In Monitorul Oficial nr. 817 din 5 decembrie 2012 a fost publicata Decizia nr. 16/2012 a ICCJ privind recursul in interesul legii formulat de catre Avocatul poporului si procurorul general al Parchetului de pe langa ICCJ cu privire la modul de calcul al termenului de 30 de zile in care angajatorul poate aplica o sanctiune disciplinara angajatului.
DECIZIE nr. 16 din 12 noiembrie 2012 referitoare la recursurile in interesul legii, in interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat
Dosar nr. 15/2012
Completul competent sa judece recursurile in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 15/2012 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 330^6 alin. (1) si (2) din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 si Legea nr. 60/2012, precum si ale art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Din partea Avocatului Poporului se prezinta doamna consilier Ecaterina Mirea.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Eleonora Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare, Serviciul judiciar civil.
La sedinta de judecata participa doamna Niculina Vrancut, magistrat-asistent in cadrul Sectiilor Unite, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, Completul competent sa judece recursul in interesul legii, a luat in examinare recursurile in interesul legii declarate de Avocatul Poporului si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie cu privire la "calcularea termenului de 30 de zile in care trebuie aplicata sanctiunea disciplinara conform dispozitiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, respectiv momentul de la care incepe sa curga acest termen".
Dupa prezentarea referatului cauzei, Inalta Curte a constatat ca nu sunt de examinat chestiuni prealabile sau exceptii si a pus in dezbatere recursurile in interesul legii.
Doamna consilier Ecaterina Mirea, reprezentantul Avocatului Poporului, a rezumat cele doua orientari jurisprudentiale conturate in ceea ce priveste problema de drept supusa examinarii in cauza.
A sustinut ca Avocatul Poporului apreciaza ca termenul de prescriptie de 30 de zile calendaristice, in care trebuie aplicata sanctiunea disciplinara conform art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, trebuie calculat de la data la care reprezentantul angajatorului, abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, fie prin sesizarea sa printr-un act, referat sau orice alt inscris, din care poate deduce cu certitudine data certa, fie prin constatarea directa si nemijlocita a faptei respective de catre acesta.
S-a mentionat ca o atare opinie se fundamenteaza pe doctrina in materie si este sustinuta de faptul ca termenul de 30 de zile in discutie ar putea fi prelungit in mod abuziv de comisia de disciplina care, sub aparenta necesitatii efectuarii cercetarii disciplinare, fara o justificare reala, ar putea mentine situatia de incertitudine a angajatului.
In acelasi sens, s-a aratat ca neemiterea deciziei in termenul de 30 de zile ar permite angajatorului (uneori de rea-credinta) sa depaseasca acest termen - stabilit de legiuitor in scopul protectiei angajatului si al stabilitatii raporturilor de munca - prevalandu-se de interpretarea textului legal de referinta, in dauna angajatului, care este pus in situatia unor presiuni cauzate de procedurile la care este supus.
In concluzie, s-au solicitat admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se corecteze practica neunitara in sensul opiniei exprimate de Avocatul Poporului.
Avand cuvantul, doamna procuror Antonia Eleonora Constantin, reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, a solicitat, in esenta, admiterea recursurilor in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, in sensul de a se stabili insa ca, in toate situatiile in care sanctiunea disciplinara a fost aplicata dupa efectuarea cercetarii prealabile disciplinare, momentul de la care incepe sa curga termenul de prescriptie de 30 de zile, prevazut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii, este data la care rezultatele cercetarii, concretizate in raportul final de cercetare prealabila, au fost aduse la cunostinta reprezentantului angajatorului, abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, prin depunerea lor la registratura unitatii, fara ca acest termen sa poata depasi termenul de 6 luni, calculat de la data savarsirii faptei.
Presedintele completului de judecata, doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a retinut dosarul in vederea pronuntarii deciziei.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:
1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Analiza cuprinsului sesizarilor Avocatului Poporului si procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie releva ca obiectul recursurilor in interesul legii priveste calcularea termenului de 30 de zile in care trebuie aplicata sanctiunea disciplinara conform dispozitiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, respectiv momentul de la care incepe sa curga acest termen.
Interpretarea dispozitiilor legale mentionate s-a realizat in mod diferit de catre instantele de judecata, ceea ce a condus la aplicarea lor diferita si la pronuntarea unor solutii neunitare.
2. Examenul jurisprudential
Practica judiciara neunitara ce a generat sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie cu prezentele recursuri in interesul legii s-a conturat in solutionarea contestatiilor formulate impotriva deciziilor de sanctionare disciplinara, in cadrul carora a fost invocata exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de a emite respectivele decizii.
In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari in aceste litigii, s-a constatat ca instantele nu au un punct de vedere unitar cu privire la calcularea termenului de 30 de zile in care trebuia aplicata sanctiunea disciplinara potrivit dispozitiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, statuand diferit asupra momentului de la care incepe sa curga acest termen.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima orientare, instantele au apreciat ca data la care angajatorul a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare si de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile prevazut la art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, este data la care nota/procesul-verbal de sesizare/raportul de informare/referatul de prezentare a situatiei a fost inregistrat in registrul general al angajatorului si a dobandit data certa.
Instantele au apreciat ca cercetarea disciplinara trebuie sa se efectueze in interiorul celor 30 de zile calendaristice in care trebuie sa se emita si decizia de sanctionare si, in contextul legislativ analizat, nu se poate confunda cercetarea realizata de comisia de cercetare disciplinara, materializata intr-un raport, cu data inregistrarii sesizarii in ceea ce priveste savarsirea abaterii disciplinare, care reprezinta data luarii la cunostinta despre savarsirea faptei si de la care curge termenul de prescriptie de 30 de zile.
S-a mai retinut ca data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare in sensul prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, este data la carenota/referatul/procesul-verbal de sesizare primeste data certa prin inregistrarea in registrul general al angajatorului, chiar daca, ulterior, este necesara completarea informatiilor pe care le contine sesizarea initiala (completare ce se va realiza prin intermediul cercetarii disciplinare).
In cadrul acestei opinii jurisprudentiale s-a mentionat ca a astepta finalizarea cercetarii disciplinare, pentru a incepe sa curga termenul de 30 de zile, ar echivala cu prelungirea arbitrara a perioadei in care angajatorul trebuie sa isi exercite prerogativele disciplinare, ceea ce pune sub semnul incertitudinii situatia salariatului. De asemenea, se ingreuneaza stabilirea exactitatii faptelor si se reduce eficienta combaterii comportamentelor daunatoare.
Ca atare, s-a considerat ca aceasta interpretare este conforma spiritului legii, raspunzand necesitatii asigurarii stabilitatii raporturilor de munca, conducand la responsabilizarea angajatorului in exercitarea prerogativelor disciplinare, scopul reglementarii unui termen de prescriptie de 30 de zile prevazut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, fiind acela al cercetarii cu celeritate a faptelor, a circumstantelor savarsirii acestora si a vinovatiei salariatului, in vederea lamuririi situatiei sale profesionale.
3.2. Intr-o a doua interpretare, alte instante, in aceleasi ipoteze, au respins exceptia prescriptiei dreptului angajatorului de a emite decizii de sanctionare, considerand ca momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile prevazut la art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, este data la care reprezentantul angajatorului, abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare, a luat la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare din raportul de cercetare disciplinara prealabila, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In acest sens, instantele de judecata au apreciat ca numai dupa finalizarea cercetarii disciplinare prealabile, prevazute la art. 251 din Codul muncii, republicat, se poate considera ca fapta savarsita de salariat intruneste sau nu, cumulativ, elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, astfel cum este definita la art. 247 alin. (2) din Codul muncii, republicat.
Numai de la finalizarea cercetarii prealabile, care are caracter obligatoriu, se poate vorbi despre existenta unei abateri disciplinare, deoarece anterior acestui moment exista numai fapta, ca urmare a aplicarii prezumtiei de nevinovatie, astfel incat luarea la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare in termen de 30 de zile nu poate privi decat momentul incunostintarii angajatorului cu privire la actul final al cercetarii prealabile.
4. Opinia Avocatului Poporului
Avocatul Poporului apreciaza ca primul punct de vedere exprimat este in acord cu litera si spiritul legii. Astfel, s-a aratat ca termenul de prescriptie de 30 de zile calendaristice, in care trebuie aplicata sanctiunea disciplinara conform art. 252 alin. (1) Codul muncii, republicat, constituie o garantie indispensabila derularii raporturilor de munca in conditii echitabile, atat pentru angajat, cat si pentru angajator, iar depasirea acestuia, fara sanctionarea faptei care constituie abatere disciplinara, conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare pentru abaterile de care a luat cunostinta.
Potrivit acestei opinii, termenul de 30 de zile curge de la data la care reprezentantul angajatorului abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, fie prin sesizarea sa printr-un act, referat sau orice alt inscris, din care poate deduce cu certitudine data certa, fie prin constatarea directa si nemijlocita a faptei respective de catre acesta.
>>> Click aici pentru cuprinsul integral al Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie
-------------
O analiza ampla asupra problemei de drept in discutie face Magda Volonciu*3), care considera ca termenul de 30 de zile la care face referire art. 252 alin. (1) din Codul muncii incepe sa curga dupa ce comisia de disciplina sau persoana imputernicita sa realizeze cercetarea prealabila si-a exprimat punctul de vedere, in sensul ca fapta exista si aduce atingere raporturilor de munca, a fost savarsita cu vinovatie de persoana supusa cercetarii disciplinare, pentru ca numai incepand cu acest moment se poate vorbi despre existenta unei abateri disciplinare. Autoarea justifica aceasta concluzie prin distinctia intre fapta si abatere disciplinara, distinctie care se realizeaza numai ca rezultat al desfasurarii cercetarii prealabile, care verifica indeplinirea conditiilor legale impuse de art. 247 alin. (2) din Codul muncii pentru ca fapta sa devina abatere disciplinara. Se sustine ca "momentul de la care ar trebui sa curga termenul de 30 de zile este momentul in care comisia imputernicita a transmis raportul catre persoana indreptatita sa emita decizia, iar din raport rezulta ca in cauza un salariat a savarsit o abatere disciplinara. Astfel, cel indreptatit sa emita decizia are la dispozitie o perioada de 30 de zile ca, in raport de cele constatate de cei care au efectuat cercetarea disciplinara prealabila si avand in vedere dispozitiile art. 250 din Codul muncii, republicat, sa decida cu privire la sanctiunea aplicabila".
-------
*3) In "Revista Romana de Doctrina si Jurisprudenta" nr. 3/2011, p. 146.
Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 330^7 cu referire la art. 329 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, Legea nr. 71/2011 si Legea nr. 60/2012,
INALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
In numele legii
DECIDE
Admite recursurile in interesul legii declarate de Avocatul Poporului si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care incepe sa curga termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sanctiunii disciplinare este data inregistrarii raportului final al cercetarii disciplinare prealabile la registratura unitatii.
Obligatorie, potrivit art. 330^7 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica astazi, 12 noiembrie 2012.
VICEPRESEDINTELE INALTEI CURŢI DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE,
RODICA AIDA POPA
Magistrat-asistent,
Niculina Vrancut
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - COMPLETUL COMPETENT SA JUDECE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 5 decembrie 2012
