Rolul avocatului in realizarea accesului partilor la justitie in materie penala este, in mod evident, considerabil: opera justitiei penale implica dreptul la un aparator, drept care formal nu a fost niciodata negat, chiar si in fata unor jurisdictii exceptionale si care presupune uneori si prezenta obligatorie a acestuia, contra vointei persoanei interesate, in cazurile de desemnare din oficiu, potrivit legii. Rolul avocatului este atat de important incat judecatorul constitutional face din prezenta sa un principiu fundamental, iar judecatorul european ii rezerva garantii conventionale.
De asemenea, legea insasi prevede prezenta obligatorie a avocatului in anumite proceduri. in acelasi timp, rolul avocatului nu este intotdeauna bine inteles, suprapunandu-se uneori pe dreptul propriu al persoanei interesate. Un asemenea exemplu il reprezinta conditionarea exercitiului dreptului partilor la recursul in casatie in materie penala de introducerea cererii numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii in fata inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In privinta dreptului de a face recurs in casatie al partilor (al inculpatului, partii civile si partii responsabile civilmente), alineatul 2 al art. 436 CPP in vigoare contine o prevedere noua in raport cu vechea reglementare, potrivit careia inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot face cerere de recurs in casatie numai prin intermediul unui avocat care poate pune concluzii in fata inaltei Curti de Casatie si Justitie. Aceasta noua prevedere este justificata de aceea ca o cale de atac extraordinara atât de complexa si tehnica cum este recursul in casatie, care poate fi formulata numai pentru motive de nelegalitate prevazute expres de lege si care implica dezbateri de specialitate asupra unor chestiuni juridice de ordin procedural si substantial, nu poate fi exercitata in mod eficient, in conditii rezonabile si cu sanse reale, decât prin intermediul unui specialist cu pregatire juridica.
Aceasta dispozitie legala a fost inspirata din noul Cod de procedura civila, care in art. 486 alin. 3 coroborat cu art. 13 alin. 2 teza a II-a prevede, sub sanctiunea nulitatii, ca cererea de recurs trebuie sa cuprinda semnatura avocatului sau, dupa caz, a consilierului juridic, iar la cererea de recurs se va atasa imputernicirea avocatiala sau, dupa caz, delegatia consilierului juridic. De asemenea, art. 83 alin. 3 din acelasi cod prevede ca "la redactarea cererii si a motivelor de recurs, precum si in exercitarea si motivarea recursului, persoanele fizice vor fi asistate sau, dupa caz, reprezentate, sub sanctiunea nulitatii, numai de catre un avocat, in conditiile legii".
Ulterior, insa, Curtea Constitutionala a sanctionat textele indicate mai sus, statuând ca ele contravin art. 21 si 24 din legea fundamentala[5]. in acest sens, a retinut ca desi accesul la justitie nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite conditii de forma si de fond impuse de lege, totusi aceste conditionari nu pot fi acceptate daca afecteaza dreptul fundamental in chiar substanta sa. S-a subliniat ca prin instituirea obligativitatii reprezentarii si asistarii partilor prin avocat, ca o conditie de admisibilitate a exercitarii caii de atac a recursului, legiuitorul a reglementat o limita a accesului liber la justitie. Aceasta limita a fost considerata, insa, nerezonabila, deoarece risca sa transforme dreptul partilor la calea de atac prevazuta de lege intr-unul iluzoriu, teoretic.
Curtea Constitutionala a constatat ca masura reprezentarii si asistarii prin avocat in etapa procesuala a recursului in procesul civil nu este proportionala cu scopul urmarit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ, in raport cu gradul de afectare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei consacrate in art. 21 si 24 din Constitutie. in acest sens, a stabilit ca dispozitiile legale criticate au afectat si dreptul la aparare al partilor, ca o consecinta a ingradirii exercitarii dreptului acestora de acces liber la justitie. Totodata, a concluzionat ca obligatia reprezentarii si asistarii prin avocat pentru exercitarea recursului echivaleaza, pe de o parte, cu transformarea continutului dreptului fundamental la aparare intr-o conditie de admisibilitate a exercitarii unei cai de atac, iar, pe de alta parte, cu convertirea acestui drept intr-o obligatie, ceea ce creeaza premisele anihilarii acestuia.
Consilier Taxe si Impozite pentru Contabili 12 actualizari
Culegere pentru invatarea limbii engleze - Fise de lucru practice Clasele 0-IV
250 Modele Fise de Post
Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a
in acelasi sens, s-a exprimat si o parte a doctrinei de specialitate[6], sustinându-se ca aceste texte lipsesc de efectivitate dreptul partilor la recurs, neexistând o justificare rezonabila pentru lipsirea recurentului de posibilitatea de a obtine in mod direct examinarea pe calea recursului a sustinerilor sale privind modul in care a fost solutionata hotararea atacata. S-a sustinut ca sanctiunea recursului care nu este semnat de un avocat sau consilier juridic este nu numai excesiva, ci chiar absurda, fiind ilogic sa repudiezi un recurs numai pentru ca lipseste semnatura unui avocat[7]. S-a mai aratat ca judecatorii din instanta de recurs nu trebuie absolviti cu totul de obligatia lor de a sprijini partile in exercitarea drepturilor procesuale[8]
Redactia E-Juridic are un colectiv de 4 autori specializati din domeniul juridic cu toate ramificatiile sale. Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de proiecte de legi, acte adoptate si noutati legislative. Va explicam in mod detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile cotidiene.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri