Proiect de lege cu privire la organizarea si desfasurarea adunarilor publice

Acest proiect duce la incalcarea art. 11 din CEDO privind libertatea de intrunire si asociere intrucat conditiile de desfasurare si de autorizare ale adunarilor publice prezentate in proiectul de lege sunt de natura sa impuna un control absolut asupra exercitarii de catre cetateni a libertatii de intrunire.

Restrictiile exercitarii acestui drept fundamental pot sa fie impuse numai in conditiile art. 11 al. 2 din CEDO. Cu toate acestea, proiectul de lege interzice orice fel de adunare publica indiferent de conditiile si scopul acesteia:

-  adunarile publice vor fi legale, conform acestui proiect de lege, numai in urma eliberarii unei aprobari emise de o comisie la care participa primarul, secretarul unitatii administrativ teritoriale, un reprezentant al jandarmeriei, al politiei si al inspectoratului pentru situatii de urgenta judetean (art. 10, 11 din proiectul de lege);

-  conditiile in care pot fi respinse aceste cereri, prevazute de art 12 din proiectul de lege, sunt discretionare si abuzive, de natura sa duca la incalcarea art. 11 din CEDO: daca exista „motive rezonabile” sa se considere ca adunarea nu va avea caracter „pasnic si civilizat”, daca exista motive temeinice sa se considere ca vor fi afectate caile de comunicatii, ale institutiilor publice ori private, sau daca organizatorul nu are capacitatea organizatorica de a preveni degenerarea in actiuni turbulente, in cazul in care, cu prilejul unor adunari publice anterioare organizatorul nu a respectat elementele cuprinse in declaratia prealabila;

-  limitarea orelor in care se pot desfasura adunari publice - pana la ora 23.00;

-  clasificarea adunarilor publice prevazuta in art. 4 este discretionara, fiind lasata la latitudinea comandantului unitatii de jandarmi competenta teritorial;

-  interdictiile prevazute la art. 7, 8 din proiectul de lege: organizarea adunarilor in imediata apropiere a garilor, porturilor, statiilor de metrou, unitatilor spitalicesti, a unitatilor economice cu instalatii, utilaje, masini cu grad ridicat de pericol in exploatare ori pe traseele unde se executa lucrari edilitar gospodaresti de amploare precum si interzicerea participarii oricarei persoane la adunari publice nedeclarate sau interzise urmata de refuzul parasirii locului de desfasurare al acestora – toate aceste interdictii sunt abuzive restrangand in mod nejustificat exercitarea libertatii de intrunire: de exemplu la Ministerul Transporturilor nu vor putea fi facute niciun fel de manifestatii, fiind in imediata apropiere a Garii de Nord, la Guvernul Romaniei de asemenea, fiind in imediata apropiere a statiei de metrou, etc. Obligatia prevazuta de art. 30 de stabilire a locurilor in care se pot desfasura adunarile publice indica in mod clar intentia de limitare abuziva a libertatii de intrunire;

-  obligatiile stabilite de proiectul de lege pentru organizatorii adunarilor publice in art. 13 si pentru participantii la adunarile publice in art. 15, sunt abuzive: exemplu obligatia de a asigura un dispozitiv propriu de ordine de minim o persoana la 50 de participanti, precum si obligatiile prevazute de art. 14 pentru personalul ce formeaza acest dispozitiv, sa asigure apa potabila, grupuri sanitare, asistenta medicala specializata participantilor, sa achite serviciile publice solicitate pe baza de deviz si factura, sa paraseasca imediat locul desfasurarii adunarii publice daca au fost somati;

-  Capitolul V care contine dispozitii speciale referitoare la inabusirea manifestatiilor publice este abuziv. Acest capitol prezinta masuri excesiv legiferand interventii de tip militarizat asupra manifestantilor;

-  sanctiunile legii sunt excesive fiind de natura a aduce atingere libertatii de intrunire: amenzile aplicate sunt mult mai mari decat cele prevazute pentru fapte mult mai grave decat adunarile publice, iar infractiunea prevazuta de art. 28 este abuziva.


Practica CEDO

CEDO, in cazul OYA ATAMAN Vs Turcia, analizand necesitatea limitarii exercitarii libertatii de intrunire si asociere intr-o societate democratica, a hotarat ca statele trebuie sa garanteze libertatea de intrunire, sa se asigure ca nu sunt impuse restrictii nerezonabile asupra exercitarii acestora. In acelasi caz, CEDO arata ca reglementari care cer notificari sau autorizari prealabile desfasurarii unor adunari sau demonstratii publice nu trebuie sa reprezinte un obstacol ascuns in calea exercitarii libertatii de intrunire asa cum este reglementat de CEDO.

In cazul analizat, Curtea considera de asemenea ca, desi adunarea publica nu a fost legala, nefiind intrunite conditiile prescrise de legea nationala, totusi aceasta situatie nu trebuie sa duca la incalcarea libertatii de intrunire.

Curtea considera ca, atunci cand participantii la adunari publice nu se angajeaza in acte de violenta, este important ca autoritatile sa arate un grad de toleranta pentru ca dreptul la libertatea de intrunire garantat de CEDO sa nu fie golit de continut.