Imbolnavire la locul de munca. Poti obtine despagubiri? [2020]

In primul rand, imbolnavire la locul de munca in sensul legii se considera boala profesionala. Aceasta este definita la art. 5, lit. h) din Legea nr. 319/2006. Conform actului normativ mentionat, boala profesionala reprezinta "afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, in procesul de munca".

Retinem ca este necesara stabilirea unei legaturi de cauzalitate intre afectiune si job pentru a obtine despagubiri pentru imbolnavire la locul de munca.

Conform aceluiasi act normativ mentionat, angajatorul are cateva obligatii importante in fata legii. Acesta trebuie sa reduca sau sa elimine orice risc care ar putea fi asociat cu activitatea angajatilor. Astfel, art. 7 din Legea nr. 319/2006 ne ofera urmatoarele informatii de retinut:
Articolul 7
(1) In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul are obligatia sa ia masurile necesare pentru:

• a) asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor;
• b) prevenirea riscurilor profesionale;
• c) informarea si instruirea lucratorilor;
• d) asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.

(2) Angajatorul are obligatia sa urmareasca adaptarea masurilor prevazute la alin. (1), tinand seama de modificarea conditiilor, si pentru imbunatatirea situatiilor existente.
(3) Angajatorul are obligatia sa implementeze masurile prevazute la alin. (1) si (2) pe baza urmatoarelor principii generale de prevenire:

• a) evitarea riscurilor;
• b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
• c) combaterea riscurilor la sursa;
• d) adaptarea muncii la om, in special in ceea ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat si a diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;
• e) adaptarea la progresul tehnic;
• f) inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos;
• g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din mediul de munca;
• h) adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala;
• i) furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor.

(4) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, tinand seama de natura activitatilor din intreprindere si/sau unitate, angajatorul are obligatia:

• a) sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca;
• b) ca, ulterior evaluarii prevazute la lit. a) si daca este necesar, masurile de prevenire, precum si metodele de lucru si de productie aplicate de catre angajator sa asigure imbunatatirea nivelului securitatii si al protectiei sanatatii lucratorilor si sa fie integrate in ansamblul activitatilor intreprinderii si/sau unitatii respective si la toate nivelurile ierarhice;
• c) sa ia in considerare capacitatile lucratorului in ceea ce priveste securitatea si sanatatea in munca, atunci cand ii incredinteaza sarcini;
• d) sa asigure ca planificarea si introducerea de noi tehnologii sa faca obiectul consultarilor cu lucratorii si/sau reprezentantii acestora in ceea ce priveste consecintele asupra securitatii si sanatatii lucratorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de conditiile si mediul de munca;
• e) sa ia masurile corespunzatoare pentru ca, in zonele cu risc ridicat si specific, accesul sa fie permis numai lucratorilor care au primit si si-au insusit instructiunile adecvate.

(5) Fara a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci cand in acelasi loc de munca isi desfasoara activitatea lucratori din mai multe intreprinderi si/sau unitati, angajatorii acestora au urmatoarele obligatii:

• a) sa coopereze in vederea implementarii prevederilor privind securitatea, sanatatea si igiena in munca, luand in considerare natura activitatilor;
• b) sa isi coordoneze actiunile in vederea protectiei lucratorilor si prevenirii riscurilor profesionale, luand in considerare natura activitatilor;
• c) sa se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
• d) sa informeze lucratorii si/sau reprezentantii acestora despre riscurile profesionale.

250 Modele de fise de post EDITABILE actualizate conform GDPR

Vezi AICI detalii

Impozitarea veniturilor din chirii 2024

Vezi AICI detalii

Cartea verde a contabilitatii varianta tiparita

Vezi AICI detalii

(6) Masurile privind securitatea, sanatatea si igiena in munca nu trebuie sa comporte in nicio situatie obligatii financiare pentru lucratori.

Important! Chiar daca angajatorul apeleaza la servicii externe pentru a se asigura ca angajatii sai sunt in deplina siguranta, in caz de accident acesta nu este exonerat.

In al doilea rand, Codul muncii prevede la art. 253 ca angajatorul este obligat sa plateasca despagubiri pentru boala profesionala si sa ii ofere salariatului banii cuveniti in situatia in care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din vina angajatorului in timpul indeplinirii obligatiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul. 

