CEDO - Cauza Maria Peter si altii contra Romaniei

CAUZA MARIA PETER SI ALTII contra Romaniei
(Cererea nr. 54369/00)

SECTIA A TREIA
HOTARARE
STRASBOURG
31 mai 2007

Aceasta hotarare va deveni definitiva in conditiile prevazute articolului 44 § 2 din Conventie. Poate suferi modificari de forma.
 
In cauza Maria Peter si altii contra Romaniei,
Curtea Europeana a Drepturilor Omului (sectia a treia), reunita intr-un complet format din:

D-nii.   B.M. ZUPANCIC, presedinte, C. BIRSAN,
D-nele E. FURA-SANDSTROM, A. GYULUMYAN,
D-l.  E. MYJER,
D-nele  I. ZIEMELE, I. BERRO-LEFÈVRE, judecatori,
si  D-l   S. QUESADA, grefier al sectiei,

Dupa ce a deliberat in camera de consiliu la 10 mai 2007,
A pronuntat urmatoarea hotarare, adoptata la aceasta  data:

PROCEDURA

1.  La originea cauzei se afla o cerere (nr. 54369/00) indreptata contra Romaniei prin care cinci cetateni ai acestui Stat, d-nii Maria Peter, Laszlo Gereb, Ilona Zsombori, Lenke Margit Kristo si Andrei Peter (Ğ reclamantii ğ), au sesizat Curtea la 20 august 1999 in temeiul articolului 34 din Conventia de Protectie a Drepturilor si a Libertatilor Fundamentale ale Omului (Ğ Conventia ğ).

2.  Reclamantii sunt reprezentati de dl. A. Peter. Guvernul roman (Ğ Guvernul ğ) este reprezentat de agentul sau, Dna R. Pasoi.

3.  Reclamantii se plangeau anume, avand in vedere articolul 6 din Conventie, de neexecutarea de catre administratie a unei hotarari judiciare definitive care ordona punerea lor in posesie asupra unui teren. Ei reclama de asemenea de imposibilitatea de a se bucura de dreptul lor de proprietate asupra terenului in cauza, prin incalcarea dreptului lor la respectarea bunurilor, asa cum este protejat articolului 1 din Protocolul nr. 1.

4.  La 6 mai 2004, Curtea a decis sa comunice cererea Guvernului. Prevalandu-se de dispozitiile articolului 29 § 3, aceasta a decis ca vor fi examinate in acelasi timp admisibilitatea si fondul cauzei.

IN FAPT

I.  CIRCUMSTANTELE SPETEI

5.  Reclamantii, domnii Maria Peter, Laszlo Gereb, Ilona Zsombori, Lenke Margit Kristo si Andrei Peter sunt cetateni romani domiciliati in Miercurea-Ciuc.

6.  La 5 februarie si 12 martie 1991, primii patru reclamanti au depus o cerere de reconstituire a dreptului lor de proprietate asupra unui teren de 8 363 m², care conform lor, le apartinea inainte de 1991.

A.  Demersurile administrative

7.  La 21 aprilie 1992, Comisia pentru aplicarea legii nr. 18/1991 (Ğ in continuare Comisia ğ) de pe langa primaria orasului Miercurea Ciuc a emis pe numele primilor patru reclamanti un certificat provizoriu de proprietate referitor la 1,93 hectare situate in Miercurea Ciuc (asa cum se prevede in anexa nr. 3, pozitia nr. 131 din registrul cadastral al acestui oras). Copia acestui certificat a fost atasata la dosar.

8.  Conform reclamantilor, abia la 8 iulie 1997 au aflat ca o terta persoana, V.E., ocupa acelasi teren.

B.  Actiunea in contencios administrativ

9.  In 1997, primii patru reclamanti au sesizat justitia printr-o actiune in vederea obligarii Comisiei sa le emita titlul de proprietate.

