART. 2.392
Extinderea ipotecii asupra produselor
(1) Ipoteca se extinde asupra fructelor si productelor bunului mobil ipotecat, precum si asupra tuturor bunurilor primite de constituitor in urma unui act de administrare ori de dispozitie incheiat cu privire la bunul mobil ipotecat.
(2) Se considera, de asemenea, a fi un produs al bunului mobil ipotecat orice bun care il inlocuieste sau in care trece valoarea acestuia.
ART. 2.393
Instrainarea bunului ipotecat
(1) Cel care achizitioneaza un bun in cursul obisnuit al activitatii unei intreprinderi care instraineaza bunuri de acelasi fel dobandeste bunul liber de ipotecile constituite de instrainator, chiar daca ipoteca este perfecta, iar dobanditorul cunoaste existenta acesteia.
(2) In acest caz, ipoteca se stramuta asupra pretului sau altor bunuri rezultate din instrainarea bunului ipotecat.
II. Drepturile si obligatiile partilor
ART. 2.394
Dreptul de inspectie
Creditorul ipotecar are dreptul sa inspecteze bunul ipotecat. El este insa dator sa nu stanjeneasca activitatea celui care detine bunul ipotecat.
ART. 2.395
Dreptul de a culege fructele bunului ipotecat
Stipulatia prin care creditorul ipotecar isi rezerva dreptul sa isi insuseasca produsele bunului ipotecat in contul creantei nu este valabila decat daca stabileste in mod detaliat conditiile si proportia in care urmeaza a se reduce creanta garantata in urma exercitarii acestui drept.
ART. 2.396
Exigibilitatea anticipata
(1) Creditorul ipotecar are dreptul sa considere exigibila creanta garantata si sa execute ipoteca in cazul in care constata lipsa unei intretineri corespunzatoare a bunului ipotecat sau alte fapte, imputabile debitorului, de natura sa faca dificila sau imposibila executarea ipotecii, astfel cum aceste fapte sunt determinate prin contractul de ipoteca.
(2) Creditorul poate sa exercite dreptul prevazut la alin. (1) numai daca are temeiuri rezonabile sa creada ca bunul ipotecat este pe cale de a fi pus in pericol sau ca exista posibilitatea ca executarea obligatiei sa fie impiedicata.
(3) Clauzele care impun debitorului plata anticipata si imediata la cerere a obligatiei garantate sau plata vreunei alte obligatii prin faptul constituirii unei alte garantii asupra aceluiasi bun se considera nescrise.
ART. 2.397
Declaratiile privitoare la ipoteca
(1) Constituitorul are dreptul sa adreseze creditorului ipotecar o cerere scrisa prin care sa solicite acestuia:
a) sa emita o declaratie cu privire la valoarea ramasa din creanta garantata prin ipoteca;
b) sa confirme ori, dupa caz, sa rectifice lista bunurilor care, in opinia debitorului, fac obiectul ipotecii;
c) sa confirme ori, dupa caz, sa rectifice valoarea creantei care, in opinia debitorului, mai este garantata prin ipoteca la o anumita data.
(2) Creditorul este obligat sa comunice debitorului, in termen de 15 zile de la primirea cererii prevazute la alin. (1), dupa caz:
a) o declaratie scrisa prin care indica suma ramasa a fi garantata prin ipoteca;
b) confirmarea sau rectificarea declaratiei debitorului privitoare la bunurile grevate si la suma ramasa;
c) o declaratie potrivit careia nu mai este titularul ipotecii, indicand totodata numele si adresa succesorului sau in drepturi.
(3) Debitorul are dreptul sa obtina in mod gratuit o asemenea declaratie la fiecare 6 luni.
(4) Creditorul poate sa ceara debitorului rambursarea costurilor rezonabile ocazionate de emiterea declaratiei unei solicitari suplimentare fata de cea prevazuta la alin. (3).
§2. Ipotecile asupra creantelor
I. Dispozitii comune
ART. 2.398
Obiectul ipotecii
Ipoteca poate sa aiba ca obiect fie una sau mai multe creante, fie o universalitate de creante.
ART. 2.399
Intinderea ipotecii asupra unei universalitati de creante
Ipoteca asupra unei universalitati de creante nu cuprinde creantele nascute din instrainarea bunurilor debitorului ca urmare a exercitarii drepturilor unui tert si nici creantele nascute din contractele de asigurare incheiate de debitor cu privire la bunurile sale.
ART. 2.400
Notificarea debitorului creantei ipotecate
(1) Creditorul ipotecar nu poate cere plata decat dupa ce comunica in scris debitorului acesteia existenta ipotecii, creanta ipotecata, suma datorata, locul si modalitatea de plata.
(2) Acceptarea ipotecii de catre debitorul creantei ipotecate, facuta prin act scris, produce aceleasi efecte.
ART. 2.401
Plata creantei grevate de ipoteca
(1) Debitorul nu se poate libera decat platind creditorului ipotecar in modul indicat in comunicare.
(2) Cu toate acestea, debitorul creantei afectate de ipoteca poate plati constituitorului daca creditorul ipotecar nu ii comunica dovada ipotecii in termen de 15 zile de la data la care i s-a solicitat in scris acest lucru.
(3) Dovada ipotecii se poate face fie cu copia certificata de pe contractul de ipoteca, fie cu o copie a avizului de ipoteca.
ART. 2.402
Ipoteca unei creante garantate cu ipoteca
Ipoteca ce poarta asupra unei creante care este garantata, la randul sau, cu o ipoteca mobiliara sau imobiliara trebuie inscrisa in arhiva. De asemenea, creditorul in favoarea caruia s-a ipotecat creanta trebuie sa remita debitorului acestei creante o copie a avizului de ipoteca.
II. Drepturile si obligatiile partilor
ART. 2.403
Actiunile impotriva debitorului creantei grevate
Atat constituitorul ipotecii, cat si creditorul ipotecar pot intenta actiuni impotriva debitorului creantei care face obiectul ipotecii, insa cu indatorirea de a-l introduce pe celalalt in cauza.
