Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, in sedinta din 16 decembrie 2010, si-a insusit Nota Inspectiei Judiciare de pe langa Plenul Consiliului Superior al Magistraturii privind informatiile aparute in presa referitoare la „stenogramele” din unele dosare penale.
La data de 22 octombrie 2010, cat si ulterior acestei date, Inspectia Judiciara s-a sesizat din oficiu cu privire la modul in care au aparut in presa scrisa si audiovizuala informatii despre continutul unor documente din dosare aflate pe rolul organelor judiciare, documente care reprezinta din punct de vedere procesual, probe sau acte procedurale din cauzele respective.
Tot la data de 22 octombrie 2010, asociatiile profesionale ale magistratilor, respectiv Asociatia Magistratilor din Romania si Asociatia Procurorilor din Romania, au adresat o scrisoare deschisa Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au solicitat efectuarea de verificari privind imprejurarile in care probe din dosare penale si in special interceptari telefonice sau inregistrari ambientale au aparut in mass-media, creand presiune asupra impartialitatii justitiei.
La 26 octombrie 2010, a fost transmisa Inspectiei Judiciare si declaratia de presa formulata de catre Alianta pentru Statul de Drept formata din Agentia de Monitorizarea a Presei, Asociatia Pro Democratia, Centrul de Resurse Juridice si Transparency International Romania, in care se mentioneaza ca dezvaluirea in spatiul public a discutiilor telefonice purtate de niste persoane particulare, fara legatura cu fapta cercetata, constituie o ilegalitate, aducand atingere dreptului la viata privata, precum si dreptului la imagine al persoanei.
In urma informatiilor aparute in mass-media si a solicitarilor adresate Consiliului Superior al Magistraturii de catre asociatiile profesionale ale magistratilor si Alianta pentru Statul de Drept s-a declansat de catre Inspectia Judiciara efectuarea unor verificari atat prin Serviciul de Inspectie pentru Procurori, cat si prin Serviciul de Inspectie pentru Judecatori.
Verificarile au vizat in special trei dosare din continutul carora au aparut in mass-media anumite probe sau acte procedurale, motivul principal fiind nu numai acela ca aceste cauze au fost intens mediatizate, dar si faptul ca au generat, in acelasi timp, multiple dezbateri publice. In toate cele trei dosare au fost puse in discutia mass-mediei continutul convorbirilor telefonice aflate in dosar, precum si disparitia suporturilor optice pe care se afla stocate convorbirile telefonice interceptate.
In dosarul A, verificarile efectuate cu privire la aparitia in mass-media a pasajelor convorbirilor telefonice din referatul Directiei Nationale Anticoruptie prin care s-a solicitat avizarea luarii masurii arestarii preventive a senatorului C.V., au constituit initial obiectul lucrarii inregistrate la Inspectia Judiciara – Serviciul de Inspectie pentru Procurori. In urma verificarilor efectuate, s-a constatat faptul ca, la momentul in care fragmente din referatul procurorului de caz au aparut in mass-media, cererea de avizare in vederea arestarii preventive se afla deja (din data de 11 martie 2010) la Parlamentul Romaniei, respectiv la Senat, dupa ce anterior fusese examinata si transmisa acestei institutii de catre Ministrul Justitiei. Totodata, documentele care au format dosarul nr. …/P/2009 al Directiei Nationale Anticoruptie – Serviciul de Combatere a Coruptiei, au fost transmise doar catre institutiile abilitate sa le cunoasca, respectiv Ministrul Justitiei si Procurorul General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Fata de data inregistrarii dosarului avand ca obiect propunerea de arestare preventiva a senatorului C.V. la Inalta Curte de Casatie si Justitie (26 martie 2010), data ulterioara aparitiei in presa a informatiilor referitoare la continutul convorbirilor telefonice ce se afla la dosarul de urmarire penala, rezulta in mod cert ca informatiile aparute in mass-media nu au ca sursa de difuzare instanta de judecata.