10.  Prin sentinta din 15 decembrie 1997, Curtea de apel din Targu Mures a admis actiunea reclamantilor si a ordonat Comisiei sa le elibereze titlul de proprietate asupra terenului indicat in certificatul provizoriu din 21 aprilie 1992. In absenta recursului, aceasta sentinta a devenit definitiva.

11.  La 16 iunie 1998, Comisia a emis reclamantilor un titlu de proprietate pentru 1,93 hectare, dar pe un alt  amplasament decat cel prevazut in sentinta din 15 decembrie 1997 a Curtii de apel din Targu Mures.

12.  La 10 iunie 1998 reclamantul Andrei Peter, de asemenea reprezentant al primilor patru reclamanti, a refuzat sa semneze procesul verbal de punere in posesie sub motiv ca autoritatile nu respectasera  amplasamentul terenului, asa cum se prevede prin sentinta definitiva a  Curtii de Apel. El pretindea sa fie pus in posesia terenului in locul precis fixat de hotararea justitiei din 15 decembrie 1997.

C.  Plangerea penala pentru tulburarea posesiunii

13.  Urmare a sentintei definitive, primii patru reclamanti au depus contra lui V.E., o plangere penala pentru tulburarea posesiunii.

14.  La 23 martie 1998, parchetul de pe langa tribunalul judetean Harghita a decis neinceperea urmaririi sub motiv ca V.E. era de asemenea proprietar al terenului.

15.  Cu aceasta ocazie, reclamantii au aflat de existenta unei sentinte definitive pronuntate la 15 octombrie 1992, de Judecatoria Miercurea Ciuc, in baza careia V.E. era declarat proprietar al terenului de 8 363 m² pe cale de uzucapiune.

16.  O noua plangere penala pentru tulburarea posesiunii a fost depusa  de reclamantul Andrei Peter, in numele primilor patru reclamanti, contra G.V. si G.J, terte persoane, care conform acestui reclamant, ocupasera o parte a  terenului.

17.  La 15 martie 1999, Judecatoria Miercurea Ciuc a respins aceasta plangere din cauza inexistentei elementului subiectiv al infractiunii de tulburare de posesiune. La 25 iunie 1999, in virtutea unui recurs al reclamantului Andrei Peter, aceasta solutie a fost confirmata de Tribunalul judetean Harghita.

D.  Actiunea in revizuire

18.  Cei patru reclamanti au introdus o actiune in revizuire a sentintei din 15 octombrie 1992 cerand anularea acesteia. Conform lor, cele doua hotarari definitive referitoare la acelasi teren erau contradictorii. Prin hotararea din 7 mai 1998, Curtea de apel din Targu Mures a respins cererea lor in revizuire ca fiind tardiva.

E.  Evolutiile ulterioare

19. Rezulta din informatiile prezentate de cei patru reclamanti ca la 16 iunie 1998, un nou titlu de proprietate le-a fost emis de Comisie pentru un teren de 19 300 m². Noul titlu de proprietate se referea la un teren situat  pe un alt amplasament decat cel stabilit de sentinta definitiva din 15 decembrie 1997.

20.  Reclamantii au introdus o actiune in anulare a titlului de proprietate emis la 16 iunie 1998, de Comisie.

21.  Prin sentinta din 26 octombrie 1999, Judecatoria Miercurea Ciuc a ordonat anularea titlului de proprietate si emiterea unui alt titlu de proprietate, respectand vechile amplasamente.

22.  Conform afirmatiilor Guvernului, la 19 iunie 2001, Comisia a emis reclamantilor un nou titlu de proprietate, de aceasta data, pe amplasamentul prevazut in sentinta definitiva a Curtii de apel.

23.  La 23 iulie 2001, reprezentantii primariei din Miercurea Ciuc au intocmit un proces verbal de punere in posesie. Reclamantii au fost pusi in posesie numai pe o parte a terenului, loturile nr. 2 si 3, cu o suprafata respectiva de 800 m² si 4600 m², nemaiputand sa le fie restituite din cauza existentei altor titluri de proprietate in favoarea unor terte persoane.