ART. 2.404
Drepturile creditorului ipotecar
Creditorul ipotecar poate percepe, la scadenta creantei ipotecate, capitalul, dobanzile si celelalte sume pe care aceasta le produce si elibereaza debitorului creantei afectate de ipoteca chitanta pentru sumele primite. O copie de pe aceasta chitanta va fi trimisa constituitorului ipotecii.
ART. 2.405
Imputarea sumelor percepute
In lipsa de stipulatie contrara, creditorul imputa sumele percepute asupra creantei sale, chiar neajunsa la scadenta, potrivit regulilor stabilite pentru imputatia platilor.
ART. 2.406
Perceperea sumelor de cel care a constituit ipoteca
(1) Prin actul constitutiv al ipotecii, creditorul ipotecar poate incuviinta celui care a constituit ipoteca sa perceapa, la scadenta, capitalul, dobanzile si celelalte sume cuvenite in temeiul creantei ipotecate.
(2) Creditorul ipotecar poate retrage oricand aceasta incuviintare, cu indatorirea de a-i notifica in scris pe cel care a constituit ipoteca si pe debitorul creantei ipotecate.
ART. 2.407
Urmarirea sumelor neplatite
Creditorul ipotecar nu este tinut el insusi sa recupereze in justitie sumele neplatite de debitorul creantei ipotecate. El este insa dator sa il informeze de indata pe cel care a constituit ipoteca cu privire la orice nereguli la plata sumelor datorate de catre debitorul creantei ipotecate.
ART. 2.408
Remiterea diferentei
Creditorul ipotecar este obligat sa remita debitorului sau sumele incasate care depasesc cuantumul capitalului creantei ipotecate, al dobanzilor si al cheltuielilor. Orice stipulatie contrara se considera nescrisa.
§3. Perfectarea ipotecilor mobiliare
ART. 2.409
Ipotecile mobiliare perfecte
(1) Ipoteca este perfecta atunci cand produce efecte potrivit dispozitiilor art. 2.387, iar formalitatile cerute de lege pentru publicitatea sa au fost indeplinite.
(2) Publicitatea ipotecilor mobiliare se asigura prin inscrierea acestora in arhiva, daca prin lege nu se prevede altfel.
(3) Ipoteca perfecta este opozabila celorlalti creditori ai constituitorului, celor care dobandesc ulterior drepturi asupra bunului ipotecat, precum si tuturor celorlalte persoane.
ART. 2.410
Publicitatea ipotecii asupra conturilor
(1) Publicitatea ipotecii asupra conturilor deschise la o institutie de credit se realizeaza prin inscrierea ipotecii la arhiva sau poate fi satisfacuta prin controlul asupra contului.
(2) Un creditor ipotecar dobandeste controlul asupra unui cont daca:
a) creditorul ipotecar este chiar institutia de credit la care este deschis contul;
b) constituitorul, institutia de credit si creditorul ipotecar convin in scris ca institutia de credit, fara a solicita consimtamantul constituitorului ipotecii, va urma instructiunile prin care creditorul dispune de sumele aflate in cont; sau
c) creditorul ipotecar devine titular al contului.
(3) Creditorul ipotecar care indeplineste conditiile prevazute la alin. (2) are controlul asupra contului chiar daca cel care a constituit ipoteca pastreaza dreptul de a dispune de sumele aflate in cont.
ART. 2.411
Publicitatea ipotecii asupra instrumentelor financiare
Publicitatea ipotecii asupra instrumentelor financiare care, potrivit regulilor pietei pe care sunt tranzactionate, pot fi transferate prin simpla inregistrare in registrele care o deservesc se realizeaza potrivit regulilor aplicabile acelei piete.
ART. 2.412
Conservarea rangului ipotecii
(1) In cazul in care descrierea bunului grevat care a fost inscrisa initial la arhiva nu acopera tipul de produse rezultate, ipoteca nu isi pastreaza rangul asupra acestor produse decat daca creditorul inscrie la arhiva un aviz modificator in termen de 15 zile de la data la care constituitorul ipotecii a obtinut acele produse.
(2) Atunci cand produsele bunului ipotecat sunt sume de bani a caror origine poate fi stabilita, ipoteca isi conserva rangul asupra acestora, fara sa fie necesara inscrierea unui aviz modificator.
§4. Inscrierea ipotecilor mobiliare
ART. 2.413
Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare
(1) Inregistrarea operatiunilor privind ipotecile mobiliare, a operatiunilor asimilate acestora, precum si a altor drepturi prevazute de lege se efectueaza numai in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Organizarea si functionarea arhivei se reglementeaza prin lege speciala.
ART. 2.414
Validitatea ipotecii
Inscrierea in arhiva nu confera validitate unei ipoteci lovite de nulitate.
ART. 2.415
Efectul inscrierii
Creditorul care inscrie o ipoteca asupra unui bun este prezumat ca are cunostinta despre existenta tuturor ipotecilor care au fost inscrise mai inainte cu privire la acelasi bun. Dovada contrara nu este admisibila.
ART. 2.416
Neconcordante intre aviz si contractul de ipoteca
Daca exista neconcordante intre informatiile cuprinse in formularul de aviz si cele cuprinse in contractul de ipoteca, in raporturile dintre terti si in cele dintre parti si terti prevaleaza informatiile cuprinse in formularul de aviz.
ART. 2.417
Notificarea inscrierii
Creditorul ipotecar este obligat sa comunice constituitorului o copie de pe avizul de ipoteca in cel mult 24 de ore de la inscrierea acesteia.
ART. 2.418
Domiciliul partilor
(1) In realizarea drepturilor si obligatiilor partilor unui contract de ipoteca fata de terti, se considera ca acestea au domiciliul indicat in avizul de ipoteca. Toate comunicarile transmise potrivit contractului de ipoteca la adresa mentionata in formularul de aviz sunt valabile si produc efecte.
(2) Partea care isi schimba domiciliul trebuie sa comunice schimbarea celeilalte parti si sa o inscrie la arhiva.
ART. 2.419
Obligatia de radiere
In cel mult 10 zile de la data la care obligatia garantata a fost platita, creditorul ipotecar este obligat sa ceara operatorului arhivei radierea ipotecii. Creditorul ipotecar care omite sa solicite radierea ipotecii raspunde pentru prejudiciile directe sau indirecte aduse debitorului si constituitorului ipotecii. In acest caz, valoarea daunelor-interese ce urmeaza a fi platite nu poate fi mai mica decat echivalentul in lei al sumei de 500 euro.