In urma verificarilor efectuate cu privire la dosarul nr…../3/2010 al Tribunalului Bucuresti, avand ca obiect propunerea de arestare preventiva a inculpatilor V.S.O., T.O. si S.A., a rezultat ca forma finala a referatului intocmit in cauza, cu propunere de luare a masurii arestarii preventive, a fost pusa la dispozitia reprezentantilor mass-media prin intermediul Biroului de Informare Publica si Relatii cu Presa din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, dupa inaintarea dosarului la instanta de judecata. Atat comunicatul de presa, cat si referatul cu propunere de arestare pus la dispozitia mass-media prin intermediul Biroului de Informare Publica si Relatii cu Presa cuprindeau numele si prenumele inculpatilor, precum si ale altor persoane cu care acestia au intrat in contact, datele cu caracter personal nefiind protejate, in raport cu dispozitiile Legii nr. 677/2001. Documentele aparute pe blogul www….ro si pe siteul www….ro, prezentate ca fiind referatul parchetului, cuprinzand propunerea de arestare preventiva a celor trei inculpati, constituie un document nefinalizat al referatului, aflat in lucru la parchet, iar referatul de pe Hotnews reprezinta o forma partiala a referatului. Sursa aparitiei celor doua documente mai sus mentionate este Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, insa, in raport cu competentele Inspectiei Judiciare, modalitatea si persoana care a transmis reprezentantilor mass media proiectul referatului cu propunere de luare a masurii arestarii preventive nu au putut fi identificate. Din continutul dosarului instantei reiese ca nu s-au solicitat si nici nu au fost eliberate copii din dosar catre presa ori catre alte persoane, astfel incat sursa aparitiei in presa a formei finale a referatului nu este instanta de judecata.
Aparitia in mass-media la data de 14 octombrie 2010 a unor pasaje din continutul rechizitoriului nr…./P/2009, in care era redat si continutul unora dintre convorbirile telefonice purtate intre inculpati sau intre inculpati si alte persoane, a fost cauzat de faptul ca unii dintre reprezentantii mass-media au intrat in posesia rechizitoriului ca urmare a cererilor formulate si solutionate in mod favorabil de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin Biroul de Informare Publica si Relatii cu Presa. In rechizitoriul transmis mass-media de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, numele si prenumele persoanelor trimise in judecata, cat si numele celorlalte persoane care apar mentionate in cuprinsul actului nu au fost protejate, in raport cu dispozitiile Legii nr.677/2001. Verificarile au relevat ca nu au fost eliberate in copie, pe cale oficiala, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice de catre Tribunalul Bucuresti niciunuia dintre jurnalistii care le-au facut publice, insa acestia au avut acces la dosarul cauzei ce le-a fost pus la dispozitie pentru consultare. Exista presupunerea rezonabila ca anumite date si informatii din procesele-verbale de redare s-au obtinut in timpul consultarii dosarelor puse la dispozitie jurnalistilor;
In dosarul nr. …/2/2010, aflat pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectia penala, intitulat jurnalistic Dosarul C, avand ca obiect plangerea formulata de catre petentul B.V. impotriva rezolutiei de netrimitere in judecata din 28 ianuarie 2010, data in dosarul nr…/D/P/2007 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, s-a constatat faptul ca procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice aparute in media sunt copii din dosarul nr……/2/2010 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, insa aceste copii nu au fost eliberate in mod oficial de catre instanta. Continutul convorbirilor telefonice din dosarul nr. …../2/2010 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu a fost furnizat jurnalistilor de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism – Structura Centrala sau de catre Curtea de Apel Bucuresti. Fata de data inregistrarii dosarului la Inalta Curte de Casatie si Justitie (6.10.2010) si, in raport cu datele la care s-a aprobat consultarea dosarului de catre jurnalisti, exista presupunerea rezonabila ca date si informatii din procesele-verbale de redare a unor convorbiri telefonice din dosarul nr…../2/2010 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie care au aparut in media, au fost obtinute in momentul studierii dosarelor. Sustinerile aparute in mass-media cu privire la disparitia de la dosarul de urmarire penala a suporturilor magnetice pe care au fost stocate convorbirile telefonice interceptate in cauza nu au fost confirmate, acestea fiind arhivate potrivit dispozitiilor art. 913 alin. 3 din Codul de procedura penala si nu au fost inaintate instantei competente, intrucat aceasta nu le-a solicitat.
