Cum trebuie sa fie imposibilitatea de iesire la calea publica pentru ca instanta de judecata sa instituie o servitute de trecere?

Drept civil. drept de servitute de trecere. Loc infundat.

Tip: Decizie
 Nr./Data: 146R (02.03.2007)
Autor: Curtea de Apel Constanta - Sectia a-IXa civila si de proprietate intelectuala

Asupra cauzei civile de fata:
Prin cererea inregistrata sub nr.3888/25.05.2005 la Judecatoria Buftea, reclamantii F. G. A. si F. A. au chemat in judecata pe parata J. M. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratei sa acorde reclamantilor servitute de trecere pe latura Nord - Estica a proprietatii sale (in lungime de 85 m si latime de 4 m) pentru a se putea ajunge la terenul proprietatea acestora din urma pe jos si cu mijloace de transport.

In motivare s-a aratat in esenta ca reclamantii sunt proprietari ai terenului in suprafata de 3958 mp situat in comuna Clinceni, judetul Ilfov, cu numar cadastral 503.

Au sustinut reclamantii ca, la data la care au cumparat terenul mentionat, terenul asupra caruia solicita constituirea dreptului de servitute constituia drum comunal.
Ulterior, respectivul teren a fost dobandit de catre parata in conditiile Legii 18/1991, iar reclamantii nu mai au alta cale de acces catre terenul pe care il detin in proprietate.
In drept au fost invocate prevederile art.616 si urmatoarele Cod procedura civila.
Parata a formulat intampinare, prin aceasta aratandu-se ca reclamantii sunt in eroare cu privire la intinderea dreptului de proprietate al paratei si totodata nu si-au dovedit propriul drept de proprietate.

A sustinut parata ca exista cale de acces catre terenul achizitionat de catre reclamanti, respectiv drumul neasfaltat aflat pe malul raului Sabar, cu care se invecineaza pe latura de S - V, astfel ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art.616 Cod civil.

A mai precizat parata ca este falsa sustinerea reclamantilor in sensul ca terenul ei ar avea o deschidere la strada de 25 m, in mod real avand o deschidere de 18,48m.
La data de 21.06.2003, parata a formulat cerere reconventionala, pe aceasta cale solicitand ca, in situatia in care va fi admisa cererea principala, sa fie despagubita la valoarea de circulatie pentru suprafata pe care se va constitui servitute de trecere, urmand a fi stabilit si un termen pentru efectuarea platii.

In drept au fost invocate prevederile art.616 si urmatoarele Cod procedura civila.
Prin sentinta civila nr.2641/15.09.2005, a fost respinsa actiunea principala, ca neintemeiata.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut in esenta ca reclamantii sunt proprietari ai terenului in suprafata de 3958 mp situat in comuna Clinceni si au cale de acces in cauza, chiar daca respectivul drum nu figureaza in evidentele cadastrale ale comunei.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii.

In motivare s-a aratat in esenta ca probele administrate releva imprejurarea ca reclamantii nu au alta cale de acces la terenul detinut in proprietate, sens in care se face trimitere si la concluziile raportului de expertiza - capitolul III alin.3.

Prin cel de-al doilea motiv de apel s-a sustinut ca instanta a incalcat prevederile art.261 alin.5 Cod procedura civila, in sensul ca nu a motivat detaliat respingerea cererii principale, iar in ceea ce priveste solutia de respingere a cererii reconventionale, aceasta este total nemotivata ceea ce echivaleaza cu o pronuntare.

A mai fost criticata solutia primei instante in sensul incalcarii prevederilor art.616 - 617 Cod civil in sensul ca nu s-a observat ca acea cale de acces avuta in vedere este improprie pentru circulatia cu un mijloc de transport, putand fi folosita numai pentru trecerea cu piciorul. Mai mult, incepand cu data de 03.10.2005, parata si-a imprejmuit terenul si astfel, a inchis si calea de acces care era impracticabila.

In sustinerea apelantilor, instanta de fond nu si-a respectat propriile hotarari, respectiv desi a stabilit, in sedinta publica din 23.06.2005, doua variante de despagubire ce trebuiau analizate de expert, iar expertul a stabilit o varianta, instanta nu a analizat-o si nu a pus-o in discutia partilor.

De asemenea au sustinut apelantii ca este lovita de nulitate sentinta civila apelata pentru ca in sedinta publica din 15.09.2005 nu li s-a acordat cuvantul cu privire la cererea reconventionala.
Intimata parata a formulat intampinare, pe aceasta cale sustinandu-se netemenicia criticilor aduse hotararii apelate.

A aratat intimata ca inscrisurile aflate la dosar releva faptul ca pe latura de est a terenului detinut de catre reclamanti exista o deschidere catre un drum de exploatare pe malul raului Sabar de 40 m.