F.  Procedurile initiate de reclamantul Andrei Peter

24.  In 1995, reclamantul Andrei Peter a initiat o actiune in contencios administrativ in vederea obligarii Comisiei judetene pentru aplicarea decretului-lege nr. 118/1990 (referitoare la drepturile persoanelor persecutate de regimul comunist) sa ii recunoasca drepturile.

25.  Printr-o sentinta din 4 mai 1995, Tribunalul judetean Harghita i-a respins actiunea ca fiind nefondata. La 20 februarie 1996, Curtea de Apel din Targu Mures a confirmat sentinta.

26.  In 1995, acest reclamant a initiat o actiune referitor la drepturile sale la o pensie de invaliditate. Aceasta procedura s-a terminat prin hotararea definitiva din 20 februarie 1995 a Tribunalului judetean Harghita. O alta procedura avand acelasi obiect s-a terminat printr-o hotarare definitiva din 29 ianuarie 1999 a Tribunalului judetean Harghita.

II.   DREPTUL SI PRACTICA INTERNE PERTINENTE

27.  Legislatia interna pertinenta, anume extrase din legile nr. 18/1991 cu privire la fondul funciar, 169/1997 cu privire la modificarea legii nr. 18/1991 si 29/1990 cu privire la contenciosul administrativ, este descrisa in cauza Sabin Popescu contra Romaniei (nr. 48102/99, §§ 42-46, 2 martie 2004).

28.  Hotararea Guvernului nr. 131/1991, publicata in Monitorul Oficial nr. 43 din 4 martie 1991 are urmatorul continut in partea sa pertinenta:

Articolul 34
Ğ 1 (...) Comisia judeteana, dupa validarea propunerilor facute de Comisia locala, stabileste titlurile de proprietate (...) ğ

IN DREPT

I.  CU PRIVIRE LA ADMISIBILITATE

A.  Cu privire la capetele de cerere ridicate de reclamantul Andrei Peter

29.  Curtea observa ca reclamantul Andrei Peter, care este de asemenea reprezentantul primilor patru reclamanti, se plange de inechitatea unei proceduri legat de drepturile sale prevazute de decretul-lege nr. 118/90, precum si de inechitatea unei actiuni referitoare la drepturile sale la o pensie de invaliditate. In sfarsit, se plange de rezultatul plangerii penale pentru tulburarea posesiunii.

30.  Tinand seama de ansamblul elementelor aflate in posesia sa, si in masura in care aceasta este competenta spre a cunoaste pretentiile formulate, Curtea nu a sesizat nici o aparenta de incalcare a drepturilor si libertatilor garantate de Conventie sau de Protocoalele acesteia.

31.  Rezulta ca, in masura in care acestea se refera la acest reclamant, cererea este evident nefondata si trebuie sa fie respinsa cu aplicarea articolului 35 §§ 3 si 4 din Conventie.

B.  Cu privire la exceptia preliminara ridicata de Guvern

32.  Guvernul apreciaza ca reclamantii nu pot pretinde ca au calitatea  de victime, in sensul articolului 34 din Conventie in masura in care reclamantii au fost pusi in posesia terenului lor. Guvernul considera ca autoritatile s-au conformat sentintei definitive din 15 decembrie 1997, a Curtii de Apel din Targu Mures, si le-au emis, la 19 iunie 2001, un titlu de proprietate.

33.  Guvernul sustine de altfel ca, in masura in care autoritatile au atribuit altor persoane terenul revendicat de reclamanti, acestia din urma ar fi trebuit sa introduca o noua actiune in revendicare si sa ceara eventual demolarea constructiilor ridicate pe terenul in cauza.

