Decizia nr. 148/2014 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si (4) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 270 din 11.04.2014.
Decizia nr. 148/2014 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si (4) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Tudorel Toader - judecator
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Catalina Gliga.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. (3) si (4) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, exceptie ridicata de Ecaterina Andronescu in Dosarul nr. 5.673/2/2011 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si care formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 691D/2013.
La apelul nominal se prezinta, pentru autoarea exceptiei, domnii avocati Traian Briciu si Dragos Cirnu, ambii din Baroul Bucuresti, cu delegatii la dosar, iar pentru partea Agentia Nationala de Integritate se prezinta domnul Dragos Vaida, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera asupra faptului ca, la dosar, partea Agentia Nationala de Integritate a transmis un punct de vedere potrivit caruia dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele acorda cuvantul domnului avocat Traian Briciu, care solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate din perspectiva dispozitiilor constitutionale ale art. 15 alin. (2). In acest sens arata ca, desi doctrina nu are o viziune unitara asupra problemei referitoare la neretroactivitatea legii, considera ca, in mod obisnuit, situatiile juridice in curs pot primi ca aplicare legea noua fara ca aceasta sa retroactiveze, dar astfel de situatii se refera la dreptul de proprietate, la personalitate, la dispozitii legate de exercitiul unei profesii ori la casatorie. Prin urmare, aproximativ toate teoriile din dreptul civil care afirma ca situatiile juridice in curs pot primi legea noua fara sa retroactiveze au in vedere stari perene (cum ar fi dreptul de proprietate) ori stari viagere (cum ar fi cele referitoare la personalitate). Or, in prezenta cauza se schimba intreg fundamentul, deoarece este pus in discutie un mandat determinat de 4 ani, care este mai aproape de teoria contractelor guvernate de regula tempus regit actum.
De asemenea, chiar si teoria referitoare la drepturi castigate distinge intre drepturi si simple expectative. Asa fiind, ceea ce s-a dobandit in momentul primirii mandatului de rector este dreptul de a exercita functia respectiva pana la finalul acesteia. Totodata, nici in cazul teoriei aplicarii imediate a legii noi, nu s-a acceptat ca un drept dobandit legal sub imperiul legii vechi sa poata fi restructurat/sters de legea noua. Chiar daca a avut spre analiza aspecte referitoare la durata, si nu la continutul unui mandat, Curtea Constitutionala s-a pronuntat in acelasi mod cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 375 din 6 iulie 2005.
Totodata, depune concluzii prin care solicita admiterea exceptiei.
Distinct de argumentele colegului sau, domnul avocat Dragos Cirnu doreste sa evidentieze un alt aspect ce tine de cealalta fata a mandatului, si anume nu din perspectiva celui care isi asuma mandatul, ci din perspectiva institutiei in care acesta se exercita. Or, incetarea mandatului in conditiile criticate lipseste universitatea de dreptul de a beneficia de indeplinirea responsabilitatilor asumate de catre rector.
Domnul Dragos Vaida pune concluzii pentru Agentia Nationala de Integritate si solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, sens in care face trimitere la jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere in parte a exceptiei de neconstitutionalitate din perspectiva incalcarii principiului consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, deoarece este absurd sa se pretinda unui subiect de drept sa raspunda pentru o conditie care nu exista la momentul constituirii dreptului. Face trimitere si la jurisprudenta instantei supreme in materie prin care aceasta s-a pronuntat prin Decizia nr. 7.422 din 25 noiembrie 2013.
C U R T E A,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 15 octombrie 2013, pronuntata in Dosarul nr. 5.673/2/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 215 alin. (3) si (4) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, exceptie ridicata de Ecaterina Andronescu in dosarul de mai sus avand ca obiect solutionarea recursului formulat impotriva unui raport de evaluare referitor la starea de incompatibilitate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia sustine ca prevederile legale mentionate sunt neconstitutionale, sens in care releva urmatoarele:
Normele contestate sunt neconstitutionale sub aspectul neretroactivitatii in masura in care s-ar interpreta ca se aplica si mandatelor in curs la data intrarii in vigoare a Legii nr. 1/2011. Noile cazuri de incompatibilitate nu pot fi retinute in persoana celui care la momentul intrarii in vigoare a legii se afla in cursul exercitarii mandatului, atata timp cat la data ocuparii functiilor sau demnitatilor in cauza detinerea cumulativa a acestora nu genera o stare de incompatibilitate. Alegerea persoanelor in functiile sau demnitatile in cauza s-a realizat in baza legilor existente la data respectiva, legi care reglementau un anumit regim juridic al incompatibilitatilor senatorilor si deputatilor. Aceste legi se aplica situatiilor nascute in temeiul reglementarilor lor, in baza carora s-au creat efecte juridice. Or, situatiile juridice astfel nascute nu pot sa fie modificate printr-o lege noua, intrucat s-ar aplica retroactiv.