SECTIUNEA a 4-a
Concursul intre creditorii ipotecari
ART. 2.420
Concursul ipotecilor mobiliare
(1) Rangul ipotecilor perfecte se determina potrivit ordinii inscrierii sau perfectarii ipotecilor, cu exceptiile prevazute de lege.
(2) Ipoteca perfecta este intotdeauna preferata ipotecilor care nu au fost perfectate.
ART. 2.421
Concursul ipotecilor imobiliare
Rangul ipotecilor imobiliare este determinat de ordinea inregistrarii cererilor de inscriere in cartea funciara.
ART. 2.422
Concursul ipotecilor mobiliare cu ipotecile imobiliare
Atunci cand acelasi bun este grevat atat de ipoteci mobiliare, cat si de ipoteci imobiliare, sunt preferati creditorii a caror ipoteca a fost anterior facuta publica in registrele de publicitate aferente. Cu toate acestea, ipoteca imobiliara inscrisa in aceeasi zi cu o ipoteca mobiliara va fi preferata acesteia din urma.
ART. 2.423
Concursul dintre ipotecile inscrise si gaj
Creditorul a carui ipoteca este inscrisa in arhiva este preferat creditorului gajist, chiar daca acesta a obtinut detentia bunului ipotecat anterior inscrierii ipotecii.
ART. 2.424
Concursul dintre ipotecile generale si ipotecile speciale
Intre o ipoteca asupra unei universalitati de bunuri mobile si o ipoteca asupra unor bunuri mobile determinate are prioritate aceea dintre ele care a fost inscrisa sau perfectata mai intai.
ART. 2.425
Ipotecile mobiliare privilegiate
(1) Ipoteca constituita in favoarea vanzatorului unui bun sau a creditorului care a acordat imprumut pentru cumpararea bunului are prioritate asupra unei ipoteci anterioare, daca, inainte ca debitorul sa obtina posesia bunului ipotecat, avizul a fost inscris la arhiva, iar vanzatorul sau, dupa caz, creditorul il instiinteaza in scris pe creditorul ipotecar anterior despre vanzare si despre inscrierea ipotecii.
(2) Ipoteca asupra recoltei sau asupra produselor ce se vor obtine prin valorificarea acesteia, constituita in scopul obtinerii sumelor necesare pentru a produce recolta, precum si ipoteca constituita in perioada de crestere a plantelor ori in cursul unei perioade de 6 luni inainte de recoltare sunt preferate din momentul inscrierii lor in arhiva oricarei alte ipoteci.
(3) Ipoteca asupra efectivelor de animale sau asupra produselor acestora, constituita in scopul asigurarii fondurilor care sa ii permita celui care a constituit ipoteca sa achizitioneze nutreturi, medicamente sau hormoni, necesare pentru hrana ori tratarea animalelor, are prioritate asupra oricarei alte ipoteci constituite asupra aceluiasi bun ori asupra produselor lui, alta decat ipoteca vanzatorului de nutreturi, medicamente sau hormoni.
ART. 2.426
Ipoteca asupra conturilor
Ipoteca creditorului care are controlul unui cont este preferata ipotecii unui creditor care nu are controlul asupra acestuia.
ART. 2.427
Cesiunea ipotecii. Schimbarea rangului
(1) Creditorul ipotecar poate ceda unui creditor chirografar ipoteca creantei sale ipotecare. De asemenea, creditorii ipotecari pot conveni schimbarea rangului ipotecilor lor, sub conditia notarii in registrul de publicitate respectiv.
(2) Daca intre ipotecile al caror rang se schimba se gasesc si alte garantii sau drepturi ai caror titulari n-au consimtit la schimb, conventia nu le poate fi opusa decat in masura in care le era opozabila garantia al carei rang a fost cedat.
(3) In toate cazurile, cesiunea rangului se face in limita creantei ipotecare al carei rang a fost cedat, iar schimbul rangului se face in limita creantei ipotecare care are rangul preferat.
(4) Daca bunul ipotecat este vandut la licitatie, creditorul care a dobandit rangul unei creante sub conditie va putea renunta la beneficiul schimbarii de rang, creanta ipotecara conditionala reluandu-si rangul cedat.
SECTIUNEA a 5-a
Stingerea ipotecilor
ART. 2.428
Stingerea ipotecilor
(1) Ipoteca imobiliara se stinge prin radierea din cartea funciara sau prin pieirea totala a bunului.
(2) Ipoteca mobiliara se stinge, iar ipoteca imobiliara se poate radia pentru una dintre urmatoarele cauze:
a) stingerea obligatiei principale prin oricare dintre modurile prevazute de lege;
b) neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea obligatiei garantate ori indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia;
c) neindeplinirea evenimentului de care depinde nasterea ipotecii ori indeplinirea evenimentului de care depinde stingerea acesteia;
d) dobandirea de catre creditor a bunului grevat;
e) renuntarea expresa sau tacita a creditorului la ipoteca;
f) in orice alte cazuri prevazute de lege.
(3) Cu toate acestea, in cazurile prevazute la alin. (2) lit. a) si b), ipoteca nu se stinge daca partile convin ca ea sa fie folosita pentru garantarea unei alte obligatii determinate ori determinabile, fara a se vatama insa drepturile dobandite anterior de alte persoane.
SECTIUNEA 1
Dispozitii generale
ART. 2.429
Executarea ipotecilor
In cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, creditorul poate urmari bunul ipotecat, potrivit dispozitiilor prezentului capitol.
ART. 2.430
Conditiile executarii
Executarea ipotecii nu poate fi realizata decat in virtutea unui titlu executoriu si pentru o creanta certa, lichida si exigibila.
ART. 2.431
Titlurile executorii
Contractele de ipoteca valabil incheiate sunt, in conditiile legii, titluri executorii.
ART. 2.432
Alte cai de realizare a creantei
Dispozitiile prezentului capitol nu aduc nicio atingere dreptului creditorului de a-si realiza creanta pe calea unei actiuni personale sau de a solicita luarea oricaror masuri necesare pentru executarea ipotecii, potrivit Codului de procedura civila.
