Legea nr. 303/2022 privind statutul judecatorilor si procurorilor - Titlul V Raspunderea judecatorilor si procurorilor. Capitolul I Dispozitii generale
Capitolul I Dispozitii generale
Articolul 265
Judecatorii si procurorii raspund civil, disciplinar, contraventional si penal, in conditiile legii.
Articolul 266
(1) Orice persoana poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii sau Inspectia Judiciara, direct sau prin conducatorii instantelor ori ai parchetelor, in legatura cu activitatea sau conduita necorespunzatoare a judecatorilor sau procurorilor, incalcarea obligatiilor profesionale ori savarsirea de catre acestia a unor abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevazut la alin. (1) nu poate avea ca obiect solutiile pronuntate prin hotararile judecatoresti sau dispuse prin ordonantele procurorului, care sunt supuse cailor legale de atac.
Articolul 267
(1) Judecatorii si procurorii pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati numai cu incuviintarea Sectiei pentru judecatori sau, dupa caz, a Sectiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si pentru masura preventiva a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cautiune, daca urmeaza a fi dispusa obligatia de a nu exercita functia de judecator sau procuror.
(3) In caz de infractiune flagranta, judecatorii si procurorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei potrivit legii, Sectia pentru judecatori sau, dupa caz, Sectia pentru procurori fiind informata de indata de organul care a dispus retinerea sau perchezitia.
Articolul 268
(1) Statul raspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.
(2) Raspunderea statului este stabilita in conditiile legii si nu inlatura raspunderea judecatorilor si procurorilor care, chiar daca nu mai sunt in functie, si-au exercitat functia cu rea-credinta sau grava neglijenta, conform definitiei acestora de la art. 272.
(3) In lipsa relei-credinte sau a gravei neglijente, judecatorii si procurorii nu raspund pentru solutiile pronuntate.
(4) Exista eroare judiciara atunci cand:
a) s-a dispus in cadrul procesului efectuarea de acte procesuale cu incalcarea evidenta a dispozitiilor legale de drept material si procesual, prin care au fost incalcate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, producandu-se o vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara;
b) s-a pronuntat o hotarare judecatoreasca definitiva in mod evident contrara legii sau situatiei de fapt care rezulta din probele administrate in cauza, prin care au fost afectate grav drepturile, libertatile si interesele legitime ale persoanei, vatamare care nu a putut fi remediata printr-o cale de atac ordinara sau extraordinara.
(5) Nu este indreptatita la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la savarsirea erorii judiciare.
(6) Prin Codul de procedura penala pot fi reglementate ipoteze si proceduri specifice in care se poate angaja raspunderea statului si regresul acestuia.
Articolul 269
(1) Pentru repararea prejudiciului, persoana vatamata se poate indrepta cu actiune in despagubiri numai impotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finantelor. Competenta solutionarii actiunii civile revine tribunalului in a carui circumscriptie domiciliaza reclamantul. Judecatorului sau procurorului vizat i se comunica de indata, de catre Ministerul Finantelor, cererea de chemare in judecata. In cadrul procesului, judecatorul sau procurorul vizat poate formula cerere de interventie, in conditiile Legii nr. 134/2010, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.
(2) Plata de catre stat a sumelor datorate cu titlu de despagubire se efectueaza in termen de maximum 6 luni de la data comunicarii hotararii judecatoresti definitive.
(3) Dupa comunicarea hotararii definitive pronuntate in actiunea prevazuta la alin. (1), Ministerul Finantelor va sesiza sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii pentru a constata daca eroarea judiciara este urmarea exercitarii functiei de catre judecator sau procuror cu rea-credinta sau grava neglijenta.
(4) La solicitarea sectiei corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii, Inspectia Judiciara efectueaza verificari in vederea evaluarii daca eroarea judiciara este urmarea exercitarii functiei de catre judecator sau procuror cu rea-credinta sau grava neglijenta.
(5) Verificarile prevazute la alin. (4) se finalizeaza in termen de 30 de zile de la sesizare. Inspectorul-sef poate dispune prelungirea termenului cu cel mult 30 de zile, daca exista motive intemeiate care justifica aceasta masura.
(6) Verificarile Inspectiei Judiciare sunt efectuate de o comisie alcatuita, in functie de calitatea celui vizat, din 3 judecatori, inspectori judiciari, sau 3 procurori, inspectori judiciari. In situatia in care in aceeasi cauza sunt verificati judecatori si procurori, se vor forma doua comisii care vor verifica distinct faptele, in functie de calitatea persoanelor verificate.
(7) In cadrul verificarilor, ascultarea judecatorului si procurorului vizat este obligatorie. Refuzul judecatorului sau procurorului verificat de a face declaratii sau de a se prezenta la audieri se constata prin proces-verbal si nu impiedica incheierea verificarilor. Judecatorul sau procurorul vizat are dreptul sa cunoasca toate actele verificarii si sa solicite probe in aparare. Inspectorii pot audia orice alte persoane implicate in cauza in care se fac verificari.
(8) Verificarile se finalizeaza printr-un raport prin care, in baza intregului material probatoriu administrat, Inspectia Judiciara apreciaza daca eroarea judiciara a fost savarsita de judecator sau procuror cu rea-credinta sau grava neglijenta. Raportul este supus confirmarii inspectorului-sef. Inspectorul-sef poate dispune motivat, o singura data, completarea verificarilor. Completarea se efectueaza de comisie in termen de cel mult 30 de zile de la data cand a fost dispusa de catre inspectorul-sef.
(9) Raportul se comunica sectiei corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii si judecatorului sau procurorului vizat.
(10) Dupa dezbaterea raportului Inspectiei Judiciare, sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii pronunta, in termen de cel mult 30 de zile de la data sedintei in care s-a dezbatut raportul, una dintre urmatoarele solutii:
a) restituie raportul la Inspectia Judiciara in cazul in care considera ca verificarile nu sunt complete; in acest caz, hotararea trebuie sa cuprinda faptele si imprejurarile cu privire la care se impune completarea verificarilor si natura verificarilor care se efectueaza in completare; completarea se efectueaza in termen de cel mult 30 de zile de la data la care a fost dispusa;
b) aproba raportul si constata ca eroarea judiciara este urmarea exercitarii functiei de catre judecator sau procuror cu rea-credinta sau grava neglijenta;
c) respinge motivat raportul si constata ca eroarea judiciara nu a fost comisa ca urmare a exercitarii functiei cu rea-credinta sau grava neglijenta.
(11) Hotararile adoptate potrivit alin. (10) lit. b) si c) se motiveaza in termen de cel mult 30 de zile si se comunica Ministerului Finantelor in termen de cel mult 3 zile de la motivare.
(12) Statul, prin Ministerul Finantelor, va exercita actiunea in regres impotriva judecatorului sau procurorului daca, prin hotararea adoptata de sectia corespunzatoare a Consiliului Superior al Magistraturii in conditiile alin. (10), s-a constatat faptul ca eroarea judiciara este urmarea exercitarii functiei de catre judecator sau procuror cu rea-credinta sau grava neglijenta.
(13) Termenul de exercitare a actiunii in regres este de un an de la data platii de catre stat a sumelor datorate cu titlu de despagubire.
(14) Competenta de solutionare a actiunii in regres revine, in prima instanta, sectiei civile a curtii de apel de la domiciliul paratului. In cazul in care judecatorul sau procurorul impotriva caruia se exercita actiunea in regres isi exercita atributiile in cadrul acestei curti sau la parchetul de pe langa aceasta, actiunea in regres va fi solutionata de o curte de apel invecinata, la alegerea reclamantului.
(15) Impotriva hotararii pronuntate potrivit alin. (14) se poate exercita calea de atac a recursului la sectia corespunzatoare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
(16) Judecatorii si procurorii pot incheia o asigurare profesionala pentru eroarea judiciara cauzata de exercitarea functiei cu grava neglijenta, in conditiile legii. Asigurarea va fi acoperita integral de catre judecator sau procuror.