Centrul de Resurse Juridice (CRJ) considera ca prevederile din legile speciale privind siguranta nationala (legi din 1991 si 1992) trebuie puse in acord cu filozofia din Noul Cod de procedura penala. În sens contrar, orice modificare de legislatie din zona procesual penala ramâne inutila si va atrage noi condamnari ale României la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Cele doua condamnari ale României la Curtea Europeana, cauza Rotaru impotriva Romaniei (2000) si cauza Dumitru Popescu impotriva României (2007), au determinat aparitia diverselor pachete de legi modificatoare ale legislatiei din zona sigurantei nationale in anii 2005, 2006, apoi o propunere in anul 2011 si, in sfârsit, o alta propunere in 2012. Niciuna nu a fost finalizata.
Fata de aceasta din urma propunere, CRJ face urmatoarele comentarii:
a) Din perspectiva opotunitatii, asa cum am aratat mai sus, sunt cel putin doua motive pentru care asemenea modificari trebuie sa apara. Un alt motiv tine de monitorizarea de catre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei a modului in care România isi indeplineste obligatia generala de modificare a legislatiei gasite in contradictie cu cerintele Conventiei.
b) Pe fond:
1) Se observa faptul ca initiatorul nu a adus modificari art. 3 din Legea nr.51/1991, articol prin care sunt definite amenintarile la adresa sigurantei nationale. Asa fiind, se observa ca zonele de actiune ale serviciilor secrete sunt extrem de largi, de la zona de terorism si crima organizata pâna la tradare, spionaj, “terorism economic” ori port de armament fara drept. Din pacate proiectul nu isi propune o mai mare precizare a ceea ce inseamna amenintare la adresa sigurantei nationale.
2) Din perspectiva drepturilor si libertatilor individuale,
Este bine-venit faptul ca activitatile specifice care presupun restrângerea drepturilor si libertatilor fundamentale pot avea loc numai in masura in care nu exista alte posibilitati pentru prevenirea amenintarilor la adresa sigurantei nationale (interceptari ale comunicatiilor, accesarea unui loc pentru ridicarea de obiecte, instalarea de obiecte si ridicarea acestora, interceptarea de trimiteri postale, etc; art.12²). În reglementarea actuala, astfel de activitati nu sunt prevazute a fi proportionale cu circumstanta concreta a cazului.
Durata autorizarii activitatilor este limitata in timp, fata de actuala legislatie care permite, de exemplu, interceptarea convorbirilor, pe o durata nelimitata, lucru care este, evident, in dezacord cu art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (dreptul la viata privata). În formula propusa, durata de valabilitate a unei autorizatii este de 6 luni, putând fi prelungita pentru maxim 3 luni, perioada totala de autorizare fiind de 2 ani. Consideram ca perioada de 2 ani este excesiva, cu atât mai mult cu cât, in masura in care apar indicii noi, se poate solicita o noua autorizare.
3) Reglementarea controlului judiciar asupra activitaâii de informatii
Precizare: Legislatia in anul 2012 arata in felul urmator: art. 13 din Legea 51/1991 a sigurantei nationale stipuleaza ca actul de autorizare se emite de catre procurori desemnati de catre procurorul general al României (si nu de un magistrat de scaun, independent, asa cum solicita CEDO); art. 21 din Legea 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului (desi in titlu se refera la terorism, art. 21 se refera in, sens larg, la siguranta nationala) prevede ca autorizatia este emisa de judecatori anume desemnati de catre presedintele ICCJ;
Propunerea de modificare instituie controlul judiciar chiar in sediul materiei (Legea sigurantei nationale), precizând ce anume trebuie sa contina propunerea de autorizare, solicitarea procurorului precum si ce anume trebuie sa contina incheierea motivata a judecatorului (art.12³ si urmat.). Din pacate, apare in continuare sintagma “anume desemnati”, ceea ce instituie un soi de monopol al autorizatiilor.
4) Valoarea probatorie a datelor si informatiilor obtinute
Protejarea sigurantei nationale dar si a drepturilor si libertatilor fundamentale nu poate avea loc efectiv decât prin eliminarea echivocului. Trebuie precizat faptul ca activitatea de culegere de informatii este o activitate de prevenire si combatere, de natura administrativa. Rezultatul acestor activitati informative nu se confunda cu notiunea de proba din zona procesual penala, informatia trebuind sa fie transformata in proba prin intermediul legislatiei penale, cu acele garantii prevazute in dreptul procesual penal. Cu alte cuvinte organele de culegere de informatii nu sunt organe de cercetare ori urmarire penala.
Proiectul de modificare propus, considera ca, in masura in care din informatiile culese rezulta infractiuni la adresa sigurantei nationale, acestea sunt retinute si trasmise organelor de urmarire penala, procesul verbal astel incheiat fiind un mijloc de sesizare a acestora (conform art.61 Noul Cpp). Organul de urmarire penala continua cu aplicarea normelor din Codul de procedura penala.
Daca informatiile nu sunt suficiente, se notifica persoana cu privire la care au avut loc activitati de culegere de informatii, lucru care nu se intampla pâna acum.
Concluzii:
Pentru Romania ar trebui sa fie la fel de importanta Conventia Europeana a Drepturilor Omului precum Tratatul de aderare la UE - in ambele cazuri am facut promisiuni. Prin urmare, este nevoie de un proiect de modificare a legilor din zona de intersectie a activitatilor de informatii cu cea procesual penala;
Interceptarea convorbirilor telefonice poate avea loc nu numai in sfera sigurantei nationale dar si in zona dreptului comun, adica Cpp. Deosebirea este ca, in vreme ce Cpp a fost adus la standardele europene, legile sigurantei nationale au ramas desuete, permitând intruziuni majore in viata cetateanului, fara limita de timp si fara un control riguros.
Desi sunt des folosite in practica, in dezbaterile publice se uita faptul ca interceptarile nu sunt singurele mijloace de proba si, de regula, trebuie coroborate cu alte mijloace de proba. Asa incât, odata cu modificarile propuse, rational vorbind, este putin probabil sa scape cineva presupus vinovat altfel decât prin trecerea timpului.
Sursa Centrul de Resurse Juridice (CRJ)