Asadar, daca art. 215 alin. (3) si (4) din Legea nr. 1/2011 ar fi aplicabil mandatelor in curs ar insemna practic o modificare a regimului juridic al incompatibilitatilor deputatilor si senatorilor.
Mai mult, daca s-ar considera ca legea noua produce efecte imediate, inclusiv cu privire la mandatele in curs de derulare, in situatia aparitiei ulterioare a unei legi ce abroga cazurile de incompatibilitate retinute in persoana autoarei exceptiei, s-ar impune redobandirea functiei cu privire la care anterior s-a retinut starea de incompatibilitate, creandu-se o permanenta stare de incertitudine si nesiguranta, contrara principiului stabilitatii mandatelor elective in curs de exercitiu. Or, dispozitiile legale criticate au fost abrogate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor masuri in domeniul invatamantului si cercetarii, precum si in ceea ce priveste plata sumelor prevazute in hotarari judecatoresti devenite executorii in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2013.
In sustinerea acestor ratiuni autoarea exceptiei face trimitere la considerentele avute in vedere de Curtea Constitutionala cu prilejul pronuntarii Deciziei nr. 375 din 6 iulie 2005, potrivit careia "legiuitorul este liber sa redimensioneze, printr-o lege noua, durata mandatelor functiilor de conducere in alt fel decat legea in vigoare, dar numai pentru viitor, nu si pentru mandatele in curs, astfel ar insemna sa nesocoteasca regula neretroactivitatii legii, care este norma la nivel constitutional, prevazuta de art. 15 alin. 2 din Legea fundamentala."
Desi decizia mentionata se refera la mandatele judecatorilor si procurorilor care indeplineau functii de conducere la data aparitiei Legii nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, cu modificarile si completarile ulterioare, problema de drept este aceeasi, astfel incat considerentele Curtii Constitutionale nu pot fi ignorate. Regula de principiu stabilita de instanta de contencios constitutional se aplica, pentru identitate de ratiune, si spetei deduse judecatii, astfel incat orice modificare legislativa va produce efecte doar pentru viitor. De aceea, constatarea unui caz de incompatibilitate si incetarea mandatului acordat pentru o perioada de 4 ani intrucat ulterior a intrat o noua lege in vigoare, care instituie noi cazuri de incompatibilitate ce nu existau la momentul numirii in functie, reprezinta chiar suprimarea unui drept printr-o lege noua.
Mai mult decat atat, in scopul aplicarii legii noi la noile situatii juridice viitoare, dispozitiile tranzitorii de la art. 364 alin. (2) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011 prevad ca, "la finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza prezentei legi".
De asemenea, principiul autonomiei universitare presupune dreptul comunitatii academice de a se conduce si de a-si exercita libertatile academice fara niciun fel de ingerinta externa. Altfel spus, autonomia universitara implica, inainte de toate, dreptul autoritatii academice de a-si desemna conducerea.
In virtutea acestui principiu, statul nu poate sa intervina prin lege si sa limiteze acest drept, restrictiile prevazute de art. 215 alin. (3) si (4) din Legea nr. 1/2011 fiind de natura sa afecteze desfasurarea procesului de invatamant in institutiile de invatamant superior de stat, care functioneaza in mod legal.
Totodata, pentru numirea intr-o functie de conducere in invatamant nu trebuie avute in vedere calitatea de membru al unui partid politic ori functia de conducere detinuta in cadrul unui partid politic, ci calitatea prestatiei unui cadru didactic universitar, calificarea profesionala, experienta si seriozitatea de care da dovada in exercitarea functiei de conducere.
