Pentru actul juridic, legiuitorul a stabilit ca regula aplicarea legii in vigoare la data incheierii actului juridic nu numai in privinta conditiilor de validitate si, pe cale de consecinta, a nulitatii, ci si pentru alte aspecte ce privesc incheierea actului juridic, pentru alte cauze de ineficacitate, pentru regulile de interpretare a actului, pentru efectele actului juridic (inclusiv cele produse dupa intrarea in vigoare a unei noi legi), pentru executarea obligatiilor asumate de parti, pentru incetarea actului juridic.
Aceasta regula se desprinde atat din dispozitiile art. 6 alin. (2) si (3) C.civ. (reluate in art. 3 si art. 4 din Legea nr. 71/2011), cat si din art. 102 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, potrivit caruia, ”contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa”.
Potrivit art. 6 alin. (3) C.civ. si art. 4 din Legea nr. 71/2011, actele juridice lovite de nulitate absoluta ori relativa sau afectate de alte cauze de ineficacitate la data intrarii in vigoare a legii noi sunt supuse dispozitiilor legii vechi, neputand fi considerate valabile ori, dupa caz, eficace potrivit dispozitiilor legii noi. Asadar, validitatea sau eficacitatea actelor juridice se apreciaza potrivit conditiilor stabilite de legea in vigoare in momentul incheierii actului juridic, fiind fara relevanta faptul ca legea noua (ulterioara momentului incheierii actului) ar adauga o conditie de validitate sau eficacitate a actului juridic sau ar suprima o asemenea conditie.
Altfel spus, nulitatea sau alta cauza de ineficacitate a actului juridic (de exemplu: inopozabilitatea, caducitatea, revocarea, rezolutiunea etc.) este supusa legii in vigoare in momentul incheierii actului.
Legea nr. 71/2011 contine o serie de dispozitii care nu reprezinta altceva decat cazuri particulare ale acestei reguli. Spre exemplu:
- art. 60 din Legea nr. 71/2011 dispune ca validitatea clauzei de inalienabilitate instituite prin conventie sau testament este guvernata de legea in vigoare la data incheierii conventiei sau testamentului;
- din art. 65 din Legea nr. 71/2011 rezulta ca proprietatea comuna in devalmasie poate avea ca izvor si actul juridic numai pentru actele juridice incheiate dupa intrarea in vigoare a Codului civil din 2009;
- din art. 102 din Legea nr. 71/2011 rezulta ca modificarea contractului se face cu respectarea tuturor conditiilor prevazute de legea in vigoare la data modificarii, iar elementele ce nu fac obiectul modificarii sunt supuse dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat contractul;
- art. 168, art. 170 si art. 187 din Legea nr. 71/2011 prevad ca ipotecile imobiliare, ipotecile mobiliare (garantiile reale mobiliare) si gajurile constituite sub imperiul reglementarii anterioare sunt supuse, in ceea ce priveste conditiile de valabilitate, dispozitiilor legale existente la data constituirii lor;
- art. 202 din Legea nr. 71/2011 prevede ca dispozitiile art. 2.515 C.civ. (care permit partilor sa modifice, in anumite conditii, durata termenelor sau cursul prescriptiei) nu valideaza conventiile avand ca obiect modificarea regimului legal al prescriptiei incheiate anterior intrarii lor in vigoare etc.
In cazul nulitatii nu s-ar putea deroga de la aceasta regula (deoarece ar insemna sa se atribuie legii noi efect retroactiv), dar in privinta unor cauze de ineficacitate regula mentionata, in masura in care nu ar constitui o aplicatie a principiului neretroactivitatii legii noi, ci a ultraactivitatii legii vechi, este susceptibila de nuantari.
Astfel:
- art. 96 din Legea nr. 71/2011 dispune ca prevederile din vechea reglementare referitoare la revocarea donatiei pentru survenienta de copil (caz de revocare care a fost prevazut de Codul civil din 1864, dar care nu a mai fost reglementat de Codul civil din 2009) nu se aplica in ipoteza in care copilul s-a nascut dupa intrarea in vigoare a Codului civil (daca nu ar fi existat aceasta dispozitie speciala, atunci toate donatiile anterioare ar fi fost susceptibile de revocare indiferent de data la care s-ar fi nascut copilul);
- art. 130 din Legea nr. 71/2011 prevede ca daca formalitatile de opozabilitate nu au fost indeplinite cu privire la un contract de locatiune in curs de executare la data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 si bunul dat in locatiune este instrainat dupa aceasta data, contractul de locatiune este opozabil dobanditorului numai daca sunt indeplinite formalitatile prevazute la art. 1.811 C.civ. din 2009, deci, pentru ipoteza instrainarii bunului dat in locatiune dupa intrarea in vigoare a noii reglementari, opozabilitatea/inopozabilitatea contractului de locatiune anterior nu se va raporta la legea in vigoare la data incheierii sale.
Insa, in lipsa unor derogari exprese in Legea nr. 71/2011, cauzelor de ineficacitate li se aplica legea in vigoare la data incheierii actului juridic, chiar daca imprejurarea ce a condus la ineficacitatea actului a survenit sub imperiul noii reglementari. De exemplu, art. 2251 alin. (2) C.civ. din 2009, care recunoaste credirentierului dreptul la rezolutiunea contractului de renta viagera constituit cu titlu oneros chiar si in lipsa unui pact comisoriu, nu s-ar putea aplica in cazul contractelor incheiate sub imperiul vechii reglementari, chiar daca neexecutarea ar avea loc dupa intrarea in vigoare a Codului civil din 2009.