ART. 2.433
Interdictia pactului comisoriu
Orice clauza potrivit careia, pentru a garanta executarea obligatiei debitorului sau, creditorul isi rezerva dreptul sa devina proprietarul irevocabil al bunului sau sa dispuna de acesta fara formalitatile impuse de lege se considera nescrisa.
ART. 2.434
Discutiunea bunurilor mobile
Un creditor ipotecar de rang inferior poate sa se opuna la urmarirea bunului mobil care ii este anume ipotecat, daca au mai ramas bunuri mobile suficiente ipotecate in favoarea creditorului de rang superior pentru aceeasi datorie, si poate sa ceara discutiunea prealabila cu respectarea formalitatilor reglementate la art. 2.295. Daca cererea este admisa, urmarirea bunului ipotecat este suspendata.
SECTIUNEA a 2-a - Executarea ipotecii mobiliare
§1. Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale
I. Deposedarea debitorului
ART. 2.435
Drepturile creditorului
In caz de neexecutare, creditorul are dreptul, la alegerea sa:
a) sa vanda bunul ipotecat in conditiile art. 2.445-2.459;
b) sa isi insuseasca bunul pentru a stinge creanta ipotecara in conditiile art. 2.460-2.463;
c) sa preia bunul in scop de administrare in conditiile art. 2.468-2.473.
ART. 2.436
Urmarirea accesoriilor unui imobil
Atunci cand ipoteca poarta asupra unor bunuri mobile accesorii ale unui imobil, creditorul ipotecar se poate prevala, in privinta acestora, de drepturile recunoscute in prezenta sectiune, afara de cazul in care a inceput urmarirea potrivit regulilor stabilite pentru executarea ipotecilor imobiliare.
ART. 2.437
Separarea accesoriilor unui imobil
(1) Atunci cand titularul unei ipoteci constituite asupra unui bun mobil accesoriu al unui imobil este preferat titularilor altor drepturi reale asupra bunului imobil respectiv, el poate, in caz de neexecutare din partea debitorului, sa separe cele doua bunuri.
(2) In acest caz, creditorul ipotecar este obligat sa ii despagubeasca pe titularii de drepturi reale asupra imobilului, cu exceptia constituitorului, pentru cheltuielile necesare repararii stricaciunilor cauzate de separarea celor doua bunuri.
(3) Creditorul nu este obligat la despagubiri pentru scaderea valorii bunului imobil ca urmare a inlaturarii bunului ipotecat ori a necesitatii de a-l inlocui.
(4) Cei indreptatiti la despagubire pot refuza separarea bunurilor cat timp creditorul ipotecar nu ofera o garantie suficienta pentru plata despagubirilor.
(5) Dispozitiile prezentului articol nu se aplica materialelor obisnuite de constructie care sunt incorporate intr-o constructie.
ART. 2.438
Dreptul de a prelua bunurile
Creditorul ipotecar are dreptul:
a) sa preia bunurile ipotecate, cu toate accesoriile acestora;
b) fara a le deplasa, sa ia masurile necesare pentru ca echipamentele si alte asemenea bunuri sa nu mai poata fi folosite si sa dispuna ulterior de acestea conform dispozitiilor art. 2.447.
ART. 2.439
Preluarea bunului
Creditorul poate prelua bunul ipotecat prin mijloace proprii sau cu ajutorul unui organ de executare.
ART. 2.440
Preluarea bunului prin mijloace proprii
(1) Atunci cand contractul de ipoteca mobiliara o permite in mod expres, creditorul poate prelua bunul mobil, precum si titlurile si inscrisurile care constata dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, prin mijloace proprii, dupa o prealabila notificare prin intermediul executorului judecatoresc.
(2) Creditorul nu poate insa tulbura linistea si ordinea publica ori recurge, in mod direct sau indirect, la constrangere, chiar daca fapta sa nu ar constitui o infractiune. Orice stipulatie care limiteaza aceasta obligatie se considera nescrisa.
ART. 2.441
Remiterea bunului ipotecat
(1) Cel care detine bunul mobil este dator sa il predea creditorului ipotecar, care urmareste bunul potrivit procedurii prevazute in prezentul capitol. Acesta poate insa refuza predarea, in cazul in care creditorul nu face dovada dreptului sau de a prelua bunul.
(2) Cu exceptia creditorului ipotecar de rang superior care a pornit, la randul sau, executarea, niciun alt creditor nu ii poate cere creditorului care a preluat bunul sa i-l remita.
ART. 2.442
Preluarea silita a bunului
(1) Creditorul poate solicita concursul executorului judecatoresc pentru a prelua bunul.
(2) Cererea creditorului va fi insotita de o copie de pe contractul de garantie, de o descriere a bunului ce urmeaza a fi preluat si, daca este cazul, de o copie certificata de pe inscrierea ipotecii la arhiva.
(3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice sunt obligati sa acorde tot sprijinul pentru preluarea bunului.
ART. 2.443
Obligatiile executorului judecatoresc
(1) In termen de 48 de ore de la primirea cererii, executorul judecatoresc se deplaseaza la locul unde se afla bunul ipotecat, il ridica si il preda de indata creditorului.
(2) Executorul judecatoresc intocmeste un proces-verbal, in doua exemplare, dintre care unul se pastreaza la dosarul de executare, iar celalalt se comunica debitorului in conditiile Codului de procedura civila.
(3) Creditorul avanseaza cheltuielile si suporta riscurile transportului si depozitarii bunului.
(4) In cazul in care este necesar sa se recurga la constrangere, executorul judecatoresc este obligat sa revina in cursul aceleiasi zile, insotit de agenti ai fortei publice, pentru a prelua bunul afectat garantiei. Nu este necesara prezentarea unei hotarari judecatoresti sau a altui act provenind de la autoritatile administrative.
ART. 2.444
Drepturile si obligatiile creditorului
Creditorul care detine bunul ipotecat are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia imputernicit cu administrarea simpla, dispozitiile art. 795-799 aplicandu-se in mod corespunzator.