Plenul Consiliului a mai retinut ca in mass-media, in legatura cu dosarele analizate, s-au facut comentarii referitoare la faptul ca o parte din continutul convorbirilor telefonice nu are legatura cu fapta/faptele pentru care s-au efectuat cercetari si in acest mod se aduce atingere dreptului la viata privata si dreptului la imagine al persoanei vizate. In legatura cu acest aspect, Plenul constata ca, potrivit dispozitiilor art. 912 alin. 4 din Codul de procedura penala, convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor, se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitiva a cauzei, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.
Activitatea de urmarire penala este guvernata de principiul independentei procurorului, consacrat de dispozitiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, ceea ce presupune ca in efectuarea acestei activitati procurorul este independent, actele, masurile si solutiile dispuse de acesta neputand fi cenzurate decat in cadrul procedurilor inscrise in Codul de procedura penala. In considerarea acestui principiu, procurorul este singurul in masura sa aprecieze asupra continutului convorbirilor telefonice purtate in cauze, in sensul ca acestea privesc sau nu fapta ce face obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor. Aceasta intrucat continutul acestor convorbiri este valorificat intr-un proces-verbal care, potrivit art. 90 din Codul de procedura penala, poate constitui mijloc de proba. Or, aprecierea fiecarei probe, asa cum prevad dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, se realizeaza de catre organul de urmarire penala sau de catre instanta de judecata, in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului. Pe cale de consecinta, in cadrul verificarilor administrative efectuate de catre Inspectia Judiciara nu pot fi formulate aprecieri cu privire la continutul convorbirilor telefonice, in sensul ca acestea au sau nu legatura cu cauza, si prin urmare daca s-a facut o selectie a acestora potrivit dispozitiilor art. 912 alin. 4 din Codul de procedura penala. Astfel de verificari ar excede competentelor conferite Inspectiei Judiciare de dispozitiile art. 44 din Regulamentul de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea nr. 326/24 august 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii.
Cu privire la aspectele publicate in mass-media referitoare la existenta in dosarul C a unor procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice purtate intr-o alta limba, fara a exista stampila unui traducator autorizat, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a retinut ca principiul legalitatii procesuale, prevazut de art. 2 din Codul de procedura penala, impune respectarea reglementarilor legale in tot cursul desfasurarii procesului penal. Obligatia respectarii dispozitiilor legale priveste toate organele si persoanele care participa la desfasurarea activitatii procesuale in cursul procesului penal. Efectuarea unui act cu incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrage nulitatea actului in conditiile art. 197 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala. Nulitatea unui act nu poate fi insa constatata decat de catre organul judiciar competent, respectiv organul de urmarire penala sau instanta de judecata. Pe cale de consecinta, Inspectia Judiciara, in raport cu competentele legale, nu poate face aprecieri asupra indeplinirii conditiilor de fond si de forma prevazute de lege pentru procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice.
In privinta vulnerabilitatilor identificate in activitatea instantelor judecatoresti si a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Plenul CSM a constatat ca accesul jurnalistilor la dosarele penale a fost permis in temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, care, in art. 1, proclama ca principiu al relatiilor dintre persoane si autoritatile publice, accesul neingradit si liber al persoanei la orice informatii de interes public, notiune care este definita la art. 2 lit. b din lege. Aceeasi lege prevede, la art. 12, categoriile de informatii care sunt exceptate de la accesul liber si neingradit, printre acestea regasindu-se: informatiile cu privire la datele personale (art. 12 alin. 1 lit. d), informatiile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, daca se pericliteaza rezultatul anchetei, se dezvaluie surse confidentiale ori se pun in pericol viata, integritatea corporala, sanatatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfasurare (art. 12 alin. 1 lit. e) si informatiile privind procedurile judiciare, daca publicitatea acestora aduce atingere asigurarii unui proces echitabil ori interesului legitim al oricareia dintre partile implicate in proces (art. 12 alin. 1 lit. f).
