In primul rand, Curtea examineaza aspectul daca operatorul unei platforme de partajare de materiale video sau al unei platforme de stocare-hosting si de partajare de fisiere, pe care utilizatorii pot pune in mod nelegal la dispozitia publicului continuturi protejate, efectueaza el insusi, in conditii precum cele in discutie in prezentele cauze, o „comunicare publica” a acestor continuturi, in sensul Directivei 2001/295. Mai intai, Curtea aminteste obiectivele si definitia notiunii „comunicare publica”, precum si criteriile complementare ce trebuie luate in considerare in cadrul aprecierii individualizate pe care o implica aceasta notiune.
Astfel, Curtea subliniaza, printre aceste criterii, rolul indispensabil al operatorului platformei si caracterul intentionat al interventiei sale. Intr-adevar, acesta efectueaza un „act de comunicare” atunci cand intervine, pe deplin constient de consecintele comportamentului sau, pentru a oferi clientilor sai accesul la o opera protejata, si aceasta in special atunci cand, in lipsa acestei interventii, clientii respectivi nu ar putea, in principiu, sa beneficieze de opera difuzata.
In acest context, Curtea statueaza ca operatorul unei platforme de partajare de materiale video sau al unei platforme de stocare-hosting si de partajare de fisiere, pe care utilizatorii pot pune in mod nelegal la dispozitia publicului continuturi protejate, nu efectueaza o „comunicare publica” a acestora, in sensul Directivei 2001/29, cu exceptia cazului in care aceasta contribuie, dincolo de simpla punere la dispozitie a platformei, la acordarea accesului publicului la astfel de continuturi cu incalcarea dreptului de autor.
Aceasta este situatia in special atunci cand operatorul respectiv are cunostinta in mod concret despre punerea la dispozitie ilicita a unui continut protejat pe platforma sa si nu il sterge sau nu blocheaza prompt accesul ori atunci cand operatorul respectiv, desi stie sau ar trebui sa stie ca, in general, continuturi protejate sunt puse la dispozitia publicului in mod nelegal prin intermediul platformei sale de utilizatorii acesteia, se abtine sa puna in aplicare masurile tehnice adecvate care sunt de asteptat din partea unui operator obisnuit de diligent in situatia sa pentru a contracara in mod credibil si eficient incalcarile dreptului de autor pe platforma sa sau atunci cand participa la selectarea de continuturi protejate comunicate public in mod nelegal, furnizeaza pe platforma sa instrumente destinate in mod specific partajarii ilicite a unor asemenea continuturi ori promoveaza cu buna stiinta astfel de partajari, ceea ce poate fi confirmat de imprejurarea ca operatorul a adoptat un model economic care incurajeaza utilizatorii platformei sale sa realizeze in mod nelegal comunicarea publica a unor continuturi protejate pe aceasta.
In al doilea rand, Curtea examineaza aspectul daca un operator de platforme online poate beneficia de exonerarea de raspundere, prevazuta de Directiva 2000/31 privind comertul electronic, pentru continuturile protejate pe care utilizatorii le comunica in mod nelegal publicului prin intermediul platformei sale. In acesta context, Curtea examineaza daca rolul exercitat de acest operator este neutru, cu alte cuvinte, daca comportamentul sau este pur tehnic, automat si pasiv, presupunand lipsa cunoasterii ori a controlului continuturilor pe care le stocheaza, sau daca, dimpotriva, operatorul mentionat joaca un rol activ de natura sa ii confere o cunoastere sau un control al acestor continuturi. In aceasta privinta, Curtea statueaza ca acest operator poate beneficia de exonerarea de raspundere, cu conditia sa nu joace un rol activ de natura sa ii confere o cunoastere si un control al continuturilor descarcate pe platforma sa. Curtea precizeaza cu privire la acest aspect ca, pentru a fi exclus de la beneficiul exonerarii de raspundere prevazute de aceasta directiva, un astfel de operator trebuie sa aiba cunostinta despre actele ilicite concrete ale utilizatorilor sai aferente unor continuturi protejate care au fost descarcate pe platforma sa.
In al treilea rand, Curtea precizeaza conditiile in care titularii drepturilor, in temeiul Directivei 2001/297, pot obtine ordine judecatoresti impotriva operatorilor de platforme online. Astfel, instanta de trimitere considera ca aceasta directiva nu se opune ca, in temeiul dreptului national, titularul unui drept de autor sau al unui drept conex sa poata obtine o ordonanta presedintiala impotriva operatorului al carui serviciu a fost utilizat de un tert pentru a incalca dreptul sau, fara ca acest operator sa fi avut cunostinta despre aceasta in sensul Directivei 2000/318 decat cu conditia ca, inainte de deschiderea procedurii judiciare, aceasta incalcare sa fi fost notificata in prealabil operatorului respectiv, iar acesta nu a intervenit prompt pentru a elimina continutul in discutie sau pentru a bloca accesul la acesta si pentru a se asigura ca nu se produc din nou astfel de incalcari.
Revine totusi instantelor nationale sarcina de a se asigura, in aplicarea unei astfel de conditii, ca aceasta nu conduce la intarzierea incetarii efective a atingerii astfel incat sa cauzeze prejudicii disproportionate pentru respectivul titular.
Un produs media marca Rentrop&Straton 
E-JURIDIC.RO