II. Vanzarea bunului ipotecat
ART. 2.445
Vanzarea bunurilor ipotecate
(1) Creditorul ipotecar poate cere instantei de executare incuviintarea executarii ipotecii mobiliare prin vanzarea bunului mobil ipotecat. La cererea de incuviintare se vor depune documente care atesta existenta creantei ipotecare si a ipotecii mobiliare, impreuna cu dovada perfectarii ipotecii. Instanta va analiza existenta creantei si a ipotecii legal perfectate si va incuviinta vanzarea, cu citarea partilor interesate.
(2) Creditorul ipotecar poate vinde bunurile mobile ipotecate in starea in care se gasesc sau dupa luarea unor masuri comercial rezonabile pentru valorificarea acestora.
(3) Creditorul poate vinde bunurile mobile ipotecate prin licitatie publica ori prin negociere directa, prin unul sau mai multe contracte, in bloc ori separat, in orice moment sau loc, in conditii comerciale rezonabile.
(4) Partile pot conveni, prin contractul de ipoteca, modul de valorificare a bunurilor grevate.
(5) In toate cazurile, vanzarea trebuie realizata intr-o maniera comercial rezonabila in ceea ce priveste metoda, momentul, locul, conditiile si toate celelalte aspecte ale acesteia.
ART. 2.446
Vanzarea comercial rezonabila
(1) Vanzarea bunurilor este comercial rezonabila daca are loc:
a) in modul in care se dispune in mod obisnuit de bunuri de acelasi fel pe o piata organizata;
b) la pretul stabilit pe o piata organizata si valabil in momentul vanzarii;
c) in conformitate cu practicile comerciale rezonabile urmate de cei care vand in mod obisnuit bunuri de acelasi fel;
d) in conformitate cu regulile stabilite prin contractul de ipoteca, atunci cand nu exista o piata organizata pentru bunul ipotecat sau daca nu exista practici comerciale standardizate.
(2) In conditiile prevazute la alin. (1), simplul fapt ca se putea obtine un pret mai mare daca vanzarea ar fi avut loc in alt moment sau printr-o alta metoda decat cea aleasa de creditor nu face ca vanzarea sa nu fie considerata comercial rezonabila.
ART. 2.447
Vanzarea bunului aflat in posesia debitorului
(1) Creditorul poate vinde bunul ipotecat, chiar daca acesta se afla in posesia debitorului.
(2) Cumparatorul are dreptul de a intra in posesia bunului, in conditiile art. 2.435-2.444.
ART. 2.448
Cumpararea de catre creditor
(1) Un creditor ipotecar nu poate cumpara bunul decat:
a) in cadrul unei licitatii publice;
b) prin vanzare directa, insa numai daca bunuri de acelasi fel sunt vandute in mod obisnuit pe o piata reglementata.
(2) In aceste cazuri, creditorul poate depune creanta in contul pretului.
ART. 2.449
Notificarea vanzarii
(1) Daca doreste sa vanda bunul dupa procedura reglementata in prezenta sectiune, creditorul este tinut sa comunice persoanelor prevazute la art. 2.450 o notificare de executare si sa inscrie un aviz de executare la arhiva.
(2) Atat comunicarea notificarii, cat si inscrierea avizului de executare trebuie realizate cu cel putin 15 zile inainte de data stabilita pentru vanzare.
(3) Nerespectarea acestor formalitati atrage nulitatea vanzarii.
(4) Dispozitiile acestui articol nu se aplica atunci cand bunurile care fac obiectul urmaririi sunt supuse pieirii, deteriorarii ori devalorizarii rapide ori sunt vandute in mod obisnuit pe o piata organizata.
ART. 2.450
Destinatarii notificarii
Creditorul trebuie sa adreseze notificarea:
a) debitorului obligatiei garantate prin ipoteca, fideiusorilor si codebitorilor solidari ai acestuia;
b) constituitorului sau, dupa caz, succesorilor in drepturi ai acestuia;
c) tuturor creditorilor ipotecari ale caror ipoteci au devenit opozabile prin inscrierea in arhiva a unui aviz care identifica bunul grevat si care, la data notificarii, este inscris pe numele debitorului;
d) tuturor persoanelor de la care a primit notificarea existentei unui drept sau a unei pretentii cu privire la bunul ipotecat, precum si celor de la care bunul a fost ridicat ori la care acesta se afla, daca sunt cunoscuti;
e) tuturor creditorilor ipotecari si privilegiati a caror garantie a devenit opozabila pe alta cale, in temeiul legii, daca creditorul ipotecar cunoaste identitatea si adresa acestora.
ART. 2.451
Continutul notificarii
Notificarea vanzarii trebuie sa indice in mod clar:
a) constituitorul si creditorul ipotecar;
b) bunurile care fac obiectul urmaririi;
c) suma pentru care se porneste urmarirea;
d) metoda prin care se va realiza valorificarea bunului;
e) data, ora si locul la care va avea loc licitatia publica, precum si pretul de pornire a licitatiei ori, dupa caz, data si ora cu incepere de la care creditorul va dispune de bun.
ART. 2.452
Opozitia la executare
(1) In termen de 15 zile de la comunicarea notificarii sau, dupa caz, de la inscrierea avizului de executare in arhiva, cei interesati sau vatamati prin executare pot formula opozitie la executare.
(2) Opozitia suspenda de drept procedura de vanzare pana la solutionarea definitiva a cauzei. Creditorul ipotecar care nu a preluat inca bunul va putea sa o faca si pe perioada judecarii opozitiei.
(3) Instanta va solutiona opozitia in termen de 5 zile. Hotararea instantei poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la comunicare. In cazul respingerii opozitiei, apelul nu il opreste pe creditor sa treaca la valorificarea bunului. Apelul se solutioneaza de urgenta potrivit regulilor de la ordonanta presedintiala.
(4) Instanta poate dispune incetarea executarii pornite de creditor, daca debitorul a platit, precum si restituirea bunului de catre creditor. Daca instanta constata ca vanzarea ar urma sa se faca cu incalcarea dispozitiilor prezentei sectiuni, va stabili conditiile si regulile corespunzatoare si va incuviinta valorificarea bunului.