De asemenea, necesitatea punerii la adapost a exercitarii atributiilor specifice de conducere intr-o institutie de invatamant de pretinse suspiciuni cu privire la obiectivitatea rectorului nu poate crea premisa limitarii dreptului fundamental al acestuia la asociere intr-un partid politic, precum si a dreptului fundamental de a fi ales in structurile de conducere ale unui partid politic.
Autoarea exceptiei apreciaza ca prin textul legal contestat se incalca dreptul la munca, intrucat limitarile existente exclud posibilitatea ca rectorul unei universitati sa exercite aceasta functie atata timp cat ocupa si o functie de demnitate publica sau de conducere in cadrul unui partid politic.
In sfarsit, se mai arata ca dispozitiile legale criticate nu respecta exigentele impuse de art. 53 din Constitutie.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia contencios administrativ si fiscal opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, sens in care face trimitere la jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale. Restrictia impusa prin dispozitiile art. 215 alin. (3) si (4) din Legea nr. 1/2011 reprezinta optiunea legiuitorului, care a dorit sa stabileasca cu claritate conditiile ce se cer a fi intrunite pentru ocuparea si detinerea pozitiei/functiei de rector al unei universitati, conditii a caror indeplinire reprezinta o garantie pentru evitarea atat a ingerintelor de natura sa afecteze autonomia universitara, cat si a posibilitatii de deturnare a actului de educatie, acestea necontravenind principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Presedintele Senatului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Astfel, dispozitiile art. 215 alin. (3) si (4) din Legea nr. 1/2011 sunt constitutionale numai in masura in care se aplica in conformitate cu prevederile art. 364 alin. (2) din aceeasi lege, potrivit carora, "La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza prezentei legi". Din interpretarea gramaticala a acestora se desprind urmatoarele consecinte juridice:
- Art. 364 alin. (2) cuprinde o dispozitie tranzitorie prin care se asigura trecerea intre vechea si noua reglementare, motiv pentru care se aplica cu prioritate fata de orice alta prevedere din noua lege;
- Potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec noc distinguere debemus, tuturor situatiilor juridice care se incadreaza in ipoteza prevazuta de art. 364 alin. (2) li se aplica aceasta dispozitie tranzitorie.
In concluzie, nu poate fi incompatibila cu functia de senator persoana care detine mandatul de rector in desfasurare la data intrarii in vigoare a noii legi.
Totodata, presedintele Senatului arata ca incompatibilitatile prevazute de Legea nr. 1/2011 se aplica numai pentru viitor, in caz contrar fiind incalcate prevederile art. 15 alin. (2) coroborate cu art. 32 alin. (6), art. 37 alin. (1), art. 40, art. 41 si art. 53 din Constitutia Romaniei. Astfel, orice schimbare in componenta organelor de conducere ale universitatilor, in cursul mandatului in desfasurare la intrarea in vigoare a Legii nr. 1/2011, va fi tratata in raport cu vechea reglementare din moment ce noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza noii legi numai la finalizarea mandatului in curs, interpretarea gramaticala si sintactica a textului conducand in mod inerent la aceeasi concluzie pe care logica juridica o impune.
Per a contrario, dispozitiile Legii nr. 1/2011 nu se aplica in privinta mandatelor in curs, pana la finalizarea acestora, respectiv pana la implinirea termenului pentru care au fost incredintate/dobandite, in caz contrar fiind incalcate prevederile constitutionale mai sus aratate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. Astfel, art. 364 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 reprezinta o dispozitie tranzitorie prin care se asigura trecerea de la vechea la noua reglementare, motiv pentru care legiuitorul a inserat-o in titlul VII - Dispozitii tranzitorii si finale din cuprinsul legii. Ca atare aceasta norma se aplica cu prioritate fata de prevederile art. 215 alin. (3) si (4) din Legea nr. 1/2011. Asa fiind, nu poate fi incompatibila cu functia de rector persoana care detine mandatul de rector in desfasurare la data intrarii in vigoare a legii, pentru ca orice schimbare in componenta organelor de conducere ale universitatilor, in cursul mandatului in desfasurare la intrarea in vigoare a Legi nr. 1/2011, va fi tratata in raport cu vechea reglementare din moment ce noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza noii legi numai la finalizarea mandatului in curs, interpretarea gramaticala si sintactica a textului conducand in mod inerent la aceeasi concluzie pe care logica juridica o impune.
