Pentru a-si putea implini misiunea proprie fundamentala, aceea de a pregati tineretul pentru o viata productiva intr-o societate democratica, sistemul educational romanesc are nevoie de scoli sigure si de medii de invatare cooperante. Iar prevenirea si combaterea violentei precum si rezolvarea conflictelor din mediul scolar raspund in mod direct provocarilor educationale corelative acestei misiuni.
Din aceasta perspectiva – si prin propria vocatie si misiune – Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a pledat si pledeaza pentru implementarea unor modele de lucru inspirate din sistemele europene cele mai moderne- modele de lucru care pun accentul pe solutionarea conflictelor prin mediere si practici restaurative, ca alternative la modelele traditionale predominant sanctionatorii. Tema conflictului si violentei tinde tot mai mult si in sistemul educational romanesc spre o abordare centrata pe ideea ca alternativele la formele de disciplina traditionale sunt necesare pentru schimbarea comportamentului elevilor.
Profesionistii in educatia pentru rezolvarea conflictelor in scoli insista constant asupra ideii ca tinerii, cu deosebire cei care au crescut in medii cu violenta sau abuz, nu vor fi speriati de pedepse precum notele mici, eliminarea sau chiar exmatricularea. Cele mai aspre pedepse existente in scoli pot fi ignorate sau chiar luate in ras de catre elevi. „Sistemul de recompensa si pedeapsa, mai arata ei, nu mai da demult randament – daca a dat vreodata randament”. Strategia Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, precum si planurile corelative ale Inspectoratelor Scolare asuma ele insele abordarea in acest mod a tematicii in discutie.
CRJ este in acelasi timp constient ca gasirea si implementarea celor mai bune practici alternative la formele de disciplina traditionale nu constituie cea mai facila cale pentru profesori si responsabilii sistemului aducational romanesc. Pentru a forma specialistii necesari, pentru a face operationale mecanismele institutionale cele mai potrivite, este nevoie inclusiv de resursele corespunzatoare – care, uneori, in special in asemenea perioade, pot sa nu fie foarte usor de asigurat.
Totodata, insa, CRJ nu poate sa impartaseasca opinia exprimata recent de unul dintre liderii sindicatelor cadrelor didactice in conformitate cu care – intre mai multe altele – sanctiunile disciplinare care pot fi aplicate elevilor ar fi „mult prea blande in actualul Regulament” si „Poate ar trebui introdusa exmatricularea si in invatamantul obligatoriu.” Apreciem ca o asemenea abordare nu poate fi asumata de responsabilii sistemului nostru educational. Considerentelor pe care le-am expus mai sus le adaugam ca introducerea exmatricularii in invatamantul obligatoriu ar constitui inainte de orice o evidenta contradictie in termeni – prin care din sistemul de invatamant ar fi indepartati copii care prin lege sunt obligati sa intre in acest sistem. La fel de evidenta este si inadecvarea acestei masuri disciplinare, de o gravitate maxima, in raport cu varsta, discernamantul, personalitatea imatura si celelalte „vulnerabilitati” de acelasi gen ale copiilor din clasele primare si gimnaziale. Consideram ca un argument in plus in sensul celor aratate si al nevoii unei abordari complexe, deschise si complementare este si alta afirmatie a liderului sindical: „Sunt atatea cazuri in care dascalii sunt jigniti de elevi si elevii nu patesc nimic iar daca profesorul ia masuri, toata mass-media este impotriva acelui dascal".
