Martorul care face afirmatii mincinoase intr-o cauza savarseste infractiunea de marturie mincinoasa numai daca a influentat solutia pronuntata?

Marturie mincinoasa. Elemente constitutive
(I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 1319 din 28 februarie 2006)
 

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea speciala. Infractiuni care aduc atingere unor activitati de interes public sau altor activitati reglementate de lege. Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei. Marturia mincinoasa

Indice alfabetic:

- Drept penal
- marturie mincinoasa

- C. pen., art. 260
 
Potrivit art. 260 alin. (1) C. pen., fapta martorului care, participand in aceasta calitate intr-o cauza, face afirmatii mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat intruneste elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, indiferent daca instanta care a solutionat cauza a inlaturat din ansamblul probator administrat declaratiile date de acesta ca fiind nesincere, intrucat infractiunea de marturie mincinoasa se consuma in momentul in care s-au facut afirmatiile mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale, neavand relevanta daca au influentat sau nu solutia pronuntata.
      

Prin sentinta penala nr. 35 din 22 iunie 2005, Curtea de Apel Oradea, intre altele, a condamnat pe inculpatii P.S. si F.P. pentru savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa prevazuta in art. 260 alin. (1) C. pen.

Instanta a retinut, pe baza probelor administrate, ca inculpatii P.S. si F.P. au fost audiati in calitate de martori in dosarul nr. 2371/2003 al Curtii de Apel Oradea, in care au fost cercetati pentru savarsirea unor infractiuni de coruptie G.G., B.A. si P.I.
           
Pe parcursul cercetarii judecatoresti, inculpatii P.S. si F.P., la termenul din 24 octombrie 2003, au facut afirmatii mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora au fost  intrebati, cu scopul de a zadarnici si ingreuna cercetarea judecatoreasca, in folosul inculpatilor B.A. si P.I.
           
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au formulat recurs, intre altii, inculpatii P.S. si F.P., solicitand achitarea.
           
Recursurile formulate nu sunt fondate.
           
In cursul cercetarii judecatoresti la Curtea de Apel Oradea in dosarul nr. 2371/2003, la termenul de judecata din 24 octombrie 2003, inculpatii P.S. si F.P. au fost audiati in calitate de martori propusi prin rechizitoriu, ambii facand afirmatii mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora au fost intrebati, in scopul de a zadarnici si ingreuna cercetarea judecatoreasca, in folosul inculpatilor B.A. si P.I.
           
Potrivit art. 260 alin. (1) C. pen., marturia mincinoasa este fapta martorului care, in cauza in care participa in aceasta calitate, face afirmatii mincinoase sau nu spune tot ce stie cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora a fost intrebat.
           
Prin sintagma imprejurari  esentiale se inteleg orice fapte, date, situatii sau circumstante care au legatura cu fondul cauzei, fiind determinante in solutia care se da in procesul respectiv.
           
Caracterul esential al imprejurarilor asupra carora martorul relateaza se determina prin raportare la obiectul probei, proba necesara rezolvarii cauzei.
           
In cauza a fost dovedit caracterul mincinos al marturiilor inculpatilor de la termenul din 24 octombrie 2003, prin raportarea  afirmatiilor acestora la celelalte probe administrate.
           
Imprejurarea ca instanta care a solutionat cauza nr. 2371/2003 a inlaturat din ansamblul probator administrat declaratiile de martori date de inculpatii din prezenta cauza ca fiind nesincere nu inseamna ca infractiunii ii lipseste unul din elementele sale constitutive, ci constituie o dovada in plus atat a existentei faptei, cat si a comiterii acesteia de catre recurentii inculpati.
           
Acest aspect rezulta si din faptul ca infractiunea de marturie mincinoasa se consuma in momentul in care s-au facut afirmatiile mincinoase cu privire la imprejurarile esentiale, neavand importanta daca au avut relevanta sau nu asupra solutiei pronuntate.
           
In consecinta, cum in cauza nu s-a comis o eroare grava de fapt, solutia de condamnare a inculpatilor P.S. si F.P. nefiind in contradictie cu ansamblul probator administrat, ci se intemeiaza pe probele cauzei, recursurile declarate de inculpati au fost respinse.