Schimbarea incadrarii juridice. Nulitate relativa

Dispozitiile art. 334 C. proc. pen. privind schimbarea incadrarii juridice constituie dispozitii legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal in sensul art. 197 alin. (1) din acelasi cod si, in consecinta, incalcarea dispozitiilor art. 334 C. proc. pen., prin omisiunea instantei de a pune in discutia partilor noua incadrare juridica data faptei, se sanctioneaza cu nulitatea relativa, in conditiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., numai atunci cand prin omisiunea instantei s-a adus partii o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului.

Daca prima instanta, constatand existenta cazului de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) C. proc. pen., a dispus reunirea cauzelor si a retinut in incadrarea juridica data faptei dispozitiile art. 41 alin. (2) C. pen. privind infractiunea continuata, fara a pune in discutia partilor in mod formal noua incadrare juridica, insa aparatorii inculpatilor s-au pronuntat asupra cererii de reunire a cauzelor formulata de procuror si au facut toate apararile necesare cu privire la actele materiale care alcatuiesc infractiunea continuata, nu exista o vatamare si, ca atare, decizia prin care instanta de apel a desfiintat sentinta si a dispus rejudecarea cauzei de catre prima instanta, este nelegala. Solutia instantei de apel, de a desfiinta sentinta si de a dispune rejudecarea cauzei de catre prima instanta, numai pentru punerea in discutie, in mod formal, a noii incadrari juridice, situatie ce poate fi remediata in apel cu ocazia devoluarii fondului cauzei, ar presupune si o incalcare a dreptului inculpatilor la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil.

(Sursa: I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 2423 din 24 iunie 2009)

Prin sentinta penala nr. 624 din 28 noiembrie 2008 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatii :

- R.R. pentru infractiunea prevazuta in art. 12  alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si pentru infractiunea prevazuta in art. 13 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 678/2001, aflate in concurs real;

- R.S. pentru infractiunea prevazuta in art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2)  C. pen.;

- V.A. pentru infractiunea prevazuta in art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 si pentru infractiunea prevazuta in art. 13 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 678/2001, aflate in concurs real.

In baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost achitata inculpata R.S. pentru infractiunea prevazuta in art. 13 alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 6798/2001, pentru ca fapta nu a fost comisa de inculpata.

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Fise distractive pentru gradinita

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

In perioada anilor 2005 - 2006, inculpatii R.R. si R.S. au recrutat un numar de sase parti vatamate, dintre care una minora, respectiv B.A., H.A., C.A., B.R., C.M. si B.C. (minora), promitandu-le obtinerea unor locuri de munca onorabile si bine platite in Spania, dupa care le-au transportat in aceasta tara (pe primele cinci parti vatamate), gazduindu-le in apartamente inchiriate de inculpata R.S., in scopul exploatarii lor in modalitatea obligarii la practicarea prostitutiei.

S-a mai retinut ca cei trei inculpati, in perioada iunie - august 2006, au recrutat-o, transportat-o si cazat-o pe partea vatamata G.J., prin inducerea in eroare a acesteia, promitandu-i obtinerea unui loc de munca onorabil in Spania, in scopul exploatarii ei prin obligarea la prostitutie.

Faptele asa cum au fost descrise au facut obiectul a doua dosare penale separate, asa incat, prin incheierea din 21 februarie 2007, pronuntata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 4159/117/2007, s-a hotarat in baza art. 33 lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 35 C. proc. pen. reunirea cauzelor ce formeaza obiectul dosarelor nr. 5521/117/2007 si nr. 4159/117/2007 al aceleiasi instante, motivata prin aceea ca fapta celor trei inculpati fata de partea vatamata G.J. reprezinta un act material al infractiunii continuate cu judecarea careia instanta a fost sesizata prin rechizitoriul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism din 26 septembrie 2007.

Cu privire la traficarea minorei B.C., prima instanta, hotarand condamnarea inculpatilor R.R. si V.A., a dispus achitarea inculpatei R.S., pe considerentul ca la dosar nu sunt probe ca aceasta inculpata a realizat acte concrete de recrutare a acestei parti vatamate, iar pe de alta parte s-a dat eficienta principiului „in dubio pro reo” in raport cu continutul diferit al declaratiei data de aceasta parte vatamata pe parcursul procesului penal.

Impotriva acestei solutii au declarat apel Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Serviciul Teritorial Cluj si inculpatii.

Prin decizia nr. 46 din 28 aprilie 2009 Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, a admis apelurile declarate de parchet si de inculpati, a desfiintat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond, respectiv Tribunalul Cluj.

In principal, instanta de apel a motivat solutia de desfiintare si trimitere a cauzei spre rejudecare la instanta de fond prin existenta unei nulitati, constand in omisiunea punerii in discutia partilor a schimbarii incadrarii juridice din doua infractiuni de trafic de persoane intr-o singura infractiune continuata, prin aplicarea dispozitiilor art. 41 alin. (2) C. pen., ceea ce in fapt si drept constituie o incalcare a principiului contradictorialitatii si al dreptului la aparare al partilor.

In termen legal, impotriva acestei ultime hotarari a declarat recurs inculpatul R.R., care nu a motivat in scris recursul declarat, dar, oral, a criticat hotararea de condamnare, solicitand reducerea pedepsei aplicate, sens in care au fost invocate dispozitiile cazului de casare inscris in art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinand hotararile atacate in raport cu critica formulata, dar si din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constata ca hotararea instantei de apel este supusa casarii, nu pentru motivul invocat de recurent, ci pentru nesolutionarea pe fond a cererilor de apel formulate in cauza si cu care aceasta instanta a fost corect investita; nesolutionarea apelurilor, in acest caz, constituie in sensul dispozitiilor art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. o nepronuntare asupra unor cereri esentiale pentru inculpati de natura sa garanteze drepturile partilor si sa influenteze solutia procesului penal si, in consecinta, un caz de casare in recurs.

Instanta de apel, acceptand in conditiile date ca instanta de fond, procedand la condamnarea inculpatilor pentru o infractiune continuata de trafic de persoane, prevazuta in art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (6 acte materiale), fara a pune in discutie schimbarea incadrarii juridice, a incalcat prevederile art. 334 C. proc. pen. si a pronuntat, in acest fel, o hotarare afectata de nulitate, a ignorat modul de actiune al nulitatilor, asa cum acestea sunt reglementate prin lege, consecintele si efectele lor juridice si, prin aceasta, a incalcat dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cu privire la dreptul la un proces  echitabil al partilor, asa cum se va arata.

Astfel, prin continutul art. 197 C. proc. pen. se reglementeaza expres  incalcarile care atrag nulitatea absoluta sau relativa in procesul penal, dupa cum si distinctia referitoare la modul lor de actiune asupra actelor procesuale afectate.

Vorbind despre nulitatile relative, art. 197 alin. (1) C. proc. pen. stabileste ca incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza desfasurarea procesului penal (altele decat cele enumerate expres prin alin. 2 al aceluiasi text) atrage nulitatea actului numai atunci cand s-a adus o vatamare partii care nu putea fi inlaturata in alt mod.

Nerespectarea dispozitiilor art. 334 C. proc. pen., nefiind aratata expres prin art. 197 alin. (2) C. proc. pen., este sanctionata cu o nulitate relativa si, in  consecinta, conform art. 197 alin. (1) C. proc. pen., ea nu poate determina desfiintarea hotararii atacate atata timp cat inculpatii nu invedereaza instantei de control judiciar ca prin incalcarea acestor prevederi li s-au creat vatamari.

In cauza, inculpatii nu numai ca nu au invocat vatamari rezultate din nerespectarea dispozitiilor art. 334 C. proc. pen., instanta de apel din oficiu punand in discutie aceasta chestiune, dar, pentru consideratiunile ce urmeaza, in cauza nu au existat vatamari ale drepturilor partilor rezultate din nediscutarea schimbarii de incadrare juridica aratata.

Mai intai, la cererea procurorului, in prezenta aparatorilor alesi, in sedinta publica din 21 februarie 2007, s-a cerut reunirea cauzelor ce au format obiectul dosarelor nr. 5521/117/2007 si nr. 4159/117/2007 ale Tribunalului Cluj, fiind incidente atat dispozitiile art. 41 alin. (2) C. pen. in privinta infractiunii de trafic de persoane, cat si cele ale art. 33 lit. c) C. proc. pen., existand unul din cazurile de indivizibilitate prevazute de norma procesual penala.

