DECIZIE nr. 109 din 6 martie 2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) si art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 291 din 22 aprilie 2014
Augustin Zegrean - presedinte
Valer Dorneanu - judecator
Toni Grebla - judecator
Petre Lazaroiu - judecator
Mircea Stefan Minea - judecator
Daniel Marius Morar - judecator
Mona-Maria Pivniceru - judecator
Puskas Valentin Zoltan - judecator
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) si art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, exceptie ridicata de Viorel Istrate in Dosarul nr. 398/333/2013 al Judecatoriei Vaslui. Exceptia formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 402D/2013.
La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, presedintele Curtii acorda cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neintemeiata a exceptiei de neconstitutionalitate.
In acest sens, arata ca legiuitorul are deplina legitimitate constitutionala de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare in functie de obiectul litigiului, in interesul unei bune administrari a justitiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 31 mai 2013, pronuntata in Dosarul nr. 398/333/2013, Judecatoria Vaslui a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) si art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Exceptia a fost ridicata de Viorel Istrate intr-o cauza civila avand ca obiect o contestatie la executare pentru solutionarea cererii de repunere pe rol.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat caracterul abuziv, netemeinic si nelegal al textelor de lege in baza carora i s-a impus plata taxei judiciare de timbru, precum si cuantumul ridicat al sumelor solicitate. Apreciaza ca prin impunerea spre plata a unor sume prohibitive ce cad in sarcina justitiabililor se incalca liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, precum si dreptul de proprietate, avand in vedere faptul ca o eventuala executare silita ar aduce grave, reale si irecuperabile prejudicii, prin diminuarea patrimoniului sau, in situatia in care instanta nu judeca litigiul daca nu se plateste taxa de timbru.
Judecatoria Vaslui apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, arata ca instituirea taxei de timbru si a timbrului judiciar reprezinta o modalitate de acoperire, in parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justitiei, regula fiind aceea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor. Obligatia partilor de a plati taxele judiciare de timbru nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate, ci, dimpotriva, creeaza premisele pentru realizarea unui proces echitabil, avand in vedere ca taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizari si functionari a serviciului public de realizare a justitiei.
In acest sens, invoca atat jurisprudenta in materie a Curtii Constitutionale, concretizata prin Decizia nr. 29 din 22 februarie 2000, cat si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, si anume cauzele Beian contra Romaniei si Weissman contra Romaniei, in care s-a statuat ca dreptul la un tribunal nu este absolut. Totodata, instanta europeana a retinut ca obligarea reclamantului la plata unei taxe judiciare intr-un cuantum suficient de mare fata de veniturile sale reprezinta o limitare disproportionata a acestui drept si, implicit, o incalcare a dreptului de acces la instanta. Or, textele legale criticate nu fac trimitere la un cuantum al taxei de timbru care sa puna in pericol mijloacele de existenta ale justitiabilului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
Guvernul arata ca prevederile Legii nr. 146/1997 au fost abrogate expres prin art. 58 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. Asa fiind, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a ramas fara obiect si urmeaza sa fie respinsa.
Avocatul Poporului considera ca prevederile art. 2 alin. (2) si art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constitutionale. In acest sens, invoca jurisprudenta in materie a instantei de contencios constitutional, si anume deciziile nr. 569 si nr. 570 din 3 mai 2011, nr. 667 din 26 iunie 2012 si nr. 150 din 7 martie 2013, prin care Curtea a retinut ca nicio dispozitie constitutionala nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozitiile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 2 alin. (2) si art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prevederile de lege criticate au urmatorul cuprins:
- Art. 2 alin. (2): "In cazul contestatiei la executarea silita si al opozitiei la executare, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite. Taxa aferenta acestei contestatii nu poate depasi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestata.";
- Art. 3: "Actiunile si cererile neevaluabile in bani se taxeaza astfel: [...]
s)"cererile pentru repunerea pe rol, cand suspendarea judecarii se datoreaza partilor - 50% din taxa judiciara de timbru pentru cererea sau actiunea a carei judecare a fost suspendata;".
Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost abrogata prin art. 58 lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013.
In legatura cu examinarea unor texte de lege ce nu mai sunt in vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuantand interpretarea sintagmei "in vigoare" din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstantiaza controlul de constitutionalitate numai la legile si ordonantele in vigoare, Curtea Constitutionala a retinut ca acest control vizeaza "dispozitiile aplicabile cauzei, chiar daca acestea nu mai sunt in vigoare", dar ale caror efecte juridice continua sa se produca si dupa iesirea lor din vigoare. O astfel de solutie a fost justificata prin faptul ca, desi abrogata, "legea civila poate ultraactiva in unele situatii, potrivit principiului "tempus regit actum"".
