INALTA CURTE,
deliberand asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:
1. Problema de drept care a generat practica neunitara
Recursurile in interesul legii, astfel cum au fost sintetizate prin recursul in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, aprobata prin Legea nr. 109/2012, cu referire la revizuirea din oficiu a pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, cu modificarile ulterioare, atunci cand printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila s-au dispus anularea deciziei de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010 si mentinerea in plata a pensiei de serviciu, in cuantumul anterior.
2. Examenul jurisprudential
Prin recursurile in interesul legii se arata ca, in practica judiciara, nu exista un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept ce formeaza obiectul judecatii.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima
orientare jurisprudentiala, majoritara, deciziile de revizuire emise in temeiul art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012
, au fost mentinute ca legale, retinandu-se ca prin acest act normativ a fost reglementata o alta etapa in procesul de transformare a pensiilor speciale in pensii de asigurari sociale, etapa in care s-a procedat la revizuirea, cu respectarea principiului contributivitatii, a cuantumului pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 care au facut obiect al recalcularii.
Faptul ca decizia de recalculare precedenta, emisa in temeiul Legii nr. 119/2010, a fost anulata in cadrul unei proceduri judiciare ce a fost finalizata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care s-a dispus si mentinerea in plata a pensiei de serviciu anterioare nu inseamna ca nu mai pot fi aplicate prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012.
Dimpotriva, si in aceste situatii sunt incidente dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, intrucat obligatiile rezultate din anularea prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile a deciziilor de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, subzista doar atat timp cat este in vigoare si temeiul legal in baza caruia au fost pronuntate hotararile judecatoresti respective. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012.
Puterea de lucru judecat de care beneficiaza hotararea judecatoreasca anterioara prin care a fost anulata decizia de recalculare a pensiei emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, va functiona numai pentru perioada de timp cat obiectul judecatii precedente este in fiinta si cat timp se pastreaza temeiul juridic ce a stat la baza emiterii sale, iar obligatiile rezultate din anularea deciziilor de recalculare subzista doar atat timp cat este in vigoare temeiul legal in baza caruia au fost pronuntate hotararile judecatoresti definitive si irevocabile.
Totodata, s-a retinut ca nu se aduce atingere dreptului de proprietate, fiind invocata jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri (Decizia din 7 februarie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, paragrafele 44 si 48), si nici principiului stabilitatii raporturilor juridice, intrucat respectarea acestui principiu nu exclude o interventie ulterioara a legiuitorului, daca anumite circumstante obiective sunt de natura sa impuna o atare interventie.
3.2. Intr-o a doua
orientare jurisprudentiala, minoritara, deciziile de revizuire au fost anulate, considerandu-se ca dispozitiile art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu sunt aplicabile, intrucat se incalca autoritatea de lucru judecat izvorata din hotarari judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit in favoarea reclamantilor dreptul de a beneficia in continuare de pensia speciala, in cuantumul avut anterior aplicarii Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, invocandu-se principiile ce decurg din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului (Cauza Pravednaya impotriva Rusiei, Hotararea din 18 noiembrie 2004).
Astfel, s-a retinut ca aspectul pozitiv al puterii de lucru judecat presupune ca partea care a castigat procesul sa se poata prevala, intr-o noua judecata, de dreptul recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca, fara ca instanta in fata careia este invocata aceasta aparare sa mai poata lua in discutie existenta dreptului, ceea ce rezida in obligativitatea dezlegarilor date prin hotararea judecatoreasca anterioara cu privire la problemele de drept dezbatute care sunt reiterate in noul litigiu.
Intrucat dreptul de a beneficia de cuantumul pensiei, astfel cum a fost stabilit anterior recalcularii efectuate in baza Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, a fost recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care s-a stabilit ca aplicarea acestui act normativ este contrara principiilor instituite prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu se mai poate recurge la revizuirea pensiei prin aplicarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, decat cu incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice si al drepturilor astfel stabilite care constituie un "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie.
In acest sens, au fost invocate si considerentele Deciziei nr. 215 din 13 martie 2012, pronuntata de Curtea Constitutionala, prin care s-a aratat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu cuprinde prevederi care sa impiedice executarea unor hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, atat timp cat este in vigoare temeiul legal in baza caruia aceste hotarari au fost pronuntate.
