Imobil evidentiat in patrimoniul unei societati comerciale, preluat de stat fara titlu valabil. Cerere de restituire in natura.

Art.27 alin.(1) din Legea nr.10/2001 (in redactare initiala) nu era incident in cazul in care imobilele erau preluate de stat fara titlu valabil ori daca societatile detinatoare ale bunului nu au fost privatizate in conformitate cu dispozitiile legale, situatie in care se putea dispune restituirea in natura.

Dispozitia legala mentionata (devenit, dupa republicare, art.29) a fost modificata prin art. I pct.60 din titlul I al Legii nr.247/2005, legiuitorul suprimand distinctia referitoare la preluarea imobilelor, cu sau fara titlu valabil, statuand ca pentru toate imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, altele decat cele prevazute la art. 21 alin.(1)-(2), persoanele indreptatite au dreptul doar la despagubiri in conditiile legii speciale, anume a Legii nr.247/2005, dispozitie declarata insa a fi neconstitutionala prin decizia nr.830 din 8 iulie 2008 a Curtii Constitutionale

In consecinta, cererile referitoare la imobilele preluate de stat in mod abuziv si care se afla in patrimoniul societatilor comerciale privatizate, sunt supuse in continuare dispozitiilor art. 29 (fost art. 27) in redactarea avuta anterior modificarii prin dispozitia art. I pct.60, Asa fiind, investite cu solutionarea unei cereri in retrocedarea unor astfel de imobile, instantele au a verifica si stabili valabilitatea ori nevalabilitatea titlului statului, intrucat functie de acest fapt urmeaza a se stabili felul masurilor reparatorii, restituirea in natura ori despagubiri, care pot fi acordate persoanei indreptatite.

(ICCJ, Sectia civila si de proprietate intelectuala, decizia civila nr. 37 din 7 ianuarie 2009)

Prin cererea inregistrata la data de 19 august 2003, reclamantul M.M.I.C. in contradictoriu cu SC E. SA, a solicitat anularea dispozitiei nr. 167/2003 emisa de parata si obligarea acesteia sa ii restituie in natura imobilul notificat, invocand dispozitiile Legii nr. 10/2001.

La data de 2 septembrie 2004 a decedat reclamantul, procesul fiind continuat de mostenitoarea sa, M.Z.

Prin sentinta civila nr. 1156/2005, Tribunalul Constanta a admis in parte actiunea, a anulat dispozitia si a obligat societatea parata sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie reclamantei constructia si a respins cererea de restituire a suprafetei de 509,57 m.p. teren aferent constructiei.

Instanta a retinut ca imobilul a trecut in proprietatea statului prin nationalizare, in baza Decretului nr. 92/1950. Constatand ca imobilul nu este exceptat prin dispozitiile art. 20 alin. (1) si cele ale art. 27 din Legea nr. 10/2001 de la restituirea in natura, tribunalul a apreciat ca se impune obligarea paratei la retrocedarea constructiei, parte din imobil pe care o detine in proprietate nu si a terenului aferent acesteia si pentru care reclamanta urmeaza sa formuleze o noua notificare catre persoana detinatoare.

Prin decizia civila nr. 42/C din 5 februarie 2007, Curtea de Apel Constanta a admis apelul declarat de reclamanta si a schimbat in parte: sentinta in sensul ca a obligat pe societatea parata sa inainteze documentatia referitoare la teren Primariei orasului Eforie si a fost respins apelul declarat de parata SC THR Marea Neagra (fosta SC E. SA).

Instanta a retinut ca terenul aferent constructiei in litigiu se afla in proprietatea orasului Eforie, sens in care aceasta unitate administrativa are calitatea de entitate detinatoare si obligatia de a raspunde notificarii formulata cu privire la acest imobil.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Proiecte Didactice pentru succesul la Titularizare sau Definitivat Educatori

Vezi AICI detalii

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul primar - INVATATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Referitor la apelul declarat de societatea parata, instanta a retinut ca reclamanta a facut dovada ca imobilul in litigiu a apartinut defunctei E.G., terenul fiind dobandit prin cumparare in anul 1935, respectiv faptul ca statul a nationalizat din patrimoniul acesteia atat suprafata de 341 m.p. teren cat si constructia care era edificata pe acesta.

S-a retinut ca imobilul a fost preluat de stat fara un titlu valabil pentru aceleasi considerente retinute si de prima instanta, precum si faptul ca nu exista impedimente legale pentru restituirea sa in natura catre mostenitorii fostului proprietar deposedat de stat.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs parata, invocand incidenta art. 304 pct. 7, pct. 7 si pct.9 C.proc.civ.

In motivarea recursului parata sustine ca atata timp cat imobilul este evidentiat in patrimoniul unei societati comerciale privatizata din data de 21 septembrie 1999, in raport de prevederile art. 21 si art. 29 din lege, in vigoare dupa data de 31 decembrie 2005, nu era supus restituirii in natura, fostii proprietari fiind indreptatiti doar la masuri reparatorii prin echivalent.

Recurenta reitereaza critica potrivit careia actul de vanzare in baza careia autoarea reclamantei ar fi dobandit proprietatea asupra terenului, datat 7 iunie 1935 , nu poate fi considerat a fi un titlu legal intrucat nu indeplineste cerintele prevazute de art. 1171 C.civ., ca exista confuzii cu privire la amplasamentul terenului, care in anul 1940 era inregistrat ca apartinand lui A.H. desi acesta il instrainase catre E.G. din anul 1935 si, respectiv, cu privire la vechime constructiei.

Totodata recurenta sustine ca atata timp cat nu a fost clarificata situatia juridica a terenului, pentru care a fost obligat in mod nelegal sa inainteze documentatia Primariei Eforie, in mod eronat instanta a dispus cu privire la situatia juridica a constructiei edificata pe acest teren.

Analizand recursul, Inalta Curte constata ca nu poate fi primit pentru urmatoarele considerente:
In drept, potrivit art.27 alin.(1) din Legea nr.10/2001 (in redactare initiala) pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidentiate in patrimoniul unei societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, constand in bunuri ori servicii, actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital sau titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare, corespunzatoare valorii imobilelor solicitate.

Dispozitia legala mentionata nu era incidenta in cazul in care imobilele erau preluate de stat fara titlu valabil ori daca societatile detinatoare ale bunului nu au fost privatizate in conformitate cu dispozitiile legale, situatie in care se putea dispune restituirea in natura.

Dispozitia art.27 alin.(1) (devenit, dupa republicare, art.29) a fost modificata prin art. I pct.60 din titlul I al Legii nr.247/2001, legiuitorul suprimand distinctia referitoare la preluarea imobilelor, cu sau fara titlu valabil, statuand ca pentru toate imobilele evidentiate in patrimoniul unor societati comerciale privatizate cu respectarea dispozitiilor legale, altele decat cele prevazute la art. 21 alin. (1)-(2), persoanele indreptatite au dreptul doar la despagubiri in conditiile legii speciale, anume a Legii nr.247/2005.

Dispozitia art. I pct.60 din Titlul I al Legii nr.247/2005 a fost declarata a fi neconstitutionala prin decizia nr.830 din 8 iulie 2008 a Curtii Constitutionale ( M. Of. nr.559 din 24 iulie 2008).

In consecinta, cererile referitoare la imobilele preluate de stat in mod abuziv si care se afla in patrimoniul societatilor comerciale privatizate, sunt supuse in continuare dispozitiilor art. 29 (fost art. 27) in redactarea avuta anterior modificarii prin dispozitia art. I pct.60, caz in care nu poate fi primita critica prin care recurenta invoca aplicarea de catre instantele de fond a dispozitiilor art. 29, fara a observa modificarile aduse acestui text de lege dupa dat de 31 ianuarie 2005.

Asa fiind, investite cu solutionarea unei cereri in retrocedarea unor astfel de imobile, instantele au a verifica si stabili valabilitatea ori nevalabilitatea titlului statului, intrucat functie de acest fapt urmeaza a se stabili felul masurilor reparatorii, restituirea in natura ori despagubiri, care pot fi acordate persoanei indreptatite.

In speta supusa analizei, instantele de fond au stabilit ca imobilul in litigiu a fost preluat de stat prin incalcarea dispozitiile actului de nationalizare, anume ale art.II din Decretul nr. 92/1952, caz in care, aceasta masura nu poate constitui un titlu valabil pentru stat, fostii proprietari sau mostenitorii acestora fiind indreptatiti la restituirea in natura, inclusiv a bunurilor aflate in patrimoniul societatilor privatizate, in conditiile art. 29 (fost. 27) din Legea nr. 10/2001, solutie ce se impunea cu atat mai mult conform art. 21 din lege, in situatia in care statul avea calitatea de actionar al societatii care detinea bunul la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001.

Referitor la calitatea de proprietar a autoarei intimatei, G.E., asupra suprafetei de 509,57 m.p. (lotul nr. 95), teren aferent constructiei, este de observat ca prin sentinta civila nr. 618/2007 a Tribunalului Constanta, ramasa definitiva si irevocabila, s-a statuat ca G.E. era proprietara, aceasta dobandind terenul prin cumparare in baza contractului autentificat sub nr. 2852/1935, situatie in care, dat fiind efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat al unor astfel de hotarari judecatoresti, aceasta instanta nu mai poate proceda la o analiza a criticilor formulate de recurenta cu privire la situatia juridica a terenului mentionat ori a valabilitatii actului de dobandire.

In acest context al analizei este de mentionat ca in materia Legii nr. 10/2001, prin dispozitiile art. 24 alin.(1), legiuitorul a prevazut ca, in absenta unor probe contrare, existenta si, dupa caz, intinderea dreptului de proprietate, se prezuma a fi cea recunoscuta in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus masura preluarii abuzive sau s-a pus in executare masura preluarii abuzive.

Totodata, potrivit alin.(2) al art. 24, s-a prevazut ca in aplicarea prevederilor alin.(1) si in absenta unor probe contrare, persoana individualizata in actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, dupa caz, s-a pus in executare masura preluarii abuzive este presupusa ca detinea imobilul sub nume de proprietar.

Asa fiind, cum in actul de nationalizare, s-a mentionat ca din patrimoniul E.G. s-a preluat atat terenul (lotul nr. 95) cat si constructia edificata pe acest teren, in raport de dispozitiile legale mai sus aratate, cu privire la intinderea dreptului de proprietate al autoarei intimatei se prezuma ca aceasta era proprietara atat a terenului cat si a constructiei.

Pentru acest motiv, in mod just, instantele de fond nu au primit criticile formulate de parata privind lipsa unor dovezi care sa ateste imprejurarile in care a fost construita vila, anume autorizatie de construire, plan de situatie etc., vila care exista si in prezent, fiind situata in mijlocul terenului – lotul nr. 95, referitor la care expertul a concluzionat ca are o vechime de 77 ani.

Totodata, Inalta Curte constata a nu fi fondata nici critica privind gresita obligare a recurentei la restituirea documentatiei referitoare la teren primariei, care avea calitatea de entitate detinatoare ca urmare a nefinalizarii de catre parata a procedurii de obtinere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, solutia adoptata de instanta de apel impunandu-se prin interpretarea dispozitiilor art. 27 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, comunicarea prevazuta de dispozitia mentionata nefiind justificat a se face in speta supusa analizei persoanei indreptatite cat timp aceasta transmisese corect notificarea entitatii detinatoare care, date fiind raporturile juridice in care se afla cu parata, o inaintase eronat acesteia.