Incercarea de a recupera o creanta restanta prin procedura insolventei ar trebui sa fie ultima optiune a unui creditor. Sansele de recuperare sunt reduse, procedura lenta, greoaie, dureaza mult timp, chiar cativa ani.
Procedura insolventei este reglementata de Legea nr. 86/2006.
Asa cum s-a tot spus, insolventa nu reprezinta o cale de recuperare a creantelor restante, ci o metoda de lichidare a afacerilor debitorului.
Statistic vorbind procentul de recuperare efectiva a unei creante prin aceasta procedura este extrem de mic.
Procedura insolventei este mai mult o modalitate de constrangere a debitorului, de sicanare a acestuia, dar fara finalitatea pe care o presupune executarea silita, de exemplu.
Studiu de caz: Creditoarea X depune la tribunal o cerere de deschidere a procedurii insolventei si implicit de inscriere la masa credala a debitoarei Y in considerentele faptului ca desi a obtinut un titlu executoriu pentru constatarea creantei sale, pe calea executarii silite nu si-a recuperat debitul restant, debitoarea neavand imobile sau mobile si nici lichiditati in conturi, pentru acest motiv executarea silita neputand continua.
In fapt, debitoarea derula operatiuni cu numerar tocmai pentru a evita blocarea lichiditatilor in conturi.
In situatia data, deschiderea procedurii insolventei se contura a fi singura modalitate de recuperare a creantei creditorului, chiar si cu o intarziere foarte mare.
Se recomanda apelarea la aceasta procedura doar pentru creditorii care au creante garantate si constatate printr-un titlu executoriu, iar executarea silita nu s-a putut concretiza din diferite motive, desi executarea silita nu este o conditie obligatorie pentru apelarea la procedura insolventei.
Procedura insolventei este o procedura care limiteaza capacitatea juridica si de administrare a debitorului, limitand si drepturile creditorilor. Din aceste motive, pentru deschiderea procedurii trebuie indeplinite unele conditii de fond si de forma stricte referitoare la persoanele carora le este aplicabila, caracteristicile creantei neplatite la scadenta ce pot duce la aplicarea procedurii, starea de insolventa a debitorului, etc.
Ce trebuie sa stie fiecare creditor este faptul ca de la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
Prin urmare creditorul ramane fara niciun control, isi blocheaza toate eventualele actiuni judiciare sau executari silite impotriva debitorului si asteapta inscrierea creantei sale in tabelul creditorilor, rangul fiind stabilit dupa reguli clare.
Astfel, daca este vorba de un creditor obisnuit chirografar, cum sunt majoritatea, creanta sa nu va avea rang preferential si este mai mult decat posibil ca masa credala sa fie epuizata pana ajunge in ordinea de preferinta si la achitarea creantei sale.
Trebuie luata in considerare de catre creditor formularea unei cereri de deschidere a insolventei asupra debitorului pentru a nu-si agrava propria situatie.
Practic, creditorul, pentru a speria debitorul sau din nestiinta, formuleaza o cerere de deschidere a insolventei impotriva debitorului, dar in fapt isi blocheaza siesi orice posibilitate de recuperare a creantei prin actiuni judiciare sau extrajudiciare, ramanand la dispozitia administratorului special sau a judecatorului sindic si a prevederilor obligatorii din materia insolventei.
Consider ca este o metoda de recuperare doar in cazul cand deja debitorul se afla in insolventa prin formularea unei cereri de inscriere la masa credala.