4. Opinia procurorului general
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a apreciat ca prima orientare jurisprudentiala majoritara este in litera si spiritul legii, pentru urmatoarele considerente:
In temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, s-a realizat recalcularea tuturor pensiilor speciale prin determinarea punctajului mediu anual si a cuantumului fiecarei pensii, in scopul integrarii pensiilor de serviciu in sistemul public de pensii, utilizandu-se algoritmul de calcul prevazut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, cu modificarile si completarile ulterioare. Cuantumul pensiilor a fost determinat prin inmultirea punctajului mediu anual realizat cu valoarea punctului de pensie, pe baza documentelor existente in dosarele de pensionare. Procedura de recalculare a pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, a fost detaliata si s-a desfasurat in baza metodologiei de recalculare prevazute de Hotararea Guvernului nr. 737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevazute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, care, in cuprinsul art. 2, a stabilit un termen de 30 de zile de la data intrarii sale in vigoare pentru realizarea acestor operatiuni.
Cu privire la masurile promovate prin Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut, in Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri (Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior) si in Cauza Constantin Abaluta si altii impotriva Romaniei (Decizia din 15 mai 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 586 din 16 august 2012), ca reforma sistemelor de pensii s-a bazat pe motive obiective, respectiv contextul economic si corijarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii, si ca reducerea cuantumului pensiilor a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii in sistemul unitar prevazut de Legea nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, si ulterior de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare, fiind menite sa asigure echilibrul bugetar si sa corijeze disparitatile existente intre diferitele sisteme de pensii, astfel incat motivele care au stat la baza adoptarii acestei legi nu au fost considerate nerezonabile sau disproportionate, iar masurile criticate de reclamanti nu au fost de natura sa ii faca pe acestia sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul de proprietate.
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, a instituit o noua procedura de revizuire a pensiilor, distincta si ulterioara celei realizate prin Legea nr. 119/2010.
Astfel, prin art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, s-a prevazut ca pensiile prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor acestei legi, se revizuiesc, din oficiu, de catre casele teritoriale de pensii in evidenta carora se afla dosarele de pensie, prin emiterea unor decizii de revizuire, in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta. Rezulta astfel ca au format obiect al procedurii de revizuire toate deciziile de recalculare a pensiei emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, fara vreo distinctie, dupa cum acestea au fost sau nu atacate in justitie, iar in aceasta din urma ipoteza, indiferent daca au fost sau nu mentinute de instante.
Intrucat ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, sfera de aplicare a procedurii instituite prin acest act normativ nu poate fi limitata doar la revizuirea deciziilor de recalculare care nu au fost contestate in justitie ori in privinta carora contestatiile au fost respinse si nici la procedurile initiate de beneficiarii deciziilor de recalculare a pensiilor emise in baza Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au formulat cereri in temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012.
In sensul celor statuate in jurisprudenta Curtii Constitutionale (deciziile nr. 214/2012 si nr. 215/2012), dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu fac trimitere si nici nu urmaresc anularea ori lipsirea de efect a hotararilor judecatoresti prin care s-au anulat deciziile de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si al Hotararii Guvernului nr. 737/2010 si nu pot fi retinute incalcari ale dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si ale art. 1 din Primul Protocol aditional la aceeasi conventie.
In plus, din prevederile art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, rezulta ca s-a urmarit ca in procedura de revizuire sa nu fie afectate, prin restituire, drepturile de pensie deja incasate de beneficiari, fie in baza unor hotarari judecatoresti, fie in baza deciziilor de recalculare, de vreme ce obligatia de restituire instituita prin text vizeaza doar plata catre beneficiari a diferentelor dintre cuantumul cuvenit al pensiei, rezultat in urma recalcularii, si cel obtinut in urma revizuirii, pentru perioada de la 1 septembrie 2010 si pana la data revizuirii.
Ca atare, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu a retroactivat asupra prestatiilor deja incasate de beneficiarii drepturilor de pensie, acestea nefiind supuse restituirii, iar efectele hotararilor judecatoresti prin care s-au anulat deciziile emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si s-a dispus plata pensiilor in cuantumul avut anterior recalcularii au ramas castigate pe toata perioada cuprinsa intre data ramanerii definitive si irevocabile a acestor hotarari judecatoresti si data emiterii deciziilor de revizuire in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012.
In acest sens, au fost invocate, mutatis mutandis, si considerentele Deciziei Curtii Constitutionale nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011.
