Poprirea asupra veniturilor debitorilor persoane fizice sau persoane juridice se infiinteaza de catre organul de executare printr-o adresa care va fi trimisa prin scrisoare recomandata, cu dovada de primire, tertului poprit, impreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu.
Totodata va fi instiintat si debitorul despre infiintarea popririi. Momentul infiintarii popririi este momentul primirii adresei de infiintare de catre tertul poprit. In acest sens, tertul poprit este obligat sa inregistreze atat ziua, cat si ora primirii adresei de infiintare a popririi.
Dupa infiintarea popririi, tertul poprit este obligat:
a) sa plateasca, de indata sau dupa data la care creanta devine exigibila, organului fiscal, suma retinuta si cuvenita, in contul indicat de organul de executare;
b) sa indisponibilizeze bunurile mobile necorporale poprite, instiintand despre aceasta organul de executare.
Asa cum este prevazuta procedura popririi, ea nu indreptateste pe ANAF sa ceara poprirea, deoarece nu este parte in raportul juridic dintre A si B. De aceea mai exista o procedura intermediara intre creditorul A si Finante, anume procedura cesiunii de creanta, care nu se gaseste in Codul de procedura fiscala, ci in Codul civil.
In rezumat, cesiunea de creanta este conventia (intelegerea, contractul) prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanta impotriva unui tert.
Cesiunea de creanta transfera cesionarului ANAF:
a) toate drepturile pe care cedentul – societatea A – le are in legatura cu creanta cedata;
b) daca este cazul, drepturile de garantie si toate celelalte accesorii ale creantei cedate.
Creanta privitoare la o suma de bani poate fi cedata in parte, asa cum permite art. 1571 alin. (1) din noul Cod civil, ceea ce inseamna o flexibilitate care altminteri nu e proprie nici Finantelor, nici domeniului civil.
Creanta se considera transferata din momentul incheierii contractului de cesiune.
In caz de cesiune a unei creante viitoare, actul trebuie sa cuprinda elementele care permit identificarea creantei cedate.
Cedentul este obligat sa remita cesionarului titlul constatator al creantei aflat in posesia sa, precum si orice alte inscrisuri doveditoare ale dreptului transmis. In caz de cesiune partiala a creantei, cesionarul are dreptul la o copie legalizata a inscrisului constatator al creantei, precum si la mentionarea cesiunii, cu semnatura partilor, pe inscrisul original.