Conform dispozitiilor prevazute in legile si regulamentele care privesc sistemul judiciar, competenta furnizarii informatiilor de interes public revine purtatorilor de cuvant, care sunt si coordonatori ai Birourilor de Informare si Relatii Publice din cadrul instantelor. In exercitarea acestei atributii, judecatorii sau procurorii, care coordoneaza activitatea Birourilor de Informare si Relatii Publice si sunt purtatori de cuvant, aproba solicitarile de acces la informatiile de interes public formulate de jurnalisti si cererile de consultare de catre acestia a dosarelor, precum si cererile de efectuare de copii de pe lucrarile dosarului.
In legatura cu accesul jurnalistilor, in Ghidul pentru bune practici pentru cooperarea intre instante, parchetele de pe langa acestea si mass-media se prevede, la art. 4 alin. 5, ca, in principiu, in cadrul procedurilor penale, pana la momentul inregistrarii rechizitoriului pe rolul instantei de judecata, purtatorul de cuvant al parchetului este cel care furnizeaza informatiile, iar, dupa acest moment, obligatia furnizarii informatiilor de interes public revine purtatorului de cuvant de la instanta de judecata. Totodata in art. 9 alin. 1 din Ghid se prevede ca jurnalistii nu au dreptul de a studia dosarele in faza de urmarire penala, decat in conditiile prevazute de lege si regulamentul de ordine interioara. Cu privire la eliberarea de copii de pe lucrarile dosarului in aceasta faza, nu exista nicio prevedere. Pentru faza de judecata, reglementarea generala a accesului la dosarele instantei este continuta in dispozitiile art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti, care prevad ca dosarele si evidentele instantei pot fi consultate de persoanele care justifica un interes legitim. Pentru jurnalisti exista o reglementare speciala in art. 9 alin. 2 din Ghidul pentru bune practici pentru cooperarea intre instante, parchetele de pe langa acestea si mass-media, in sensul ca dosarele si registrele privitoare la activitatea de judecata sunt publice si pot fi consultate de ziaristi, in paragraful 3 al aceluiasi alineat prevazandu-se si ca, la cerere, jurnalistilor li se vor elibera si copii de pe actele procesuale si procedurale, in conditiile prevazute de lege.
In dosarele care au facut obiectul verificarilor, s-a constatat ca, desi reglementarile mai sus-enuntate privind accesul la dosare si eliberarea de copii de pe acte din dosare au fost aplicate in forma prevazuta, in procesul de interpretare si aplicare a acestora s-au ivit anumite sincope care au avut drept consecinta iesirea in mass-media a unor date si informatii care erau exceptate de la acces. Astfel, pentru faza de urmarire penala s-a constatat ca, in unele dintre dosarele analizate, s-au eliberat jurnalistilor copii de pe referatele privind propunerile de arestare preventiva sau de pe rechizitoriul parchetului, inainte ca instanta sa fie sesizata cu acestea ori au fost furnizate comunicate de presa referitoare la aceste referate sau rechizitorii, desi acestea contineau date (numele si prenumele persoanelor care sunt cercetate, dar si a celorlalte persoane care au diferite calitati procesuale in cauza) care faceau cel putin identificabile persoanele la care se refereau.