5. Raportul asupra recursurilor in interesul legii
Prin raportul intocmit, in temeiul art. 516 alin. (7) din Codul de procedura civila, judecatorii-raportori au propus si au motivat proiectul solutiei de admitere a recursurilor in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor ce formeaza obiectul judecatii, in sensul primei orientari jurisprudentiale.
6. Inalta Curte
Examinand sesizarile cu recurs in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, retine urmatoarele:
Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursurile in interesul legii sunt admisibile, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 515 din Codul de procedura civila, referitoare la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare relativ la problema de drept ce se cere a fi interpretata.
Problema de drept ce formeaza obiectul judecatii vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, cu referire la revizuirea pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, in ipoteza in care, printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, pronuntata in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, s-au dispus anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu si mentinerea in plata a acestei pensii.
Practica neunitara care a determinat promovarea prezentului recurs in interesul legii a fost creata de interpretarea diferita a notiunilor de "putere de lucru judecat" si de "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a principiului stabilitatii raporturilor juridice izvorate din hotarari judecatoresti irevocabile.
Analizand atat argumentele prezentate de instante in cele doua opinii jurisprudentiale contrare, precum si argumentele invocate de Ministerul Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cat si jurisprudenta relevanta a Curtii Constitutionale si a Curtii Europene a Drepturilor Omului, Inalta Curte de Casatie si Justitie retine urmatoarele:
Sub aspectul existentei puterii de lucru judecat a hotararii judecatoresti prin care a fost solutionata contestatia impotriva deciziei de recalculare a pensiei dispusa in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, fata de contestatia formulata cu privire la decizia de revizuire a aceleiasi pensii, emisa in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, se constata ca cele doua hotarari judecatoresti sunt pronuntate in baza unor temeiuri juridice diferite, respectiv Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012.
Or, pentru
existenta "lucrului judecat", potrivit art. 1201 din Codul civil, este nevoie de o tripla identitare: de parti, de obiect si de cauza, care nu se regaseste in situatia analizata, intrucat cele doua contestatii, desi implica aceleasi parti si au acelasi obiect, nu se intemeiaza pe aceeasi cauza.
Sub acest aspect, in Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, Curtea Constitutionala a precizat ca "Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 are in vedere o noua procedura de recalculare a pensiilor, distincta si ulterioara celei realizate prin Legea nr. 119/2010".
Ca atare, puterea de lucru judecat de care beneficiaza hotararea judecatoreasca prin care s-a anulat decizia de recalculare a pensiei emisa in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, este limitata in timp, existand numai atata vreme cat este in vigoare temeiului juridic care a constituit cauza contestatiei.
In acelasi sens, referindu-se la hotararile judecatoresti pronuntate in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, s-a exprimat de altfel si Curtea Constitutionala in aceeasi decizie nr. 215 din 13 martie 2012, statuand urmatoarele: "astfel de hotarari judecatoresti se bucura de autoritatea de lucru judecat si determina obligarea autoritatilor publice la plata drepturilor de pensie astfel cum au fost constatate de catre instantele de judecata, insa aceasta obligatie subzista atat timp cat este in vigoare si temeiul legal in baza caruia au fost pronuntate hotararile judecatoresti definitive si irevocabile". Tot astfel, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat si prin Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, statuand ca autoritatea de lucru judecat de care se bucura o hotarare judecatoreasca este una absoluta pe toata durata de aplicare a prevederii legale care a stat la baza pronuntarii hotararii.
In acest context, Inalta Curte apreciaza ca prezinta relevanta si considerentele cuprinse in Decizia Curtii Constitutionale nr. 1.286 din 29 septembrie 2011, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011, in care s-a precizat ca "ceea ce se subsumeaza conceptului de facta praeterita este dobandirea calitatii de pensionar. [] drepturile rezultate in urma obtinerii calitatii mentionate [] se constituie in veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu inseamna ca actul de pensionare determina a priori si ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate in plata. Astfel, prestatiile de asigurari sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe masura curgerii timpului", astfel incat "cuantumul pensiei la care este indrituit pensionarul pentru perioada ce urmeaza unei luni incheiate este mai degraba un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, intrucat raportul juridic trecut, in speta de fata, se constituie chiar in dobandirea calitatii de pensionar si toate prestatiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe masura trecerii timpului, devin facta praeterita".
