DECIZIE nr. 5 din 12 martie 2012
privind recursul in interesul legii, referitor la instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite si la calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: INALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDICE RECURSUL IN INTERESUL LEGII
PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 13 aprilie 2012
Dosar nr. 4/2012
Rodica Aida Popa - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile
Corina Michaela Jijiie - presedintele Sectiei penale
Ionel Barba - pesedintele delegat al Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Adrian Bordea - presedintele Sectiei a II-a civile
Florentin Sorin Dragut - judecator la Sectia I civila
Cristina Luzescu - judecator la Sectia I civila
Elena Floarea - judecator la Sectia I civila
Danut Cornoiu - judecator la Sectia I civila
Eugenia Puscasiu - judecator la Sectia I civila, judecator-raportor
Raluca Moglan - judecator la Sectia I civila
Adriana Chioseaua - judecator la Sectia a II-a civila
Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila
Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila
Carmen Tranica Teau - judecator la Sectia a II-a civila, judecator-raportor
Elena Carcei - judecator la Sectia a II-a civila
Mirela Politeanu - judecator la Sectia a II-a civila
Rodica Florica Voicu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Simona Camelia Marcu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Carmen Sirbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Carmen Maria Ilie - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Emanuel Albu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Carmen Magdalena Frumuselu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu - judecator la Sectia penala
Ionut Matei - judecator la Sectia penala
Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 4/2012 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 330^6 alin. 2 din Codul de procedura civila, modificat si completat prin Legea nr. 202/2010 si prin Legea nr. 71/2011, raportate la dispozitiile art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Rodica Aida Popa, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror-sef adjunct al Sectiei judiciare, lipsind judecatorul desemnat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati sa sustina recursul in interesul legii, doamna judecator Simona Bacsin, presedintele Sectiei I civile a Curtii de Apel Galati.
La sedinta de judecata participa magistratul-asistent desemnat pentru aceasta cauza, doamna Oana-Cristina Stan, din cadrul Directiei legislatie, studii, documentare si informatica juridica a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursurile in interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, referitor la instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite si la calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a sustinut recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii, prin care sa se stabileasca faptul ca dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila se interpreteaza in sensul ca instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite este instanta de executare, respectiv judecatoria, iar calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea acestor cereri este recursul.
Presedintele completului, doamna judecator Rodica Aida Popa, constatand ca nu sunt intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursurilor in interesul legii.
INALTA CURTE,
deliberand asupra recursurilor in interesul legii, constata urmatoarele:
1. Problemele de drept ce au generat practica neunitara
Prin recursurile in interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Galati s-a aratat ca in practica instantelor de judecata nu exista un punct de vedere unitar cu privire la:
1. interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, referitor la instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite;
2. calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.
2. Examenul jurisprudential
In urma verificarii jurisprudentei la nivelul intregii tari s-a constatat ca nu exista practica unitara in ceea ce priveste interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, cu referire la instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite si la calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea unor astfel de cereri.
3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. In ceea ce priveste instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite
3.1.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala, unele instante, investite cu o cerere de intoarcere a executarii in conditiile prevazute de art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, au considerat ca este competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite instanta care a solutionat in fond litigiul in care au fost pronuntate hotararile a caror desfiintare justifica intoarcerea executarii, stabilita potrivit dispozitiilor art. 1-19 din Codul de procedura civila sau desemnata printr-o lege speciala, in raport cu natura juridica a litigiului si, respectiv, cu elementele actiunii civile (obiect, parti, cauza).
S-a considerat ca o asemenea interpretare are la baza considerente de ordin rational si, raportat la art. 404^2 alin. 2 din Codul de procedura civila, este de neconceput instituirea unor mecanisme procedurale diferite pentru solutionarea unor cereri ce au o natura identica.
3.1.2. Intr-o a doua orientare jurisprudentiala s-a considerat ca in stabilirea competentei materiale de solutionare a cererii de intoarcere a executarii silite se are in vedere doar criteriul valoric al obiectului litigiului.
In argumentare s-a aratat faptul ca, in ipoteza prevazuta de dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, reclamantul poate exercita dreptul la actiune pentru intoarcerea executarii silite pe calea unei cereri separate care se adreseaza instantei judecatoresti "competente potrivit legii".
S-a sustinut ca, avandu-se in vedere caracterul echivoc al sintagmei "instanta judecatoreasca competenta potrivit legii" si posibilitatea interpretarii diferite a acesteia, se impun referinte privitoare la conceptele de "drept subiectiv civil", "actiune" si "drept la actiune", pentru determinarea competentei materiale de solutionare a cererii de intoarcere a executarii silite.
Ca atare, s-a sustinut ca identificarea si cunoasterea exacta a conceptelor sus-evocate conduc la concluzia ca este exclusa ipoteza ca legiuitorul sa fi avut in vedere instanta de executare prevazuta de art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Din aceasta perspectiva, unele instante au retinut ca, intrucat dispozitiile art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila nu indica expres competenta instantei de executare precum in cazul contestatiei la executare, regula nu poate fi aplicata prin extrapolare si altei situatii, chiar daca exista o stransa legatura intre acestea, si, ca atare, devin incidente prevederile art. 1 pct. 1 si art. 2 pct. 1 lit. b) din Codul de procedura civila care stabilesc competenta judecatoriei si tribunalului in functie de criteriul valoric al obiectului cererii de chemare in judecata.
In argumentarea punctului de vedere, pornind de la raportul dintre legea generala si legea speciala, potrivit principiului generalia specialibus non derogant si specialia generalibus derogant, s-a ajuns la interpretarea restrictiva fundamentata pe argumentul ca "exceptia este de stricta interpretare si aplicare", ce permite astfel a se trage concluzia ca atunci cand nu este reglementata o situatie de exceptie intervine dreptul comun.
Ca atare, s-a retinut ca, intrucat normele care reglementeaza competenta materiala a instantei de executare sunt norme cu caracter special, acestea sunt de stricta interpretare, nefiind susceptibile de a fi aplicate prin analogie.
In aceeasi opinie s-a mai retinut ca intoarcerea executarii silite nu face parte din "categoria oricaror alte incidente" aparute in cursul executarii silite pentru a se putea stabili competenta de solutionare a cererii in favoarea instantei de executare, dat fiind faptul ca aceasta faza procesuala s-a finalizat anterior introducerii cererii de chemare in judecata.
Un alt argument in sustinerea celei de-a doua opinii vizeaza faptul ca natura juridica originara a litigiului din care a rezultat titlul executoriu nu poate avea relevanta pentru determinarea instantei competente prevazute la art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, intrucat in faza executionala se naste un nou raport juridic in care partile au o alta calitate, de creditor si debitor, iar fundamentul cererii de intoarcere a executarii silite il constituie desfiintarea hotararii care constituie titlu executoriu, neavand nicio relevanta materia juridica in care s-a pronuntat hotararea.
3.1.3. In cea de-a treia orientare jurisprudentiala, instantele au apreciat ca instanta competenta sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii silite este judecatoria ca instanta de executare.
In argumentarea acestei opinii s-a sustinut ca, potrivit dispozitiilor art. 404^1 alin. 1 din Codul de procedura civila, in toate cazurile in care se desfiinteaza titlul executoriu sau executarea insasi, cel interesat are dreptul la intoarcerea executarii, prin restabilirea situatiei anterioare acesteia. Regula rezulta din art. 404^2 alin. 1 din Codul de procedura civila si exprima posibilitatea celui interesat de a solicita instantei de casare ca, prin aceeasi hotarare, sa dispuna si asupra restabilirii situatiei anterioare executarii.
Daca partea nu a avut diligenta de a valorifica posibilitatea procesuala mai sus enuntata, iar instanta care a desfiintat hotararea executata nu a dispus cu privire la intoarcerea executarii silite, instanta care rejudeca fondul va putea dispune aceasta masura in conformitate cu art. 404^2 alin. 2 din Codul de procedura civila.
Daca nici aceasta cale nu a fost urmata, cel indreptatit va putea cere "instantei competente potrivit legii" sa dispuna restabilirea situatiei anterioare, astfel cum prevede art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.
S-a retinut ca la determinarea instantei competente sa solutioneze cererea de intoarcere a executarii trebuie evidentiat faptul ca dispozitiile art. 404^1 alin. 1, art. 404^2 si art. 404^3 din Codul de procedura civila, ce reglementeaza intoarcerea executarii silite, sunt cuprinse in cartea a V-a "Despre executarea silita", cap. I "Dispozitii generale", sectiunea a VI^1-a "Intoarcerea executarii" din Codul de procedura civila.
In aceasta opinie s-a sustinut ca din interpretarea dispozitiilor art. 404^1 alin. 1 si art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila rezulta urmatoarele concluzii:
a) cererea de intoarcere a executarii este o cerere ce tine de faza procesuala a executarii, subsecventa fazei procesuale de solutionare irevocabila a fondului litigiului;
b) dispozitiile legale aplicabile cu privire la instanta competenta si caile de atac sunt cele prevazute pentru executarea silita si contestatia la executare;
c) stabilindu-se o procedura judiciara contradictorie pentru solutionarea intoarcerii executarii, reglementata subsecvent contestatiei la executare, acesteia ii este aplicabila procedura de solutionare prevazuta pentru contestatia la executare - institutia-cadru generala in raport cu procedura speciala a intoarcerii executarii ce reprezinta o contestatie speciala la executare.
Astfel, facand aplicarea prevederilor art. 373 alin. 2 din Codul de procedura civila, conform carora instanta de executare este judecatoria in circumscriptia careia s-a facut executarea, competenta de solutionare a litigiului privind intoarcerea executarii silite apartine aceleiasi instante - judecatoriei, ca instanta de executare.
3.2. In ceea ce priveste calea de atac care se poate exercita impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in solutionarea cererilor avand ca obiect intoarcerea executarii silite, formulate in temeiul dispozitiilor art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila.
3.2.1. Intr-o prima orientare jurisprudentiala, unele instante au considerat ca hotararile judecatoresti pronuntate in cauzele avand ca obiect intoarcerea executarii silite, in conditiile prevazute de art. 404^2 alin. 3 din Codul de procedura civila, sunt supuse acelorasi cai de atac prevazute pentru hotararile ce solutioneaza fondul cauzei, intrucat intoarcerea executarii silite este reglementata in Codul de procedura civila intr-o sectiune separata de contestatia la executare si nu cuprinde dispozitii de trimitere la aceasta din urma institutie, care are prevederi exprese privind competenta si caile de atac.
Drept urmare, s-a sustinut ca nici in privinta cailor de atac nu este aplicabila procedura contestatiei la executare, in conditiile in care aceste dispozitii procedurale sunt de stricta interpretare, iar in materia intoarcerii executarii silite nu sunt prevazute dispozitii speciale, astfel ca sunt incidente prevederile de drept comun continute de art. 282 si 282^1 din Codul de procedura civila.
3.2.2. In cea de-a doua orientare jurisprudentiala, alte instante au apreciat ca, stabilindu-se o procedura judiciara contradictorie pentru solutionarea intoarcerii executarii, reglementata subsecvent contestatiei la executare, acesteia ii sunt aplicabile procedura de solutionare si caile de atac prevazute pentru contestatia la executare - institutia-cadru generala in raport cu procedura speciala a intoarcerii executarii care a fost definita in doctrina si in jurisprudenta ca fiind o contestatie speciala la executare.
Prin urmare, impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in materia intoarcerii executarii se poate exercita numai calea extraordinara de atac a recursului, in conformitate cu dispozitiile art. 402 alin. 2 din Codul de procedura civila, cu exceptiile prevazute de aceasta norma.
Citeste AICI integral Decizia Inaltei Curti
