Curtea Europeana a Drepturilor Omului a condamnat statul Roman in cauza Fane Ciobanu impotriva Romaniei pentru incalcarea articolului 3 din Conventie privind interzicerea torturii.
In Monitorul Oficial nr. 808 din 3 decembrie 2012 a fost publicata Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 11 octombrie 2011, definitiva la 11 ianuarie 2012, in Cauza Fane Ciobanu impotriva Romaniei.
Reclamantul se plange in special de conditiile de detentie necorespunzatoare din penitenciarele Craiova, Giurgiu si Bucuresti-Jilava, de faptul ca in penitenciar nu a beneficiat de un tratament medical continuu pentru bolile sale si de faptul ca a fost supus la rele tratamente, fara ca autoritatile sa efectueze o ancheta efectiva in ceea ce priveste afirmatiile sale.
La 20 noiembrie 1999, acesta a fost arestat preventiv si depus in Centrul de Retinere si Arestare Preventiva al I.P.J. Teleorman. Prin Hotararea definitiva din 19 octombrie 2000, Curtea Suprema de Justitie a condamnat reclamantul la o pedeapsa de 21 de ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de omor calificat.
Invocand in fond art. 3 din Conventie, reclamantul se plange de conditiile de detentie necorespunzatoare si, in special, de supraaglomerare in penitenciarele Craiova, Giurgiu si, mai ales, Bucuresti-Jilava.
Acesta imputa autoritatilor faptul ca nu i-au asigurat in mod constant tratamentul medical si regimul alimentar prescrise de medici pentru bolile sale.
In special, el se plange de refuzul acestora de a-i asigura o proteza care i-ar fi permis atenuarea efectelor edentatiei totale de care sufera. In cele din urma, acesta se plange ca in data de 28 aprilie 2005 a fost supus unor rele tratamente din partea unui gardian care il supraveghea in Penitenciarul-Spital Bucuresti-Rahova si ca a fost legat cu catuse de pat timp de doua zile in spitalul mentionat, fara ca autoritatile sa efectueze o ancheta efectiva.
Cu privire la admisibilitate
Capete de cerere care trebuie declarate admisibile
In ceea ce priveste conditiile materiale de detentie, Curtea reaminteste ca a hotarat deja ca, din cauza caracterului specific al capatului de cerere formulat de reclamant, care vizeaza mai ales supraaglomerarea din penitenciare, OUG nr. 56/2003 nu constituia o cale de recurs efectiva care trebuia epuizata de reclamant (Petrea impotriva Romaniei, nr. 4.792/03, pct. 37, 29 aprilie 2008, precum si Eugen Gabriel Radu impotriva Romaniei, nr. 3.036/04, pct. 23, 13 octombrie 2009).
Argumentele Guvernului nu pot conduce in cauza la o concluzie diferita. Curtea observa ca OUG nr. 56/2003 a fost inlocuita de Legea nr. 275/2006, care aduce mai multe clarificari privind conditiile materiale de detentie.
Totusi, Curtea observa ca problemele cauzate de supraaglomerarea din penitenciare aveau in aparenta un caracter structural si nu se refereau doar la situatia personala a reclamantului [Kalachnikov impotriva Rusiei (dec.), nr. 47.095/99, 18 septembrie 2001]. De asemenea, Guvernul nu a demonstrat cu exemple relevante din jurisprudenta ca aceasta procedura constituie un recurs efectiv. Prin urmare, exceptia Guvernului nu poate fi retinuta pentru aceasta parte a capatului de cerere.
In ceea ce priveste neacordarea tratamentului stomatologic reclamantului si, in special, cererea sa pentru o proteza dentara, tinand seama de acoperirea efectiva, din sistemul public, a asigurarilor de sanatate pentru persoanele private de libertate, in aceasta privinta, Curtea a stabilit deja ca nu existau cai de recurs efective care trebuiau epuizate in baza OUG nr. 56/2003 (V.D., citata anterior, pct. 86).
Prin urmare, exceptia Guvernului nu poate fi retinuta nici pentru aceasta parte a capatului de cerere. Exemplele din jurisprudenta citate de Guvern, referitoare la actiuni in temeiul Legii nr. 275/2006, nu demonstreaza ca acest recurs este eficient pentru persoanele private de libertate lipsite de resurse, precum reclamantul.
Curtea constata ca aceste capete de cerere ale reclamantului, intemeiate pe conditiile materiale de detentie si pe neacordarea tratamentului stomatologic, nu sunt in mod vadit nefondate, in sensul art. 35 § 3 din Conventie. Pe de alta parte, Curtea subliniaza ca acestea nu prezinta niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, este necesar sa fie declarate admisibile.
Capete de cerere care trebuie declarate inadmisibile
Referitor la presupusa agresiune din data de 28 aprilie 2005, Curtea observa ca reclamantul nu a demonstrat ca a sesizat in mod valabil organele judiciare nationale printr-o plangere penala impotriva prezumtivilor agresori pentru relele tratamente aplicate. Prin urmare, trebuie admisa exceptia Guvernului cu privire la aceasta parte a capatului de cerere, care trebuie respinsa pentru neepuizarea cailor de recurs interne, in conformitate cu art. 35 § 1 si 4 din Conventie.
Avand in vedere faptele relevante, Curtea considera ca nu este necesar sa examineze exceptia Guvernului referitoare la celelalte capete de cerere formulate de reclamant, deoarece considera ca acestea sunt oricum inadmisibile.
Referitor la tratamentul medical acordat reclamantului
Curtea observa, pe de o parte, ca, desi reclamantul avea la dispozitie o cale de recurs efectiva in temeiul dispozitiilor OUG nr. 56/2003 (Petrea impotriva Romaniei, nr. 4.792/03, pct. 35–36,29 aprilie 2008) pentru a se plange de neacordarea tratamentului medical corespunzator bolilor sale, acesta nu a folosit aceasta cale timp de mai multi ani. Atunci cand a recurs la procedura prevazuta de Legea nr. 275/2006, instantele nationale au stabilit, in baza dosarului medical al reclamantului, ca acestuia i s-a acordat un tratament medical efectiv.
Reclamantul, care a beneficiat de asistenta judiciara (supra, pct. 2), nu a prezentat Curtii niciun element de natura sa puna la indoiala constatarile instantelor nationale ori sa demonstreze cauzele bolilor sale (mutatis mutandis, V.D., citata anterior, pct. 100). In cele din urma, Curtea observa ca din dosar reiese ca reclamantul a refuzat de mai multe ori fie sa se supuna examinarii medicale, fie sa primeasca tratament medical, fie sa se interneze intr-un penitenciar-spital.
Rezulta ca acest capat de cerere este in mod vadit nefondat si trebuie respins in conformitate cu art. 35 § 3 lit. a) si § 4 din Conventie.
