„Adoptiile incuviintate inainte de intrarea in vigoare a Codului civil raman supuse, in ceea ce priveste validitatea lor, legii in vigoare la data cand au fost incuviintate.”
— Art. 49 din Legea 71 privind punerea in aplicare a noului Cod Civil
Expunere de motive
Adoptia se regasea in dreptul roman, avand un rol foarte important, fiind intrebuintata si de imparati pentru a transmite conducerea imperiului in mod identic transmiterii ereditare catre descendentii firesti. Astfel, Tiberiu a fost adoptat de August si Nerone de Claudiu. In vechiul drept romanesc, adoptia era reglementata in Codul Calimach, sub denumirea de ,,infiala” (art. 236 si urm.); potrivit Codului Caragea, ,,facerea de fii de suflet este dar spre mantuirea celor ce nu au copii” (art. 1, partea a IV –a, capitolul 5). Codul civil roman de la 1864, inspirat de cel francez, reglementa adoptia sub forma unui contract solemn incheiat intre adoptator si adoptat (art. 309-324), in Titlul VIII - „Despre adoptie”. Dispozitiile din Codul civil au fost abrogate incepand cu anul 1954, cand a intrat in vigoare Codului familiei, aprobat prin Legea nr. 4/1953 (urmata de Decretul 52/1954 pentru punerea in aplicare a Codului Familiei si a Decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice). Vreme de peste o jumatate de secol adoptia a avut sediul reglementarii in acest cod al familiei (art. 66 – 85). Dispozitia cu valoare de principiu, conform careia infierea se incheie numai in interesul celui infiat (art. 66) era progresista la vremea sa, ca si alte aspecte precum motivatia adoptiei, care se centraza pe adoptat, desi initial era strict legata de adoptator. Incepand cu intrarea in vigoarea a Codului familiei, adoptia nu mai este instrumentul prin care cel care-si doreste un copil il poate avea, ci mijlocul prin care copilul poate primi familia de care are nevoie. Dupa caderea regimului comunist, prin Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea infierii (care avea doar 9 articole) s-a reglementat, in principal, o noua procedura a adoptiei, iar „dispozitiile prevazute in Capitolul III din Codul familiei se modifica in mod corespunzator” prevederilor legii, fiind abrogate expres articolele 73 si 74 din Codul familiei si Decretul nr. 137 din 23 martie 1956. O.U.G. nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei a abrogat toate dispozitiile anterioare. Acest moment marcheaza separarea reglementarii adoptiei de Codul familiei. Noul cadru juridic tinea seama de documentele internationale la care Romania era parte. In scopul armonizarii legislatiei interne cu reglementarile si practicile internationale in domeniu, a fost adoptata Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei intrata in vigoare la 1 ianuarie 2005, data de la care reglementarile anterioare, precum si orice dispozitie contrara sunt abrogate.
Comentariu
Legiuitorul a inteles ca in realizarea operei de codificare a dispozitiilor fundamentale cu caracter civil sa readuca in noul Cod civil reglementarea aspectelor esentiale privind adoptia, urmand ca acestea sa coexiste cu legislatia speciala in materie. Astfel, in Codul civil se regasesc definitia notiunii si principiile adoptiei, conditiile de fond ale adoptiei (persoanele care pot fi adoptate, persoanele care pot adopta, consimtamantul la adoptie) efectele adoptiei si incetarea adoptiei. Corespunzator acestora, articolele 451 – 482 din cod, cuprinse in Capitolul III – „Adoptia” al Cartii a II-a – “Despre familie”, Titlul III – “Rudenia”, este structurat in patru sectiuni: Sectiunea 1 – “Dispozitii generale”, Sectiunea a 2-a – „Conditii de fond ale adoptiei”, Sectiunea a 3-a – “Efectele adoptiei” si Sectiunea a 4-a – „Incetarea adoptiei”.
Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, a adus cateva modificari care vizau clarificari terminologice, insa si cateva dispozitii noi fata de textul codului. Astfel, la articolul 452, care contine principiile adoptiei, a mai fost adaugat si acela privind celeritatea indeplinirii oricaror acte referitoare la procedura adoptiei, extinderea situatiilor in care instanta de tutela poate trece peste refuzul parintilor firesti sau a tutorelui de a consimti la adoptie, prin inlaturarea sintagmei „in cazul copilului abandonat” din textul articolului 467 din cod, reglementarea unui nou caz de desfacere a adoptiei, atunci cand fata de copilul adoptat se ia o masura de protectie prevazuta de lege (introducerea alineatului 2 la art. 476) si, respectiv introducerea prevederii privind posibilitatea desfacerii adoptiei la cererea adoptatorului numai dupa ce adoptatul a dobandit capacitatea de exercitiu, chiar daca faptele acestuia au fost savarsite anterior (introducerea alineatului 3 la art. 477).
In mod evident, adoptia in dreptul romanesc este o adoptie intre vii, ramanand doar istorie adoptia renumeratorie si cea testamentara, care au existat multa vreme in Franta (desfiintate in 1923). Adoptia prevazuta de noul Cod civil este conceputa numai cu efecte depline. Articolul 77 din Codul familiei, inainte de abrogarea lui, prevedea ca „Infierea nu da nastere rudeniei intre cel infiat si rudele celui care infiaza, in afara de cazul aratat in art. 79”, care reglementa ca situatie speciala adoptia cu „efectele unei filiatii firesti”. Acesta a fost si spiritul reglementarii initiale a adoptiei in Codul civil, in sensul ca prin efectul adoptiei adoptatul sa devina fiul adoptatorului, ca si cum ar fi copilul sau legitim, dar raporturile de rudenie se limitau la persoana adoptatorului, nestabilind raporturi de familie complete intre adoptat si familia adoptatorului. Marii juristi ai vremii sintetizau astfel: „adoptia nu imita intocmai rudenia rezultand din filiatia legitima” Astfel, pana la Ordonanta de urgenta nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adoptiei, existau cele doua tipuri de adoptie: cu efecte restranse si cu efecte depline, pe care doctrina le trata in mod distinct.
Reglementarile in materia adoptiei care se regasesc in noul Cod civil sunt doar cele fundamentale. Ele sunt preluate, in majoritatea lor, din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, cu abrogarea articolelor corespunzatoare din aceasta lege speciala prin art. 230 lit. y) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil. Unele texte insa au fost reformulate sau nu se mai gasesc in integralitatea lor, cu consecinte asupra felului in care va functiona institutia juridica a adoptiei dupa intrarea in vigoare a codului. O serie de articole din noul Cod civil trimit, insa la legea speciala: in ceea ce priveste procedura adoptiei in general (art. 454 alin.2), conditiile si procedura adoptiei internationale (art. 453), atestarea indeplinirii conditiilor prevazute pentru adoptator (art. 461 alin.2), conditiile in care se exprima consimtamantul (art. 468), modul in care adoptatul este informat cu privire la adoptie si la familia sa de origine (art. 474). Legea nr. 273/2004 este si ea intr-un proces de modificare, existand un proiect de act normativ in dezbaterea parlamentului, care contine o serie de propuneri necesare nu doar pentru textele legii speciale, ci si pentru o parte dintre textele ce vor fi abrogate, urmare preluarii lor in Codul civil. De exemplu o serie de conditii legate de persoana adoptatorului, propuse de acest proiect, ar trebui sa se regaseasca in cod, respectiv interdictia de a adopta pentru persoana care a fost condamnata definitiv pentru o infractiune impotriva persoanei sau impotriva familiei, savarsita cu intentie precum si pentru orice alta infractiune referitoare la traficul de persoane si traficul si consumul ilicit de droguri, persoana sau familia a carui copil beneficiaza de o masura de protectie speciala sau persoana care a fost decazuta din drepturile parintesti.
In acelasi sens, al protejarii copilului, trebuie argumentata si extinderea interdictiei de a adopta si asupra persoanei al carei sot se afla in una dintre situatiile mentionate, dat fiind ca minorul adoptat va avea acelasi domiciliu cu al adoptatorului si, astfel, va ajunge sa locuiasca, practic, si cu sotul sau sotia adoptatorului (care a fost condamnat/condamnata pentru infractiuni savarsite cu violenta sau pentru trafic de persoane sau de droguri) sau a avut o astfel de conduita asupra propriului copil, incat a fost necesara luarea unei masuri de protectie speciala. In consecinta, minorul se va gasi in ipostaza de eventuala victima a sotului/sotiei adoptatorului sau, in aceeasi masura in care s-ar fi gasit daca insusi adoptatorul ar fi fost cel condamnat.