Reclamantii au cunoscut situatia terenului la data cumpararii lui.
Referitor la critica privind nemotivarea hotararii, intimata conchide ca in cuprinsul sentintei se arata in mod explicit ca solutia este intemeiata pe concluziile raportului de expertiza.

In legatura cu sustinerea potrivit careia drumul de acces existent ar fi pe proprietatea paratei, se arata ca planurile cadastrale dovedesc faptul ca proprietatile partilor nu se intind pana la marginea apei, fiind imposibila o asemenea situatie fata de dispozitiile legii apei.

Cat priveste critica in sensul ca instanta nu ar fi analizat variantele de compensare propuse de expert, a aratat intimata ca nu isi avea rostul o asemenea analiza cata vreme s-a constatat ca nu sunt indeplinite prevederile art.616 Cod civil.

Prin decizia civila nr.1554/04.10.2006 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila in dosar nr.36572/2/2005 (fost nr.5341/2005) a fost respins, ca nefondat, apelul astfel formulat.

Pentru a dispune astfel instanta a retinut in esenta ca in speta nu este vorba de o imposibilitate absoluta de iesire la calea publica, ambele parti recunoscand existenta drumului de acces spre raul Sabar, aspect ce rezulta din raportul de expertiza intocmit (la instanta de fond) de expert A. D. Din verificarea schitei anexe la raportul de expertiza mentionat, s-a retinut ca drumul de acces (podet) nu este situat pe proprietatea paratei, iar fata de plansele fotografice aflate la fila 67 s-a retinut ca respectivul podet asigura si accesul auto, nu numai cel pietonal. In plus, s-a avut in vedere si imprejurarea ca reclamantilor li s-a eliberat autorizatia de construire nr.9/09.04.2004 in considerarea drumului de acces pe care, in prezent, reclamantii il considera impropriu.

Pentru aceste considerente a apreciat instanta de apel ca terenul proprietatea reclamantilor nu este loc infundat in sensul art.616 Cod civil, iar calea de acces aratata nu este absolut improprie.

Referitor la critica privind nemotivarea sentintei civile apelate, a retinut instanta de apel ca hotararea a prezentat succint motivele care au stat la baza respingerii cererii de instituire a servitutii, iar eventualele lipsuri sunt complinite prin hotararea instantei de apel.

In raport de mentiunile existente in practicaua sentintei, a retinut instanta ca reclamantii apelanti au pus concluzii si cu privire la fondul cererii reconventionale, solicitand "admiterea actiunii, cu obligarea la despagubiri cu teren in compensare", astfel incat este nefondata critica formulata de apelanti sub acest aspect.

De asemenea s-a retinut caracterul nefondat al motivului 3 de apel, apreciind ca nu se impunea analiza variantelor de despagubire a intimatei - parate cata vreme nu s-a acordat servitutea de trecere pe terenul proprietatea acesteia.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs apelantii - reclamanti.
In motivare se arata in esenta ca instanta de apel a incalcat dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila intrucat nu a inteles dispozitiile art.616 - 618 Cod civil, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii, sensul notiunii de servitute de trecere si conditiile acordarii ei.

Instanta de apel nu a analizat probatoriul administrat spre a aprecia daca reclamantii pot fi considerati ca avand cale de acces peste un parau, care nu are amenajat un pod, cu posibilitatea trecerii unui mijloc de transport precum si imprejurarea daca respectiva cale poate fi utilizata si in conditii de intemperii, ori numai pe vreme frumoasa.

Referitor la autorizatia de construire eliberata recurentilor in anul 2002, se arata ca la acea data accesul la terenul lor se facea pe terenul neproductiv ce nu fusese inca dat in posesia paratei J. M. si sorei acesteia.

Primaria Clinceni a refuzat eliberarea, catre recurenti, a autorizatiei de constructie pentru casa, pe terenul proprietatea lor, pentru considerentul ca nu exista drum de acces la acesta, potrivit contractului de vanzare - cumparare nr.406/2002 si evidentelor respectivei primarii, si li s-a solicitat sa depuna documente din care sa rezulte accesul la respectiva proprietate dintr-un drum public spre a le fi eliberata autorizatia mentionata.
Mai arata recurentii ca raportul de expertiza topometrica efectuat in cauza releva imprejurarea ca reclamantii nu au alta cale de acces la terenul obtinut in proprietate, concluzie ce nu a fost avuta in vedere de instantele de apel si fond.

Recurs legal timbrat.
Intimata a formulat intampinare, sustinand pe aceasta cale netemeinicia criticilor aduse deciziei civile recurate.