Este adevarat ca in art. 11 din Legea 677/2001 sunt prevazute anumite exceptii, dar acestea nu sunt aplicabile organelor judiciare, ca operator de date cu caracter personal, intrucat acestea se refera la prelucrarea datelor care se efectueaza in scopuri jurnalistice, literare sau artistice. Or, organele judiciare prelucreaza date cu caracter personal in scopul informarii opiniei publice cu privire la activitatea acestora, in baza Legii nr. 544/2001 si nu in scopurile prevazute de dispozitiile articolelor mai sus-mentionate. Pe de alta parte, in faza de judecata, prin punerea la dispozitia jurnalistilor a dosarelor aflate pe rol, s-a dat posibilitatea acestora de a copia sau fotocopia actele din dosar, desi unele dintre acestea contineau date de identificare ale persoanelor la care se refereau (declaratii ale partilor, procese-verbale de redare a convorbirilor si comunicarilor interceptate). In faza de judecata, de cele mai multe ori, solicitarile jurnalistilor de consultare a dosarelor sau de eliberare de copii de pe lucrarile acestora sunt rezolvate favorabil, fara a se cerceta cu atentie daca acestia justifica un interes legitim, prezumandu-se ca interesul informarii opiniei publice in acord cu care actioneaza jurnalistul indeplineste conditia legitimitatii. In acest context, trebuie facuta precizarea ca, atat in faza de urmarire penala, cat si in faza de judecata, dispozitiile din Ghidul pentru bune practici pentru cooperarea intre instante, parchetele de pe langa acestea si mass-media, care prevad ca dosarele si registrele instantei sunt publice si deci pot fi consultate de jurnalisti si dispozitiile din acelasi ghid care prevad posibilitatea eliberarii de copii de pe acte din dosare acestei categorii au fost aplicate ca atare. In aplicarea acestei dispozitii nu s-a luat in considerare si cea prevazuta de art. 5 alin. 4 din acelasi ghid potrivit careia „informatiile furnizate reprezentantilor mass-media nu trebuie sa pericliteze bunul mers al activitatilor judiciare, sa afecteze principiul confidentialitatii sau sa duca la incalcarea altor drepturi, in conformitate cu legile interne, pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte”. De asemenea, dispozitiile referitoare la accesul la dosarele si registrele instantei nu au fost coroborate cu cele referitoare la informatiile exceptate de la accesul liber sau cu cele care garanteaza prezumtia de nevinovatie ori dreptul la imagine, ca element component al dreptului la viata privata si de familie. Sub acest aspect, Plenul a apreciat ca nu exista nicio ratiune pentru a prevedea distinct pentru jurnalisti dreptul la consultarea dosarelor si la eliberarea de copii de pe actele din dosar, atata timp cat reglementarile din art. 92 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioara a instantelor judecatoresti prevad accesul la dosarele si registrele instantei al oricarei persoane care justifica un interes legitim.
Plenul Consiliului a apreciat ca notiunea de interes legitim nu trebuie interpretata in sensul existentei doar a unui interes de ordin general, ci aceasta notiune face referire la interesul legitim in legatura cu dosarul sau cu registrul a carui consultare se cere.
In considerarea celor expuse anterior trebuie avuta in vedere si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului care vizeaza raportul dintre interesul public al informarii cetatenilor si interesul administrarii justitiei. In acest sens, in cauza Oberschlick contra Austria, Curtea a statuat ca presa trebuie sa informeze opinia publica in legatura cu functionarea justitiei, aceasta fiind o problema de interes general, insa judecatorii europeni au subliniat totodata si ca actiunea puterii judecatoresti are nevoie de increderea cetatenilor, fiind esential sa i se asigure protectie impotriva atacurilor distrugatoare, lipsite de fundament serios, cu atat mai mult cu cat obligatia de rezerva a magistratilor ii impiedica sa reactioneze. De asemenea, jurisprudenta Curtii in privinta raportului dintre libertatea de exprimare si dreptul la viata privata si de familie, desi tinde a acorda preeminenta libertatii de exprimare, totusi are in vedere la aprecierea acestui raport circumstantele particulare ale fiecarui caz. Au existat astfel numeroase situatii de constatare a incalcarii dreptului la viata privata si de familie din cauza difuzarii prin mijloacele de informare in masa a unor fotografii ale persoanelor aflate in procedura arestarii preventive (cauza Sciacca contra Italia; cauza Toma contra Romania), sau a unor acte din dosarul cauzei ce se afla in faza nepublica a procedurii (cauza Khuzhin si altii contra Rusia), Curtea dand astfel preeminenta protectiei oferite de art. 8 din Conventie referitor la dreptul la viata privata si de familie. Avand in vedere ca, in majoritatea dosarelor exista si lucrari care contin date cu caracter personal, pe baza carora sunt identificate sau care fac identificabile persoanele la care se refera, accesul nelimitat la acestea face imposibila protejarea acestor date.
