Sesizarea organului de urmarire penala

Sesizarea organului de urmarire penala
Cons. jur. Valentin Pulbere

In  cazul savarsirii unei infractiuni, organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt. Sesizarea poate sa intervina si din oficiu, accentuand faptul ca plangerea sau denuntul nu reprezinta un mijloc indispensabil pentru inceperea procesului penal.

Cu toate acestea, legea prevede expres un mod de sesizare special in lipsa caruia actiunea penala nu poate fi exercitata. Actiunea penala reprezinta instrumentul juridic cu ajutorul caruia conflictul de drept penal este adus spre solutionare organelor judiciare, in vederea tragerii la raspundere penala a persoanelor fizice si juridice care au savarsit infractiuni.

In mod concret, vorbim despre plangerea prealabila care constituie singurul act de sesizare a organului judiciar pentru unele infractiuni din Codul penal.

Infractiuni pentru care este nevoie de plangerea prealabila a persoanei vatamate:

- lovirea sau alte violente: art. 180 C.pen.
- vatamarea corporala: art. 181 C.pen.
- vatamarea corporala din culpa: art. 184 alin. 1 si 3 C.pen.
- violarea de domiciliu: art. 192 C.pen.

- amenintarea: art. 193 C.pen.
- violarea secretului corespondentei: art. 195 C.pen.
- divulgarea secretului profesional: art. 196 C.pen.
- violul: art. 197 alin. 1 C.pen.
- pedepsirea unor furturi la plangerea prealabila: art. 210 C.pen.
- abuzul de incredere: art. 213 C.pen.
- distrugerea: art. 217 alin. 1 C.pen.
- tulburarea de posesie: art. 220 C.pen.
- abandonul de familie: art. 305 C.pen.
- nerespectarea masurilor privind incredintarea minorului: art. 307 C.pen.
- tulburarea folosintei locuintei: art. 320 C.pen.

Plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului, aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor, precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si atunci, cand este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.

In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul. Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data cand persoana indreptatita sa reclame a stiut cine este faptuitorul.

Plangerea prealabila poate fi introdusa si de catre un reprezentant conventional dar, in acest caz, mandatul trebuie sa fie special si procura atasata plangerii.

Alte cazuri in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata:

- fapta nu exista;
- fapta nu este prevazuta de legea penala;
- fapta nu prezinta gradul de pericol social  al unei infractiuni;
- fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat
- faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii;
- exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
- lipseste autorizarea sau sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara pentru punerea in miscare a actiunii penale;
- a intervenit amnistia, prescriptia ori decesul faptuitorului sau, dupa caz, radierea persoanei juridice atunci cand are calitatea de faptuitor;
- a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala;
- exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege;
- exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea producerii de efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.

Nota: Plangerea prealabila se adreseaza organului  de cercetare penala sau procurorului.