Aportul in munca este admis la infiintarea unei societati comerciale?

Aportul in munca sau in industrie consta in obligatia pe care si-o asuma asociatul de a pune la dispozitia societatii cunostintele sale tehnice, serviciile sau munca sa. Astfel de aporturi pot consta in activitatea de tinere a contabilitatii societatii de catre unul din asociati, activitati de marketing, know how, servicii profesionale in limita legilor speciale etc .

Conform art. 16 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, asociatii in societatea in nume colectiv si asociatii comanditati se pot obliga la prestatii in munca cu titlu de aport social, dar care nu se pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social. In schimbul acestui aport asociatii au dreptul sa participe, potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si a activului social, ramanand totodata obligati sa participe la pierderi.

In situatia vizata de acest text, participarea la beneficii a aceluia care presteaza munca in favoarea societatii se face in calitate de asociat, iar nu in calitate de salariat. El primeste partea din profitul realizat de societate care i se cuvine, cu titlu de dividende, iar nu cu titlu de salariu pentru munca prestata. Calitatea de asociat nu este aceeasi cu calitatea de salariat, desi cele doua calitati pot fi cumulate.

In afara acestor situatii, avand in vedere ca aportul in munca nu poate servi drept gaj creditorilor sociali, legea prevede ca acesta nu poate constitui aport la formarea sau majorarea capitalului social. De aceea, aportul in munca nu este permis in societatile pe actiuni si in cele cu raspundere limitata.

In schimb, asociatii in societatile in nume colectiv si asociatii comanditati in societatile in comandita pot face aporturi in industrie, caci acestia raspund cu intregul lor patrimoniu pentru datoriile sociale .

Posibilitatea constituirii oricaror bunuri ca aport la constituirea unei societati in nume colectiv sau in comandita simpla a fost dedusa de altfel, la o data la care legea nu era atat de explicita, din faptul ca in formularile anterioare ale legii se interzicea - in mod expres - aportul in industrie numai in cazul societatilor cu raspundere limitata, iar aportul in creante era interzis in cazul societatilor de capitaluri si a societatii cu raspundere limitata; per a contrario - s-a dedus - in cazul societatilor de persoane legiuitorul nu a stabilit restrictii referitor la componenta aportului social ce poate fi adus la infiintarea societatii.

Faptul ca - spre deosebire de alte forme de societati comerciale - in cazul societatilor de persoane se ingaduie a se constitui ca aport atat creante cat si prestatii in munca se explica atat prin caracterul intuitu persoane al actului constitutiv al acestor societati, cat si prin caracterul nelimitat si solidar al raspunderii .

Horatiu Sasu
Jurist si economist
Consultant in afaceri