De asemenea este necesara extinderea interdictiei de a adopta si pentru persoana al carui sot se afla in aceste situatii sau sufera de boli psihice ori handicap mintal. Se observa ca textul articolului 459 din noul Cod civil, astfel cum a fost modificat prin legea de punere in aplicare a exclus referirea la gravitatea bolii psihice, pastrand interdictia pentru persoanele cu boli psihice si handicap mintal. Nereferindu-se, deci, numai la acele boli psihice care afecteaza discernamantul, Codul, in opinia noastra, nu are in vedere exclusiv capacitatea adoptatorului de a face acte de administrare sau dispozitie pentru bunurile minorului sau de a-l reprezenta pe acesta, ci, stabileste aceasta interdictie pentru a pune la adapost pe minor de acele manifestari si comportamente specifice bolnavului psihic sau persoanei cu handicap mintal care ar putea pune in primejdie integritatea fizica sau viata minorului, dar si dezvoltarea sa psihica si morala.
La fel de nociva pentru dezvoltarea fizica si psihica, dar si pentru educatia minorului adoptat, poate fi si convietuirea cu sotul/sotia adoptatorului care sufera de o boala psihica sau are un handicap psihic si este in interesul superior al minorului de a nu fi adoptat de o persoana care convietuieste cu un bolnav psihic. In conditiile in care legiuitorul nu a avut in vedere introducerea acestor prevederi in cod cu prilejul operarii mai multor modificari ale acestuia prin legea de punere in aplicare, este delicat de discutat despre o noua modificare a textelor referitoare la adoptie din cod in perioada imediat urmatoare intrarii lui in vigoare.
Definitia adoptiei – art. 451 – „Notiunea”, preia definitia data in art. 1 din Legea nr. 273/2004: „Adoptia este operatiunea juridica prin care se creeaza legatura de filiatie intre adoptator si adoptat, precum si legaturi de rudenie intre adoptat si rudele adoptatorului.” In opinia unor juristi , aceasta este o definitie incompleta deoarece nu se refera si la incetarea legaturii de rudenie cu parintii firesti si rudele acestora. Evolutia acestei definitii pleaca de la aceea de „contract care intervine intre adoptator si adoptat” in prima forma a Codului civil. In definitia pe care O.U.G. nr. 25/1997 o continea, adoptia era o „masura speciala de protectie a copilului”. Dintre opiniile exprimate in doctrina cu privire la natura juridica a adoptiei, legiuitorul a imbratisat, inca de adoptarea Legii 273/2004, teza operatiunii juridice.
In ceea ce priveste principiile adoptiei, Codul civil nou, in articolul 452, astfel cum a fost completat prin Legea nr. 71/2011, reda doar patru principii, desi Legea nr. 273/2004 prevede, in articolul 2, sase principii. Acestea sunt: a) interesul superior al copilului; b) necesitatea de a asigura cresterea si educarea copilului intr-un mediu familial; c) continuitatea cresterii si educarii copilului, tinandu-se seama de originea sa etnica, lingvistica, religioasa si culturala; d) celeritatea in indeplinirea oricaror acte referitoare la procedura adoptiei; Chiar daca in literatura de specialitate s-a afirmat ca interesul superior al copilului este principiul sintetic si de importanta primordiala si ca celelalte principii „nu sunt decat fatete, detalii” ale acestuia, consideram ca principiile de la literele b) si c) trebuiau prevazute distinct, deoarece adoptia (in cazul in care adoptatorii nu fac parte dintre rudele adoptatului) presupune schimbarea mediului, conditiilor, obiceiurilor, comunitatii, religiei sau chiar limbii copilului, iar existenta acestor principii, corespunzatoare unor drepturi ale copilului, incumba obligatii corespunzatoare, determinate si determinabile pentru adoptator. In ceea ce priveste „principiul informarii copilului si luarii in considerare a opiniei acestuia in raport cu varsta si gradul sau de maturitate” si „principiul garantarii confidentialitatii in ceea ce priveste datele de identificare ale adoptatorului sau, dupa caz, ale familiei adoptatoare, precum si in ceea ce priveste identitatea parintilor firesti”, care nu sunt in textul articolului 452 din noul Cod, acestea se regasesc in sinteza in art. 474 si sunt dezvoltate in legea speciala.
Articolul 455 din noul Cod civil, desi poarta denumirea marginala „Varsta adoptatului”, nu mai face referire, in textul sau, la varsta majoratului, asa cum prevede art. 5 alin. (2) din Legea nr. 273/2004 si cum prevedeau toate reglementarile anterioare. Totusi, textul pentru care a optat legiuitorul: „Copilul poate fi adoptat pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu”, contine doua trimiteri la statutul minorului (prin folosirea cuvantului copil si prin raportarea la momentul dobandirii capacitatii depline de exercitiu). Aceasta reglementare corespunde filozofiei noului Cod, care, in Sectiunea a 2-a a Titlului referitor la „persoana fizica”, pe langa regula dobandirii capacitatii de exercitiu la data cand persoana devine majora si in situatia minorului casatorit, reglementeaza un nou caz de dobandire a capacitatii de exercitiu anticipata, pentru minorul mai mare de16 ani, prin hotararea instantei de tutela. In consecinta, minorii care vor avea capacitate de exercitiu deplina inainte de varsta de 18 ani, vor putea fi adoptati numai daca sunt indeplinite conditiile de la alineatul 2 al articolului 455 din cod.
Jurisprudenta
„Persoana majora poate fi infiata numai daca in timpul minoritatii a fost crescuta de cel care doreste sa infieze. Desi legea nu precizeaza continutul notiunii de „crestere” si nici nu o conditioneaza de o anume durata in timpul minoritatii, totusi, fata de scopul urmarit de legiuitor, de a se asigura copilului minor ce urmeaza a fi infiat aceleasi conditii de crestere si dezvoltare fizica si morala sau intelectuala, pe care le-ar fi avut in familia fireasca, prin „crestere” trebuie sa se inteleaga nu numai acordarea intretinerii in timpul minoritatii, ci si existenta unor raporturi intre infiat si infietor asemanatoare celor existente intre parinte si copil, concretizate prin natura relatiilor dintre acestia. „Cresterea de catre infietor in timpul minoritatii a celui ce urmeaza a fi infiat, dar care devenise major in momentul infierii, constituie una dintre conditiile de validitate a infierii, iar nerespectarea ei atrage nulitatea absoluta a infierii, care poate fi invocata de orice parte interesata. Prin urmare, calitatea procesuala activa o are in aceasta situatie si infietorul, care poate cere desfiintarea infierii pe motiv ca nu au fost respectate conditiile legale”.
(Tribunalul Suprem, Sectia civila, decizia 69 din 15 ianuarie 1971. In acelasi sens, Curtea Suprema de Justitie, Sectia civila, decizia nr. 3095/1995, Buletinul jurisprudentei, 1995, p.77)
Obligativitatea efectuarii anchetei sociale,potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei ,nu impune ca instanta de judecata sa-si insuseasca concluziile acestei anchete,solutia adoptata trebuind sa fie rezultatul analizei intregului material probator ,examinat in lumina interesului primordial al minorului. Ca urmare ,este gresit a se respinge o cerere de adoptie numai pentru ca s-a cerut acest lucru prin referatul de ancheta sociala.
(C.S.J., s.civ., dec .nr. 1962/1991 ,”Dreptul” nr. 7/1992 ,pag. 75 Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Potrivit art.71 din C. familiei ,consimtamantul parintelui adoptiv se da fie prin declaratie in fata instantei care incuviinteaza adoptia ,fie prin inscris autentic .Dispozitiile din Codul familiei si cele ale Legii nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei nu interzic insa ca persoana care adopta un copil sa-si exprime consimtamantul prin mandat ,dand procura in acest sens ,in conditiile prevazute de art. 1532 si urmatoarele din Codul civil.
(C.S.J., s.civ. ,dec. nr. 1731 /1991 ”Dreptul” nr. 5 /1992 ,pag.82,Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Potrivit art. 79 alin. 3 din Codul familiei ,dispozitiile nr. 78 alin. 1,2 si 4 din acelasi cod ,sunt aplicate si in situatia adoptiei cu toate efectele unei filiatii firesti ,iar conform acestor prevederi legale adoptatul dobandeste ,prin adoptie , numele acelui care adopta. In raport cu prevederile legale mentionate ,rezulta ca nu se poate incuviinta ca minorul adoptat sa poarte vechiul sau nume adaugat la cel dobandit prin adoptie .
(C.S.J., s.civ., dec. nr. 2037/1991, Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Potrivit dispozitiilor art.5 alin.2 si 3 din Legea nr. 11/1990 privind incuviintarea adoptiei ,judecarea cererii se face cu citarea celor prevazuti in art. 70 din C. familiei si a autoritatii tutelare ,precum si cu participarea procurorului ,efectuarea anchetei sociale fiind obligatorie. Cand adoptia se refera la un major ,potrivit dispozitiilor legale mentionate,procurorul trebuie sa participe la judecata ,insa nu este necesara efectuarea anchetei sociale si nici citarea autoritatii tutelare, efectuarea acestor acte fiind obligatorie numai cand adoptia se refera la minori.
(C.S.J., s.civ., dec. nr. 547 din 11 martie 1993 ,in ”Dreptul” nr. 7/1994 ,p.74 Doctrina si jurisprudenta romana 1989-1994)
Corelatii cu alte norme
- art. 398 alin.(2) din noul Cod civil – referitor la dreptul parintelui care nu exercita autoritatea parinteasca de a consimti la adoptie; - art. 274 alin.(3) referitor la interzicerea casatoriei intre rude, aplicabile si in cazul rudeniei din adoptie; - art. 2607 – 2610 din noul Cod civil – referitor la legea aplicabila in caz de conflict de legi; - art. 49 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, referitoare la legea aplicabila validitatii adoptiilor incuviintate inainte de intrarea in vigoare a noului Cod civil; - art. 230 lit. y) din Legea nr. 71/2011 - abrogarea unor texte din Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. - Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adoptiei, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare; - Legea 274/2004 privind infiintarea, organizarea si functionarea Oficiului Roman pentru Adoptii, republicata; - Legea 275/2004 pentru modificarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 12/2001 privind infiintarea Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului si Adoptie - Conventia Europeana de la Strasbourg revizuita in materia adoptiilor de copii, semnata de Romania la 4 martie 2009, - Conventia asupra protectiei copiilor si cooperarii in materia adoptiei internationale, incheiata la Haga la 29 mai 1993, ratificata de Romania prin Legea nr. 84/1994; - Conventia Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, ratificata de Romania prin Legea nr. 18/1990; - Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, cu modificarile si completarile ulterioare
Elemente de drept comparat
Asa cum s-a aratat, principalele prevederi din Codul civil sunt preluate din Legea nr. 273/2004 si, fiind norme cu caracter general, au, in cele mai multe cazuri, o traditie in reglementarea acestei institutii in dreptul romanesc. Codul civil din Quebec contine, insa, nu doar prevederi referitoare la persoanele care pot fi adoptate, care pot adopta si la consimtamantul la adoptie, ci prevede, inclusiv procedura adoptiei, reglementari pentru situatia adoptarii unui copil dinafara Quebec, dar si texte detaliate referitoare la asigurarea confidentialitatii datelor privind adoptia si la modalitatea de informare a copilului sau a rudelor apropiate, care se regasesc, la noi, in Legea nr. 273/2004. Sub anumite aspecte, Codul civil din Quebec contine formulari mai clare pentru unele texte din Codul nostru, carora literatura si practica noastra judiciara le-a dat o interpretare unitara, raportandu-se la spiritul legii, acolo unde litera ei nu era foarte clara. De exemplu, pentru situatia adoptiei majorului, Codul Quebec prevede ca adoptatorii trebuie sa fi avut in timpul minoritatii copilului „rol de parinte”, sa-l fi inlocuit pe acesta: „ art. 545 – (1) Une personne majeure ne peut être adoptée que par ceux qui, alors qu'elle était mineure, remplissaient auprès d'elle le rôle de parent. (2) Toutefois, le tribunal peut, dans l'intérêt de l'adopté, passer outre à cette exigence.” O formulare similara in codul nostru civil ar fi clarificat faptul ca simpla furnizare a unor mijloace materiale copilului, fara dovada dezvoltarii unor relatii similare celor care se stabilesc intre parinte si copil, bazate pe afectiune, nu poate fi considerata ca intrunind conditiile adoptiei. In plus, exceptia instituita de alineatul (2) al aceluiasi articol ar fi fost utila si in codul nostru, pentru a fi avuta in vedere de catre instanta care incuviinteaza adoptia, cu atat mai mult cu cat, in cazul in care aceasta a fost incuviintata cu nesocotirea prevederilor legale, noul Cod civil prevede, in art. 481, cu denumirea marginala „Mentinerea adoptiei”, ca: „Instanta poate respinge cererea privind nulitatea daca mentinerea adoptiei este in interesul celui adoptat”.