Raportat la considerentele expuse, in contextul prezentei cauze, este de retinut ca eventualele modificari legislative afecteaza numai de la momentul intrarii lor in vigoare pensiile care sunt in curs de plata. Astfel, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, legiuitorul roman a inteles sa modifice conditiile in care are loc pentru viitor revizuirea pensiilor de serviciu, anterior reglementate prin Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si pusa in practica prin Hotararea Guvernului nr. 737/2010, aflandu-ne, drept urmare, in situatia unor proceduri legale separate si succesive.
Cu alte cuvinte, revizuirea pensiilor de serviciu, dispusa in baza Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, prin faptul ca a abrogat Hotararea Guvernului nr. 737/2010, constituie o reglementare noua in materia recalcularii pensiilor, prin care legiuitorul a dispus cu privire la acordarea si conditiile de acordare a acelor prestatii de asigurari sociale, respectiv asupra componentei necontributive a pensiei de serviciu, care constituie un drept neprevazut in Constitutie. Sub acest aspect, se constata ca, in Decizia nr. 855 din 18 octombrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012, Curtea Constitutionala a precizat ca "legiuitorul este liber de a dispune cu privire la acordarea si conditiile de acordare a unor drepturi care nu sunt prevazute de Constitutie", iar, in Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 53 din Constitutie "sunt lipsite de relevanta, intrucat dreptul la pensie vizeaza pensia obtinuta in sistemul general de pensionare, neexistand un drept constitutional la pensie de serviciu, deci la suplimentul financiar acordat de stat".
In temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, revizuirea se impune a fi realizata asupra tuturor pensiilor de serviciu, fara a se face nicio distinctie, cata vreme in acest nou act normativ nu exista prevederi in acest sens, fiind corect aplicat principiul ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus.
Au fost astfel revizuite inclusiv acele dispozitii de pensionare supuse anterior judecatii si finalizate irevocabil prin admiterea contestatiei, anularea revizuirii si dispunerea punerii in plata a pensiilor de serviciu.
Potrivit considerentelor anterioare privind efectele in timp nascute de dispozitia de pensionare, o noua revizuire a unui drept confirmat pe cale judecatoreasca poate avea loc atunci cand dreptul se exercita prin prestatii succesive, intrucat in aceasta situatie prestatiile, constituind facta futura, intra sub imperiul legii noi, de la momentul la care legea intra in vigoare.
In Decizia nr. 1.048 din 11 decembrie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 61 din 29 ianuarie 2013, Curtea Constitutionala a aratat ca "partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi incadrata [. ..] in notiunea de «bun», ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii".
Prin urmare, legea noua, aplicandu-se numai prestatiilor efectuate dupa intrarea sa in vigoare, nu aduce atingere puterii de lucru judecat a unei hotarari judecatoresti pronuntate sub incidenta altei legi.
Posibilitatea de modificare a legilor constituie o expresie a suveranitatii statelor, iar, in acest sens, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a precizat ca "statele parti la Conventie se bucura de o marja de apreciere destul de mare atunci cand este vorba de reglementarea politicii lor sociale. Intrucat adoptarea legilor pentru a stabili echilibrul dintre cheltuielile si veniturile statului implica de obicei un examen al chestiunilor politice, economice si sociale, Curtea considera ca autoritatile nationale se afla in principiu intr-o pozitie mai buna pentru a alege mijloacele cele mai potrivite pentru a atinge acest obiectiv si aceasta respecta alegerile lor, cu exceptia situatiei in care acestea sunt in mod evident lipsite de o baza rezonabila" (Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragraful 41).
Cat priveste existenta unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, Curtea Constitutionala, in Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, a considerat ca adoptarea acestui act normativ are natura unei situatii extraordinare, intrucat "prin aplicarea metodologiei de recalculare a categoriilor de pensii de serviciu instituite prin Hotararea Guvernului nr. 737/2010, emisa in aplicarea Legii nr. 119/2010, in practica, s-a ajuns la emiterea unor decizii de stabilire a cuantumului pensiilor neconforme cu situatia veniturilor realizate pe parcursul vietii profesionale a destinatarilor masurilor de recalculare, precum si faptul ca era necesara remedierea acestei situatii intr-un termen cat mai scurt, pentru a se asigura valorificarea in mod just si in conformitate cu principiul contributivitatii a drepturilor de pensie a unor largi categorii socioprofesionale".
