Prejudiciul moral

Jurisprudenta

Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte ,din moment ce el difera de la persoana la persoana , in functie de circumstantele concrete ale fiecarui caz. Nici argumentul potrivit caruia persoana ce a fost supusa unui prejudiciu moral poate determina intinderea acestuia nu poate fi primit, deoarece, daca ar fi asa determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lasat doar la aprecierea subiectiva a persoanei interesate. De asemenea ,prejudiciul moral nu poate fi determinat nici prin aprecieri privind eventuale oportunitati de a desfasura activitati sau de a continua activitati care erau in curs la momentul lipsirii de libertate. De aceea, nici Curtea Europeana ,atunci cand acorda despagubiri morale , nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate.

(Inalta Curte De Casatie si Justitie, sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 8801 din 28 octombrie 2009, Buletinul jurisprudentei 2009)''

Dispozitiile legii interne si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale nu dau dreptul in mod automat la despagubiri pentru prejudiciul material si moral si nici la un anumit cuantum al reparatiei, in lipsa dovezilor ca persoana a suferit un prejudiciu de incalcarea dreptului garantat de Conventie. In ceea ce priveste cuantumul despagubirilor acordate cu titlu de prejudiciu moral, dovedirea si cuantificarea acestuia ridica probleme atat pentru solicitant, cat si pentru instantele de judecata. Este important insa,ca atunci cand circumstantele cauzei justifica acordarea unei reparatii, aceasta sa nu fie teoretica si iluzorie, caci astfel s-ar goli de continut dreptul garantat de art. 505 alin (1) C.proc.pen.si protectia oferita de art.5 parag.5 din Conventie.

(Inalta Curte De Casatie si Justitie, sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 9831 din 3 decembrie 2009, Buletinul jurisprudentei 2009)