RIL admis: Accelerarea solutionarii proceselor

Decizia Inaltei Curti: accelerarea solutionarii proceselor, cu referire la aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila

    Completul competent sa judece recursurile in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 21/2012 este legal constituit conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 1 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, si ale art. 27^2 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, in vigoare la data constituirii.

    Sedinta este prezidata de doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
    Prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin.

    La sedinta de judecata participa prim-magistratul-asistent, doamna Aneta Ionescu, desemnata in conformitate cu dispozitiile art. 27^3 din Regulamentul de organizare si functionare administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, in vigoare la data desemnarii.

    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare sesizarea prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu referire la aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, in privinta proceselor incepute inainte de intrarea in vigoare a acestui act normativ.

    Reprezentantul prim-adjunctului procurorului general, doamna procuror-sef adjunct Antonia Eleonora Constantin, a sustinut recursul in interesul legii si a solicitat sa se stabileasca faptul ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, nu se aplica proceselor in care prima instanta a fost investita inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010.

    Presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, doamna judecator dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursurilor in interesul legii.

                                 INALTA CURTE,
    deliberând asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:

    1. Problema de drept care a generat practica neunitara
    Prin recursul in interesul legii declarat in conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, in vigoare la data sesizarii, de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie, s-a apreciat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la "interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu referire la aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, in privinta proceselor incepute inainte de intrarea in vigoare a acestui act normativ".

    2. Examenul jurisprudential
    In urma verificarilor jurisprudentei la nivel national s-a constatat ca in procesele incepute anterior datei de 25 noiembrie 2010, data intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, instantele de control judiciar nu au un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept supusa dezlegarii in cauza de fata.

    3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
    3.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala s-a considerat ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin dispozitiile art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor sunt aplicabile numai in situatia in care cererea introductiva de instanta a fost formulata dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.

    In argumentarea acestui punct de vedere s-a aratat ca in situatia in care cererea de chemare in judecata a fost formulata anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, devin aplicabile dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, in forma anterioara modificarii sale prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, conform art. XXII alin. (2) din aceasta lege.

    3.2. Intr-o alta opinie s-a considerat ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor sunt aplicabile atunci când cererea de apel a fost formulata ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.

    In acest sens, s-a aratat ca din interpretarea gramaticala a dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, rezulta ca intentia legiuitorului a fost aceea ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, in forma modificata, sa se aplice cererilor de apel inregistrate dupa data de 25 noiembrie 2010, de vreme ce textul face referire la cererile formulate.

    Prin urmare, in cadrul unui litigiu pornit inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, noile reguli de procedura vor fi aplicabile acelor cereri formulate in cadrul litigiului, dupa data intrarii in vigoare a legii.
    Cererea de apel este o cerere formulata in cadrul unui litigiu, astfel incât prevederile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, in noua redactare adusa prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, se vor aplica atunci când calea de atac a apelului a fost exercitata dupa intrarea in vigoare a acestei legi.

    4. Opinia procurorului general
    Exprimându-si punctul de vedere, prim-adjunctul procurorului general a apreciat ca primul punct de vedere exprimat este in acord cu litera si spiritul legii, argumentând, in esenta, ca modificarilor care privesc aspecte procedurale ce pot fi integrate unui proces pendinte la data intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor trebuie sa li se dea o aplicare unitara, in sensul raportarii acestora la momentul sesizarii originare a instantei, prin cererea de chemare in judecata. Or, cererea de apel prin care se declanseaza un control judecatoresc total devolutiv din partea unei instante superioare este o cerere care se integreaza unui proces.

    5. Raportul asupra recursului in interesul legii
    Raportul intocmit in cauza a concluzionat ca fiind corecta una dintre solutiile identificate de examenul jurisprudential, respectiv aceea ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor sunt aplicabile numai daca procesul a inceput, in prima instanta, dupa data intrarii in vigoare a actului normativ mentionat.

    6. Inalta Curte
    Examinând sesizarea cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorul-raportor si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
    Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursul in interesul legii este admisibil, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 329 din Codul de procedura civila, in vigoare la data sesizarii, cu referire la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata.

    In privinta solutiilor pe care le puteau pronunta instantele de apel, dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul procedura civila (in redactarea anterioara a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, prevedeau ca, in cazul in care, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost legal citata, instanta de apel va desfiinta hotarârea atacata si va trimite cauza spre rejudecare primei instante.