Asa fiind, Curtea este competenta si urmeaza a se pronunta asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizata, chiar daca acestea nu mai sunt in vigoare, ele continuand sa isi produca efectele in cauza concreta dedusa judecatii.
In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate prevederile de lege criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 10 - Relatii internationale, art. 11 - Dreptul international si dreptul intern, art. 16 - Egalitatea in drepturi, art. 21 - Accesul liber la justitie, art. 24 - Dreptul la aparare si art. 44 - Dreptul de proprietate privata. De asemenea, se invoca si incalcarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care consacra dreptul la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorul acesteia sustine ca prevederile art. 2 alin. (2) si art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstitutionale, deoarece prin stabilirea in sarcina justitiabilului a obligativitatii platii taxei judiciare de timbru se incalca accesul liber la justitie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare, precum si dreptul de proprietate privata.
Fata de critica formulata, Curtea constata ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxelor judiciare de timbru si se taxeaza in mod diferentiat, dupa cum obiectul acestora este sau nu evaluabil in bani, cu exceptiile prevazute de lege. In cazul contestatiei la executarea silita si al opozitiei la executare, taxa se calculeaza la valoarea bunurilor a caror urmarire se contesta sau la valoarea debitului urmarit, cand acest debit este mai mic decat valoarea bunurilor urmarite, taxa aferenta acestei contestatii neputand depasi suma de 194 lei, indiferent de valoarea contestata, iar in cazul cererilor pentru repunerea pe rol, cand suspendarea judecarii se datoreaza partilor, acestea se taxeaza cu 50% din taxa judiciara de timbru pentru cererea sau actiunea a carei judecare a fost suspendata.
In acest context, Curtea constata ca legiuitorul are deplina legitimitate constitutionala de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare in functie de obiectul litigiului. Stabilirea modalitatii de plata a taxelor judiciare de timbru, ca de altfel si a cuantumului lor, este o optiune a legiuitorului, ce tine de politica legislativa fiscala. Atat obligatia de plata a taxelor judiciare, cat si exceptiile stabilite de lege se aplica deopotriva tuturor cetatenilor aflati in situatii identice, precum si tuturor litigiilor de aceeasi natura, neexistand discriminari sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie.
Asa fiind, obligatia de a plati taxa de timbru la valoarea bunurilor a caror urmarire silita se contesta sau la valoarea debitului urmarit incumba oricarei persoane care formuleaza o contestatie la executare, fara privilegii si fara discriminari.
Impunerea prin lege a unor exigente, cum ar fi, de exemplu, anumite termene sau plata unor taxe, pentru valorificarea de catre titular a dreptului sau subiectiv, chiar daca constituie, in aparenta, o ingradire a accesului liber la justitie, are o solida si indiscutabila justificare prin prisma finalitatii urmarite, constand in limitarea in timp a starii de incertitudine in derularea raporturilor juridice si in restrangerea posibilitatilor de exercitare abuziva a respectivului drept.
In legatura cu scopul stabilirii taxelor judiciare de timbru, instanta europeana a retinut ca restrictia dreptului de acces la justitie urmareste un scop legitim, vizand, in esenta, buna administrare a justitiei.
Mai mult, in ceea ce priveste problema claritatii si previzibilitatii stabilirii si achitarii taxelor, s-a admis faptul ca dreptul national roman prevede cu claritate ipotezele in care este datorata taxa de timbru, modalitatile sale de calcul si consecintele in caz de neplata, reclamantul putandu-se astepta, in mod rezonabil, ca aceste reguli sa fie aplicate.
Astfel, prin Hotararea din 6 decembrie 2007, definitiva la 6 martie 2008, pronuntata in Cauza Beian impotriva Romaniei,s-au reafirmat coordonatele dreptului de acces la o instanta, in sensul ca dreptul de a sesiza tribunalul, ca un element esential al dreptului la un tribunal, nu este absolut, ci poate fi limitat prin lege, dar este necesar sa existe un raport de proportionalitate rezonabil intre mijloacele utilizate si scopul urmarit. Prin urmare, obligatia de a plati taxa de timbru, in cauzele civile, nu trebuie sa reprezinte prin ea insasi o restrangere a dreptului de acces la un tribunal, a carui intindere se stabileste in functie de totalul sumei prevazute cu titlu de taxa, apreciate in contextul circumstantelor unei cauze date (solvabilitatea reclamantului si etapa procedurala in care este impusa obligatia in chestiune), fara ca suma fixata cu acest titlu sa atinga insasi substanta dreptului de acces la un tribunal.