Asa fiind, dispozitiile Legii nr. 1/2011 nu se aplica in privinta mandatelor in curs, pana la finalizarea acestora, respectiv pana la implinirea termenului pentru care au fost incredintate/ dobandite.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale. Astfel, prevederile legale criticate reprezinta optiunea legiuitorului, care a dorit sa stabileasca cu claritate conditiile ce se cer a fi intrunite pentru ocuparea si detinerea pozitiei/functiei de rector al unei universitati, conditii a caror indeplinire reprezinta o garantie pentru evitarea atat a ingerintelor de natura sa afecteze autonomia universitara, cat si a posibilitatii de deturnare a actului de educatie, intentia legiuitorului fiind aceea de a feri mediul universitar de subiectivismul care caracterizeaza in general viata politica.
In plus, dispozitiile legale criticate nu interzic nici detinerea unei functii de conducere sau a unei demnitati publice si nici ocuparea functiei de rector, ci doar cumularea acestora, ceea ce inseamna ca - de la data intrarii in vigoare a Legii educatiei nationale (care, in mod evident, se aplica numai pentru viitor) - persoana care detine concomitent functia de rector si o alta functie de demnitate publica trebuie sa opteze si sa renunte la una dintre ele. Astfel, desi autoarea exceptiei face referire indirecta la clasificarea tripartita a situatiilor juridice constituite anterior adoptarii unei noi reglementari, atunci cand examineaza actiunea in timp a acesteia in ceea ce le priveste, intelege sa se raporteze univoc la momentul constituirii lor. Or, in raport cu acest moment, orice norma juridica ulterioara ar fi retroactiva, indiferent daca isi propune sa reglementeze post-factum momentul constituirii unei situatii juridice epuizate prin insusi faptul constituirii sale (facta praeterita) ori situatii juridice aflate in derulare (facta pendentia) sau efectele juridice ale unor asemenea situatii ce intervin sau urmeaza sa intervina (facta futura), in cazul in care respectiva situatie juridica isi are sorgintea, nemijlocita sau mijlocita, intr-un act juridic anterior intrarii in vigoare a noii reglementari. Asa fiind, Avocatul Poporului constata ca legea noua este aplicabila de indata situatiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupa intrarea ei in vigoare, precum si tuturor efectelor produse de situatiile juridice formate dupa abrogarea legii vechi. Prin urmare, dispozitiile art. 215 alin. ( 3) si (4) din Legea nr. 1/2011 nu contravin principiului constitutional referitor la neretroactivitatea legii civile. In acest sens, se face trimitere la jurisprudenta Curtii Constitutionale, respectiv Decizia nr. 698 din 28 iunie 2012.
Referitor la critica fundamentata pe incalcarea dispozitiilor art. 41 alin. (1), Avocatul Poporului apreciaza ca nu poate fi retinuta, intrucat dispozitiile supuse controlului nu constituie o restrangere a exercitarii dreptului de a profesa, ci doar cumularea functiei de rector cu o alta functie de conducere sau de demnitate publica, ceea ce inseamna ca persoana care detine concomitent aceste functii trebuie sa opteze si sa renunte la una dintre ele.
Prevederile art. 37 alin. (1) si art. 40 din Constitutie nu au incidenta in cauza.
Guvernul nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
C U R T E A,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Senatului, presedintelui Camerei Deputatilor si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, notele scrise depuse, sustinerile partilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 215 alin. (3) si (4) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011. Cu privire la aceste prevederi, Curtea constata ca acestea au fost abrogate prin art. I pct. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor masuri in domeniul invatamantului si cercetarii, precum si in ceea ce priveste plata sumelor prevazute in hotarari judecatoresti devenite executorii in perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012. Cu toate acestea, intrucat prevederile art. 215 alin. (3) si (4) din Legea nr. 1/2011 continua sa produca efecte juridice in cauza dedusa judecatii instantei de fond, in lumina jurisprudentei Curtii Constitutionale (a se vedea Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011), Curtea urmeaza a examina constitutionalitatea acestor dispozitii, care au urmatorul cuprins:
"
(3) Persoanele care ocupa o functie de conducere sau de demnitate publica nu pot exercita functia de rector pe perioada indeplinirii mandatului.
