Guvernul Orban privatizeaza sistemul de sanatate romanesc?

Un set de clarificari ne este oferit de catre Vlad Mixich. Acesta lucreaza in prezent in cadrul European Public Health Alliance si este jurnalist. 

"Cel mai important: fondurile alocate programelor nationale de sanatate nu vor creste. Ele raman la acelasi nivel (unul foarte mic comparat cu alte tari europene), doar ca mai multi furnizori se vor inghesui sa le obtina: orice spital privat si orice spital public care indeplinesc criteriile tehnice necesare. Pacientii se vor putea trata in cadrul programelor nationale de sanatate tot ca pana acum: in limita fondurilor disponibile si in limita numarului de pacienti stabilit de CNAS.

Un alt punct important: aceste programe nationale au niste indicatori de eficienta stabiliti de CNAS care spun cat costa in medie un tratament pe an. Exemplu simplu: costul mediu anual pentru un bolnav cu diabet este de 1076 lei. O buna parte dintre acesti indicatori sunt subevaluati, pretul real al unui tratament e mai mare. Ghici de cine va fi acoperita diferenta dintre indicatorul stabilit de CNAS si pretul real? E o problema mare prezenta peste tot astazi in sistemul medical si nu vad cum aceasta propunere o rezolva.

Foarte fain ca se incurajeaza competitia intre spitalele publice si cele private. Totusi, o intrebare: cat de reala e aceasta competitie atunci cand coordonatorul unei clinici care deruleaza un program national intr-un spital public este in acelasi timp implicat in coordonarea unei clinici private care vrea sa acceseze acelasi program national? Vrem competitie pe bune? Ok, dar atunci trebuie introdusa si o masura foarte nepopulara. Medicii cu pozitii de raspundere trebuie sa aleaga unde lucreaza: ori cu steaua, ori cu crucea. Nu merge si la stat si la privat. Ca daca lucrurile raman asa, e clar ca vom obtine orice altceva, dar nu competitie reala.

Ar mai fi multe de zis si cred ca dezbaterea publica pe subiect e foarte utila", spune Vlad Mixich.

Privatizarea sistemului de sanatate romanesc a atras si atentia unui cercetator roman din Florenta. Marius Ghincea arata ca "vrem sanatate ca in vest, dar cheltuieli ca in est".

"Se discuta aprins despre „privatizarea sanatatii” in contextul OUG-ului emis de cabinetul Orban. Cei de stanga critica masura pentru ca ar reduce fondurile disponibile spitalelor publice, dar fara sa explice de ce este neaparat o problema daca fondurile urmeaza pacientul. Cei de dreapta lauda decizia si marseaza pe ideea libertatii individului de a decide unde se trateze, fara sa le pese prea mult de nevoia de a balansa libertatea individuala cu eficienta economica. Problema este economica, nu medicala, iar explicatia este, asadar, tot economica si ceva mai nuantata.

Sistemul medical din Romania este deja privatizat intr-o proportie semnificativa. Toata medicina primara, de familie si de preventie este deja privata. La fel si cu mare parte din medicina de ambulatoriu. Medicii de familie sunt liber profesionisti care presteaza servicii medicale in baza unui contract colectiv cu asiguratorul (CNAS). Majoritatea serviciilor de analize medicale si o parte semnificativa din serviciile de imagistica sunt si ele complet privatizate. Doar unele spitale mai au laboratoare de analize interne, nexternalizate. Problema nu este ca medicul de familie sau laboratorul de analize este privat, caci de multe ori asta este metoda cea mai eficienta economic pentru a asigura servicii universale de sanatate. Discutia ar trebui sa se concentreze pe eficienta economica si cresterea bunastarii generale.

Vrem sanatate ca in vest, dar cheltuieli ca in est.

Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Problema este subfinantarea cronica a sistemului de sanatate. Romania investeste 6% din PIB pentru sanatate, in conditiile in care media in UE si la nivel global este de 10%. Oricat de mult am incerca sa eficientizam administrarea banului public, care de altfel trebuie sa fie mereu o preocupare, trebuie sa recunoastem ca cheltuim prea putin pentru sanatatea publica in conditiile unei imbatraniri accentuate a populatiei si a unor conditii socio-economice care duce la folosire intensiva a serviciilor medicale (boli cronice, dependenta de spitalizare pentru ca au disparut ambulatoriile si medicii de familie din rural, et al.). Tehnica medicala moderna este foarte scumpa, la fel si cele mai noi si eficace medicamente. Libertatea de circulatie a fortei de munca din UE ne forteaza sa crestem accentuat costurile cu forta de munca, ca altfel ne pleaca toti doctorii din tara.

Raspunsul celor de stanga la problema subfinantarii este evidenta si se concentreaza pe doua aspecte: (1) cresterea finantarii sanatatii pana la media Uniunii Europene (10%) si (2) imbunatatirea administrarii banului public prin reducerea coruptiei si centralizarea achizitiilor (cumpararea de medicamente si echipamente in sistem angro). Stanga urmareste sa mentina caracterul universal si relativ egalitar al tratamentelor medicale. Nu conteaza daca esti sarac sau bogat, toti ar trebui sa beneficieze de o sanatate la fel de buna.

Raspunsul celor de dreapta se concentreaza pe doua aspecte: (1) liberalizarea sistemului, fara cresterea cheltuielilor publice, si (2) imbunatatirea administrarii prin reducerea coruptiei si introducerea unei competitii in administrarea fondurilor (ideea lui Nasui cu case de sanatate private care sa faca competitie CNAS). Dreapta vrea sa le ofere oportunitatea celor care vor si isi permit sa acceseze servicii private mai de calitate, pentru care sa contribuie suplimentar prin coplata. Este o solutie pentru ameliorarea subfinantarii prin privatizarea unei parti din cost (costurile hoteliere si a altora, care sunt amortizate prin costuri hoteliere mai mari). Asta va duce la o amplificare a stratificarii sociale, practic la ierarhizarea sistemului. O sa avem spitale private pentru bogati, bine dotate si finantate de stat si surse private, prin coplata, si spitale de stat, subfinantate si gratuite, pentru restul lumii. Este o solutie adecvata pentru nevoile clasei de mijloc din marile orase", explica Ghincea.

Se privatizeaza, asadar, sistemul de sanatate romanesc?

Cand vine vorba de serviciile de sanatate publica, trebuie sa ne gandim la 3 aspecte esentiale:

• Unitatile medicale presteaza servicii care sunt (a) rentabile sau (b) nerentabile. Spitalele trebuie sa gaseasca un echilibru intre acestea, astfel incat serviciile rentabile sa amortizeze costul procedurilor nerentabile.
  • Exemplu: In cazul unui pacient cu cancer, procedura de diagnosticare este nerentabila (costa mai mult decat deconteaza casa), dar tratamentul este rentabil (costa mai putin decat deconteaza casa, amortizand si costurile nerentabile). Nu pot sa faci tratamentul fara sa ai diagnosticul, deci acestea merg bine impreuna.
• 2. Unitatile medicale au costuri (a) fixe si costuri (b) variabile. Un aparat de radioterapie pentru pacientii de cancer are costuri fixe de amortizare si functionare. Nu conteaza ca ai 5 sau 50 de pacienti, costurile nu sunt foarte diferite. Cand ai mai multi pacienti apare „economia de scara”, costul per pacient scade.
  • Exemplu: La un cost fix de 50.000 lei pentru un aparat de radioterapie, daca ai 5 pacienti pe luna... costul este de 10.000 lei per pacient. Daca ai 50 de pacienti, costul e de doar 1000 lei per pacient. Costul ramane fix, numarul de pacienti variaza.
• 3. Cererea pentru anumite servicii sau produse medicale este „inelastica”, adica nu scade daca pretul creste. Asta stimulentele ca actorii privati, care urmaresc profitul, sa abuzeze de puterea pe care o au pentru a obtine rente economice, adica cat mai multi bani pentru acelasi lucru.
  • Exemplu: Un diabetic dependent de insulina trebuie sa primeasca insulina in fiecare zi, altfel moare. El nu poate sa consume mai putina insulina sau sa se opreasca din consumul din insulina daca pretul creste, pentru ca altfel moare. Asta inseamna ca chiar daca pretul insulinei creste cu 1200%, cum s-a intamplat in SUA, el nu are alta alternativa decat sa cumpere la pretul mai mare. Bine, alternativa e sa moara, dar nicio persoana rationala nu vrea asta. Asta este ce se numeste „esec al pietei” (market failure).

Exista, insa, o serie de probleme care pot aparea atunci cand programele nationale de sanatate sunt deschise si catre sectorul privat. Acestea pot fi urmatoarele:

• riscul, avand in vedere practicile existente in sistem, ca spitalele private sa preia si sa ofere doar acele proceduri medicale rentabile/profitabile, lasand spitalelor publice acele proceduri nerentabile;
• fragmentarea ofertei - cresterea numarului de furnizori duce la reducerea economiilor de scara, ceea ce creste costurile per pacient ale spitalelor publice;
• competitia neloiala de pe piata medicala - spitalele private au voie sa ceara coplata (pentru serviciile hoteliere sau de alta natura), dar spitalele publice nu au voie si trebuie sa se multumeasca cu cat le plateste casa de asigurari;
• liberalizarea accesului la fondurile programelor nationale de sanatate va duce la amplificarea inegalitatilor de acces la servicii medicale intre bogati si saraci si intre cei din mediul urban si cei din mediul rural;
• cererea nu scade daca pretul creste - daca spitalele private, care functioneaza pe principiul profitabilitatii, reusesc sa elimine din schema, gradual, toate spitalele publice, apare riscul sa vedem cresteri imense ale costurilor de tratament pentru anumite categorii de pacienti.

Ministrul Sanatatii, Victor Costache, a vorbit despre acest subiect sensibil. Acesta a spus ca "de cate ori se reformeaza ceva in sanatate, se scoate aceasta utopie a privatizarii".

"Noi ne dorim sa punem pacientul in centrul sistemului si sa lasam pacientul sa aleaga. Stiti foarte bine situatia catastrofica in care ne aflam ca sistem sanitar iar una dintre cauze a fost aceasta ingradire a pacientilor. Scopul acestor masuri legislative este sa iesim din acest fenomen de ingradire a drepturilor. Spitalele private au fost incluse demult in programele nationale - din 2013 sau 2014. Era lasat in suspans aceasta formulare ambigua cand sunt excedate anumite capacitati de primire, lucru absolut ambiguu si greu de interpretat. Este vorba despre o updatare fireasca a acestei legislatii din 2014. De asemenea, sunt luate si alte masuri de modernizare a Legii 95, a acestor servicii medicale integrate ca si celelalte tari europene", a mai declarat Costache.