CJUE ofera lamuriri despre dubla despagubire a pasagerilor aerieni

La 19 martie 2015, trei persoane au rezervat zboruri dus-intors intre Eelde (Tarile de Jos) si Corfu (Grecia) la Hellas Travel, o agentie de turism cu sediul in Tarile de Jos. Aceste zboruri faceau parte dintr-un „pachet de servicii turistice” al carui pret a fost achitat catre Hellas Travel. Zborurile trebuiau operate de Aegean Airlines, societate cu sediul in Grecia, care incheiase in acest scop un acord cu G.S. Charter Aviation Services, societate cu sediul in Cipru: Aegean Airlines punea la dispozitia G.S. Charter Aviation Services un anumit numar de locuri in avion, in schimbul platii unei taxe de charter. G.S. Charter Aviation Services a revandut ulterior aceste locuri in avion unor terti, printre care Hellas Travel.

Totusi, cu cateva zile inainte de data de plecare convenita, Hellas Travel i-a anuntat pe cei trei turisti ca calatoria lor era anulata. Astfel, Aegean Airlines hotarase, din cauza imposibilitatii de a obtine pretul stabilit in prealabil cu Hellas Travel, sa nu mai asigure zboruri cu destinatia si provenind din Corfu. La 3 august 2016, Hellas Travel a fost declarata in faliment. Ea nu a rambursat pretul biletelor de avion celor trei turisti. Acestia au sesizat Rechtbank Noord-Nederland (Tribunalul din Nordul Tarilor de Jos, Tarile de Jos), care a obligat Aegean Airlines la plata unei compensatii forfetare pentru anularea zborului lor, in temeiul Regulamentului nr. 261/2004 privind drepturile pasagerilor.

In schimb, acest tribunal nu s-a pronuntat asupra cererii lor prin care s-a solicitat rambursarea costului biletelor de avion. Cu privire la acest aspect, tribunalul s-a adresat Curtii de Justitie. Acesta doreste sa afle daca un pasager care are, in temeiul Directivei privind pachetele de servicii pentru calatorii, dreptul sa solicite operatorului sau de turism rambursarea costului biletului sau de avion, poate solicita rambursarea costului acestui bilet de la operatorul de transport aerian, in temeiul Regulamentului privind drepturile pasagerilor. 

In hotararea sa de astazi, Curtea subliniaza ca simpla existenta a unui drept de rambursare, rezultand din Directiva privind pachetele de servicii pentru calatorii, este suficienta pentru a exclude posibilitatea ca un pasager al carui zbor face parte dintr-un pachet de servicii turistice sa solicite rambursarea costului biletului sau, in temeiul Regulamentului privind drepturile pasagerilor, de la operatorul efectiv de transport aerian. 

Marea Carte Verde a Monografiilor Contabile

Vezi AICI detalii

Pachet Teste REZOLVATE pentru reusita la examenul de titularizare in invatamantul prescolar - EDUCATORI 2 culegeri

Vezi AICI detalii

Teste rezolvate de matematica pentru clasele V-VIII

Vezi AICI detalii

Astfel, Curtea apreciaza ca, desi legiuitorul Uniunii nu a dorit sa excluda complet pasagerii al caror zbor face parte dintr-un pachet de servicii turistice din domeniul de aplicare al Regulamentului privind drepturile pasagerilor, acesta a intentionat totusi sa mentina in privinta lor efectele sistemului considerat suficient de protector care fusese instituit anterior in temeiul Directivei privind pachetele de servicii pentru calatorii. Rezulta ca drepturile la rambursarea costului biletului, in temeiul regulamentului, respectiv, al directivei, nu pot fi cumulate. Un astfel de cumul ar fi de natura sa conduca la o supraprotectie nejustificata a pasagerului in cauza, in detrimentul operatorului efectiv de transport aerian, acesta din urma riscand astfel sa fie nevoit sa isi asume in parte responsabilitatea care ii revine operatorului de turism. Aceasta concluzie se impune si in ipoteza in care operatorul de turism s-ar afla in incapacitatea financiara de a efectua rambursarea costului biletului si nu ar fi luat nicio masura pentru a garanta aceasta rambursare. In acest cadru, Curtea subliniaza ca directiva prevede, in special, ca operatorul de turism trebuie sa aduca garantii suficiente pentru a asigura, in caz de insolventa sau de faliment, rambursarea sumelor achitate.

Curtea aminteste, pe de alta parte, jurisprudenta sa potrivit careia o reglementare nationala nu transpune corect obligatiile prevazute de directiva decat daca aceasta are drept rezultat sa garanteze efectiv pasagerilor rambursarea tuturor sumelor pe care le-au achitat in caz de insolventa a operatorului de turism. In caz contrar, turistul in cauza beneficiaza, in orice caz, de posibilitatea introducerii unei actiuni in raspundere impotriva statului membru in cauza pentru prejudiciile care ii sunt cauzate ca urmare a unei incalcari a dreptului Uniunii.