Se arata ca, pentru situatia in care ar fi admisa cererea principala, trebuie avut in vedere faptul ca cererea reconventionala nu a fost analizata de instanta de fond si cea de apel (urmare a respingerii cererii principale), iar parata a contestat valoarea de 80 Eurocenti/mp astfel incat se impune discutarea valorii despagubirilor prin raportare la pierderea in valoare a intregului fond.

Mai arata intimata, referitor la motivul de recurs invocat (art.304 pct.8 Cod procedura civila), ca nu se mentioneaza de catre recurenti faptul ca, la 09.04.2002, au primit o autorizatie de construire in care indica o alta cale de acces, care este in aceeasi stare si in prezent.

Partile au administrat, in conformitate cu prevederile art.305 Cod procedura civila, proba cu inscrisuri.

Analizand recursul in raport de actele si lucrarile dosarului si de criticile formulate, Curtea constata caracterul fondat al acestuia.

Considerentele avute in vedere sunt urmatoarele:

Un prim aspect ce se impune a fi analizat este acela al incadrarii motivelor de recurs invocate de catre recurenti in prevederile art.304 Cod procedura civila.
In acest sens Curtea retine ca recurentii au invocat, ca si temei de drept al recursului formulat, dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila sustinand ca instanta de apel ar fi interpretat gresit actul juridic dedus judecatii.

In speta insa nu s-a dedus judecatii un act juridic, ci un fapt juridic generator de drepturi si obligatii, respectiv existenta sau neexistenta situatiei juridice de loc infundat a terenului detinut in proprietate de catre recurentii - reclamanti, care este de natura a antrena sau nu incidenta prevederile art.616 si urmatoarele Cod civil referitoare la indreptatirea acestora de a obtine o servitute de trecere catre drumul public pe terenul invecinat apartinand paratei - intimate.

Astfel, Curtea constata ca nu isi gaseste aplicare in speta motivul de recurs reglementat de art.304 pct.8 Cod procedura civila.

Insa, in raport de criticile dezvoltate prin motivele de recurs, care vizeaza gresita aplicare a prevederilor art.616 Cod civil situatiei concrete a terenurilor detinute de partile din proces, cat si de prevederile art.306 alin.3 raportat la art.84 Cod procedura civila, Curtea constata ca respectivele critici se circumscriu, din punct de vedere formal, motivului de recurs reglementat prin art.304 pct.9 Cod procedura civila. Ca atare, recursul urmeaza a fi analizat din perspectiva exigentelor acestei din urma norme juridice.

Potrivit art.616 Cod civil "proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".

Astfel, pentru a concluziona asupra dreptului pretins de catre reclamantii - recurenti de a li se constitui un drept de servitute asupra terenului vecin aflat in proprietatea paratei - intimate este esentiala determinarea situatiei terenului lor, de a fi sau nu loc infundat.
In acest sens, divergenta ivita este in legatura cu accesibilitatea podetului existent peste raul Sabar, cale pe care reclamantii - recurenti au utilizat-o in precedent pentru exploatarea terenului lor.

Pentru transarea acestei chestiuni, Curtea apreciaza ca trebuie avut in vedere faptul ca reclamantii - recurenti trebuie sa aiba posibilitatea unui exercitiu deplin al dreptului lor de proprietate asupra terenului, respectiv exploatarea imobilului in orice scop care nu contravine ordinii publice, conform cu prevederile art.480 Cod civil.

Prin raportul de expertiza intocmit de expert A. D. (pag.40 dosar fond) s-a concluzionat in sensul ca podetul in discutie constituie o constructie improvizata executata de localnici, si nu este prevazut in planurile cadastrale ale localitatii. De asemenea, expertul a concluzionat in sensul ca respectivul podet este impropriu accesului auto, iar in perioadele nefavorabile din punct de vedere meteorologic este impropriu chiar si accesului pietonal.

Si din adresele nr.1327/2007 si nr.1155/2007 eliberate de Primaria comunei Cliceni reiese faptul ca podetul in discutie este unul improvizat iar autoritatea publica locala nu isi asuma nici un fel de responsabilitate cu privire la intretinerea lui spre a asigura pe aceasta cale accesul auto sau pietonal.

In raport de aceste probe si de exigentele art.480 Cod civil, Curtea apreciaza ca podetul existent peste raul Sabar, care poate fi utilizat numai ocazional (in conditii meteorologice favorabile) nu satisface cerintele unui exercitiu deplin al dreptului de proprietate al reclamantilor - recurenti asupra terenului, cu atat mai mult cu cat autoritatile locale abilitate au refuzat eliberarea autorizatiei pentru construirea unei locuinte pe acest teren tocmai in considerarea absentei unei cai de acces legal constituite catre respectivul teren.

