Notificare formulata in baza Legii nr. 10/2001. Calitatea de unitate detinatoare a imobilului notificat.

Are calitatea de entitate detinatoare in sensul Legii nr. 10/2001 si are obligatia de a raspunde notificarilor formulate de persoanele pretins indreptatite la masuri reparatorii, acea entitate cu personalitate juridica care are imobilul inregistrat in patrimoniul sau, indiferent de titlul cu care a fost inregistrat.

Entitatile detinatoare nu pot refuza solutionarea notificarilor care le sunt adresate cu privire la imobile pentru care exercita un drept de administrare, doar sub motiv ca nu exercita un drept de proprietate sau ca nu s-a finalizat procedura administrativa prevazuta prin HG nr. 834/1995, prin care statul le constituie un atare drept.

(Sursa:  ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia nr. 999 din 4  februarie 2009)

Prin cererea inregistrata la 4 iulie 2007, reclamanta D.M. a chemat in judecata Municipiul Arad, respectiv Primarul si Primaria municipiului Arad, precum si Autoritatea pentru valorificarea activelor statului (AVAS) Bucuresti si SC Z. SA, solicitand sa fie obligati sa emita dispozitie motivata cu privire la notificarea pe care a formulat-o in procedura Legii nr. 10/2001 si prin care a cerut restituirea in natura a suprafetei de 4448 m.p., teren expropriat de stat prin Decretul nr. 143/1979.

Reclamanta a solicitat ca in cazul in care restituirea nu mai este posibila sa se dispuna acordarea in compensare a unui alt teren.

Prin sentinta civila nr. 1087 din 9 octombrie 2007, Tribunalul Arad a admis cererea si a obligat pe parata SC Z. SA sa emita dispozitie motivata de solutionare a notificarii formulata de reclamanta, respingand cererea formulata in contradictoriu cu ceilalti parati.

Instanta a retinut ca terenul in litigiu a fost expropriat de stat si se gaseste in administrarea paratei SC Z. SA, situatie in care acestei societati ii revine obligatia de a solutiona notificarea, solutie ce se impune in raport de dispozitiile art. 22 si art.25 din Legea nr.10/2001 si de prevederile cap. 2 din Normele de aplicare a legii mentionate, potrivit carora prin unitate detinatoare se intelege acea entitatea cu personalitate juridica care are inregistrat in patrimoniul sau bunul si nu numai aceea care detine bunul in proprietate.

Prin decizia civila nr.37 din 20 februarie 2008, Curtea de Apel Timisoara a respins apelurile declarate de reclamanta si de parata SC Z. SA.

Instanta de apel a retinut, pentru aceleasi considerente evidentiate si de tribunal, ca nu pot fi primite criticile formulate de apelante in sensul ca obligatia de solutionare a notificarii ar reveni paratei AVAS Bucuresti si ca atata timp cat parata SC Z. SA detine in mod efectiv terenul in litigiu, aceasta are obligatia de a raspunde notificarii, fiind irelevant faptul ca nu il are inregistrat in patrimoniu, aceasta intrucat notiunea de patrimoniu reprezinta o fictiune a legii fara relevanta asupra calitatii de detinator.

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Teste REZOLVATE pentru examenul de titularizare Limba si Literatura engleza

Vezi AICI detalii

Evaluarea Nationala - Teste rezolvate de matematica pentru clasa a VIII-a

Vezi AICI detalii

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata SC Z. SA, invocand incidenta art. 304 pct. 9 C.proc.civ., in motivarea recursului, sustinand ca numai printr-o interpretare gresita a dispozitiilor legale incidente si prin ignorarea sensului notiunii de entitate detinatoare, instantele de fond au dispus obligarea sa sa raspunda notificarii formulata de catre reclamanta.

Recurenta sustine ca atata timp cat prin probele administrate  a facut dovada ca terenul in litigiu nu se afla inregistrat in patrimoniul sau, in mod eronat instantele de fond au retinut ca are calitatea de entitate detinatoare si au dispus obligarea sa la solutionarea notificarii, cu mentiunea ca si reclamanta, la randul sau, a sustinut ca aceasta obligatie incumba AVAS Bucuresti.

Analizand criticile formulate de parata, Inalta Curte constata ca nu pot  fi primite pentru urmatoarele considerente:

In drept, are calitatea de entitate detinatoare in sensul Legii nr. 10/2001 si are obligatia de a raspunde notificarilor formulate de persoanele pretins indreptatite la masuri reparatorii acea entitate cu personalitate juridica care are imobilul inregistrat in patrimoniul sau, indiferent de titlul cu care a fost inregistrat.

Este de mentionat ca prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor (activul) si a obligatiilor (pasivul) unei persoane fizice ori juridice care au o valoare economica. Cu alte cuvinte, activul patrimonial apartinand unei persoane este constituit din totalitatea drepturilor cu valoare economica care ii apartin si nu doar a drepturilor de proprietate.

In consecinta, entitatile detinatoare nu pot refuza solutionarea notificarilor care le sunt adresate cu privire la imobile pentru care exercita alte drepturi patrimoniale, doar sub motiv ca nu exercita un drept de proprietate sau ca nu s-a finalizat procedura administrativa prevazuta prin HG nr. 834/1995, prin care statul le constituie un atare drept.

In speta supusa analizei, terenul in litigiu, a facut obiectul unei masuri de expropriere dispusa de stat in scopul construirii Fabricii de Zahar Arad, intreprindere care a dobandit de la stat cu privire la acest teren un drept de administrare.

Ca urmare a reorganizarii fostei intreprinderi de stat in societate comerciala, anume in SC Z. SA, acest teren ca, de altminteri, si celelalte active proprietate de stat ale fostei intreprinderi, au fost preluate de noua societate comerciala, aceasta exercitand drepturile pe care le avea si autoarea sa.

Asa fiind, nu poate fi primita apararea paratei in sensul ca nu ar avea acest imobil in patrimoniu, aceasta intrucat apartin patrimoniului sau nu numai bunurile asupra carora exercita un drept de proprietate, cum gresit sustine, ci si cele asupra carora exercita alte drepturi cu valoare economica, cum sunt dreptul de administrare ori de folosinta.

  Ca atare, in mod just instantele de fond, constatand ca exercita asupra imobilului in litigiu un drept de administrare, au statuat ca recurenta are obligatia de a dispune, in raport cu situatia de fapt a terenului si de prevederile art. 1 si art. 21 sau, dupa caz a dispozitiilor art. 29 din Legea nr.10/2001, cu privire la notificarea formulata de reclamanta, aspect cu privire la care este irelevanta pozitia procesuala a acesteia din urma.

Asa fiind, cum instanţele de fond au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii, Înalta Curte a constatat că recursul este nefondat.