Pe temeiul art. 6 alin. (2) C.civ. si al art. 3 din Legea nr. 71/2011, legea in vigoare la data incheierii unui act juridic va reglementa atat efectele trecute, adica efectele care s-au produs sub imperiul ei (principiul neretroactivitatii), cat si efectele viitoare, adica efectele care se vor produce dupa intrarea in vigoare a legii noi (ultraactivitatea legii vechi).
Ca aplicatii ale acestei reguli, mentionam:
- art. 60 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 prevede ca efectele juridice ale clauzei de inalienabilitate instituite prin conventie sunt guvernate de legea in vigoare la momentul incheierii conventiei;
- art. 66 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, din care rezulta ca efectul constitutiv al conventiei de partaj, precum si alte efecte se aplica doar conventiilor de partaj incheiate ulterior intrarii in vigoare a Codului civil din 2009, deci conventiile de partaj anterioare produc efectele reglementate de legea in vigoare la data incheierii lor, ceea ce inseamna, intre altele, ca au efect declarativ. In privinta partajului judiciar, art. 66 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 stabileste ca dispozitiile Codului civil din 2009 sunt aplicabile atunci cand cererea de chemare in judecata a fost introdusa dupa intrarea lui in vigoare;
- art. 107 din Legea nr. 71/2011 prevede ca dispozitiile art. 1.271 C.civ. din 2009 privitoare la impreviziune se aplica numai contractelor incheiate dupa intrarea in vigoare a acestuia;
- art. 108 din Legea nr. 71/2011 stabileste ca dispozitiile art. 1.274 C.civ. privitoare la transferul riscurilor in contractele translative de proprietate se aplica numai contractelor incheiate dupa intrarea lui in vigoare;
- potrivit art. 142 din Legea nr. 71/2011, contractele de mandat incheiate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil din 2009, pentru care partile nu au prevazut un termen, raman supuse legii in vigoare la data incheierii lor etc.
Exista totusi unele cazuri in care legiuitorul a derogat de la aceasta regula, desigur numai in privinta efectelor viitoare. Astfel:
- pe temeiul art. 121 din Legea nr. 71/2011, anumite dispozitii ale Codului civil din 2009 referitoare la obligatia de garantie contra viciilor lucrului vandut (deci la un efect al contractului de vanzare), anume art. 1.710, 1.711, art. 1.712 alin. (2) si art. 1.713, se aplica si in cazurile in care viciile ascunse au fost descoperite dupa data intrarii in vigoare a Codului civil, iar, intrucat textul de lege nu distinge, inseamna ca inclusiv in cazul contractelor incheiate sub imperiul reglementarii anterioare;
- art. 122 din Legea nr. 71/2011 prevede ca dispozitiile art. 1.717 C.civ. din 2009, care reglementeaza defectiunea imputabila cumparatorului, se aplica si contractelor incheiate inainte de data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009, in cazul in care comportamentul cumparatorului care pricinuieste defectiunea intervine dupa aceasta data;
- art. 125 din Legea nr. 71/2011 stabileste ca, daca legea nu prevede altfel, dispozitiile art. 1.734 din C.civ. 2009, referitoare la concursul intre preemptori, se aplica si drepturilor de preemptiune izvorate din contracte incheiate inainte de intrarea lui in vigoare;
- art. 128 din Legea nr. 71/2011 prevede ca dispozitiile art. 1807 C.civ. din 2009, care, intre altele, confera locatorului o actiune directa fata de sublocatar, sunt aplicabile contractelor de sublocatiune incheiate dupa data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009, chiar si in cazurile in care contractul de locatiune s-a incheiat anterior acestei date;
- art. 129 din Legea nr. 71/2011 stabileste ca dispozitiile art. 1810 C.civ. din 2009, care instituie o cerinta suplimentara in ceea ce priveste tacita relocatiune fata de reglementarea anterioara (indeplinirea obligatiilor de catre locatar sunt aplicabile in cazul tuturor contractelor de locatiune al caror termen se implineste dupa data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009;
- art. 131 din Legea nr. 71/2011 dispune ca prevederile Codului civil din 2009 referitoare la imbunatatirile efectuate de locatar se aplica si contractelor de locatiune in curs la data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009, daca lucrarile adaugate sau autonome au fost efectuate dupa aceasta data;
- art. 134 din Legea nr. 71/2011 prevede ca art. 1834 C.civ. 2009 (privitor la anumite particularitati in cazul decesului chiriasului) se aplica si contractelor de inchiriere a locuintelor aflate in curs de executare la data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009;
- art. 141 din Legea nr. 71/2011 stabileste ca “raspunderea transportatorului si a expeditorului este guvernata de legea in vigoare la data producerii evenimentului care a cauzat prejudiciul, chiar daca acesta a fost cunoscut de pasager, expeditor sau destinatar, dupa caz, ulterior intrarii in vigoare a Codului civil” din 2009; ar fi posibil ca incheierea contractului de transport sa fi avut loc sub imperiul reglementarii anterioare, dar daca evenimentul care a cauzat prejudicul se produce dupa intrarea in vigoare a noii reglementari, atunci aceasta din urma, astfel cum rezulta din prima parte a dispozitiei legale mentionate [care are caracterul de norma speciala in raport cu art. 6 alin. (2) C.civ. si art. 3 din Legea nr. 71/2011], se va aplica raspunderii civile contractuale;
- art. 144 si art. 145 din Legea nr. 71/2011 dispun ca efectele contractului de cont bancar curent sau ale contractului de facilitate de credit incheiat inainte de data intrarii in vigoare a Codului civil din 2009 si care s-a incheiat pe termen nedeterminat sunt guvernate de legea in vigoare la data producerii lor.
Prof. dr. Gabriel Boroi