De asemenea, referindu-se la temeiul adoptarii Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mentionat ca "reforma sistemelor de pensii se baza pe motive obiective invocate la momentul adoptarii Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual si corijarea inegalitatilor existente intre diferitele sisteme de pensii" (Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragraful 42).
Intrucat Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 este adoptata in scopul remedierii procedurii prevazute de Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, se poate afirma ca argumentele Curtii Constitutionale sunt valabile si in sustinerea existentei unei "baze rezonabile" pentru adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012.
Potrivit celor retinute de Curtea Constitutionala in considerentele Deciziei nr. 215 din 13 martie 2012, "Daca Legea nr. 119/2010 constituie reglementarea de drept substantial prin care pensiile de serviciu au fost transformate in pensii contributive, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 reprezinta prevederea legala de natura procedurala prin care statul reglementeaza procedura recalcularii pensiilor si modul de calcul al drepturilor de pensie, tinand cont de specificul situatiilor categoriilor socioprofesionale in cauza".
Practic, prin adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, legiuitorul a inteles sa reglementeze o noua procedura de recalculare a pensiilor de serviciu, distincta si ulterioara, denumita "revizuire", si avand in vedere alte criterii decat cele mentionate in Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si detaliate in Hotararea Guvernului nr. 737/2010. Astfel, prima recalculare a pensiei de serviciu urmeaza a fi reluata, indiferent de solutiile pronuntate in contestatiile solutionate in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, ceea ce demonstreaza ca niciun aspect dezlegat de catre instanta in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, nu poate fi opus in cadrul noii proceduri cu putere de lucru judecat.
Drept urmare, particularitatea raportului existent intre Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, se reflecta si in ceea ce priveste efectul pozitiv al puterii lucrului judecat.
In doctrina, referitor la autoritatea in fata instantei civile a unei hotarari judecatoresti pronuntate de o alta instanta civila, se mentioneaza ca, daca cel de-al doilea litigiu se suprapune doar in parte cu ceea ce a fost deja judecat, astfel cum se intampla in speta de fata, in care cauza este diferita, atunci va interveni efectul pozitiv, care trebuie sa asigure evitarea contrazicerii intre cele doua hotarari. Aceasta inseamna ca instanta trebuie sa considere drept "dat" continutul hotararii anterioare, pe care va trebui sa isi fundamenteze propria hotarare (Adina Nicolae, "Relativitatea si opozabilitatea efectelor hotararii judecatoresti", Editura Universul Juridic, 2008, p. 229).
Or, din moment ce revizuirea dispusa de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, impune reluarea procedurii de recalculare, acest "dat" al hotararii judecatoresti anterioare ramane lipsit de continut.
In aceste conditii, desi fundamentul efectului pozitiv trebuie gasit in imutabilitatea verificarii jurisdictionale si ceea ce a stabilit deja judecatorul nu mai poate fi reluat intr-un proces ulterior (Adina Nicolae, "Relativitatea si opozabilitatea efectelor hotararii judecatoresti", Editura Universul Juridic, 2008, p. 230), particularitatea amintita a raportului dintre Legea nr. 119/2010, aprobata prin Legea nr. 109/2012, si Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, face ca acest efect pozitiv sa nu se manifeste, intrucat, chiar in continutul sau, noua lege permite reluarea verificarii jurisdictionale in scopul aplicarii unor noi criterii de revizuire.
Concluzionand, se poate afirma ca nu exista putere de lucru judecat a hotararii judecatoresti pronuntate intr-o contestatie prin care a fost anulata, in mod irevocabil, decizia de revizuire a pensiei de serviciu in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, fata de o noua contestatie formulata impotriva deciziei de revizuire a aceleiasi pensii de serviciu, emisa in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012.
O atare concluzie este sustinuta si de opinia doctrinara potrivit careia "o hotarare nu se poate opune cu putere de lucru judecat unei cereri bazate pe o cauza care a luat nastere dupa pronuntarea respectivei hotarari" (Adina Nicolae, "Relativitatea si opozabilitatea efectelor hotararii judecatoresti", Editura Universul Juridic, 2008, p. 83)
Pentru aceleasi argumente nu poate fi retinuta nici incalcarea art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind incalcarea dreptului de acces la instanta, ca efect al inlaturarii efectelor unei hotarari judecatoresti irevocabile. Intrucat efectele hotararilor judecatoresti prin care au fost anulate deciziile emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si pastrate in plata pensiile de serviciu au fost executate pana la momentul emiterii noii decizii de revizuire date in temeiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu se poate aprecia ca accesul la justitie este iluzoriu, prin neexecutarea unui hotarari judecatoresti in detrimentul uneia dintre parti, astfel incat practica Curtii Europene a Drepturilor Omului (Hotararea din 7 mai 2002, pronuntata in Cauza Burdov impotriva Rusiei) invocata in opinia minoritara nu este incidenta.
