RIL admis referitor la inceputul termenului arestarii in cazul restituirii cauzei pentru refacerea urmaririi penale

DECIZIA Nr. 7 din 9 mai 2011

Dosar nr. 6/2011

Livia Doina Stanciu - presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Lavinia Curelea - presedintele Sectiei civile si de proprietate intelectuala
Anton Pandrea - presedintele Sectiei penale
Gabriela Victoria Birsan - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Adrian Bordea - presedintele Sectiei comerciale
Ana Maria Dascalu - judecator Sectia penala - judecator raportor
Traian Gherasim - judecator Sectia penala
Iulian Ilie Dragomir - judecator Sectia penala
Gheorghe Florea - judecator Sectia penala
Mariana Ghena - judecator Sectia penala
Sandel Lucian Macavei - judecator Sectia penala
Sofica Dumitrascu - judecator Sectia penala
Luminita Livia Zglimbea - judecator Sectia penala
Magdalena Iordache - judecator Sectia penala
Mirela Sorina Popescu - judecator Sectia penala
Cristina Rotaru - judecator Sectia penala
Angela Dragne - judecator Sectia penala
Ana Hermina Iancu - judecator Sectia penala
Ionut Matei - judecator Sectia penala
Cristina Iulia Tarcea - judecator Sectia civila si de proprietate intelectuala
Mona Maria Pivniceru - judecator Sectia civila si de proprietate intelectuala
Carmen Sarbu - judecator Sectia de contencios administrativ si fiscal
Corina Alina Corbu - judecator Sectia de contencios administrativ si fiscal
Elena Carcei - judecator Sectia comerciala
Carmen Tranica Teau - judecator Sectia comerciala

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 6/2011 este constituit conform art. 4144 alin. 3 din Codul de procedura penala, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010, raportat la art. 27 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.

Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Livia Doina Stanciu, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Iuliana Nedelcu, procuror sef al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

La sedinta de judecata participa magistratul-asistent din cadrul Sectiilor Unite, doamna Cristina Pascu, desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 27 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, modificat si completat prin Hotararea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 24/2010.

Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, respectiv daca termenul de 30 de zile, instituit de acest articol, curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la ramanerea definitiva a acestei hotarari.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.

INALTA CURTE,
deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

1. Problema de drept ce a generat practica neunitara
Prin recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a aratat ca in practica judiciara nationala nu exista un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, respectiv daca termenul de 30 de zile instituit de acest articol curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la ramanerea definitiva a acestei hotarari.

2. Examenul jurisprudential
Prin recursul in interesul legii se arata ca, in urma verificarii jurisprudentei la nivel national, cu privire la determinarea momentului de la care curge termenul de 30 de zile instituit de dispozitiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, respectiv de la pronuntarea sau de la ramanerea definitiva a hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale sau de la
ramanerea definitiva a acestei hotarari, a fost relevata o practica neunitara.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima orientare a practicii, unele instante, in interpretarea si aplicarea prevederilor art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, au apreciat ca termenul de 30 de zile, reglementat de norma precitata, curge de la pronuntarea hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, in temeiul art. 332 alin. 2 din Codul de procedura penala, argumentandu-se ca recursul declarat impotriva unei incheieri prin care s-a dispus mentinerea unei masuri preventive nu este suspensiv de executare, potrivit art. 141 alin. 3 din Codul de procedura penala, ulterior, organul de urmarire trebuind sa propuna prelungirea duratei arestarii preventive, deoarece, fiind o procedura speciala, instanta nu poate aplica dispozitiile comune ale art. 300², raportat la art. 160 b din Codul de procedura penala.

3.2. Intr-o a doua orientare a practicii, alte instante au apreciat ca termenul de 30 de zile, prevazut de art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, curge de la ramanerea definitiva a hotararii instantei de fond care a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

In sustinerea acestei opinii s-a argumentat ca etapa procesuala a judecatii se intinde pana la momentul ramanerii definitive a hotararii prin care instanta de fond a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale, fiind, deci, incidente dispozitiile referitoare la arestarea preventiva a inculpatului in cursul judecatii, respectiv art. 300² din Codul de procedura penala. Ulterior momentului aratat
arestarea inculpatului are din nou natura juridica a arestarii preventive din cursul urmaririi penale, fiind aplicabile dispozitiile art. 155 si ale art. 159 din Codul de procedura penala. Astfel, s-a stabilit ca durata arestarii nu poate fi stabilita de catre instanta de fond, urmand ca starea de arest sa fie verificata cu respectarea termenului de 60 de zile, pana la ramanerea definitiva a solutiei, ulterior, in conditiile in care ramane definitiva solutia primei instante, masura arestarii preventive putand fi prelungita cu respectarea termenului de 30 de zile.

La acest punct de vedere au aderat si instantele care, desi nu s-au pronuntat in mod expres asupra acestei chestiuni, au mentinut, in recurs, starea de arest a inculpatului, cu depasirea termenului de 30 de zile de la data pronuntarii de catre prima instanta a solutiei de restituire a cauzei la procuror.

4. Opinia procurorului general
Procurorul general a opinat pentru cea de-a doua orientare jurisprudentiala.
Prin argumentele expuse s-a sustinut ca prevederile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala trebuie interpretate coroborat cu cele ale art. 272 din Codul de procedura penala; dispozitia de restituire nu este executorie, iar recursul declarat impotriva hotararii pronuntate sub acest aspect este suspensiv de executare, potrivit dispozitiilor art. 3855 din Codul de procedura penala, aceasta dispozitie putand fi pusa in executare doar dupa ramanerea definitiva a hotararii (la expirarea termenului de recurs, in ipoteza neexercitarii caii de atac, sau, dupa caz, la data pronuntarii hotararii de respingere a recursului, in ipoteza exercitarii acestuia).

S-a motivat totodata ca in termenul de 30 de zile prevazut de art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, procurorul trebuie sa sesizeze instanta fie cu rechizitoriu, fie cu propunere de prelungire a arestarii preventive, termenul aratat nereprezentand durata pentru care prima instanta mentine starea de arest, cauza intorcandu-se in faza de urmarire penala dupa ramanerea definitiva a hotararii de restituire, aceasta fiind ratiunea pentru care legiuitorul a prevazut termenul de 30 de zile (durata maxima pentru care, in cursul urmaririi penale, instanta poate dispune prelungirea arestarii).

S-a argumentat, de asemenea, ca prima instanta, dispunand restituirea cauzei, nu mentine arestarea pentru o anumita perioada de timp, ramanand in sarcina instantei de recurs ca, in situatia in care se promoveaza aceasta cale de atac, sa verifice in termen de 60 de zile legalitatea starii de arest si, respectiv, in sarcina procurorului, daca hotararea de restituire nu este recurata, sa sesizeze instanta cu propunere de prelungire a arestarii preventive, temeiul mentinerii arestarii reprezentandu-l, in majoritatea cazurilor, art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala.

5. Raportul asupra recursului in interesul legii
Proiectul de solutie propus prin raportul intocmit in cauza a vizat, de asemenea, cea de-a doua solutie identificata de examenul jurisprudential si reluata in recursul in interesul legii, respectiv ca dispozitiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca in cazul restituirii cauzei de catre instanta de judecata, potrivit art. 272 din Codul de procedura penala, daca inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge de la ramanerea definitiva a hotararii instantei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

S-a argumentat, in esenta, ca recursul declarat impotriva dispozitiei cuprinse in hotararea primei instante, de restituire a cauzei la procuror, este suspensiv de executare, spre deosebire de recursul declarat impotriva dispozitiei de mentinere a masurii arestarii preventive, care este executorie, potrivit dispozitiilor art. 141 alin. 3 din Codul de procedura penala, si, de asemenea, ca temeiul mentinerii masurii arestarii este constituit de dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala, dosarul fiind trimis procurorului imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs, reluarea urmaririi avand loc in baza hotararii de desesizare, care constituie actul de sesizare a procurorului, cauza trecand din nou in faza de urmarire penala, procurorul redevenind conducatorul procesului penal.

6. Inalta Curte
Dupa cum rezulta din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 332, 272 si 274 din Codul de procedura penala, cand instanta constata, inainte de terminarea cercetarii judecatoresti, ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ decat cel competent, ca nu au fost respectate dispozitiile privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator, instanta restituie cauza procurorului, pronuntandu-se si asupra masurilor preventive, de siguranta si asiguratorii.

Dosarul este trimis procurorului imediat dupa ramanerea definitiva a hotararii la prima instanta sau in cel mult 3 zile de la pronuntarea hotararii de catre instanta de recurs. In cazul in care inculpatul este arestat preventiv, procurorul procedeaza potrivit dispozitiilor art. 156 si 159 din Codul de procedura penala.

Se constata, de asemenea, ca in cazul restituirii cauzei in vederea refacerii urmaririi penale, urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a dispus restituirea. Interpretand dispozitiile art. 332 din Codul de procedura penala prin prisma prevederilor art. 385⁵ din Codul de procedura penala, de la care legea procesuala in vigoare, in cazul analizat, nu a prevazut exceptii, rezulta ca dispozitia primei instante cu privire la restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale nu este executorie, un eventual recurs declarat in cauza fiind suspensiv de executare.

Asadar, dispozitia de restituire nu poate fi pusa in executare decat dupa ramanerea definitiva a hotararii de desesizare a primei instante, prin respingerea recursului sau prin nerecurare, anterior momentului aratat cauza aflandu-se in cursul judecatii, iar ulterior trecand din nou in faza de urmarire penala, actul de sesizare al procurorului constituindu-l hotararea de desesizare pronuntata de prima instanta.

Consecintele juridice ale acestei etapizari a procesului penal se produc, in mod evident, si cu privire la incidenta in cauza a unor prevederi legale referitoare la prelungirea sau mentinerea masurii arestarii preventive si la durata acestei masuri.

Astfel, anterior ramanerii definitive a hotararii primei instante prin care aceasta a dispus restituirea cauzei la procuror si mentinerea arestarii preventive, potrivit art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala, cauza cu judecarea careia instanta a fost sesizata (prin rechizitoriu) se afla in faza judecatii.

Ulterior, in masura in care hotararea de desesizare ramane definitiva, in sensul solutiei de restituire, cauza va reveni in etapa urmaririi penale.

Prima instanta, de la momentul sesizarii ei si pana la pronuntarea unei hotarari, dispune cu privire la mentinerea masurii arestarii preventive in temeiul dispozitiilor art. 300¹ si 300² raportat la art. 160 b din Codul de procedura penala. In situatia in care apreciaza ca se impune restituirea cauzei la procuror, mentinerea masurii arestarii preventive se intemeiaza pe dispozitiile art. 332 alin. 3 din Codul de procedura penala; instanta de recurs, in situatia declararii acestei cai de atac, urmeaza a verifica legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului in termenul de 60 de zile prevazut de art. 300² din Codul de procedura penala.

De la data ramanerii definitive a solutiei de restituire a cauzei la procuror, urmarirea penala este reluata, arestarea preventiva a inculpatului dobandind din nou natura juridica a arestarii preventive in cursul urmaririi penale. Fiind incidente, astfel, dispozitiile art. 155 si 159 din Codul de procedura penala, procurorul are posibilitatea, daca apreciaza ca este necesar, sa propuna prelungirea duratei arestarii preventive, cu respectarea termenului de 30 de zile, sau sa sesizeze instanta cu rechizitoriu.

Asa fiind, termenul de 30 de zile, reglementat de prevederile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala, curge de la data ramanerii definitive a hotararii instantei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

Pentru considerentele aratate, in temeiul al art. 414⁴ si al art. 414⁵ din Codul de procedura penala, astfel cum a fost modificat si completat prin Legea nr. 202/2010,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii
DECIDE:
Admite recursul in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si stabileste ca:
Dispozitiile art. 274 alin. 2 fraza I din Codul de procedura penala se interpreteaza in sensul ca, in situatia restituirii cauzei, potrivit art. 272 din Codul de procedura penala, daca inculpatul este arestat si instanta mentine arestarea preventiva, termenul de 30 de zile curge de la ramanerea definitiva a hotararii instantei prin care s-a dispus restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmaririi penale.

Obligatorie, potrivit art. 414⁵ alin. 4 din Codul de procedura penala.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 9 mai 2011.

PRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE,
LIVIA DOINA STANCIU

Magistrat-asistent,
Cristina Pascu