Sase noi propuneri pentru Legea privind cautarea persoanelor disparute

APADOR-CH a transmis azi Ministerului Afacerilor Interne (MAI), sase propuneri pe marginea proiectului de lege privind cautarea persoanelor disparute, aflat in lucru la minister dupa cazul Caracal. Asociatia considera ca legea este binevenita si in forma prezentata are multe prevederi rezonabile. In completare, APADOR-CH formuleaza recomandari cu privire la urmatoarele sase aspecte:
1. Includerea minorilor cu varsta intre 14 si 18 ani printre persoanele considerate ca se afla intr-o situatie de vulnerabilitate.
2. Inlocuirea cu „de indata” a termenelor de 24 sau 48 ore prevazute in proiect pentru semnalarea in baza de date sau pentru declansarea activitati de cautare pe teren a unei persoane disparute.
3. Definirea in proiectul de lege a notiunii de „cercetare criminalistica a domiciliului/resedintei/sediului“.
4. Reducerea la jumatate a unor termene prevazute in proiectul de lege pentru operationalizarea unor structuri sau pentru adoptarea de regulamente, dispozitii sau ordine ori pentru incheierea unor protocoale.
5. Majorarea pedepselor pentru unele infractiuni prevazute in proiectul de lege.
6. Initiatorul acestui proiect de lege sa solicite Parlamentului adoptarea sa in procedura de urgenta.

1. La art. 3 al. 1 lit. c din proiectul de lege se prevede ca numai minorii sub 14 ani sunt considerati ca se afla intr-o situatie de vulnerabilitate.

La lit. b din acelasi text de lege se prevede ca, ceilalti minori, cu varsta intre 14 si 18 ani, sunt considerati ca se afla intr-o situatie de vulnerabilitate numai daca exista date si informatii ca se afla in compania unor persoane care le pot pune in pericol integritatea corporala, sanatatea sau viata.

Cartea Verde a Contabilitatii

Vezi AICI detalii

Compuneri perfecte pentru clasele III-IV

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

APADOR-CH considera ca acesta distinctie intre minori, pe categorii de varsta (pana la 14 ani si intre 14 si 18 ani), in cazul persoanelor disparute, este excesiva si nejustificata. Simplul fapt ca persoana disparuta este minor (nu a implinit 18 ani) ar trebui sa fie suficient pentru considerarea acestuia ca se afla intr-o situatie de vulnerabilitate.

De aceea, APADOR-CH solicita ca lit. b si c ale art. 3 al. 1 din proiect sa fie inlocuite cu lit. b, avand urmatorul continut:

„b) minorul;”

2.A.) La art. 25 al. 3 lit. a si b din proiect, se prevad termene diferite pentru introducerea semnalarii in baza de date a disparitiei unei persoane, dupa cum acea persoana se afla sau nu intr-o situatie vulnerabila (de indata – pentru disparutul aflat intr-o situatie vulnerabila, 24 ore – pentru disparutul care nu se afla intr-o situatie vulnerabila).

APADOR-CH considera ca aceasta distinctie nu se justifica si ca o disparitie trebuie semnalata in baza de date imediat („de indata”) ce a fost sesizata, fara a se face diferentieri in functie de existenta sau nu a unei stari de vulnerabilitate. Pentru gasirea unei persoane (care, de fapt, este si scopul legii), esential este ca toate procedurile sa se deruleze cat mai rapid, iar introducerea in baza de date a oricarei persoane disparute trebuie facuta de indata ce a fost sesizata, fara instituirea unui termen de 24 de ore.

Daca, ulterior, sesizarea privind disparitia nu se confirma, este foarte simplu ca, de indata ce disparitia a fost infirmata, sa se faca o mentiune in acest sens in baza de date.

APADOR-CH subliniaza ca primul principiu care trebuie respectat in cazul unei legi privind cautarea persoanelor disparute este ca orice activitate pentru gasirea persoanei trebuie sa inceapa imediat dupa sesizare disparitiei (sesizare care se poate face la cererea unei persoane sau din oficiu). Nu trebuie sa existe in lege un alt termen, pe ore sau zile, pentru declansarea procedurilor de cautare, decat „imediat/de indata dupa sesizarea disparitiei”, deoarece timpul este esential in astfel de cazuri.

De aceea, APADOR-CH solicita ca alin. 3 al art. 25 din proiect sa fie modificat, dupa cum urmeaza:

„(3) Activitatile prevazute la alin. (1) si (2) se declanseaza de indata ce a fost sesizata disparitia.”

2.B.) La art. 26 al. 3 lit. a si b din proiect, se prevad termene diferite pentru declansarea cautarii pe teren a persoanei disparute, dupa cum acea persoana se afla sau nu intr-o situatie vulnerabila (de indata – pentru disparutul aflat intr-o situatie vulnerabila, 48 ore – pentru disparutul care nu se afla intr-o situatie vulnerabila).

APADOR-CH considera ca aceasta distinctie nu se justifica si ca o disparitie trebuie investigata pe teren imediat (“de indata”) ce a fost sesizata, fara a se face diferentieri in functie de existenta sau nu a unei stari de vulnerabilitate. Pentru gasirea unei persoane (care, de fapt, este si scopul legii), esential este ca toate procedurile sa se deruleze cat mai rapid, iar investigatiile pe teren cu privire la disparitia oricarei persoane trebuie facute de indata ce disparitia a fost sesizata, fara instituirea unui termen de 48 de ore de la sesizare.

De aceea, APADOR-CH solicita ca alin. 3 al art. 26 din proiect sa fie modificat, dupa cum urmeaza:

„(3) Activitatile investigative in teren se declanseaza de indata ce a fost sesizata disparitia.”

3. Asociatia semnaleaza existenta unei probleme, remediabile, in cazul reglementarii de la art. 30 din proiectul de lege, care se refera la cercetarea criminalistica a domiciliului/resedintei/sediului.

Notiunea de „cercetare criminalistica a domiciliului/resedintei/sediului“, despre care se vorbeste la art. 30, dar si la art. 38-39 nu este definita in proiectul lege si, din acest motiv, nu se poate sti prin ce difera ea de perchezitia domiciliului/resedintei/sediului.

Potrivit art. 27 din Constitutie, perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa de altcineva decat de judecator. In schimb, potrivit proiectului de lege, cercetarea criminalistica a domiciliului/resedintei/sediului, care presupune si patrunderea in acea incinta, poate fi  facuta sau cu acordul persoanei, sau cu autorizarea judecatorului sau cu autorizarea procurorului. Deci, in conditii procedurale mai relaxate decat in cazul perchezitiei. De aceea, cercetarea criminalistica trebuie definita clar in lege, iar in cuprinsul acestei definitii trebuie incluse elementele specifice ale acestei masuri, care o deosebesc substantial de perchezitia domiciliara. Deoarece este neconstitutional ca o perchezitie domiciliara, indiferent de cum este ea denumita (de exemplu, cercetare criminalistica) sa se efectueze altfel decat cu autorizarea prealabila a unui judecator. Subliniem ca perchezitia domiciliara nu se poate face nici cu autorizarea procurorului, si nici cu acordul persoanei vizate.

Este de subliniat faptul ca art. 27 din Constitutie permite patrunderea in domiciliul/resedinta unei persoane si fara mandat judecatoresc, dar numai pentru alte motive decat efectuarea unei perchezitii. De aceea, este necesar ca in proiectul de lege sa fie definita foarte clar notiunea de “cercetare criminalistica a domiciliului/resedintei/sediului”, pentru a nu se ajunge la perchezitii domiciliare mascate, efectuate in mod neconstitutional, adica fara mandat judecatoresc, ci doar pe baza acordului persoanei sau a autorizatiei data de procuror.

Este posibil ca prin „cercetare criminalistica” sa se inteleaga altceva decat „perchezitie” si, din acest motiv ea sa poata fi desfasurata in conditii mai putin stricte decat perchezitia domiciliara (dupa cum aminteam, perchezitia domiciliara  nu se poate face, niciodata, fara autorizare de la judecator). Dar este necesar ca in acest proiect de lege sa se defineasca in mod clar ce inseamna „cercetare criminalistica”, indicandu-se ce activitati anume presupune ea, in concret, pe langa patrunderea in domiciliu/resedinta/sediu. Repetam, aceste activitati specifice cercetarii criminalistice trebuie sa fie diferite de activitatile specifice perchezitiei, pentru ca altfel se ajunge la efectuarea de perchezitii mascate in conditii neconstitutionale, adica fara autorizare de la judecator (ci doar cu acordul partii sau cu autorizarea procurorului).

Iar, un articol dintr-o lege care, din cauza caracterului ambiguu sau incomplet al continutului sau, ar permite o perchezitie domiciliara fara autorizarea prealabila a judecatorului va fi declarat neconstitutional, astfel ca va fi nevoie de un nou proces legislativ pe aceasta tema (care este foarte importanta in procedura de cautare a unei persoane disparute).

4. Asociatia considera ca in art. 75-77 din proiectul de lege sunt prevazute termene prea mari pentru:

operationalizarea Dispeceratului de urgenta „Disparitie minor” (este stabilit un termen de maximum 12 luni de la data intrarii in vigoare a noii legi)
evaluarea tuturor cauzelor privind persoanele disparute aflate in lucru (este stabilit un termen de maximum 6 luni de la data intrarii in vigoare a noii legi)
adoptarea unor regulamente, dispozitii sau ordine, incheierea unor protocoale (este stabilit un termen de maximum 4 luni de la data intrarii in vigoare a noii legi)
Asociatia are in vedere ca in cazul disparitiei unei persoane, factorul timp are un rol esential. Cu cat timpul trece, cu atat se reduc sansele gasirii persoanei disparute.

Pentru aceste motive, APADOR-CH recomanda ca in proiectul de lege aceste termene sa fie injumatatite, respectiv termenul de 12 luni sa fie redus la 6 luni, termenul de 6 luni sa fie redus la 3 luni, iar termenul de 4 luni sa fie redus la 2 luni.

5. APADOR-CH considera ca infractiunea de obstructionare a procedurilor de cautare, prevazuta in art. 74 din proiect are o gravitate ridicata, intrucat ea poate compromite eforturile de gasire in timp util a persoanei disparute. De aceea, sanctionarea cu inchisoarea de cel mult 1 an sau amenda nu este de natura sa descurajeze comiterea unor astfel de infractiuni, care prejudiciaza grav activitatea de cautare a persoanelor disparute.

Este adevarat, art. 271 Cod penal, referitor la infractiunea de obstructionare a justitiei, prevede o pedeapsa mica (inchisoarea de cel mult 1 an sau amenda) in caz de obstructionare a justitiei. Dar, daca, in acel caz, vechiul legiuitor a fost neglijent in a asigura buna desfasurare a urmaririi penale si a judecatii, prin prevederea unor sanctiuni penale proportionale cu gravitatea faptei si de natura a descuraja actiunile de obstructionare, aceeasi eroare nu trebuie repetata si de actualul legiuitor.

In acest context, asociatia considera ca infractiunea de obstructionare a procedurilor de cautare, prevazuta in art. 74 din proiect, are o gravitate similara cu infractiunea de producere sau ticluire de dovezi nereale, prevazuta in art. 73 al. 2 din proiect, fiind necesara sanctionarea sa cu cel mult 5 ani inchisoare. Daca legiuitorul  nu a fost interesat de oferirea unor garantii eficiente, inclusiv de natura penala, pentru buna functionare a justitiei, macar pentru eliminarea obstructiilor din calea gasirii persoanelor disparate, legiuitorul ar trebui sa dea dovada de mai multa fermitate (sau realism).

De asemenea, asociatia considera ca trebuie majorat, de la 1 an la 3 ani, minimul special atat al infractiunii de producere sau ticluire de dovezi nereale, prevazuta in art. 73 al. 2 din proiect, cat si al infractiunii de obstructionare a procedurilor de cautare, prevazuta in art. 74 din proiect. Aceasta deoarece prin prevederea unui minim ridicat se determina o sanctionare mai severa a faptei, chiar in cazul in care pedeapsa ar fi orientata spre acel minim.

Ca atare, APADOR-CH solicita:

• modificarea partii finale a art. 73 al. 2 din proiect, in sensul ca in loc de „…se pedepseste cu inchisoarea de la unu la 5 ani.”, sa se prevada „…se pedepseste cu inchisoarea de la 3 la 5 ani.”;
• modificarea partii finale a art. 74 din proiect, in sensul ca in loc de „…se  pedepseste  cu  inchisoare  de  la  3  luni  la  un  an  sau  cu amenda, daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.”, sa se prevada „…se  pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani,  daca fapta nu constituie o infractiune mai grava.”

6. Desi nu este o chestiune ce tine strict de continutul proiectului de lege, ci de procedura ulterioara definitivarii acestui proiect, APADOR-CH recomanda ca initiatorul acestui proiect (Guvernul) sa solicite Parlamentului adoptarea sa in procedura de urgenta.

Argumentul principal este acelasi cu cel de la recomandarea nr. 2, si anume ca in cazul disparitiei unei persoane, factorul timp are un rol esential. Cu cat timpul trece, inclusiv pentru adoptarea unei legislatii corespunzatoare, cu atat se reduc sansele gasirii persoanei disparute. Iar daca o astfel de lege nu a fost adoptata pana in prezent, deja se poate vorbi ca exista o criza de timp in acest domeniu, al cautarii persoanelor disparute.