Garantia reala
Garantia reala constituie un drept real care are ca finalitate garantarea indeplinirii oricarei obligatii. Ea acorda creditorului garantat dreptul de a-si satisface creanta cu bunul afectat garantiei inaintea oricarui creditor negarantat si inaintea altor creditori ale caror garantii reale sau drepturi asupra bunului afectat garantiei au un grad de prioritate inferior. Garantia reala se poate constitui cu sau fara deposedarea celui ce constituie garantia de bunul afectat garantiei.
Daca debitorul nu isi indeplineste obligatia, garantia reala ii da creditorului garantat dreptul de a intra in posesie sau de a retine bunul afectat garantiei si dreptul de a-l vinde pentru a-si obtine plata obligatiei garantate, precum si urmatoarele drepturi:
a) dreptul de a inspecta bunul afectat garantiei in timpul programului de lucru al debitorului, astfel incat sa nu afecteze activitatea acestuia;
b) dreptul de a considera ca obligatia garantata a devenit exigibila si de a trece la urmarirea silita, in conditiile Titlului VI din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 27.05.1999, cu completarile si modificarile ulterioare, in cazul in care constata lipsa unei intretineri corespunzatoare a bunului afectat garantiei sau alte fapte de natura sa ingreuneze sau sa faca imposibila urmarirea silita, astfel cum sunt determinate prin contractul de garantie. Creditorul isi poate exercita acest drept numai daca are temeiuri comercial rezonabile de a crede ca bunul afectat garantiei a fost sau este pe cale de a fi pus in pericol sau exista posibilitatea ca plata sa fie pe cale de a fi impiedicata.
Este susceptibila sa fie garantata cu garantii reale orice tip de obligatie de a da, a face sau a nu face reglementata de Titlul VI – „Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare“ din Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, cu completarile si modificarile ulterioare, inclusiv obligatiile viitoare, sub conditie, divizibile sau determinabile.
Garantia reala acopera in toata intinderea sa obligatia garantata. Daca partile nu decid altfel, obligatia garantata include dobanzile acumulate si neplatite privind obligatia principala si cheltuielile suportate de creditor cu luarea in posesie si vanzarea bunului afectat garantiei dupa neindeplinirea obligatiei de catre debitor. De asemenea, daca partile nu decid altfel, iar bunul afectat garantiei se afla in posesia partii garantate, cheltuielile rezonabile inclusiv costul asigurarii si plata oricaror alte taxe suportate pentru obtinerea si mentinerea posesiei bunului afectat garantiei si pastrarea acestuia in bune conditii, cad in sarcina debitorului, fiind, de asemenea, garantate prin bunul afectat garantiei.
Garantia reala poate sa aiba ca obiect si un bun mobil individualizat sau determinat generic ori o universalitate de bunuri mobile. In cazul in care bunul afectat garantiei consta intr-o universalitate de bunuri mobile, inclusiv un fond de comert, continutul si caracteristicile acestuia vor fi determinate de parti pana la data constituirii garantiei reale. In acest caz nu este necesar ca partile care compun bunurile afectate garantiei sa se afle intr-o stare de interdependenta functionala.
Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale
Cartea verde a contabilitatii - REDUCERE 40
Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri
Contractul de garantie reala este contractul in baza caruia se constituie o garantie reala in bunuri sau drepturi in beneficiul unui anumit creditor. El se incheie in forma autentica sau prin inscris sub semnatura privata, constituie titlu executoriu si trebuie semnat de catre debitor. Prin „inscris sub semnatura privata“ se intelege orice mod de comunicare care pastreaza inregistrata informatia pe care o contine si care poate fi reprodusa intr-o forma tangibila si care nu poate fi schimbata in mod unilateral.
Contractul de garantie reala trebuie sa contina valoarea maxima a obligatiei garantate, precum si o descriere a bunului afectat garantiei. Toate bunurile mobile reprezinta o descriere suficienta. Bunul afectat garantiei poate fi descris si prin gen, obiect cu obiect sau prin formula generica „toate bunurile mobile prezente si viitoare“. Daca bunul afectat garantiei consta intr-o suma de bani depusa intr-un cont bancar, respectivul cont trebuie individualizat in mod distinct.
Contractul de garantie se poate referi la o garantie reala asupra unor bunuri viitoare. O astfel de garantie reala produce efecte in momentul cand debitorul obtine proprietatea asupra bunurilor care raspund descrierii stabilite in contract. De asemenea, contractul de garantie poate sa prevada ca bunul sa garanteze indeplinirea unor obligatii viitoare. O astfel de garantie reala se naste atunci cand partea garantata transfera fondurile care dau nastere datoriei, indeplinind astfel conditia ceruta pentru existenta obligatiei garantate principale.
Pe durata contractului de garantie, debitorul poate administra sau dispune in orice mod de bunul afectat garantiei si de produsele acestuia, inclusiv prin inchiriere, constituirea altei garantii sau vanzare. Bunul afectat garantiei poate fi pus sub sechestru in favoarea unui creditor, in temeiul procedurii de executare judecatoreasca.
Contractul de garantie poate sa includa si clauze referitoare la:
– dreptul creditorului de a culege, in contul creantei, fructele si/sau produsele bunului afectat garantiei, fiind, in acest caz, obligatorie stipularea conditiilor si a proportiei in care urmeaza a se reduce obligatia garantata;
– garantarea efectuarii de plati in avans, prin „avans“ intelegandu-se acordarea unor sume, credite sau alte valori, inclusiv obligatia debitorului de a plati dobanzi, costurile ocazionate de obtinerea creditului, precum si alte taxe platibile de catre debitor in legatura cu avansul sau cu executarea silita a garantiei reale cu care s-a garantat avansul;
– „avansul viitor“, care desemneaza o plata ce decurge sau nu dintr-o obligatie si include avansurile si cheltuielile rezonabile ocazionate de acestea, precum si cheltuielile facute pentru protectia, intretinerea, pastrarea sau repararea bunului afectat garantiei;
– alte clauze.
Clauzele unei garantii reale nu pot impune obligatii de plata anticipata si imediata la cerere, partiala sau totala, a acelei obligatii principale garantate, nici sa reclame prin acestea orice altfel de plata sau datorie debitorului, in cazul in care debitorul constituie o a doua garantie reala pe acelasi bun; astfel de clauze vor fi nule de drept, in afara cazului in care creditorul are motive obiective sa creada ca bunul afectat garantiei a fost sau este pe cale de a fi pus in pericol ori perspectiva platii a fost sau este pe cale de a fi impiedicata. Totodata, orice intelegere care interzice cesiunea de creante sau o conditioneaza numai de acordul debitorului cedat ori o considera ca neindeplinire a obligatiei este lovita de nulitate (art. 22 din Legea nr. 99/1999, cu completarile si modificarile ulterioare).
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri