Fapta inculpatului care, in urma unor violente fizice si psihice, constrange victima sa se arunce pe fereastra de la etajul 4 al unui imobil se incadreaza in prevederile infractiunii de determinare sa

Omor. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii. Deosebiri
(I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 6567 din 8 decembrie 2004) 
 
Cuprins pe materii: Drept penal. Partea speciala. Infractiuni contra persoanei. Infractiuni contra vietii, integritatii corporale si sanatatii.  Omuciderea. Omorul 
           
Index alfabetic:

- Drept penal
- Omor
- Determinarea sau inlesnirea sinuciderii  

- C. pen., art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c), art. 179 
 
Fapta inculpatului care, prin violente fizice si psihice, a constrans victima sa se arunce pe fereastra situata la etajul 4 al unui imobil, decedand, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de omor, iar nu pe cele ale infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii, intrucat in cazul acestei din urma infractiuni sinuciderea trebuie sa fie rezultatul vointei libere a victimei, fara a exista constrangere.
 
 Prin sentinta penala nr. 83 din 17 iunie 2004, Tribunalul Calarasi a condamnat pe inculpatul C.N. pentru savarsirea infractiunii de omor calificat prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

Instanta a retinut ca, in noaptea de 7 mai 2004, inculpatul a agresat fizic si psihic pe sotia sa care, pentru a scapa, s-a aruncat pe fereastra de la bucataria apartamentului situat la etajul 4 al blocului, decedand.

Prin decizia nr. 634 din 31 august 2004, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala, a admis apelul procurorului, majorand pedeapsa si a respins apelul inculpatului, prin care a cerut schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de determinare a sinuciderii prevazuta in art. 179 C. pen., cu motivarea ca inculpatul a actionat cu intentia indirecta de a-si ucide sotia.

Recursul declarat de inculpat, prin care a cerut, in principal, schimbarea incadrarii juridice a faptei, este nefondat.

Potrivit art. 179 C. pen., latura obiectiva a infractiunii consta in fapta de a determina sau de a inlesni sinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau incercarea de sinucidere a avut loc.

Prin urmare, pentru existenta infractiunii de determinare sau inlesnire a sinuciderii este necesar ca moartea victimei sa constituie urmarea unui act de vointa a acesteia, chiar daca a fost indemnata sau determinata de catre inculpat, dar avand posibilitatea sa decida liber asupra actului sau, fara a exista o constrangere.

In speta inculpatul, exercitand violente fizice si psihice asupra victimei, a constrans-o sa se arunce pe fereastra. Victima nu a decis, deci, liber cu privire la sinucidere, ci ca urmare a constrangerii exercitate de inculpat si careia nu i-a putut rezista, iar inculpatul si-a dat seama ca, datorita violentelor exercitate, pentru a scapa si fiind in imposibilitatea de a fugi, victima se va arunca de la etaj si a acceptat producerea rezultatului, actionand cu intentia indirecta de a ucide.

In cazul constrangerii la sinucidere nu poate exista, deci,  determinare sau inlesnire, intrucat victima nu are libertatea de a decide.

Intrucat fapta inculpatului care si-a constrans sotia sa se arunce de la etajul 4, cu consecinta mortii acesteia, constituie infractiunea de omor calificat prevazuta in art. 174 raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., iar nu infractiunea de determinare a sinuciderii, recursul inculpatului a fost respins.

Sursa: Scj.ro