Recurs in interesul legii expediat la Inalta Curte de Casatie si Justitie la 4.04.2012
Catre,
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
In temeiul art. 329 din Codul procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art.I pct.32 din Legea nr. 202/2010, declar
RECURS IN INTERESUL LEGII
In practica instantelor de judecata s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept vizand “Interpretarea si aplicarea dispozitiilor art.128 si 129 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, modificata si completata, raportat la art.94 alin.(3) din acelasi act normativ si art.582 alin.(1) din Codul de procedura civila, cu privire la termenul pentru declararea recursului impotriva hotararii de stabilire a plasamentului copilului in regim de urgenta, pe calea ordonantei presedintiale”.
I. Astfel, unele instante investite in temeiul art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului au dispus prin ordonanta presedintiala masura plasamentului in regim de urgenta al minorului, cu mentiunea ca hotararea judecatoreasca pronuntata in cauza este susceptibila de a fi atacata cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
In sustinerea acestei solutii, intr-o opinie separata[1], s-a argumentat ca Legea nr. 272/2004 fiind un act normativ special care stabileste in materia masurilor de protectie speciala ale copilului, reguli derogatorii de la dreptul comun.
Desi art. 129 din aceeasi lege precizeaza ca dispozitiile ei se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila, in materia masurilor de protectie speciala ale copilului, dreptul comun este aplicabil numai procedurii de solutionare a litigiilor in fond si nu cu privire la termenul de recurs impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in acest tip de cauze.
Asadar, avand in vedere, pe de o parte, ca dispozitiile art. 94 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 nu fac trimitere la reglementarile Codului de procedura civila, iar pe de alta parte, art. 128 situat in Capitolul 11 din lege intitulat –„Reguli speciale de procedura”- stipuleaza, in mod expres, ca termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotararii, ordonanta presedintiala prin care s-a dispus masura plasamentului in regim de urgenta poate fi atacata numai in termenul prevazut de norma speciala enuntata, respectiv in 10 zile de la comunicare si nu in termenul de 5 zile de la pronuntare sau de la comunicare, astfel cum dispune art. 582 alin. (1) din Codul de procedura civila, acest ultim termen fiind termenul pentru declararea recursului impotriva ordonantei presedintiale din dreptul comun. (Anexa I)
II. Intr-o alta orientare jurisprudentiala, in aceeasi ipoteza, s-a apreciat ca termenul de recurs impotriva ordonantei presedintiale este de 5 zile de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor sau de 5 zile de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor, potrivit art. 582 alin. (1) din Codul de procedura civila, in considerarea art. 129 din Legea nr. 272/2004 care stipuleaza expres ca dispozitiile prezentei legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea masurilor de protectie speciala se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila.
In consecinta, instantele au facut aplicarea regulilor de drept comun care guverneaza procedura ordonantei presedintiale, in ansamblul sau. (Anexa II)
Apreciez aceasta din urma solutie ca fiind in litera si spiritul legii.
Protectia speciala a copilului reprezinta ansamblul masurilor, prestatiilor si serviciilor destinate ingrijirii si dezvoltarii copilului lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea parintilor sai sau a celui care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, potrivit art. 50 din Legea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, modificata si completata.
Intre masurile de protectie speciala, enumerate de art. 55 din actul normativ, enuntat, figureaza si plasamentul copilului in regim de urgenta, definit in art. 64 alin. (1) ca fiind „o masura de protectie speciala, cu caracter temporar, care se stabileste in situatia copilului abuzat sau neglijat, precum si in situatia copilului gasit sau a celui abandonat in unitati sanitare”.
Instituirea masurii plasamentului copilului in regim de urgenta poate fi dispusa in conditiile prevazute art. 94 din Legea nr. 272/2004, fie de catre directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, fie de catre instanta judecatoreasca prin emiterea unei ordonante presedintiale[2].
Ordonanta presedintiala este definita in literatura de specialitate[3] ca fiind „procedura de natura contencioasa care are ca obiect obtinerea rapida din partea instantei competente, in cazuri urgente a unei hotarari provizorii”.
Institutia ordonantei presedintiale este reglementata in art. 581 si 582 din Codul de procedura civila[4], norme situate in Cartea VI – Proceduri speciale – Cap.I Ordonante presedintiale.
Din interpretarea dispozitiilor art. 581 din Codul de procedura civila, rezulta, astfel cum s-a subliniat si in doctrina de specialitate[5], ca in esenta ordonanta presedintiala prezinta urmatoarele caracteristici:
a) este o procedura speciala de judecata, care poate fi anterioara deschiderii judecarii in fond a litigiului sau incidenta unei judecati in fond, intrucat, ordonanta nu prejudeca fondul litigiului, nu-l anticipeaza, nu-l abordeaza si nu-l rezolva;
b) neabordandu-se fondul litigiului sau nefundamentandu-se pe certitudinea dreptului, ci numai pe aparenta lui, ordonanta nu are autoritate de lucru judecat.
c) ordonanta poate fi data si fara citarea partilor, chiar atunci cand exista judecata asupra fondului;
d) ordonanta este actul de dispozitie al instantei prin care aceasta ordona masuri vremelnice ce trebuie sa aiba ca temei de fapt urgenta, pentru a remedia o stare de criza conflictuala ori pentru a preveni consecinte iminente si pagubitoare, fiind executorie de drept;
S-a mai aratat ca urgenta la care se refera art. 581 alin. (1) din Codul de procedura civila tine de insasi natura ordonantei presedintiale si nu exclude, ci implica celeritatea, dimensiune a oricarui proces civil, in sensul finalizarii acestuia intr-un termen rezonabil, ea avand chiar unele accente expres prevazute de lege, aspect ce rezulta si din dispozitiile art. 581 alin. (3) din acelasi cod, care precizeaza ca judecata se face de urgenta si cu precadere, pronuntarea putandu-se amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei facandu-se in cel mult 48 de ore de la pronuntare[6].
Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 582 alin. (1), (2) si (3) din Codul de procedura civila ordonanta presedintiala este supusa recursului in termen de 5 zile, care curge, dupa caz, de la pronuntare, daca s-a dat cu citarea partilor sau de la comunicare, daca s-a dat fara citarea lor, aceasta cale de atac judecandu-se de urgenta si cu precadere, dispozitiile art. 581 alin. (3) referitoare la amanarea pronuntarii si redactarea ordonantei fiind aplicabile.
Pe de alta parte, este de principiu ca legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai putin in acelea in care legiuitorul stabileste un regim special si derogatoriu, instituind in anumite materii reglementari speciale, care sunt prioritare fata de norma de drept comun.
Normele de drept comun se aplica numai acolo unde legea speciala nu dispune.
Caracterul prioritar al normei speciale decurge din insasi finalitatea ei, dovedind vointa legiuitorului de a deroga de la legea de drept comun, prin prevederi de stricta interpretare si aplicare.
Legea generala poate, insa, sa modifice sau sa inlature incidenta legii speciale, cand cuprinde prevederi in acest sens.
Or, potrivit art. 129 din Legea nr. 272/2004 „Dispozitiile prezentei legi referitoare la procedura de solutionare a cauzelor privind stabilirea masurilor de protectie speciala se completeaza in mod corespunzator cu prevederile Codului de procedura civila”.
Asadar, completarile la care se refera norma enuntata vor cuprinde in totalitate reglementarile din materia ordonantei presedintiale si, in consecinta, si pe cele referitoare la termenul de declarare a recursului, impotriva acestei hotarari judecatoresti, legea necuprinzand nicio precizare categorica si clar delimitatoare, in sensul ca aceste reglementari se aplica numai in masura in care nu sunt incompatibile cu regulile speciale de procedura reglementate in Capitolul 11 din Legea nr. 272/2004.
Ratiunea legiuitorului in redactarea art. 129 a fost tocmai aceea de a nu lipsi de eficienta celeritatea solutionarii ordonantei presedintiale prin care se dispune masura plasamentului de urgenta a minorului, masura grabnica, premergatoare si vremelnica in cadrul judecarii litigiului in fond.
Astfel, in termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale prin care s-a dispus plasamentul in regim de urgenta, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti [art. 94 alin. (4) din Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului].
Dispozitiile art. 128 din Legea nr. 272/2004, potrivit carora: „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii”, se aplica, in raport de cele prezentate numai hotararilor prin care s-au solutionat in fond cauzele prin care s-au dispus masuri speciale de protectie ale minorului.
Rezulta ca recursul declarat impotriva ordonantei presedintiale prin care s-a dispus masura plasamentului copilului, in regim de urgenta, este supus conditiilor si termenelor stabilite de art. 582 din Codul de procedura civila, nefiind permisa scindarea procedurii care guverneaza aceasta materie prin aplicarea procedurii speciale prevazute de art. 128 din Legea nr. 272/2004 care stipuleaza ca „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicarii hotararii”.
Intrucat, legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului nu contine o reglementare expresa cu privire la modul de solutionare al ordonantei presedintiale, in prima instanta si in recurs, redevin active prevederile din Codul de procedura civila, conform art. 129 din acest act normativ.
In consecinta, orientarea prin care instantele au aplicat regulile de drept comun, in ceea ce priveste termenul de recurs impotriva ordonantei presedintiale prin care s-a dispus masura plasamentului in regim de urgenta a minorului, corespunde necesitatii respectarii principiului urgentei si celeritatii care guverneaza aceasta procedura in ansamblul sau, un astfel de rationament incadrandu-se in conceptia generala de aplicare a procedurilor specifice pricinilor urgente, principiul specialia generalibus derogant, nefiind aplicabil.
***
Pentru aceste motive, in temeiul art. 3307 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa asigurati interpretarea si aplicarea unitara a legii in aceasta chestiune de drept.
PROCUROR GENERAL
Laura Codruta Kovesi
____________________
[1] Decizia nr. 286 din 11 aprilie 2011 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti – Sectia Civila si pentru Cauze cu Minori si de Familie, in dosarul nr. 945/120/2011, evidentiata in Anexa II.
[2] Potrivit art. 94 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 272/2004: „(1) Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil sunt obligati sa colaboreze cu reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si sa ofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizarilor.
(2) In situatia in care, in urma verificarilor efectuate, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, si nu intampina opozitie din partea persoanelor prevazute la alin. (1), directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului instituie masura plasamentului in regim de urgenta. Prevederile art. 58 - 60, art. 64 alin. (3) si ale art. 66 se aplica in mod corespunzator”.
(3) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie, la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii. Prevederile art. 58 - 60 si ale art. 64 alin. (3) se aplica in mod corespunzator”.
[3] I. Deleanu – Tratat de procedura civila, Vol. II, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pag.146;
[4] Potrivit art. 581 alin. (1), (2), (3) si (4) din Codul de procedura civila: „(1) Instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
(2) Cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului.
(3) Ordonanta va putea fi data si fara citarea partilor si chiar atunci cand exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta si cu precadere. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonantei se face in cel mult 48 de ore de la pronuntare.
(4) Ordonanta este vremelnica si executorie. Instanta va putea hotari ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea unui termen.”
[5] I. Deleanu, op.cit, pag.146-147.
[6] Idem