Vezi si: Atacul de cord suferit de un angajat in timpul unei partide de amor, considerat accident de munca

In al treilea rand, trebuie sa intelegem ce inseamna daune morale. Conform Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), "daunele morale sunt apreciate ca reprezentand atingerea adusa existentei fizice a persoanei, integritatii corporale si sanatatii, cinstei, demnitatii si onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despagubiri nu este suficienta stabilirea culpei autoritatii, ci trebuie dovedite daunele morale suferite". Din aceasta decizie aplicabila pentru toate instantele din tara, intelegem ca angajatul trebuie sa dovedeasca producerea unui prejudiciu si sa arate cauza acestuia.

In acelasi timp, ICCJ ne mai arata ca "in materia daunelor morale, atat instantele nationale, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu opereaza cu criterii de evaluare prestabilite, ci judeca in echitate, procedand la o apreciere subiectiva a circumstantelor particulare ale cauzei, in functie de care se stabileste intinderea reparatiei pentru prejudiciul suferit". Asadar, instanta va lua in calcul durata, intinderea dar si numarul de tratamente efectuate de catre persoana care a contractat o boala la locul de munca, precum si consecintele nefaste pe care aceasta a avut-o asupra vietii sale private sau publice.

Magistratii au mai aratat ca "repararea daunelor" pe cale morala trebuie sa fie privita dintr-un unghi cat mai larg, astfel incat setul de masuri nepatrimoniale (scuze publice, spre exemplu) si patrimoniale (bani, obiecte) luat de instanta sa serveasca victimei drept "satisfactie sau usurare, pentru suferintele indurate".

Avem in vedere faptul ca instanta va aprecia subiectiv acordarea de daune morale, insa pentru a putea face acest lucru este nevoie de o dovada clara si concreta care trebuie neaparat prezentata. Daca la dosar vor fi incluse si repercusiuni suplimentare ale bolii profesionale, atunci despagubirea va fi si mai "generoasa".

In al patrulea rand, plata de daune morale sau de despagubiri pentru imbolnavire la locul de munca se face astfel:

• se stabileste existenta prejudiciului moral prin care se intrevede importanta valorilor nepatrimoniale lezate (deminitate, respect, fericire, integritate psihica);
• se ia in calcul situatia particulare a victimei, avandu-se in vedere mediul social din care face parte, nivelul de educatie, cultura, standardul de moralitate, personalitate si psihologia victimei pentru ca vorbim aici de lezarea unor valori fara continut economic si de protejarea unor valori care intra sub auspiciile vietii private;

Atentie! Afectiunile pe care le sufera elevii si studentii in timpul efectuarii instruirii practice reprezinta imbolnavire la locul de munca si se despagubesc asa cum am aratat mai sus.

In al cincilea rand, este important sa intelegem ca o boala profesionala dobandita in conditiile legii trebuie obligatoriu declarata medicilor din "cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriala". Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de catre specialistii autoritatilor de sanatate publica teritoriale, in colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca.

Dupa terminarea investigatiilor, boala profesionala va fi declarata pe baza unui proces-verbal de cercetare. 

Acordare de despagubiri pentru imbolnavire la locul de munca

In al saselea rand, ICCJ a decis deja ca pentru a se stabili prejudiciul moral este nevoie doar de probarea faptei ilicite, adica victima trebuie sa arate ca a contractat o afectiune in urma expunerii la diverse substante sau abuz psihologic din partea angajatorului. Valoare prejudiciului va fi aproximat, iar instanta va decide care este solutia corecta si optima pentru victima, tinand cont de lucrurile specificate mai sus.

Finalmente, retinem ca aproximarea valorica a prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale si stricte de determinare, trebuind astfel a se retine, in contextul concret al cauzei deduse judecatii si aprecierii judecatoresti, strict consecintele negative suferite de catre salariatul reclamant pe plan psihic, dar si fizic, importanta si masura valorilor afectate si lezate, precum si conditiile in care fost afectata astfel viata familiala, profesionala si sociala.

Nu uita! E important sa cunosti legile in vigoare pentru a sti cand si cum sa te aperi, indiferent ca esti angajat sau angajator. Abuzurile pot aparea din ambele parti. Obtine ACUM Cartea Verde a Legislatiei Muncii! Este "Biblia" oamenilor din acest domeniu si contine TOATE informatiile utile si necesare desfasurarii corecte a activitatii pentru a evita litigii nedorite.