Totodata, prin Hotararea din 11 octombrie 2007, pronuntata in Cauza Larco si altii impotriva Romaniei, Curtea a statuat ca obligatia de a plati in fata instantelor civile o taxa judiciara corespunzatoare cererilor formulate nu poate fi considerata ca o limitare a dreptului de acces la o instanta care ar fi, in sine, incompatibila cu art. 6 paragraful 1 din Conventie. Curtea Europeana a statuat ca, in dreptul roman, cu privire la cererile evaluabile in bani, "valoarea taxei judiciare de timbru este calculata sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei. Prin urmare, taxa este proportionala cu suma solicitata de reclamant.
De altfel, Curtea Constitutionala constata ca plata unor taxe sau impozite nu reprezinta un drept, ci o obligatie constitutionala a cetatenilor, ce rezulta din dispozitiile art. 56 alin. (1) din Constitutie, in conformitate cu care "Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice."
Referitor la pretinsa incalcare a dreptului de proprietate prin instituirea platii taxelor judiciare de timbru, in jurisprudenta instantei europene s-a retinut ca, atunci cand cuantumul acestor taxe este foarte ridicat, de natura a atrage imposibilitatea pentru parte de a le plati, aceasta imprejurare constituie o ingerinta disproportionata in dreptul de acces la instanta, facand ca acest drept, esential pentru asigurarea principiului preeminentei dreptului intr-o societate democratica, sa nu mai fie real si efectiv, ci doar teoretic si iluzoriu. Curtea europeana reitereaza, totodata, ca nivelul acestor taxe, in lumina circumstantelor speciale ale cauzei, incluzand posibilitatea reclamantului de a le plati, precum si faza procedurala in care aceste restrictii sunt impuse sunt factori care trebuie luati in calcul pentru a stabili daca o persoana s-a putut bucura de dreptul de acces si a beneficiat de o judecata din partea unei instante. Or, in speta, cuantumul taxei judiciare de timbru stabilit nu este unul excesiv, care sa puna in pericol mijloacele de existenta ale autorului exceptiei.
De altfel, Curtea retine ca, in situatia in care justitiabilul nu poate face fata cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implica obtinerea unor consultatii juridice in vederea apararii unui drept ori interes legitim in justitie, legiuitorul a instituit posibilitatea de a obtine scutiri, reduceri, amanari sau esalonari de la plata taxelor judiciare de timbru, in conditiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008. Aceasta reglementare vizeaza tocmai situatiile in care partea nu poate face fata cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind chiar o garantie a liberului acces la justitie.
Ca atare, Curtea constata ca cerinta platii taxelor judiciare de timbru in procedurile civile, pentru actiunile introduse, nu poate fi privita ca o restrictie a dreptului de acces la instantele judecatoresti incompatibila "per se" cu art. 6 paragraful 1 din Conventie, care consacra dreptul la un proces echitabil.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciaza ca obligatia si modalitatea de plata a taxelor judiciare de timbru prevazute de prevederile legale criticate nu sunt de natura sa ingradeasca nici dispozitiile art. 24 din Constitutie privind dreptul la aparare.
In legatura cu invocarea normelor prevazute la art. 10 si 11 din Constitutie, Curtea retine ca acestea nu sunt relevante pentru solutionarea cauzei de fata.
In subsidiar, Curtea constata ca prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate, solutia adoptata fiind de fiecare data aceeasi, si anume ca acest text de lege este constitutional.
In acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 570 din 3 mai 2011 si Decizia nr. 569 din 3 mai 2011, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 465 din 4 iulie 2011, sau Decizia nr. 450 din 12 aprilie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 462 din 1 iulie 2011, decizii prin care Curtea a retinut ca accesul liber la justitie nu inseamna gratuitate. Nicio dispozitie constitutionala nu interzice stabilirea taxelor de timbru in justitie, fiind justificat ca persoanele care se adreseaza autoritatilor judecatoresti sa contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justitie. Regula este cea a timbrarii actiunilor in justitie, exceptiile fiind posibile numai in masura in care sunt stabilite de legiuitor.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Viorel Istrate in Dosarul nr. 398/333/2013 al Judecatoriei Vaslui si constata ca prevederile art. 2 alin. (2) si art. 3 lit. s) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt constitutionale in raport cu criticile formulate.
Definitiva si general obligatorie.
Decizia se comunica Judecatoriei Vaslui si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Pronuntata in sedinta din data de 6 martie 2014.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
-----
