Adeseori, raporturile comerciale de lunga durata se pot degrada atunci cand partile tocesc pardoseala tribunalelor. De multe ori, totusi, partea care se considera pagubita nu vede alta solutie de a-si recupera datoriile de la vechii parteneri comerciali decat actionandu-i in instanta, cu tot ce inseamna aceasta: publicitate, reclama negativa, resentimente de ambele parti. Iar reclamantul isi da seama ca, desi avea nevoie de sumele ce formau obiectul litigiului, nu a gasit cea mai buna cale de a pastra relatiile amicale cu debitorul sau. Iata insa ca arbitrajul ofera o solutie: art. 601 noul Cod de procedura civila arata ca pe baza acordului expres al partilor tribunalul arbitral poate solutiona litigiul si in echitate.
Ce inseamna aceasta?
Autorizarea data arbitrilor prin actul de compromis de a judeca in echitate lasa arbitrilor intreaga libertate de a judeca dupa constiinta lor. Ei nu sunt tinuti sa respecte regulile procedurale si nici sa aplice normele de drept incidente in cauza, calauzindu-se in rezolvarea litigiului dupa exigentele echitatii, al carei continut urmeaza sa fie stabilit de catre arbitri de la caz la caz. Arbitrii pot inlatura chiar si probatoriile ce s-au administrat – ceea ce inseamna ca nicio obiectie de drept nu ii poate determina pe arbitri sa dea solutia altfel decat in conformitate cu convingerea lor intima.
Totusi, limite exista: arbitrii nu pot sa atribuie ceea ce nu li se cere, nici sa dea mai mult decat li se cere.
Oricat ar parea de nesigura, procedura arbitrajului in echitate este adeseori preferata. Raspandirea lui se explica prin preferinta manifestata de partenerii de tranzactii comerciale (si in special de tranzactii internationale) de a fi judecati in conformitate cu regulile proprii comertului (inclusiv international) cu stipulatiile contractuale din care rezulta vointa partilor si cu uzantele comerciale cu care intreprinzatorii sunt obisnuiti.
Evident, inlaturand aplicarea pana si a textelor legale, decizia partilor de a se judeca in echitate comporta un oarecare risc. dar sa nu uitam ca arbitrii sunt desemnati de catre parti dintre persoanele lor de incredere. Iar acesta este un argument solid ca hotararea va fi dreapta, chiar daca nu “blindata” de principii sau de norme juridice. Si – reamintim – totul sub imperiul confidentialitatii, departe de tensiunea din tribunale, partile – arata experienta – sunt inclinate sa reia raporturile comerciale, pe alte baze, mai sanatoase. sau macar sa lase loc de “buna ziua”.
Autor: jr. Horatiu Sasu, consultant in afaceri si management
E-JURIDIC.RO