ART. 2.453
Plata creantei ipotecare
In orice moment pana la vanzarea bunului de catre creditor, debitorul si orice persoana interesata pot executa obligatia, platind totodata cheltuielile rezonabile facute pentru preluarea si vanzarea bunului. In acest caz, creditorul este obligat sa accepte plata, sa inceteze imediat orice masura de executare silita si sa restituie bunul debitorului.
ART. 2.454
Preferinta la executare
(1) Creditorul ipotecar de rang superior este preferat creditorilor de rang inferior in ceea ce priveste exercitiul dreptului de a executa ipoteca si poate, cat timp bunul nu a fost vandut, sa continue executarea inceputa sau sa porneasca o noua executare.
(2) Acesta poate fi insa tinut sa restituie cheltuielile facute de un creditor de rang inferior daca, fiind notificat cu privire la executarea ipotecii, omite sa invoce prioritatea drepturilor sale intr-un termen rezonabil.
ART. 2.455
Dobandirea lucrului de catre cumparator
(1) Vanzarea bunului in cadrul procedurii reglementate in prezentul capitol:
a) transfera cumparatorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului;
b) stinge ipoteca in virtutea careia vanzarea a avut loc;
c) stinge toate celelalte ipoteci si privilegii, daca prin lege nu se prevede altfel.
(2) Titlurile sau inscrisurile care constata dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, contractul de ipoteca, impreuna cu mentiunea stingerii garantiei la arhiva fac dovada dreptului de proprietate al dobanditorului.
ART. 2.456
Obligatia personala a debitorului
Debitorul ramane obligat personal pentru partea din creanta care nu este acoperita de pretul obtinut din vanzare.
ART. 2.457
Vanzarea bunului care nu apartine debitorului
(1) Creditorul trebuie sa restituie proprietarului fie lucrul, fie pretul vanzarii, indata ce a aflat ca debitorul nu este proprietarul bunului ipotecat.
(2) In cazul in care creditorul nu cunoaste aceasta imprejurare pana la distribuirea pretului, el este exonerat de orice raspundere, daca a restituit debitorului ceea ce ramane din vanzarea bunului.
ART. 2.458
Locatiunea bunului dupa vanzare
(1) Se poate conveni ca, dupa vanzare, constituitorul sa foloseasca bunul in calitate de locatar.
(2) Dreptul constituitorului va fi opozabil oricarui dobanditor al bunului daca a fost inscris la arhiva sau daca a fost cunoscut de acesta pe alta cale.
ART. 2.459
Distribuirea sumelor realizate
(1) Dupa deducerea cheltuielilor rezonabile facute de creditor cu preluarea, conservarea, luarea masurilor pentru valorificarea bunului si cu vanzarea, creditorul distribuie sumele de bani realizate din executare creditorilor privilegiati si ipotecari, potrivit ordinii de preferinta, chiar daca acestia ar avea creante afectate de termen suspensiv sau de conditie rezolutorie. Cu privire la aceste sume, creditorul are drepturile si obligatiile unui administrator al bunurilor altuia imputernicit cu administrarea simpla, dispozitiile art. 795-799 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Suma ramasa disponibila se preda debitorului in termen de 3 zile de la primirea sumelor rezultate din valorificarea bunului. Daca plata nu poate avea loc, suma va fi depusa intr-un cont bancar, urmand ca debitorul sa fie instiintat despre aceasta de catre creditor.
(3) Creditorul va intocmi de indata un proces-verbal despre eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare. Acesta se va comunica imediat debitorului, constituitorului si celorlalti creditori privilegiati si ipotecari si se va inscrie la arhiva.
(4) Orice intelegere dintre creditor si debitor prin care se stabileste o alta destinatie a sumelor rezultate din executare se considera nescrisa.
III. Preluarea bunului ipotecat in contul creantei
ART. 2.460
Preluarea bunului ipotecat in contul creantei
(1) Creditorul isi poate insusi bunul ipotecat pentru stingerea creantei, daca prin lege nu se prevede altfel, constituitorul consimte la aceasta, iar persoanele prevazute la art. 2.450 nu se opun.
(2) Consimtamantul constituitorului la preluarea bunului de catre creditor in contul creantei trebuie sa fie exprimat in scris si sa fie ulterior neexecutarii.
ART. 2.461
Notificarea ofertei de preluare in contul creantei
Creditorul care doreste sa preia bunul ipotecat pentru stingerea creantei sale va inscrie in arhiva un aviz de preluare in contul creantei si va notifica aceasta oferta persoanelor prevazute la art. 2.450.
ART. 2.462
Opunerea la preluarea in contul creantei
(1) Opunerea la preluarea bunului in contul creantei facuta de persoanele prevazute la art. 2.450 produce efecte numai daca este comunicata creditorului in termen de 15 zile de la notificare.
(2) Dispozitiile art. 2.452 se aplica in mod corespunzator.
ART. 2.463
Efectele preluarii in contul creantei
(1) Preluarea bunului de catre creditor in contul creantei:
a) stinge creanta ipotecara;
b) transfera creditorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului;
c) stinge toate ipotecile si privilegiile de rang inferior.
(2) Contractul de ipoteca impreuna cu notificarea de preluare in contul creantei tin loc de titlu de proprietate.
§2. Executarea ipotecii asupra titlurilor reprezentative
ART. 2.464
Ipoteca asupra titlurilor reprezentative
(1) Cand ipoteca are ca obiect titluri reprezentative privind bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit si warante, creditorul are dreptul sa vanda bunurile si sa distribuie pretul, potrivit prevederilor prezentei sectiuni.
(2) Cel ce are o ipoteca asupra unor titluri de valoare negociabile are dreptul de a executa ipoteca impotriva girantilor si avalistilor.
§3. Executarea ipotecii asupra creantelor
ART. 2.465
Ipoteca asupra creantelor
(1) Ipoteca unei creante confera creditorului, atunci cand conditiile pentru a porni executarea silita sunt intrunite, dreptul de a prelua titlul de creanta, de a cere si de a obtine plata sau, la alegerea sa, de a vinde creanta si de a-si insusi pretul, toate acestea in limita sumei garantate.
(2) Cu privire la vanzarea avuta in vedere la alin. (1), dispozitiile privitoare la cesiunea de creanta se aplica in mod corespunzator.