(4) Functia de rector este incompatibila cu detinerea de functii de conducere in cadrul unui partid politic, pe perioada exercitarii mandatului."
Autoarea exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prevederile legale mentionate incalca dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivitatii legii, art. 32 alin. (6) referitor la garantarea autonomiei universitare, art. 37 alin. (1) referitor la dreptul de a fi ales, art. 40 referitor la Dreptul de asociere, art. 41 referitor la Munca si protectia sociala a muncii si art. 53 referitor la Restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile legale criticate au mai fost supuse controlului sau din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 698 din 28 iunie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 23 august 2012, a confirmat compatibilitatea solutiei legislative contestate cu Legea fundamentala si, prin urmare, argumentele acolo statuate raman valabile. Cu acel prilej, Curtea Constitutionala a statuat ca "restrictia impusa prin prevederile art. 215 alin. (3) si (4) din lege reprezinta optiunea legiuitorului care a dorit sa stabileasca cu claritate conditiile ce se cer a fi intrunite pentru ocuparea si detinerea pozitiei/functiei de rector al unei universitati, conditii a caror indeplinire reprezinta o garantie pentru evitarea atat a ingerintelor de natura sa afecteze autonomia universitara, cat si a posibilitatii de deturnare a actului de educatie." Prin urmare, ceea ce a avut in vedere instanta de contencios constitutional s-a cantonat in zona delimitata de situatiile juridice care s-au constituit, s-au modificat ori care s-au stins dupa intrarea in vigoare a legii noi, respectiv Legea nr. 1/2011. Or, in prezenta cauza situatia generatoare de critici nu se incadreaza in niciuna din cele 3 ipoteze anterioare avute in vedere, fiind una continua si cantonata in zona de aplicare a legii din perspectiva exigentelor consacrate de art. 15 alin. (2) din Constitutie. De aceea, spre deosebire de jurisprudenta existenta, Curtea va analiza exceptia dintr-un punct de vedere diferit si acesta consta in identificarea existentei motivelor care impun sau nu interventia sa, pentru ca principiul neretroactivitatii legii civile este indisolubil legat de procesul de interpretare si de aplicare al legii. Or, Curtea Constitutionala, nefiind instanta de drept comun chemata sa dezlege pricini cu relevanta ordinara, va interveni numai atunci cand cel chemat sa spuna dreptul este incatusat de lege prin imposibilitatea de a respecta o norma constitutionala.
Curtea constata ca potrivit art. 364 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 "La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universitatilor se vor stabili in baza prezentei legi." Prin aceste norme tranzitorii, legiuitorul a urmarit sa rezolve toate aspectele referitoare la momentul aplicarii interdictiilor ce vizeaza organele de conducere ale universitatilor.
De altfel, prin Decizia nr. 205 din 29 aprilie 2013, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 399 din 3 iulie 2013, Curtea Constitutionala, mentinand jurisprudenta existenta, a constatat ca astfel de critici "vizeaza, in realitate, aspecte referitoare la interpretarea si aplicarea legii, ceea ce excedeaza competentei instantei de contencios constitutional."
Pe cale de consecinta, Curtea constata ca principalul motiv de neconstitutionalitate invocat nu priveste textul de lege, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) si (3) din Legea nr. 47/1992, excedeaza competentei instantei de contencios constitutional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sunt neconstitutionale prevederile actelor [...] care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei", alin. (3) al aceluiasi articol stabilind ca instanta constitutionala "se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor cu privire la care a fost sesizata".
Curtea Constitutionala a statuat in repetate randuri ca nu intra in atributiile sale cenzurarea aplicarii legii de catre instantele judecatoresti, controlul judecatoresc realizandu-se exclusiv in cadrul sistemului cailor de atac prevazut de lege. In acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, "Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege" (a se vedea Decizia nr. 1.665 din 15 decembrie 2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010). In concluzie, celelalte critici formulate de autoarea exceptiei devin inoperante.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
D E C I D E:
Respinge, ca inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. (3) si (4) din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, exceptie ridicata de Ecaterina Andronescu in Dosarul nr. 5.673/2/2011 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia de contencios administrativ si fiscal si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 18 martie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