Nu se poate concluziona, in considerarea unei planse fotografice care infatiseaza un autoturism pozitionat pe podetul mentionat (fila 67 dosar fond), ca este posibil accesul auto catre terenul reclamantilor - recurenti pe aceasta cale in conditiile in care accesibilitatea catre imobil trebuie sa existe si pentru alte tipuri de autovehicule autorizate sa circule pe drumurile publice (respectiv cu un gabarit mai mare decat cel al unui autoturism), indiferent de anotimp si/sau conditiile meteo spre a conferi terenului o cale publica de acces in sensul prevederilor legale mentionate.

Tot astfel, imprejurarea ca anterior a fost eliberata reclamantilor - recurenti o autorizatie pentru executarea unei constructii provizorii (si nu autorizatie provizorie de constructie, cum sustine intimata prin apararile formulate) nu este de natura a schimba situatia de fapt si de drept a podetului in discutie, care a fost si ramane o lucrare improvizata, care nu se afla in intretinerea autoritatilor publice locale si nu este evidentiata in planurile cadastrale ale localitatii. Astfel, utilizarea podetului ca si cale de acces catre terenul recurentilor - reclamanti presupune nu numai dificultati dar si riscuri semnificative, iar efectuarea unor eventuale lucrari de amenajare nu este la indemana recurentilor in conditiile in care prin Legea 107/1996, sunt supuse unor restrictii severe orice lucrari de constructii pe ape sau care au legatura cu apele.

In raport de considerentele expuse, Curtea apreciaza ca in mod eronat a retinut instanta de apel ca terenul proprietatea reclamantilor nu ar constitui un loc infundat, in sensul prevederilor art.616 Cod civil, cata vreme acesta nu are o cale care sa asigure accesul permanent catre imobil in vederea exercitiului deplin al dreptului real de proprietate ai carui titulari sunt.

Ca atare, cererea acestora privind constituirea unui drept de servitute asupra terenului invecinat, aflat in proprietatea paratei - intimate J. M. apare ca fiind intemeiata, regasindu-se intrunite conditiile prevazute de art.616 Cod civil.

In stabilirea amplasamentului drumului de servitute, Curtea va avea in vedere ca acesta sa nu fie deosebit de impovarator pentru fondul aservit, respectiv sa pricinuiasca cea mai redusa paguba proprietarului acestuia din urma.

Astfel, retinand ca cele doua expertize efectuate in cauza (prima la judecata in prima instanta si cea de-a doua la judecata in apel) identifica doua variante de drum de acces, intr-una dintre ele deschiderea la drumul public acestei cai fiind de 4 ml, iar in cea de-a doua fiind de 3 ml, Curtea apreciaza ca este cea mai putin pagubitoare pentru terenul paratei, varianta in care calea de acces are deschiderea de 3 ml, aceasta afectand o suprafata de teren mai mica (240 mp fata de 327 mp in cealalta varianta) si totodata asigurand reclamantilor conditiile unei exploatari adecvate a terenului lor (inclusiv cele impuse de regulamentele vizand disciplina in constructii).

Pe cale de consecinta, in conformitate cu prevederile art.312alin.1 si 3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila, urmeaza a se dispune admiterea recursului.
Va fi modificata in tot decizia civila recurata in sensul ca va fi admis apelul.
Urmeaza a fi schimbata in parte sentinta civila apelata in sensul ca va fi admisa cererea principala.

Va stabili in favoarea terenului proprietatea reclamantilor, un drept de servitute asupra terenului aflat in proprietatea paratei, astfel cum acesta este identificat prin dispozitivul prezentei hotarari.

Retinand ca cererea reconventionala - prin care parata - reclamanta J. M. a solicitat obligarea reclamantilor - parati la plata de despagubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a constituirii servitutii - nu a fost cercetata in fond, ci a fost respinsa ca o consecinta a respingerii cererii principale, Curtea apreciaza ca solutia care se impune este aceea de desfiintare a sentintei civile apelate, in conformitate cu dispozitiile art.297 alin.1 Cod procedura civila.

In consecinta se va dispune desfiintarea sentintei civile nr.2641/15.09.2005 a Judecatoriei Buftea si trimiterea spre rejudecare, primei instante, a cererii reconventionale.

In conformitate cu dispozitiile art.274 Cod procedura civila, constatand ca intimata - parata a cazut in pretentii in raport de cererea reclamantilor - recurenti, urmeaza a se dispune obligarea primeia la plata catre recurenti a sumei de 2.139 RON cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate la judecata cauzei in fond, apel si recurs, cheltuieli constand in taxe judiciare de timbru, onorariu asistenta juridica si onorarii expertiza.