    In situatia existentei acestor motive de nelegalitate, hotarârea primei instante era obligatoriu desfiintata si cauza trimisa spre rejudecare, iar numarul desfiintarilor cu trimitere spre rejudecare nu era limitat.

    In forma supusa examinarii, art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila stabileste ca regula, in cele doua ipoteze prevazute de text, este anularea hotarârii apelate si evocarea fondului de catre instanta de apel, iar trimiterea spre rejudecare constituie o solutie de exceptie ce poate fi dispusa doar atunci când sunt indeplinite si urmatoarele conditii suplimentare: a) cel putin una dintre parti a solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare, prin cererea de apel ori prin intâmpinare; b) solutia trimiterii spre rejudecare nu a mai fost dispusa anterior in cursul procesului.

    In determinarea intelesului normelor tranzitorii continute in alin. (2) al art. XXII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, interpretarea gramaticala, prin raportare, fie la categoria proceselor incepute, fie la categoria cererilor formulate, conduce la consecinte diametral diferite sub aspectul aplicarii principiilor noului act normativ. Pentru acest motiv, interpretarea gramaticala trebuie dublata de o interpretare sistematica si teleologica a legii.

    Din perspectiva obiectului de reglementare, Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a operat modificari in privinta unor norme de competenta si a unor norme de procedura propriu-zisa, menite sa devanseze punerea in aplicare a noului Cod de procedura civila.
    Din perspectiva aplicarii in timp a unora dintre modificarile operate, legiuitorul a inteles sa deroge de la regula generala continuta de art. 725 alin. 1 din Codul de procedura civila, potrivit careia dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche, precum si executarilor silite incepute sub aceasta lege, dat fiind caracterul flexibil al principiului enuntat si posibilitatea atenuarii sale.

    Aceste situatii constituie tot atâtea ipostaze de supravietuire a legii vechi de procedura.
    Alin. (1) al art. XXII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu titlu de derogare de la principiul enuntat, reia reglementarea cuprinsa in art. 725 alin. 2 din Codul procedura civila, adaugându-se si situatiile de desfiintare sau anulare, nementionate in norma generala.

    De asemenea, alin. (2) al art. XXII din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor instituie o serie de derogari de la regula aplicarii imediate a normelor de procedura in procesele pendinte la data intrarii in vigoare a legii noi.
    In toate celelalte cazuri, textele de lege care cuprind modificari ale dispozitiilor in materie procedurala din Codul de procedura civila sau din legi speciale, precum si cele care introduc noi reglementari procedurale, sunt de imediata aplicare, adica produc efecte si in cauzele sau executarile silite incepute inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, daca respectiva cauza este in curs de solutionare sau executarea silita este in desfasurare.

    In demersul de lamurire a intelesului si intinderii sintagmei "se aplica numai proceselor, cererilor si sesizarilor privind recursul in interesul legii incepute, respectiv formulate dupa intrarea in vigoare a prezentei legi", se are in vedere si materia in care opereaza modificarile indicate in precedent de text, daca ea se integreaza unui proces ori daca poate avea o existenta de sine statatoare (de exemplu, sesizarile de recurs in interesul legii) ori complementara cailor de atac integrate unui proces (de exemplu, cererile la care se refera art. 281^2a din Codul de procedura civila, introdus prin art. I pct. 25 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor).

    Din aceste perspective, acelor modificari care privesc aspecte procedurale ce pot fi integrate unui proces pendinte la data intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor trebuie sa li se dea o aplicare unitara, in sensul raportarii acestora la momentul sesizarii originare a instantei, prin cererea de chemare in judecata.

    Edificatoare in acest context este distinctia dintre notiunea de "proces" si cea de "cerere" la care textul de lege face trimitere.
    In sens larg, notiunea de "proces civil" este definita in doctrina juridica ca fiind mijlocul de realizare a justitiei constând intr-o serie de "activitati desfasurate de catre instanta, parti, organe de executare si alte persoane sau organe care participa la infaptuirea de catre instantele judecatoresti a justitiei, in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor civile, conform procedurii stabilite de lege". In sens tehnic si juridic, s-a apreciat ca procesul civil parcurge o evolutie, in faze de desfasurare, incepând cu etapa sesizarii instantei si pâna la actul final al judecatii, care este hotarârea. Fiecare etapa evolueaza, la rândul sau, cu ajutorul si in baza unor acte de procedura, care sunt stabilite de lege astfel incât sa asigure scopul final al procesului - pronuntarea unei hotarâri.