Pe de alta parte, cu ocazia verificarilor s-a observat si ca, desi in rezolutia judecatorului prin care se aproba cererile de consultare sau de eliberare de copii se face mentiunea ca aceste cereri se aproba sub rezerva respectarii Legii nr. 677/2001, de multe ori nu se mai verifica modul in care sunt puse in aplicare dispozitiile din rezolutie, lasandu-se in sarcina coordonatorului arhivei operatiunea de anonimizare a datelor, in baza dispozitiei prevazute in art. 92 alin. 2 din Regulament, care prevede ca cererile se aproba de catre purtatorul de cuvant sau, in lipsa acestuia, de catre coordonatorul arhivei.
Cu privire la raspunderea pentru difuzarea necontrolata a unor informatii in legatura cu dosarele aflate in faza de urmarire penala sau in faza de judecata, se impune analizarea si a dispozitiilor legale referitoare la raspunderea magistratilor si a personalului auxiliar de specialitate.
In concluzie, analizand Nota Inspectiei Judiciare, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a identificat urmatoarele cauze principale care pot duce la aparitia in media a unor probe sau date din dosarele penale aflate in faza de urmarire penala sau pe rolul instantelor judecatoresti:
- modul de interpretare si aplicare a dispozitiilor din legi si regulamente referitoare la furnizarea de informatii si de date din dosarele penale aflate in faza de urmarire penala sau in faza de judecata, precum si a dispozitiilor privind eliberarea de copii de pe lucrarile dosarelor;
- punerea la dispozitia jurnalistilor, spre studiere, a dosarelor aflate pe rolul instantelor, proces in cadrul caruia acestia au posibilitatea sa fotocopieze lucrarile din dosar;
- eliberarea de copii de pe lucrarile din dosar partilor sau reprezentantilor acestora, in considerarea dreptului la aparare de care se bucura acestea, cu posibilitatea ca partile sa transmita mass-mediei copiile astfel obtinute.
Alti factori care au favorizat situatiile aparute sunt:
- reglementarile permisive in ceea ce priveste accesul la informatiile si datele din dosarele aflate la parchet sau din cele care sunt pe rolul instantelor judecatoresti;
- dispozitiile neclare si uneori contradictorii ale reglementarilor in materia informatiilor care nu au caracter public;
- dispozitiile lacunare in ceea ce priveste raspunderea magistratilor si a personalului auxiliar de specialitate din cadrul instantelor judecatoresti si a parchetelor de pe langa acestea.
Fata de cele constatate, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii si-a insusit concluziile verificarilor Inspectiei Judiciare. Totodata, Plenul a dispus efectuarea unui control la toate instantele si parchetele de pe langa acestea, avand ca tematica verificarea circuitului, a modului de inregistrare, arhivare si comunicare a datelor la care se refera dispozitiile art. 911- 916 din Codul de procedura penala, in dosarele solutionate si verificarea activitatii Birourilor de informare si relatii publice cu privire la respectarea dispozitiilor referitoare la consultarea dosarelor si la eliberarea de copii de pe actele si inscrisurile din acestea. De asemenea, urmeaza sa fie sesizata Directia Legislatie, Documentare si Contencios, precum si Comisia Juridica din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru a aprecia asupra oportunitatii modificarii sau completarii dispozitiilor din legi, regulamente si ghiduri, astfel cum s-a propus in Nota Inspectiei Judiciare.