Ca atare, prin incheierea din aceeasi data, pronuntata in dosarul nr. 4159/117/2007, Tribunalul Cluj a dispus reunirea dosarelor, existand cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) C. proc. pen., respectiv cazul infractiunii continuate, cand doua sau mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.

De la acest moment procesual, respectiv 21 februarie 2007, si pana la 28 noiembrie 2008, cand cauza s-a judecat in fond, inculpatii au fost asistati de aparatori alesi care au facut apararile necesare cu privire la cauzele reunite si actele materiale care compun infractiunea de trafic de persoane prevazuta in art. 12 alin. (1) si alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea  art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care au fost condamnati cei trei inculpati.

Aparatorii alesi ai inculpatilor au avut posibilitatea legala sa se pronunte asupra fiecarei probe care s-a administrat nemijlocit in fata instantei, iar in sedinta din 19 noiembrie 2008 aparatorii au declarat ca nu mai au probe de cerut si administrat, iar inculpata prezenta a declarat ca este de acord cu judecarea in fond a cauzei.

Or, este adevarat ca potrivit art. 334 C. proc. pen., daca in cursul judecatii se constata ca incadrarea juridica data faptei prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta are o dubla obligatie: aceea de a pune in discutie noua incadrare si de a atrage atentia inculpatului ca are dreptul sa ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea pentru a-si pregati apararea.

De asemenea, este exact ca incalcarea acestei obligatii atrage nulitatea actului astfel efectuat, dar, fiind vorba de o nulitate relativa, ea nu opereaza decat in conditiile existentei unei vatamari.

Or, nu poate exista vatamare si, pe cale de consecinta, nulitate, atunci cand noua incadrare juridica (intr-o singura infractiune continuata de trafic de persoane din doua infractiuni de trafic de persoane) data faptelor prin hotararea primei instante a fost ceruta de procuror cu ocazia reunirii cauzelor la 21 februarie 2007, iar aparatorii alesi ai inculpatilor s-au pronuntat asupra acestei cereri la acel moment si, ulterior, pe parcursul judecatii si administrarii probelor pana la 19 noiembrie 2008, cand cauza s-a judecat in fond, acestia au avut posibilitatea sa invoce obiectiuni sau aparari in acest sens; si, mai mult, nici cu ocazia dezbaterilor aparatorii inculpatilor, referindu-se la existenta unei infractiuni de trafic de persoane continuata, nu au ridicat obiectiuni privitoare la posibilitatea de a sustine apararea.

In aceasta situatie, pe de o parte, noua incadrare juridica a facut, in mod efectiv, obiectul discutiei, iar pe de alta parte, lasarea cauzei mai la urma sau amanarea judecatii pentru pregatirea apararii - care nu este obligatorie - s-a  invederat a nu fi fost necesara in conditiile date.

A accepta formalismul excesiv, adoptat de instanta de apel in solutia recurata, care a dispus trimiterea cauzei si reluarea judecatii doar pentru o punere in discutie formala a incadrarii juridice data numai faptelor de trafic de persoane, situatie ce putea fi remediata chiar si in apel cu ocazia devoluarii fondului cauzei, ar presupune si o incalcare a dreptului inculpatilor la un proces echitabil, solutionat intr-un termen rezonabil.

Cu privire la acest ultim aspect se impune a se arata ca faptele s-au comis incepand din anul 2005, prima instanta a fost sesizata cu judecarea faptelor la 26 septembrie 2007, prima instanta s-a pronuntat la 28 noiembrie 2008, iar ciclul procesual s-ar fi prelungit cu mult in timp daca pentru un motiv excesiv de formal s-ar fi produs rejudecarea cauzei la instanta de fond.

Pentru consideratiunile expuse, hotararea instantei de  apel  incalca drepturi esentiale ale inculpatilor care impun, in conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotararii pronuntate de instanta de apel si trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj pentru continuarea judecatii in apel.

In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul declarat de inculpatul R.R. impotriva deciziei nr. 46 din 28 aprilie 2009 a Curtii de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, a casat decizia penala atacata si a trimis cauza pentru continuarea judecatii in apel la Curtea de Apel Cluj.