    Totodata, pentru a stabili intelesul notiunii de "cerere" trebuie remarcata distinctia dintre cererea ca forma si formalitate procedurala, cu referire la conditiile prescrise pentru constituirea actului, si cererea ca act de procedura in sensul dreptului procesual civil.

    In speta, cererea de apel, ca act de procedura, declanseaza un control judecatoresc total devolutiv din partea unei instante superioare, de unde rezulta ca este o cerere care se integreaza unui proces civil aflat deja in evolutie.

    Ca atare, dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, sunt aplicabile numai daca procesul a inceput, in prima instanta, dupa data de 25 noiembrie 2010.
    In acelasi sens, in doctrina s-a sustinut ca dispozitiile legii noi nu sunt incidente apelurilor promovate dupa acest moment impotriva hotarârilor pronuntate in procese incepute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.
    In conformitate cu principiul previziunii efective, legea trebuie sa fie previzibila si, tocmai de aceea, sintagma "cereri formulate" va trebui sa aiba in vedere cererile adresate primei instante, nu si pe cele de exercitare
a cailor legale de atac.

    In situatia in care legiuitorul ar fi dorit ca dispozitiile noii legi sa se aplice si cererilor de apel formulate dupa intrarea sa in vigoare, ar fi prevazut in mod expres acest lucru in continutul art. XXII din acest act normativ.
    Dezlegarea propusa pentru problema de drept ofera o solutionare unitara in aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor si in acele situatii in care instantele de apel sunt investite cu mai multe cereri de apel, formulate de partile din acelasi proces, cereri care se pot situa la momente anterioare si, respectiv, ulterioare, datei de 25 noiembrie 2010.

    In astfel de situatii, raportarea la momentul sesizarii originare, reprezentate de formularea cererii de chemare in judecata, confera nu doar previzibilitate, ci si o unitate de abordare conceptuala in actul jurisdictional pe care instanta de apel este chemata sa il pronunte.

    Solutia confera continuitate de rezolvare a situatiilor tranzitorii de genul celor analizate si din perspectiva viitoarei aplicari a noului Cod de procedura civila, de vreme ce solutia de principiu, consacrata la momentul sesizarii de art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, modificat prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, a fost preluata si de art. 480 alin. (3) din noul Cod de procedura civila, iar, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, cu modificarile ulterioare, dispozitiile noului cod vor fi aplicabile numai proceselor incepute dupa intrarea sa in vigoare.

    Pentru considerentele aratate, Inalta Curte va admite recursul in interesul legii si va statua, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, ca dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, se aplica proceselor incepute, prin cerere de chemare in judecata, dupa intrarea in vigoare a actului normativ mentionat.

                      INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
                                In numele legii
                                    DECIDE:

    Admite recursul in interesul legii declarat de prim-adjunctul procurorului general al Parchetului de pe lânga Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:
    In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, stabileste ca:
    Dispozitiile art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 27 din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, nu se aplica proceselor in care prima instanta a fost investita inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor.
    Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
    Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 18 februarie 2013.


               PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
                              LIVIA DOINA STANCIU

                            Prim-magistrat-asistent,
                                 Aneta Ionescu


Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2 din 18 februarie 2013 privind recursul in interesul legii referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. XXII alin. (2) din Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, cu referire la aplicarea dispozitiilor art. 297 alin. 1 din Codul de procedura civila. Publicata in Monitorul Oficial nr. 313 din 30 mai 2013

Dosar nr. 21/2012

    Livia Doina Stanciu - presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie - presedintele completului
    Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile
    Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
    Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
    Corina Michaela Jijiie - presedintele Sectiei penale
    Carmen Elena Popoiag - judecator la Sectia I civila
    Mihaela Tabârca - judecator la Sectia I civila
    Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila - judecator raportor
    Cristina Iulia Tarcea - judecator la Sectia I civila
    Danut Cornoiu - judecator la Sectia I civila
    Andreia Liana Constanda - judecator la Sectia I civila
    Aurelia Motea - judecator la Sectia a II-a civila
    Paulina Lucia Brehar - judecator la Sectia a II-a civila
    Ileana Izabela Dolache - judecator la Sectia a II-a civila
    Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila - judecator-raportor
    Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila
    Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila
    Rodica Florica Voicu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
    Doina Duican - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
    Gabriela Elena Bogasiu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
    Carmen Sirbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
    Elena Cantar - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal - judecator-raportor
    Simona Camelia Marcu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
    Simona Cristina Nenita - judecator la Sectia penala
    Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala