Recursuri in interesul legii pronunatate in 2007

Monica Stoian,
Manager Editorial

RECURSURI IN INTERESUL LEGII PRONUNATATE IN 2007 (I)

>>> In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei de ucidere din culpa, savarsita cu ocazia conducerii pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o imbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur in sange ori o concentratie ce depaseste 0,40 g/l alcool pur in aerul expirat, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite – asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – a stabilit:
  
„1. Faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala si de ucidere din culpa cu aceasta ocazie a unei persoane constituie o singura infractiune, complexa, de ucidere din culpa, prevazuta la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, in care este absorbita infractiunea prevazuta la art. 87 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
  
2. Uciderea unei persoane in aceleasi imprejurari, comisa de catre un conducator auto avand o imbibatie alcoolica sub limita legala, dar care se afla in stare de ebrietate constatata clinic sau prin orice alt mijloc de proba, constituie infractiunea unica de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 3 teza a II-a din Codul penal.
  
3. Uciderea unei persoane in aceleasi imprejurari, comisa de catre un conducator auto avand o imbibatie alcoolica sub limita legala, dar caruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de proba starea de ebrietate, constituie infractiunea unica de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 2 din Codul penal.

Consilier Ghid complet de Salarizare ReviSal si Contributii sociale

Vezi AICI detalii

Registrul de Evidenta Fiscala PFA

Vezi AICI detalii

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

>>> In ceea ce priveste compatibilitatea de a participa la judecarea cererii de revizuire sau a contestatiei in anulare a judecatorului care a solutionat anterior fondul cauzei, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite – asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – a stabilit:

„Judecatorul care solutioneaza fondul cauzei nu devine incompatibil sa solutioneze cererea de revizuire sau contestatia in anulare.
Obligatorie, pentru instante, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila”.
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. II din 15 ianuarie 2007
(M.Of. nr. 81/01.02.2007)

>>> In ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 40 alin. (2) cu referire la art. 124 din Legea nr. 272/2004 referitor la competenta materiala de solutionare, in prima instanta, a cererii de instituire a tutelei copilului minor, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite – asupra recursurilor in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Bucuresti – a stabilit:
   
„Competenta de solutionare, in prima instanta, a cererilor privind masura de protectie alternativa a tutelei copilului revine judecatoriei.
   
Obligatorie, pentru instante, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila”.
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. III din 15 ianuarie 2007
(M.Of. nr. 732/30.10.2007)

>>> Asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, republicata si ale art. 21 alin. (4) din Legea nr. 571/2003 privind aprobarea Codului fiscal, referitor la posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adaugata si a diminuarii bazei impozabile la stabilirea impozitului pe profit in cazul in care documentele justificative cuprind mentiuni incomplete, inexacte sau care nu corespund realitatii, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, a stabilit:

„Taxa pe valoarea adaugata nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunii pentru care se solicita deducerea TVA.
   
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila”.
  
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007
(M.Of. nr. 732/30.10.2007)

>>> Asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, precum si ale dispozitiilor art. 28 alin. (4) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002, modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2004, modificata si aprobata la randul ei prin Legea nr. 601/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, a stabilit:

„Drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege se cuvin tuturor magistratilor.
Obligatorie potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila”.
 
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. VI din 15 ianuarie 2007
(M.Of. nr. 732/30.10.2007)

>>> Asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, privind problema incompatibilitatii judecatorului, care a participat in cursul urmaririi penale la judecarea recursului declarat impotriva incheierii prin care s-a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, de a participa la solutionarea unui nou recurs avand ca obiect o alta incheiere prin care s-a dispus cu privire la masurile preventive in aceeasi cauza, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, a stabilit:

„Judecatorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea masurii arestarii preventive, in cursul urmaririi penale, nu devine incompatibil sa judece un nou recurs, avand ca obiect o alta incheiere, prin care s-a dispus in aceeasi faza de urmarire penala cu privire la masura arestarii preventive in aceeasi cauza.

Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedura penala”.

Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. VII din 5 februarie 2007 
(M.Of. nr. 732/30.10.2007)
   
>>>  Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile in cazul pedepselor definitive, stabilite pentru infractiuni care au produs consecinte deosebit de grave, in ipoteza intervenirii unei legi prin care este majorat cuantumul pagubei materiale ce atribuie infractiunii caracter deosebit de grav consecintelor unei infractiuni, a stabilit:

„Instanta, investita, in baza art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultima din Codul de procedura penala, in cadrul contestatiei la executare in care se invoca modificarea intelesului notiunii de "consecinte deosebit de grave", potrivit art. 146 din Codul penal, nu poate schimba incadrarea juridica data faptei prin hotararea judecatoreasca ramasa definitiva si, apoi, reduce pedeapsa aplicata in cauza, intrucat modificarea intelesului notiunii de "consecinte deosebit de grave", prevazuta de textul sus-mentionat, nu este identica cu cerinta de a fi intervenit o lege care prevede o pedeapsa mai usoara, la care se refera textele art. 14 si 15 din Codul penal, pentru a fi incidente dispozitiile art. 458 si, respectiv, art. 461 alin. 1 lit. d) teza penultima din Codul de procedura penala.
   
Obligatorie, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedura penala”.
 
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. VIII din 5 februarie 2007
(M.Of. nr. 733/30.10.2007)

>>> Asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, republicata, referitoare la posibilitatea repunerii in termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renuntat la mostenire, Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, in conformitate cu dispozitiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, a stabilit:

„Beneficiaza de repunerea in termenul de acceptare a succesiunii numai mostenitorii care nu au acceptat succesiunea in termenul prevazut de art. 700 din Codul civil, iar nu si cei care au renuntat la mostenire.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila”.
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. XI din 5 februarie 2007
(M.Of. nr. 733/30.10.2007)

>>> Asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la consecintele lipsei din minuta intocmita cu ocazia deliberarii a mentiunii "pronuntata in sedinta publica", Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, a stabilit:

„Minuta, intocmita cu ocazia deliberarii, trebuie sa cuprinda mentiunea ca pronuntarea acesteia s-a facut in sedinta publica.

Nerespectarea acestei cerinte atrage nulitatea relativa a hotararii in conditiile art. 105 alin. 2 din Codul de procedura civila, numai atunci cand se dovedeste ca s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.
Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila”.
  
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. XIII din 5 februarie 2007
(M.Of. nr. 733/30.10.2007)

>>>  Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, asupra recursului in interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in legatura cu interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedura fiscala, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, referitor la competenta materiala si teritoriala de solutionare a contestatiei la executarea silita si a contestatiei impotriva unui titlu executoriu fiscal, a stabilit:

„Judecatoria in circumscriptia careia se face executarea este competenta sa judece contestatia, atat impotriva executarii silite insesi, a unui act sau masuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscala de a indeplini un act de executare in conditiile legii, cat si impotriva titlului executoriu in temeiul caruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotarare data de o instanta judecatoreasca sau de un alt organ jurisdictional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevazuta de lege.

Obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul de procedura civila”.
   
Inalta Curte de Justitie si Casatie, Sectiile Unite,
Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007
(M.Of. nr. 733/30.10.2007)