34.  Curtea reaminteste ca, in conformitate cu o jurisprudenta constanta, prin Ğ victima ğ articolul 34 din Conventie desemneaza persoana direct afectata de actul sau omisiunea litigioasa, existenta unei nerespectari a exigentelor din Conventie putand fi conceputa chiar in absenta prejudiciului. Pornind de aici, o hotarare sau o masura favorabila reclamantilor nu este suficienta in principiu sa le retraga calitatea de Ğ victime ğ decat daca autoritatile nationale au recunoscut, explicit sau in substanta, apoi au reparat incalcarea Conventiei (a se vedea, printre altele, Lüdi contra Elvetiei, hotararea din 15 iunie 1992, seria A nr. 238, p. 18, § 34, si Dalban contra Romaniei [GC], nr. 28114/95, § 44, CEDO 1999-VI).

35.  Curtea observa ca si daca autoritatile ar fi eliberat un nou titlu de proprietate, conform sentintei definitive, reclamantii nu au putut intra in posesia totalitatii terenului lor fiindca alte persoane erau titulare ale titlurilor de proprietate pe o parte a aceluiasi teren (a se vedea §§ 15, 19-23 mai sus). Procedand astfel, nu am putea afirma ca sentinta definitiva a Curtii de apel din Targu Mures din 15 decembrie 1997, a fost integral executata.

36.  Referitor la posibilitatea pentru reclamanti de a introduce o noua actiune in revendicare, asa cum s-a indicat de Guvern, Curtea ia nota ca autoritatile sunt cele ce trebuie sa puna reclamantii in posesia terenului in cauza, in baza unei hotarari care le stabileste dreptul de proprietate. Astfel, obligatia de actiona revine autoritatilor si nu reclamantilor (cf. Sabin Popescu citata mai sus, §§ 59-60).

37.  Asadar, Curtea considera ca exceptia ridicata de Guvern nu poate fi primita.

C.  Asupra temeiului

38.  Curtea constata ca capetele de cerere prezentate de reclamantii Maria Peter, Laszlo Gereb, Ilona Zsombori si Lenke Margit Kristo nu sunt in mod evident nefondate in sensul articolului 35 § 3 din Conventie. Ea subliniaza de altfel ca nu exista nici un alt motiv de inadmisibilitate. Este deci adecvat sa fie declarate admisibile.

II.  CU PRIVIRE LA PRETINSA INCALCARE A ARTICOLULUI 6 § 1 DIN CONVENTIE

39.  Invocand articolul 6 § 1 din Conventie, reclamantii sustin ca refuzul autoritatilor competente de a se conforma sentintei din 15 decembrie 1997 a Curtii de apel din Targu Mures le incalca dreptul de acces la un tribunal. Articolul 6 § 1 din Conventie prevede astfel in partea sa pertinenta:
Ğ Orice persoana are dreptul sa ii fie audiata cauza in fata (...)unui tribunal (...), care va decide  (...) cu privire la contestatiile fata de drepturile si obligatiile sale cu caracter civil (...) ğ

40.  Conform Guvernului, sentinta definitiva din 15 decembrie 1997 a Curtii de apel din Targu Mures a fost executata, fiind emis un titlu de proprietate pe numele lor la 16 iunie 1998.

41.  Guvernul afirma ca dispozitivul sentintei definitive din 15 decembrie 1997 nu mentiona expres amplasamentul terenului, dar facea o referire indirecta la o suprafata de teren prevazuta de un certificat provizoriu emis in 1991 pe numele reclamantelor. In plus, acest ultim teren nu era situat pe vechile amplasamente.

42.  Reclamantii contesta teza Guvernului. Ei afirma ca trebuiau sa fie pusi in posesia terenului lor, conform sentintei definitive din 15 decembrie 1997. Ei afirma ca aceasta nu mai este posibil fiindca terte persoane detin deja un titlu de proprietate pe acelasi teren.

43.  Curtea a considerat ca, daca putem admite ca Statele sa intervina intr-o procedura de executare a unei hotarari a justitiei, o astfel de interventie nu poate avea drept consecinta sa impiedice, sa invalideze sau chiar sa intarzie in mod excesiv executarea, nici, cu atat mai putin, sa repuna in cauza fondul acestei hotarari (a se vedea hotararile Immobiliare Saffi contra Italiei, 28 iulie 1999, Culegere 1999-V §§ 63 si 66 ; Satka si altii contra  Greciei, nr. 55828/00, § 57, 27 martie 2003).