Analizand cel de-al doilea argument care a dat nastere practicii neunitare, cel al existentei in patrimoniul contestatorilor a unui "bun" in sensul art. 1 din Primul Protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, rezultand din recunoasterea pe cale judecatoreasca, in mod definitiv si irevocabil, a dreptului de a incasa pensia de serviciu, intr-un cuantum care nu mai poate fi revizuit, se observa ca asupra acestui argument s-au pronuntat deja atat Curtea Constitutionala, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului.
Astfel, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, ale carei considerente de principiu sunt valabile si in prezenta cauza, Curtea Constitutionala a statuat, cu privire la regimul special al pensiilor de serviciu, in sensul ca "acestea sunt compuse din doua elemente, [. ..] si anume: pensia contributiva si un supliment din partea statului [. ..]. Partea contributiva a pensiei de serviciu se suporta din bugetul asigurarilor sociale de stat, pe cand partea care depaseste acest cuantum se suporta din bugetul de stat". S-a aratat, de asemenea, ca "acordarea acestui supliment [. ..] nu se subsumeaza dreptului constitutional la pensie, ca element constitutiv al acestuia". Prin urmare, "partea necontributiva a pensiei de serviciu, chiar daca poate fi incadrata, potrivit interpretarii pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in notiunea de «bun», ea reprezinta totusi, din aceasta perspectiva, un drept castigat numai cu privire la prestatiile de asigurari sociale realizate pana la data intrarii in vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificatia exproprierii".
La aceeasi concluzie a ajuns si Curtea Europeana a Drepturilor Omului atunci cand a apreciat ca "diminuarea pensiilor reclamantelor, desi substantiala [in proportie de aproximativ 70%], constituia o modalitate de a integra aceste pensii in sistemul general de pensii prevazut de Legea nr. 19/2000 pentru a obtine echilibrul bugetar si de a corecta disparitatile existente intre diferitele sisteme. Dupa exemplul Curtii Constitutionale, Curtea estimeaza ca aceste motive nu ar putea fi considerate nerezonabile sau disproportionate", iar "masurile criticate de catre reclamante nu le-au facut sa suporte o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor" (Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragrafele 44 si 48). Curtea Europeana a Drepturilor Omului a luat in considerare totodata faptul ca "reforma sistemelor de pensii nu a avut efect retroactiv si nu a adus atingere drepturilor la prestatii sociale dobandite in temeiul contributiilor platite in timpul anilor de activitate" (Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri, Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior, paragraful 45), recunoscand astfel protectia notiunii de "bun" numai in limitele pensiei contributive.
Avand in vedere ca situatiile juridice din cauzele analizate in prezentul recurs se suprapun integral cu cea avuta in vedere de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri (Decizia din 7 februarie 2012, citata anterior) si ca sunt diferite de cauzele invocate in opinia minoritara, in care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat anterior incalcari ale drepturilor fundamentale, se poate aprecia cu temei ca acestea din urma (Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Hotararea din 18 noiembrie 2004, pronuntata in Cauza Pravednaya impotriva Rusiei; Hotararea din 31 mai 2011, pronuntata in Cauza Maggio si altii impotriva Italiei; Hotararea din 14 februarie 2012, pronuntata in Cauza Arras si altii impotriva Italiei; Hotararea din 14 decembrie 1999, pronuntata in Cauza Antonakopoulos, Vortsela si Antonakopoulous impotriva Greciei; Hotararea din 28 martie 2000, pronuntata in Cauza Dimitrios Georgiadis impotriva Greciei) nu pot determina o alta solutie in prezentul recurs in interesul legii.
In ceea ce priveste interpretarea diferita a principiului stabilitatii raporturilor juridice, se observa ca respectarea acestui principiu nu interzice o interventie ulterioara a legislativului intr-un domeniu deja reglementat, cu conditia ca o astfel de interventie sa fie impusa de motive obiective, iar eventuala ingerinta asupra drepturilor pe care legea anterioara le-a recunoscut sa fie legala, legitima si sa pastreze un just echilibru intre mijloacele utilizate si scopul urmarit a fi realizat.
