Despre auto-cenzurare in domeniul drepturilor omului pe timp de criza

Prin decizia 997/2008, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Ministerul Justitiei in Dosarul nr. 7.604/99/2007 al Curtii de Apel Iasi - Sectia contencios administrativ si fiscal si a constatat ca dispozitiile art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstitutionale, in masura in care sunt interpretate in sensul ca acorda Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii competenta ca, in cadrul activitatii sale jurisdictionale, sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerand ca sunt discriminatorii, si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative.

In urma deciziei 997/2008, CNCD “si-a reformulat jurisprudenta si a respins cauzele privind situatiile de discriminare ce au ca izvor prevederi legale” (CNCD – Culegere de hotarari ale Colegiului director 2008-2009, p. 11-12).

Consideram ca aceasta atitudine a Consiliului nu este corecta si nu este in conformitate cu ceea ce a intentionat Curtea Constitutionala prin aceasta decizie. Exceptia fusese ridicata deoarece, aparent, o hotarare a CNCD prin care se constata o discriminare izvorand din cuprinsul unui act normativ, fusese invocata in instanta iar instanta a dispus inlaturarea consecintelor discriminarii.

Curtea Constitutionala, prin decizia sa, recunoaste rolul CNCD de garant al respectarii principiului nediscriminarii, chemat sa vegheze inclusiv asupra modului in care este respectat acest principiu in continutul actelor normative, putand sa constatate existenta unor prevederi de lege discriminatorii si sa-si exprime opinia in ceea ce priveste armonizarea acestor dispozitii cu principiul nediscriminarii. Problema apare, in opinia Curtii, atunci cand hotararea CNCD “ar putea avea ca efect incetarea aplicabilitatii acestor dispozitii si chiar aplicarea prin analogie a unor alte texte de lege, care nu se refera la persoana sau grupul social discriminate”. O astfel de situatie, in opinia Curtii, ar interfera in competentele legislativului si ale Curtii Constitutionale insesi. Desi Curtea recunoaste ca “o asemenea interpretare nu ar putea fi acceptata, rolul CNCD putand fi rezumat mai degraba la posibilitatea de a constata existenta unor discriminari in continutul unor acte normative si la formularea de recomandari sau sesizarea autoritatilor competente pentru a modifica respectivele texte de lege”, conform Curtii, “in practica, art. 20 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000 a generat efecte neconstitutionale, prin care s-a incalcat principiul separatiei puterilor in stat, la aceasta contribuind chiar formularea echivoca a dispozitiilor cuprinse in sectiunea a VI-a din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000.”

Asadar, pentru a inlatura orice dubiu sau neclaritate asupra formularilor echivoce, Curtea a aratat, prin hotararea sa citata mai sus, cum trebuie interpretate atributiile CNCD de a “inlatura consecintele faptelor discriminatorii si restabilirea situatiei anterioare discriminarii” cand vine vorba de acte normative. In mod logic, Curtea nu s-a adresat CNCD-ului, ci instantelor care decid sa foloseasca deciziile CNCD in ideea de a dispune incetarea aplicabilitatii unor dispozitii legale. Nicaieri nu a interzis Curtea CNCD-ului sa se exprime asupra discriminarii ce izvoraste din continutul unor acte normative. Cu toate acestea, dupa cum se vede, CNCD-ul a decis sa nu se mai exprime in nicio circumstanta atunci cand vine vorba de discriminare creata prin acte normative.

Ne intrebam, totusi, cate dispozitii din acte normative “de criza” au afectat serios grupuri vulnerabile, in mod direct sau indirect (ex. Lg. 329/2009, OUG 84/2010, etc…)? Este clar de asemenea ca, daca e sa aplicam interpretarea CNCD, ar ramane un grav vid de protectie a drepturilor fundamentale la acest moment in legislatia romaneasca, de vreme ce institutia de prima competenta in domeniul nediscriminarii nu mai poate sa opineze cu privire la discriminarea din acte normative. Ne intrebam din nou asadar: de ce, pana acum, CNCD nu a avut nicio propunere publica de amendare a legislatiei (ex. acordarea CNCD de competente pentru a sesiza Curtea Constitutionala atunci cand este incalcat principiul nediscriminarii), pentru a remedia aceasta problema de facto in prezent?

CRJ INFO