44.  Curtea observa ca in cauza de fata situatia este similara cu aceasta existente in afacerea Sabin Popescu mai sus citata, in care autoritatile privasera de orice efect util hotararea data in favoarea reclamantilor.

45.  In speta, nu s-a contestat ca sentinta din 15 decembrie 1997 a Curtii de apel din Targu Mures nu a fost nici executata ad litteram, nici anulata sau modificata urmare a unei cai de recurs prevazuta de legea interna.

46.  Ca urmare, Curtea considera ca reclamantii au suferit o restrangere in dreptul lor la executarea unei hotarari din justitie. Ramane de stabilit daca aceasta restrictie este compatibila cu articolul 6 § 1 din Conventie.

47.  Ca si in cauza Sabin Popescu mai sus citata, autoritatile au incercat sa satisfaca pretentiile reclamantilor care decurgeau din aceasta hotarare printr-o prestatie echivalenta cu aceea la care erau obligate de tribunal dar s-au lovit de refuzul reclamantilor. Cat priveste refuzul lor, tinand seama de faptul ca sentinta din 15 decembrie 1997 nu a fost niciodata anulata, el se analizeaza intr-o situatie continua de nerespectare a unei hotarari a justitiei, anume, de restrangere a dreptului efectiv de acces la un tribunal. Cat despre motivele care au determinat autoritatile sa nu respecte in intregime hotararea justitiei in cauza, Curtea observa ca motivul principal este emiterea de alte titluri de proprietate pe loturi de teren care se situau pe amplasamentul atribuit reclamantilor.

48.  Curtea nu vede nici un motiv sa se abata de la jurisprudenta Sabin Popescu mai sus citata si conchide ca faptul ca autoritatile nationale nu au executat integral hotararea definitiva din 15 decembrie 1997 a Curtii de apel din Targu Mures nu poate fi considerat ca o restrictie justificata, si deci, ca o limitare compatibila cu articolul 6 § 1 din Conventie.

49.  Pornind de aici, a avut loc o incalcare a articolului 6 § 1 din Conventie.

III.  CU PRIVIRE LA PRETINSA INCALCARE A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL NR. 1 DIN CONVENTIE

50.  Reclamantii se plang ca dreptul la respectarea bunurilor lor a fost incalcat prin faptul neexecutarii sentintei din 15 decembrie 1997. Articolul 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei are urmatorul continut:
Ğ Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decat pentru cauze de utilitate publica si in conditii prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care il au Statele de a pune in aplicare legile pe care le considera necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau amenzi. ğ

51.  Guvernul afirma ca autoritatile s-au conformat sentintei definitive din 15 decembrie 1997 a Curtii de apel din Targu Mures, au emis un titlu de proprietate in acest sens punand reclamantii in posesia terenului. Cu titlu subsidiar, Guvernul considera ca eventuala ingerinta in dreptul de proprietate al reclamantilor ar fi justificata si proportionata. El face trimitere la articolul 14 din legea nr. 18/1991 care prevede Ğ in mod general ğ restituirea terenurilor pe vechile  amplasamente. In sfarsit, emiterea celui de-al doilea titlu de proprietate, conform dispozitivului sentintei definitive favorabile reclamantilor, acopera orice atingere posibila a dreptului de proprietate al reclamantilor.

52.  Pentru a stabili daca reclamantii dispuneau de un Ğ bun ğ in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, Curtea trebuie sa cerceteze daca sentinta din 15 decembrie 1997 a Curtii de apel din Targu Mures daduse nastere in principalul acesteia unei creante exigibile (vezi Rafinariile grecesti Stran si Stratis Andreadis contra Greciei, hotararea din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-B, p. 84, § 59 ; Burdov contra Rusiei, hotararea din 7 mai 2002, § 40 ; Jasiūnienė contra Lituaniei, hotararea din 6 martie 2003, § 44).

53.  Curtea a stabilit deja ca sentinta definitiva favorabila reclamantilor punea in sarcina autoritatilor obligatia de a atribui in proprietate reclamantilor un teren de 1,93 hectare. Curtea considera, ca urmare, ca aceasta sentinta, care nu a fost niciodata anulata, a dat nastere in principalul reclamantilor unui Ğ bun ğ, in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1.

54.  Curtea ia nota ca neexecutarea sentintei mentionate este imputabila exclusiv autoritatilor administrative competente. Decurge de aici ca imposibilitatea pentru reclamanti de a obtine executarea completa a acestei sentinte se analizeaza ca o ingerinta in dreptul lor la respectarea bunurilor lor, care este prevazut de prima fraza a primului alineat al articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Conventie (vezi Burdov contra Rusiei citat mai sus, § 40; Jasiūnienė contra Lituaniei citat mai sus § 45).

55.  Curtea apreciaza ca Guvernul nu a oferit nici o justificare valabila pentru ingerinta cauzata de neexecutarea hotararii judiciare date in speta; aceasta era deci arbitrara si presupunea incalcarea principiului legalitatii. O astfel de concluzie dispenseaza Curtea de la a mai cerceta daca s-a mentinut un just echilibru intre exigentele interesului general si imperativele salvarii drepturilor individuale ale reclamantilor (Metaxas contra Greciei, nr. 8415/02, § 31, 27 mai 2004).

56.  Curtea conchide ca a avut loc o incalcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Conventie.

IV.  CU PRIVIRE LA APLICAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENTIE

57.  Conform articolului 41 din Conventie,
Ğ Daca Curtea  declara ca a avut loc o incalcare a Conventiei sau a Protocoalelor acesteia, si daca dreptul intern al Inaltei Parti contractante nu permite sa se elimine decat imperfect consecintele acestei incalcari, Curtea acorda partii lezate, daca este cazul, o satisfactie echitabila. ğ
Reclamantii apreciaza ca valoarea unui m² de teren ar fi in jur de 50-70 EUR/m².

58.  Guvernul n-a propus nici o observatie asupra acelui punct.

59.  Curtea apreciaza ca aplicarea articolului 41 in acest moment nu este posibila, astfel incat este indicat ca procedura ulterioara sa fie rezervata si stabilita in termen de sase luni incepand de la data la care aceasta hotarare va deveni definitiva, tinand de asemenea seama de eventualitatea unui acord intre Statul intimat si partile interesate (articolul 75 §§ 1 si 4 din Regulamentul Curtii).

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, IN UNANIMITATE,

1.  Declara inadmisibila cererea in ceea ce il priveste pe reclamantul Andrei Peter ;
2.  Declara admisibile capetele de cerere ale reclamantilor Maria Peter, Laszlo Gereb, Ilona Zsombori si Lenke Margit Kristo ;
3.  Hotaraste ca a existat o incalcare a articolului 6 § 1 din Conventie;
4.  Hotaraste ca a existat o incalcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Conventie;
5.  Hotaraste ca problema aplicarii articolului 41 din Conventie nu poate fi analizata inca;

In consecinta:

a)  o rezerva in intregime;
b)  invita Guvernul si reclamantii sa ii adreseze in scris, intr-un termen de sase luni de la data la care hotararea va fi devenit definitiva conform articolului 44 § 2 din Conventie, observatiile lor asupra acestei probleme si mai ales sa o instiinteze de orice acord la care ar putea ajunge;
c)  rezerva procedura ulterioara si deleaga presedintelui camerei sarcina de a o stabili la nevoie.
Redactata in limba franceza, apoi comunicata in scris la 31 mai 2007, cu aplicarea articolului 77 §§ 2 si 3 din Regulament.
 
Santiago QUESADA Boštjan M. ZUPANČIČ
Grefier Presedinte