Daca existenta unor motive obiective pentru adoptarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011 a fost demonstrata anterior, pe baza argumentelor precizate in preambulul sau, in ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca ingerinta, constand in reducerea pensiilor ca urmare a revizuirii acestora, trebuie avute in vedere aceleasi argumente care au stat la baza verificarii ingerintei aduse prin Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, intrucat efectele acestor doua acte normative asupra "bunului" sunt identice.
O analiza asupra ingerintei din perspectiva "dreptului la respectarea bunului", bun concretizat in pensia de serviciu, prin recalcularea acesteia in temeiul unui act normativ, a fost realizata in cadrul recursului in interesul legii solutionat prin Decizia nr. 29/2011, prin care completul legal constituit al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a decis ca Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care a suprimat acordarea beneficiului necontributiv suportat de bugetul de stat, diminuand astfel pensia de serviciu pana la limita beneficiului contributiv, reprezinta o "ingerinta" din perspectiva respectarii dreptului de proprietate al reclamantilor, in raport cu art. 1 din Primul Protocol al Conventiei europene a drepturilor omului.
S-a constatat, de asemenea, ca, pentru ca ingerinta sa nu conduca la incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, aceasta trebuie sa fie legala, sa urmareasca un scop legitim si sa respecte un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit a fi realizat.
Motivele prezentate anterior in demonstrarea inexistentei puterii lucrului judecat determina constatarea ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, nu reglementeaza raporturi juridice izvorate din hotararile judecatoresti irevocabile pronuntate in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, ci se aplica pensiilor platite dupa intrarea sa in vigoare, acestea constituind fapte juridice constand in prestatiile de asigurari sociale, subsecvente actului de pensionare, corespunzatoare lunii in curs in care sunt calculate, in temeiul legii in vigoare la momentul platii.
Prin urmare, nu se poate retine incalcarea securitatii raporturilor juridice izvorate din hotararile judecatoresti irevocabile pronuntate in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, iar, in ceea ce priveste prestatiile de asigurari sociale nascute sub imperiul Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, argumentele pentru care o astfel de incalcare nu exista au fost pe larg expuse atat in Decizia nr. 29/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 925 din 27 decembrie 2011, cat si in Decizia din 7 februarie 2012, pronuntata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Ana Maria Frimu impotriva Romaniei si alte 4 cereri, citata anterior.
Considerentele din cuprinsul acestor hotarari pot fi valorificate si in cauza de fata, pentru motive de identitate, deoarece revizuirea pensiei de serviciu din perspectiva unui alt temei juridic, cel al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, produce aceleasi consecinte juridice ca si recalcularea prevazuta de Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, respectiv diminuarea pensiei de serviciu.
Astfel fiind, putem concluziona ca, atata vreme cat posibilitatea de recalculare a pensiilor de serviciu a fost deja acceptata, argumentul privind incalcarea principiului securitatii raporturilor juridice nu poate impiedica revizuirea pensiilor prevazute de art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, ca urmare a aplicarii art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012.
Pentru considerentele aratate, Inalta Curte va admite recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, va stabili ca sunt supuse revizuirii si pensiile prevazute de art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, atunci cand deciziile de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si al Hotararii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotarari judecatoresti irevocabile, fiind mentinut cuantumul pensiei anterioare, fara a se putea retine puterea de lucru judecat a acestor din urma hotarari.
INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE
In numele legii
D E C I D E:
Admite recursurile in interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Pitesti si de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta:
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2011, aprobata prin Legea nr. 109/2012, stabileste ca
sunt supuse revizuirii si pensiile prevazute de art. 1 lit. c) -h) din Legea nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, care au facut obiectul recalcularii conform prevederilor aceleiasi legi, atunci cand deciziile de recalculare emise in temeiul Legii nr. 119/2010, cu modificarile ulterioare, si al Hotararii Guvernului nr. 737/2010 au fost anulate prin hotarari judecatoresti irevocabile, fiind mentinut cuantumul pensiei anterioare, fara a se putea retine puterea de lucru judecat a acestor din urma hotarari.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din
Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 10 iunie 2013.
PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE
Livia Doina Stanciu
Click aici pentru cuprinsul integral al Deciziei nr. 6/2013
