In Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 863 din data de 23 decembrie 2010 a fost publicata Decizia Curtii Constitutionale nr. 1394/2010 referitoare la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, dispozitii potrivit carora:
“Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra: [...]
f) veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si altor venituri care se supun impozitului pe venit, numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a)-e), alin. 21 si art. 213 alin. (2) lit. h), dar nu mai putin de un salariu de baza minim brut pe tara, lunar.”
Curtea observa ca, in realitate, critica autorului exceptiei se limiteaza la dispozitiile tezei finale a art. 257 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 95/2006, astfel ca numai acest text va fi supus analizei de constitutionalitate.
Curtea Constitutionala admite exceptia de neconstitutionalitate constand ca dispozitiile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 95/2006 sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza ca valoarea contributiei minime la fondul de asigurari sociale de sanatate, datorata de persoanele care realizeaza venituri din cedarea folosintei bunurilor, venituri din dividende si dobanzi, venituri din drepturi de proprietate intelectuala realizate in mod individual si/sau intr-o forma de asociere si alte venituri care se supun impozitului pe venit, nu poate fi mai mica decat cuantumul unui salariu de baza minim brut pe tara, lunar.
Ghidul practic al contabilului din domeniul constructiilor
Modele de texte pentru nota 10 la Evaluarea Nationala clasa a VIII-a
250 Modele Fise de Post
Decizia instantei constitutionale se fundamenteaza pe respectarea principiului justei asezari a sarcinilor fiscale. Curtea a reamintit ca asezarea justaaa sarcinilor fiscale trebuie sa reflecte insusi principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, prin impunerea unui tratament identic pentru situatii identice, care sa tina cont, in acelasi timp, de capacitatea contributiva a contribuabililor, luand in considerare elementele ce caracterizeaza situatia individuala si sarcinile sociale ale acestora.
Curtea a mai constatat ca obligatia instituita de prevederile art. 257 alin. (2) lit. f) teza finala din Legea nr. 96/2006 poate conduce, in practica, la obligarea asiguratului de a plati o contributie mai mare decat insesi veniturile realizate. Or, o asemenea prevedere nu poate fi considerata, sub niciun aspect, ca asigurand proportionalitatea si caracterul rezonabil al sarcinii fiscale.
Sfaturi de la Experti - Intrebari si Raspunsuri