ART. 2.466
Ipoteca asupra conturilor
(1) Atunci cand ipoteca ce poarta asupra unui cont este perfectata conform dispozitiilor art. 2.410 alin. (2) lit. a), creditorul poate compensa soldul creditor al contului cu creanta ipotecara.
(2) Atunci cand ipoteca ce poarta asupra unui cont este perfectata conform dispozitiilor art. 2.410 alin. (2) lit. b) sau c), creditorul ipotecar poate ordona institutiei de credit eliberarea soldului contului in beneficiul sau.
ART. 2.467
Conduita creditorului
In toate cazurile, creditorul trebuie sa actioneze intr-o maniera comercial rezonabila.
§4. Preluarea bunului in vederea administrarii
ART. 2.468
Conditiile
(1) Creditorul care are o ipoteca asupra bunurilor unei intreprinderi poate prelua bunurile ipotecate in vederea administrarii daca notifica hotararea sa persoanelor prevazute la art. 2.450 si inscrie la arhiva un aviz de executare, dispozitiile art. 2.449-2.451 aplicandu-se in mod corespunzator.
(2) Preluarea bunurilor se face temporar, cel mult pana la satisfacerea creantei pentru care s-a constituit garantia.
ART. 2.469
Administratorul
Poate fi administrator creditorul sau o alta persoana desemnata de creditor sau, dupa caz, de catre instanta.
ART. 2.470
Obligatiile administratorului
Creditorul sau cel caruia i-a fost incredintata administrarea bunurilor are calitatea de administrator al bunului altuia insarcinat cu administrarea deplina, dispozitiile art. 800 si 801 aplicandu-se in mod corespunzator.
ART. 2.471
Conservarea drepturilor locatarului
Preluarea bunului in deplina administrare nu poate aduce atingere drepturilor dobandite anterior de locatar.
ART. 2.472
Incetarea administrarii
Administrarea bunului inceteaza in cazul in care creditorul si-a acoperit creanta, inclusiv despagubirile si cheltuielile privind executarea, in cazul in care a facut o notificare prin care alege alta modalitate de executare, precum si in alte cazuri prevazute de lege. Declararea falimentului persoanei impotriva careia se executa garantia nu duce la incetarea administrarii.
ART. 2.473
Obligatiile creditorului la incetarea administrarii
(1) La incetarea administrarii, creditorul este obligat sa dea socoteala si, daca nu a optat pentru o alta modalitate de executare, sa restituie bunurile celui impotriva caruia s-a facut executarea.
(2) Creditorul care si-a acoperit astfel creanta, despagubirile si cheltuielile cu executarea este obligat sa predea persoanei impotriva careia s-a executat garantia si surplusul de bunuri obtinut prin administrare.
§5. Sanctiuni
ART. 2.474
Incalcarea regulilor privitoare la preluarea bunului
(1) Creditorul care incalca regulile de preluare a bunului ipotecat raspunde pentru pagubele pricinuite.
(2) El este, de asemenea, obligat sa restituie bunurile si sa plateasca persoanei impotriva careia a pornit urmarirea o treime din valoarea acestor bunuri.
ART. 2.475
Incalcarea regulilor privitoare la executarea ipotecii
(1) Creditorul care incalca regulile stabilite de prezenta sectiune pentru valorificarea bunului ipotecat raspunde pentru prejudiciile cauzate.
(2) Creditorul este, de asemenea, dator sa plateasca persoanei impotriva careia a pornit urmarirea o treime din valoarea bunurilor supuse urmaririi la momentul vanzarii.
(3) Daca diferenta dintre valoarea bunului ipotecat si pretul realizat prin urmarirea silita este mai mare decat suma prevazuta la alin. (2), creditorul este obligat sa plateasca aceasta diferenta.
(4) Platind aceste sume, creditorul poate retine pretul vanzarii. El pierde insa partea din creanta ipotecara care a ramas neacoperita dupa urmarirea bunului.
ART. 2.476
Stabilirea valorii bunului
(1) Pentru a stabili valoarea bunului in cazul prevazut la art. 2.475 alin. (3), creditorul si constituitorul vor desemna cate un expert evaluator.
(2) Daca diferenta dintre valorile astfel stabilite este mai mica de o cincime, valoarea bunului se considera a fi media aritmetica a celor doua valori.
(3) Daca diferenta este mai mare de o cincime, evaluatorii vor desemna un al treilea expert. Valoarea bunului se considera a fi media aritmetica a celor mai apropiate doua evaluari.
ART. 2.477
Incalcarea regulilor privitoare la distribuirea pretului
Creditorul care incalca regulile stabilite de prezenta sectiune pentru distribuirea pretului raspunde pentru prejudiciile cauzate celorlalti creditori potrivit dreptului comun.
SECTIUNEA a 3-a
Executarea ipotecilor imobiliare
ART. 2.478
Discutiunea bunurilor ipotecate
Creditorul nu poate urmari in acelasi timp vanzarea imobilelor care nu sunt ipotecate decat in cazul cand bunurile care ii sunt ipotecate nu sunt suficiente pentru plata creantei sale.
ART. 2.479
Regulile aplicabile
Urmarirea silita se face cu respectarea dispozitiilor Codului de procedura civila.
SECTIUNEA 1
Constituirea gajului
ART. 2.480
Obiectul gajului
Gajul poate avea ca obiect bunuri mobile corporale sau titluri negociabile emise in forma materializata.
ART. 2.481
Constituirea gajului
(1) Gajul se constituie prin remiterea bunului sau titlului catre creditor sau, dupa caz, prin pastrarea acestuia de catre creditor, cu consimtamantul debitorului, in scopul garantarii creantei.
(2) Gajul asupra titlurilor negociabile se constituie, in cazul titlurilor nominative sau la purtator, prin remiterea acestora, iar in cazul titlurilor la ordin, prin andosarea acestora, in scop de garantie.
ART. 2.482
Publicitatea gajului
(1) Publicitatea gajului bunurilor mobile corporale se realizeaza fie prin deposedarea debitorului, fie prin inscrierea gajului la arhiva.
(2) Publicitatea gajului asupra sumelor de bani se realizeaza numai prin detinerea acestora.
(3) Gajul asupra titlurilor negociabile este perfectat prin remiterea sau, dupa caz, prin andosarea titlurilor.
ART. 2.483
Detinerea bunului de catre creditor
Detinerea bunului de catre creditorul gajist trebuie sa fie publica si neechivoca. Atunci cand fata de terti se creeaza aparenta ca debitorul detine bunul, gajul nu poate fi opus acestora.
ART. 2.484
Detinerea prin intermediul unui tert
Creditorul poate, cu acordul debitorului sau, sa exercite detentia prin intermediul unui tert, insa detinerea exercitata de acesta nu asigura opozabilitatea gajului decat din momentul in care a primit inscrisul constatator al gajului.
ART. 2.485
Conservarea gajului
(1) Gajul exista numai atat timp cat creditorul detine bunul gajat sau, dupa caz, cat timp este valabila andosarea titlului la ordin.
(2) Cu toate acestea, gajul nu se stinge atunci cand:
a) creditorul nu mai detine bunul, fara voia sa, prin fapta altei persoane;
b) creditorul a remis temporar bunul debitorului sau unui tert pentru a-l evalua, repara, transforma sau ameliora;
c) creditorul a remis bunul unui alt creditor al debitorului sau in cadrul unei proceduri de urmarire silita.
ART. 2.486
Restituirea bunului catre creditor
Sub rezerva regulilor privitoare la dobandirea proprietatii bunurilor mobile prin posesia de buna-credinta, creditorul gajist poate sa ceara restituirea bunului de la cel care il detine, cu exceptia cazului in care bunul a fost preluat de un creditor ipotecar cu rang superior sau preluarea a intervenit in cadrul procedurii de executare silita.
SECTIUNEA a 2-a
Drepturile si obligatiile creditorului gajist
ART. 2.487
Drepturile si obligatiile creditorului gajist
Creditorul gajist are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia insarcinat cu administrarea simpla. Dispozitiile art. 795-799 se aplica in mod corespunzator.
ART. 2.488
Fructele bunului gajat
In lipsa de stipulatie contrara, creditorul preda debitorului fructele naturale si industriale. El imputa fructele civile mai intai asupra cheltuielilor facute, apoi asupra dobanzilor si, la urma, asupra capitalului.
ART. 2.489
Rascumpararea titlurilor participative
In cazul rascumpararii actiunilor sau a altor titluri participative la capitalul social al unei societati comerciale, creditorul este indreptatit sa impute pretul platit potrivit regulilor prevazute la art. 2.488.
ART. 2.490
Pieirea bunului
Creditorul nu raspunde pentru pieirea bunului atunci cand aceasta se datoreaza fortei majore, vechimii ori folosirii normale si autorizate a bunului.
ART. 2.491
Cheltuielile de conservare
Debitorul este tinut sa restituie creditorului cheltuielile facute cu conservarea bunului.
ART. 2.492
Restituirea bunului catre debitor
(1) Debitorul nu poate cere restituirea bunului decat dupa ce a executat obligatia, cu exceptia cazului in care creditorul foloseste ori conserva bunul in mod abuziv.
(2) Gajul se stinge atunci cand creditorul este obligat sa restituie bunul in temeiul unei hotarari judecatoresti pronuntate in conditiile alin. (1).
ART. 2.493
Indivizibilitatea gajului
(1) Gajul poarta asupra tuturor bunurilor grevate pana la stingerea integrala a obligatiei garantate.
(2) Mostenitorul debitorului, platind partea din datorie care ii revine, nu poate cere partea sa din bunul grevat cat timp obligatia nu este stinsa in intregime.
(3) Mostenitorul creditorului gajist, primind partea din creanta care ii revine, nu poate remite bunul grevat in dauna celorlalti mostenitori care nu au fost platiti.
ART. 2.494
Aplicarea regulilor privitoare la ipoteca
Dispozitiile privitoare la publicitatea, prioritatea, executarea si stingerea ipotecilor mobiliare se aplica in mod corespunzator.
ART. 2.495
Notiune
(1) Cel care este dator sa remita sau sa restituie un bun poate sa il retina cat timp creditorul nu isi executa obligatia sa izvorata din acelasi raport de drept sau, dupa caz, atat timp cat creditorul nu il despagubeste pentru cheltuielile necesare si utile pe care le-a facut pentru acel bun ori pentru prejudiciile pe care bunul i le-a cauzat.
(2) Prin lege se pot stabili si alte situatii in care o persoana poate exercita un drept de retentie.
ART. 2.496
Exceptii
(1) Dreptul de retentie nu poate fi exercitat daca detinerea bunului provine dintr-o fapta ilicita, este abuziva ori nelegala sau daca bunul nu este susceptibil de urmarire silita.
(2) Dreptul de retentie nu poate fi invocat de catre posesorul de rea-credinta decat in cazurile anume prevazute de lege.
ART. 2.497
Indatoririle celui care exercita dreptul de retentie
Cel care exercita un drept de retentie are drepturile si obligatiile unui administrator al bunului altuia imputernicit cu administrarea simpla, dispozitiile art. 795-799 aplicandu-se in mod corespunzator.
ART. 2.498
Opozabilitatea dreptului de retentie
(1) Dreptul de retentie este opozabil tertilor fara indeplinirea vreunei formalitati de publicitate.
(2) Cu toate acestea, cel care exercita un drept de retentie nu se poate opune urmaririi silite pornite de un alt creditor, insa are dreptul de a participa la distribuirea pretului bunului, in conditiile legii.
ART. 2.499
Stingerea dreptului de retentie
(1) Dreptul de retentie inceteaza daca cel interesat consemneaza suma pretinsa sau ofera retentorului o garantie suficienta.
(2) Deposedarea involuntara de bun nu stinge dreptul de retentie. Cel care exercita acest drept poate cere restituirea bunului, sub rezerva regulilor aplicabile prescriptiei extinctive a actiunii principale si dobandirii bunurilor mobile de catre posesorul de buna-credinta.
Cuprins - Document Top
Redactia E-Juridic are un colectiv de 4 autori specializati din domeniul juridic cu toate ramificatiile sale. Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de proiecte de legi, acte adoptate si noutati legislative. Va explicam in mod detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile cotidiene.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri
