CJUE, despre clauzele abuzive in contractele cu consumatorii

Hotararea are la baza cereri de decizie preliminara formulate de o instanta spaniola, ca urmare a indoielilor legate de sfera de aplicare a retractului litigios si a eficacitatii sale ca instrument de protectie a consumatorilor.  Detalii in continuare.  

In data de 7 august 2018, CJUE a pronuntat o hotarare legata de o serie de   cereri referitoare la interpretarea Directivei 93/13/CE privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii. Cererile au fost facute in cazul unor litigii intre Banca Santander si doi clienti (cazul-96/16) si, respectiv, intre Banco de Sabadel SA si un client (cazul C-94/17), in legatura cu executarea unor contracte de credit incheiate intre parti. In randurile de mai jos, ne vom ocupa doar de aspecte privind primul caz, ce sunt relevante pentru analiza propusa (Celelalte aspecte privesc compatibilitatea jurisprudentei Tribunalului Suprem din Spania cu directiva 93/13/CE in ceea ce priveste declararea drept abuziva a oricarei clauze care nu a fost negociata intr-un contract de imprumut, fara garantie reala, care prevede o rata a dobanzilor moratorii care depaseste cu doua puncte procentuale ratele dobanzilor obisnuite prevazute in contract).

In cazul 96/16 analizat de CJUE, banca Santander a incheiat doua contracte de imprumut cu doi clienti. Intrucat acestia au incetat sa plateasca ratele lunare prevazute in contractele respective, banca a sesizat o instanta din Barcelona cu o cerere de executare a creantelor detinute fata de clientii in cauza. Fara ca aceasta posibilitate sa fie inscrisa intr-o clauza contractuala, pe baza articolelor aplicabile din Codul Civil, banca Santander a cesionat creantele unui tert, care a solicitat ulterior sa fie substituit bancii in procedura de executare. Altfel spus, clientul bancar va trebui sa  plateasca datoria tertului si nu bancii.

Fata de aceasta situatie, judecatorul spaniol a avut dubii in privinta dreptului clientilor in cauza de a-si rascumpara si stinge datoria, prin rambursarea catre tertul mentionat a sumei platite pentru cesiunea respectiva. De ce o astfel de pozitie a judecatorului? Aceasta se explica, asa cum se arata in textul hotararii CJUE, prin aceea ca “desi prevede un astfel de drept de rascumparare, articolul 1535 din Codul Civil il limiteaza totodata la creantele denumite “litigioase”, respectiv cele care fac obiectul unei contestatii pe fond in cadrul unei proceduri declaratorii. Prin urmare, acest articol nu ar prevedea posibilitatea debitorului de a se prevala de acest drept in cadrul unei proceduri de executare a creantei… sau al unei cesiuni extrajudiciare.” Cererile de decizie preliminara facute de instanta din Barcelona in cazul analizat in prezentul articol  arata ca retractul litigios reprezinta o institutie juridica a carei aplicare practica in Spania este plina de neclaritati, in special datorita reglementarii sale sumare. In plus, este de interes sa mentionam ca  dreptul la retract in Spania trebuie exercitat de debitor in termen de 9 zile de la momentul in care cesionarul a solicitat debitorului  plata creditului si acesta din urma a fost informat de conditiile cesiunii.

In opinia judecatorului spaniol, o astfel de situatie “nu garanteaza o protectie suficienta a intereselor consumatorilor”. Acelasi judecator, considera ca “o asemenea protectie nu este asigurata nici de articolele 17 si 540 din Codul de procedura civila, care reglementeaza substituirea cesionarului in drepturile cedentului in procedurile pendinte, dat fiind ca, printre altele, aceste dispozitii nu mentioneaza dreptul debitorului de a-si rascumpara datoria prevazut la art. 1535 din Codul Civil”.

In acest context, Tribunalul de Prima Instanta nr. 38 din Barcelona a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze CJUE urmatoarele intrebari preliminare: 

• Practica unui profesionist  care consta in cesiunea sau in cumpararea unei creante fara a acorda consumatorului posibilitatea sa isi stinga datoria platind cesionarului pretul, dobanzile si cheltuielile de judecata este conforma cu dreptul Uniunii?;
• Practica unui profesionist care consta in cumpararea unei datorii a unui consumator la un pret derizoriu, fara consimtamantul sau cunostinta acestuia, fara ca aceasta practica sa figureze intr-o conditie generala sau intr-o clauza abuziva impusa in contract si fara a se acorda consumatorului posibilitatea de a participa la operatiunea respectiva prin exercitarea dreptului de rascumparare este conforma cu principiile consacrate de Directiva  93/13?
• Hotararea CJUE din 7 august 2018 a fost precedata de concluziile avocatului general Niels Wahl (prezentate la 22 martie 2018). Acesta a tinut sa sublinieze ca “cesiunea de creante in litigiul in speta nu modifica cu nimic continutul si sfera obligatiilor debitorului consumator (n.n. sublinierea ne apartine). O astfel de cesiune …nu este, in conformitate cu art. 3 din directive 93/13, in masura de a crea, in detrimentul consumatorului, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”. De asemenea, avocatul general a precizat ca faptul mentionat de instanta spaniola “potrivit caruia cesiunea este efectuata in beneficiul “fondurilor vultur” (Fondurile vultur -fondos buitre-, denumite si fonduri oportuniste/rapace, sunt acele fonduri de investitii care cumpara  datoria unor companii comerciale sau a unor natiuni suverane la un pret ieftin si apoi incearca recuperarea intregii valori a acesteia), care actioneaza in scopuri speculative, la un pret mult mai scazut sau derizoriu, in raport cu creanta initiala, este strain de insasi natura obligatiei contractuale care revine consumatorului.”

In ceea ce priveste hotararea CJUE din 7 august 2018, aceasta instanta a precizat ca Directiva privind clauzele abuzive se aplica numai clauzelor contractuale, cu excluderea simplelor practici. Instanta a mai subliniat ca nicio clauza din contractele analizate nu prevede si nici nu reglementeaza posibilitatea bancii Santander de a cesiona unui tert creanta  pe care o detine in privinta debitorilor  si nici dreptul eventual al acestora de a-si rascumpara datoria de la tertul in cauza. Totodata, transferul creantei s-a facut cu respectarea dispozitiilor relevante din Codul Civil spaniol.

Literatura romana Rezumatele textelor studiate in clasele IX-XII

Vezi AICI detalii

Teste distractive pentru clasa pregatitoare

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Consilier - Codul Muncii abonament 12 actualizari

Vezi AICI detalii

Pentru aceste motive, motivarea CJUE este aceea ca “Directiva privind clauzele abuzive in contactele incheiate cu consumatorii trebuie interpretata ca… nu este aplicabila practicii unui profesionist care consta in cesiunea sau  in cumpararea unei creante detinute fata de un consumator, fara ca posibilitatea unei asemenea cesiuni sa fie prevazuta in contractul de imprumut incheiat cu acest consumator, fara ca acesta din urma sa fie informat in prealabil despre respectiva cesiune sau sa isi dea consimtamantul la aceasta si fara a i se acorda acestuia posibilitatea sa isi rascumpere datoria si, astfel, sa o stinga, prin rambursarea catre cesionar a pretului pe care acesta l-a platit pentru cesiunea mentionata, majorat cu costurile, cu dobanzile si cu cheltuielile de judecata aplicabile.” Totodata, motivarea CJUE stabileste ca directiva in cauza nu este aplicabila nici unor dispozitii nationale, precum cele ce figureaza in dreptul spaniol, care incadreaza  posibilitatea de rascumparare si substituirea cesionarului in drepturile cedentului in procedurile in curs.

Altfel spus, CJUE a stabilit ca institutiile de credit pot realiza cesiuni de credite fara ca debitorului sa i se dea posibilitatea sa-si rascumpere datoria.