CJUE confirma dreptul de acces la documentele aferente cererii de autorizare pentru medicamente

In Hotararile PTC Therapeutics International/EMA (C-175/18 P) si MSD Animal Health Innovation si Intervet International/EMA (C-178/18 P), pronuntate la 22 ianuarie 2020, Curtea a examinat pentru prima data chestiunea accesului la documentele Uniunii Europene ridicata in cadrul unor cereri de autorizare a introducerii pe piata (in continuare „AIP”). Cu aceasta ocazie, Curtea a respins recursurile formulate, pe de o parte, de PTC Therapeutics International si, pe de alta parte, de MSD Animal Health Innovation si Intervet International impotriva hotararilor Tribunalului1 de respingere a actiunilor lor de anulare a deciziilor prin care Agentia Europeana pentru Medicamente (EMA) acordase accesul la documente care contin informatii prezentate in cadrul procedurii privind cereri de AIP a medicamentelor.

Cele doua cauze privesc legalitatea deciziilor EMA de a acorda, in temeiul Regulamentului nr. 1049/2013, accesul la mai multe documente, si anume la rapoarte de studii toxicologice si la un raport de studiu clinic (denumite in continuare „rapoartele in litigiu”), prezentate de recurente in cadrul cererilor lor de AIP avand ca obiect doua medicamente, dintre care unul de uz uman (cauza C-175/18 P) si celalalt veterinar (cauza C-178/18 P). In speta, dupa ce a autorizat introducerea pe piata a respectivelor medicamente, EMA a decis sa divulge catre terti continutul acestor rapoarte, sub rezerva unor ocultari. Contrar sustinerilor recurentelor, care aratau ca aceste rapoarte trebuie sa beneficieze in intregime de o prezumtie de confidentialitate, EMA estima ca, cu exceptia informatiilor deja ocultate, respectivele rapoarte nu prezinta un caracter confidential. 

Astfel, Curtea a examinat, intr-o prima etapa, aplicarea unei prezumtii generale de confidentialitate de catre o institutie, un organ, un oficiu sau o agentie a Uniunii, sesizata cu o cerere de acces la documente. In aceasta privinta, ea a subliniat ca, atunci cand institutiei, organului, oficiului sau agentiei respective ii este permis sa se bazeze in aceasta privinta pe prezumtii generale care se aplica anumitor categorii de documente, pentru a-i permite sa decida daca divulgarea acestor documente aduce, in principiu, atingere interesului protejat de una sau de mai multe exceptii prevazute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001, aceasta nu are obligatia de a-si intemeia decizia pe o astfel de prezumtie generala. Curtea a concluzionat astfel ca recurgerea la o prezumtie generala de confidentialitate nu constituie decat o simpla posibilitate pentru institutia, organul, oficiul sau agentia in cauza, care are in continuare posibilitatea sa efectueze o examinare concreta si individuala a documentelor in cauza pentru a determina daca acestea, in tot sau in parte, sunt protejate de una sau mai multe dintre exceptiile prevazute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001. Prin urmare, Curtea a inlaturat motivul recurentelor potrivit caruia rapoartele in litigiu beneficiau de o prezumtie generala de confidentialitate, aratand ca EMA nu era obligata sa aplice o asemenea prezumtie respectivelor rapoarte si ca ea efectuase o examinare concreta si individuala a acestor rapoarte, care a determinat-o sa oculteze anumite pasaje din acestea.

Intr-o a doua etapa, Curtea a examinat chestiunea daca decizia EMA de a acorda accesul la rapoartele in litigiu a adus atingere intereselor comerciale ale recurentelor, exceptie prevazuta la articolul 4 alineatul (2) prima liniuta din Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, Curtea a precizat mai intai ca persoana care solicita aplicarea uneia din exceptiile prevazute la articolul 4 din Regulamentul nr. 1049/2001 de catre o institutie, un organ, un oficiu sau o agentie careia i se aplica regulamentul mentionat, trebuie sa furnizeze, la fel ca institutia, organul, oficiul sau agentia in cauza atunci cand are in vedere sa refuze accesul la documente, explicatii cu privire la modul in care accesul la documentele respective ar putea sa aduca atingere concret si efectiv interesului protejat de una dintre aceste exceptii. Apoi Curtea a apreciat ca existenta unui risc de utilizare abuziva a datelor cuprinse intr-un document pentru care se solicita accesul trebuie stabilita si ca o simpla afirmatie nesustinuta referitoare la un risc general al unei astfel de utilizari nu poate conduce la considerarea acestor date ca intrand sub incidenta exceptiei privind protectia intereselor comerciale, in absenta oricarei alte precizari, facuta de persoana care solicita aplicarea acestei exceptii inainte ca institutia, organul, oficiul sau agentia in cauza sa ia o decizie in aceasta privinta, cu privire la natura, obiectul si domeniul de aplicare al datelor mentionate, susceptibila sa lamureasca instanta Uniunii cu privire la modul in care divulgarea acestora ar fi in masura sa aduca in mod concret atingere, intr-o maniera previzibila in mod rezonabil, intereselor comerciale ale persoanelor vizate de aceste date. In sfarsit, Curtea a concluzionat, confirmand rationamentul urmat de Tribunalul Uniunii Europene, ca pasajele din rapoartele in litigiu care fusesera divulgate nu constituiau date susceptibile sa intre sub incidenta exceptiei privind protectia intereselor comerciale. Referitor la recurenta din recursul C-175/18 P, Curtea a constatat ca aceasta, pe de o parte, nu furnizase EMA, inaintea adoptarii deciziei sale, explicatii cu privire la natura, obiectul si domeniul de aplicare al datelor in cauza, care permit sa se concluzioneze existenta unui risc de utilizare abuziva a datelor cuprinse in rapoartele in litigiu si, pe de alta parte, nu identificase in mod concret si precis, in fata EMA, care dintre pasajele din rapoartele in litigiu, daca erau divulgate, puteau aduce atingere intereselor sale comerciale. Referitor la recurentele din recursul C-178/18 P, Curtea a aratat ca acestea nu furnizasera, in fata Tribunalului, asemenea explicatii si nici nu identificasera concret si precis pasajele din rapoartele in litigiu care pot aduce atingere intereselor lor comerciale in caz de divulgare.

Teste rezolvate la limba si literatura romana clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Portal Codul Muncii

Vezi AICI detalii

Intr-o a treia etapa, Curtea a amintit ca Tribunalul putea recurge la o motivare implicita in prezenta unor argumente, invocate de o parte, care nu sunt suficient de clare si de precise. In acest sens, ea a subliniat ca revenea recurentelor sarcina sa prezinte EMA, in etapa procedurii administrative in fata acesteia, explicatii cu privire la natura, obiectul si domeniul de aplicare al datelor a caror divulgare ar aduce atingere intereselor comerciale ale acestora si ca, in absenta unor asemenea explicatii, Tribunalul in mod intemeiat a concluzionat, in mod implicit, dar necesar, ca marturiile prezentate de recurente dupa adoptarea deciziilor EMA nu erau relevante in scopul aprecierii legalitatii acestor deciziei. Astfel, Curtea a precizat ca legalitatea unei astfel de decizii privind divulgarea unui document nu poate fi apreciata decat in functie de informatiile de care EMA putea dispune la data la care a adoptat aceasta decizie.

Intr-o a patra etapa, Curtea a analizat exceptia de la dreptul de acces la documente referitoare la protectia procesului decizional, astfel cum este prevazuta la articolul 4 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul nr. 1049/2001. Astfel, referitor la reprosul facut Tribunalului de recurente, privind faptul ca divulgarea rapoartelor in litigiu in perioada de exclusivitate a datelor ar aduce grav atingere procesului decizional privind eventualele cereri de AIP pentru medicamente generice in aceasta perioada, Curtea a statuat ca acestea se refera la procese decizionale distincte de procesul decizional privind AIP a medicamentelor in cauza, care, astfel cum a constatat deja Tribunalul, era inchis la data cererii de acces la rapoartele in litigiu.